Intoarcerea la Principiu

[mr]

In acelasi registru, potrivite mi se par si cuvintele lui Octavian Paler si ale celor care l-au completat:

"Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca EROI sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit."

Eminescu, Benjamin Franklin, Octavian Paler si multi altii care vorbesc astfel, o fac pentru ca au reusit, pe parcursul vietii lor (unii mai de tineri..) sa inteleaga importanta propriului sine, sa gaseasca acolo "instrumentele" necesare masurarii adevaratelor valori, sa inteleaga importanta aplicarii lor in viata de zi cu zi. Multi dintre ei nu au avut invatatori ci doar, cel mai probabil, rodul pozitiv al muncii lor din alte existente care nu s-a pierdut. In nici un caz nu au fost, nu sunt si nu vor fi niste nebuni, decat poate in sensul versetelor de mai jos.

Multi vor zice: la ce folos sa fii mai bun intr-o lume mediocra? Ei bine, supriza, in viata asta buna, rea, esti tu... in "lupta" cu tine insuti. Este o iluzie ca ceilalti sunt de vina pentru neimplinirile proprii.  "Decorul" conteaza doar in a aplica ceea ce gandesti, indiferent de polaritate, oferind feed-back-ul atat de necesar.

Mediul fizic este intr-o continua miscare si transformare. Ce este astazi nou, maine va fi vechi si poimaine va disparea.

Oamenii care ajung sa inteleaga "perisabilitatea" lumii in care traiesc, lasa loc manifestarii ideilor inalte, pe care oricum le aveau latente. Acest fapt le elimina egoismul si dorinta de a se "afirma" prin posesivitate, atasament, invidie si razbunare sub orice forma exista ele. Ajung sa traiasca doar in prezent, paradoxal, fara a uita trecutul sau ignora viitorul. Iar filozofia lor de viata este departe de a fi iesita din concret, din realitate. Din contra, o completeaza calitativ. Dar acest fapt trebuie trait, experimentat pentru a fi inteles. Din afara, este vazut doar ca  o ruptura de viata reala, fara dovezi stiintifice si palpabile. Si de aici suita de critici, ridiculizari si ignorari...

Mesajul Scripturii parca este mai de actualitate ca niciodata astazi, pentru ca ambele "intelepciuni" sunt evidente:
"Nimeni să nu se amăgească. Dacă i se pare cuiva, între voi, că este înţelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înţelept. 
Căci înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu, pentru că scris este: "El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor". 
Şi iarăşi: "Domnul cunoaşte gândurile înţelepţilor, că sunt deşarte"." 1 Corinteni 3:18-21

[Nicipreaprea]

Ruptura de fiinţă te face bolnav de tine însuţi, încât este destul să pronunţi cuvinte ca: uitare, nefericire, despărţire,
pentru a te dizolva într-un fior mortal. Şi atunci, ca să trăieşti, rişti imposibilul: accepţi viaţa.
....
Oamenii simpli simt remuşcări în urma unui act oarecare; ei ştiu de ce le au, fiindcă motivele le sînt sub ochi. În zadar
le-am vorbi de ,,accese", ei n-ar putea înţelege tăria unui chin inutil.

Remuşcarea metafizică este o tulburare fără cauză, o nelinişte etică pe marginea vieţii. N-ai nici o vină pe care s-o
regreţi, şi totuşi simţi remuşcări. Nu-ţi aduci aminte de nimic, dar te năpădeşte un infinit dureros al trecutului.
N-ai făcut nici o faptă rea, dar te simţi responsabil de răul universului. Senzaţii de Satană în delir de scrupul. Principiul
Răului în mrejele problemelor etice şi-n teroarea imediată a soluţiilor.

Cu cît eşti mai puţin indiferent în faţa răului, cu atît eşti mai aproape de remuşcarea esenţială. Aceasta-i uneori tulbure
şi echivocă: atunci porţi povara absenţei Binelui.
Violetul e culoarea remuşcării. (Ceea ce e straniu în el pleacă din lupta dintre frivolitate şi melancolie, cu triumful ultimei.)
Remuşcarea este forma etică a regretului. (Părerile de rău devin probleme, iar nu tristeţi.) Un regret ridicat la rangul de
suferinţă. Ea nu rezolvă nimic, dar începe totul. Apariţia moralei este identică întîiului freamăt de remuşcare. Un dinamism
dureros face din ea o risipă somptuoasă şi zadarnică a sufletului. — Numai marea — şi fumul de ţigară — ne dau imaginea ei.

Păcatul este expresia religioasă a remuşcării, precum regretul expresia ei poetică. Primul este o limită superioară; ultimul,
una inferioară.

Te căieşti de ceva ce s-a întîmplat sub tine... Erai liber să dispui alt curs lucrurilor, dar atracţia răului sau a vulgarităţii a
învins reflecţia etică. Ambiguitatea pleacă din amestecul de teologie şi vulgaritate din orice remuşcare. In nimic nu simţi
mai dureros ireversibilitatea timpului ca în ea. Ireparabilul nu-i decît interpretarea morală a acestei ireversibilităţi.

Răul ne dezvăluie substanţa demonică a timpului; binele, potenţialul de veşnicie al devenirii. Răul este abandonare; binele,
un calcul inspirat. Nimeni nu ştie diferenţia raţional unul de celălalt. Dar simţim cu toţii căldura dureroasă a răului şi răceala
extatică a binelui.
Dualismul lor transpune în lumea valorilor un altul mai adînc: nevinovăţie şi cunoaştere.

Ceea ce deosebeşte remuşcarea de deznădejde, de ură sau de groază este o înduioşare, un patetic al incurabilului.

Sînt atîţi oameni pe care îi separă de moarte doar nostalgia ei! In aceasta, moartea îşi creează din viaţă o oglindă pentru
a se putea admira. Poezia nu-i decît instrumentul unui funebru narcisism.

Atît animalele, cît şi plantele sînt triste, dar ele n-au descoperit tristeţea ca un procedeu de cunoaştere. Numai în măsura
în care omul îl foloseşte încetează a fi natură. Privind în jurul nostru, cine nu observă c-am acordat prietenia la plante, animale
şi la cîte minerale! — dar nici unui om.
Lumea nu-i decît un Nicăieri universal. De aceea, n-ai unde să te duci niciodată...

Emil Cioran - Amurgul Gandurilor

Emil Cioran - Amurgul Gandurilor

[mm]

  Extrem de frumoase toate invataturile de mai sus! Si sufletul se inalta citindu-le.

  Din pacate, atunci cand am ajuns cu cititul la a 13-a virtute a lui Franklin, mi-am dat seama ca deja le-am uitat cu desavarsire pe primele 10.

  Mi-am dat seama ca Paler avea o problema: sa fie iubit. Dar stiam deja acest lucru din proprie experienta - nu mi-a placut acest om niciodata in aparitiile lui la TV. Desi il cunosteam din tinerete, de pe cand scria in "Saptamana".

mr, iti datorez niste raspunsuri. Constatarile mele insa nu sunt tot asa de clare ca ale tale. In speta, lumea asta e permanent inconfortabila pentru mine. Daca doresti sa faci ceva, iti este interzis intr-un fel sau intr-altele. Ceea ce nu-ti doresti deloc, este obligatoriu. Cand esti tanar si-n putere, n-ai minte. Cand ajungi (daca) sa ai minte, uiti unde ti-ai pus-o.
  E imposibil sa tii minte, dara-mi-te sa mai si folosesti, tonele de invataturi de buna calitate ce ti se ofera gratuit la tot pasul. Parerea mea este ca -cel putin din motive practic-utilitare- apelarea individului la credinta sa ortodoxa (pentru ortodocsi) il ajuta totusi sa obtina iubirea, pacea, impacarea cu lumea si cu disconfortul, fara ca invataturile bune (sunt unele excelente in postarile de mai sus) sa fie de aruncat ori sa fie necesare conditii speciale, spre exemplu ca individul sa fie harnic, inteligent si citit. Viata-i scurta, timpul e limitat si se constata (si din acest topic) ca aceasta cale e cea mai scurta, practica (de intoarcere la Principiu).

[Nicipreaprea]

"Cind detestati pe cineva este exact ca si cum l-ati iubi: deja aveti, o legatura cu el. Ura este la fel de puternica precum dragostea.
Daca doriti sa va eliberati de cineva, sa nu-l mai vedeti niciodata, nu-l detestati, fiti indiferenti. Daca-l uriti,va legati de el cu lanturi pe
care nimic nu le va putea desface; veti fi tot timpul cu el si veti avea de-a face cu el timp de ani si ani. Ura este o forta care va leaga
de persoana pe care-o uriti. Este la fel ca in dragoste, dar bineinteles, legatura este diferita. Dragostea va va aduce unele lucruri si
ura altele, dar la fel de sigur si puternica ca si dragostea.


IUBIREA CA MIJLOC DE APARARE

Ca sa va puteti apara de inamicii vostri, iubiti-i. Daca-i detestati, ii dispretuiti sau ii dusmaniti, aura voastra s-a rupt si prin aceste
sparturi se stabileste o comunicare cu tot ce este negativ, daunator in ei si astfel primiti rautatile lor, ura lor, care odata intrata in voi,
incepe sa va distruga.

Din aceasta cauza Iisus a spus "Iubiti-va dusmanii". Iisus cunostea aceste legi, stia ca atunci cind urim pe cineva, devenim vulnerabil.
Pentru a ne apara trebuie sa intram in inatacabila fortareata a iubirii. Sa ne iubim dusmanii este unul din lucrurile cel mai greu de realizat,
dar este singura cale de a ne apara de ei.

UTILIZAREA JIGNIRILOR CA PE UN PRILEJ DE EVOLUTIE SPIRITUALA

La cea mai mica jignire, cea mai mica ofensa, natura voastra inferioara va spune: "Da-i o lectie, musca-l, sparge-i gura!" iar voi alergati
repede sa-i executati sfaturile. In timp ce natura voastra superioara va spune "Nu te preta la asta, batrine, asa e, dar tu trebuie acum
sa profiti de ocazie pentru a o transforma, a sublima acest afront; tu esti alchimist, vei scoate aur! Si asa si este voi primiti o ofensa, o
critica nedreapta, natura voastra superioara va mai spune: " De ce sa plingi ore intregi cind ai ocazia sa te pui pe lucru? chiar ar trebui
sa multumesti Cerului, pentru ca aceasta persoana a fost trimisa sa-ti dea posibilitatea sa cresti, iar tu stai aici si bocesti ?"


Discipolul nu urmeaza sfaturile naturii sale inferioare, el nu vrea sa ramina mereu ofensat, nervos, slab, sentimental, capricios,
dezechilibrat, degradat , dezordonat, haotic, de aceea el cauta in tot ce i se intimpla un element pozitiv pentru a se pune pe treaba.

O METODA DE A IERTA

Cel care este slab si sarac spiritual nu poate ierta, el cauta sa se razbune. Pentru a-l ierta pe cel care v-a facut rau, trebuie sa deveniti
mare, bogat, puternic, luminos; sa va spuneti : "Trebuie sa-l iert pentru ca bietul nu stia in ce situatie se afla facind raul, legile justitiei
divine sunt implacabile si va suferi pentru a repara raul facut. In timp ce eu, chiar daca sunt victima, sunt privilegiat pentru ca lucrez pentru
bine, pentru Imparatia lui Dumnezeu, pentru lumina".Si gindind astfel, comparind intreaga splendoare in care traiti alegind drumul binelui
cu mizeria si intunericul celor care sunt nedrepti si rai, emanind sentimente de mila, intelegere si dragoste, prin stapinire de sine. Aceasta
generozitate la care nu ati putea ajunge pe nici o cale, o puteti dobindi usor astfel.


Unii vor spune: " Dar aceasta atitudine seamana mult cu cea a fariseului din Evanghelie care se ruga in templu multumind Domnului ca nu
este ca restul oamenilor si mai ales ca plebeul care sta ingenunchiat mai incolo ; acesta este orgoliu !" Niciodata! Fariseul se lauda ca postea
de doua ori pe saptamina, ca dadea zeciuiala din toate bunurile sale si il dispretuia fara motiv pe plebeu care era mai bun, poate, ca el.
Atitudinea de care va vorbesc este diferita. Va spun ca daca sunteti o victima a unor calomnii sau nedreptatiti, recunoscind toate splendorile
pe care Dumnezeu vi le-a dat in timp ce dusmanul vostru a fost privat de ele, trebuie sa intelegeti ca in realitate voi sunteti privilegiati. Pentru
moment inamicul vostru triumfa, se subintelege, a reusit sa va faca rau, dar totusi el este de plins asa cum sunt toti cei care fac rau fiindca
intr-o zi justitia divina ii va pedepsi intr-un fel sau altul.

Vedeti, este cu totul altceva, si in acest sens trebuie sa intelegem cuvintele lui Iisus : "Tata , Iarta-i ca nu stiu ce fac".

A INVINGE DUSMANII RIDICINDU-VA DEASUPRA LOR

Gindim ca ne putem debarasa de un dusman, ca l-am putea invinge, vorbind fara incetare impotriva lui. Ei, nu! nu ne putem invinge dusmanii
purtind peste tot imaginea lor; mai devreme sau mai tirziu, ei vor fi invingatorii. Nu-i putem invinge pe cei rai prin rautate, calomniatorii prin
calomnie, gelosii prin gelozie sau pe cei furiosi prin furie pentru ca prin acestea ne identificam cu ei, devenim egali cu ei intram in aceeasi categorie.

Pentru a ne proteja, pentru a fi invulnerabili, trebuie schimbat nivelul, frecventa, deci nu ramineti in aceleasi vibratii, aceleasi slabiciuni,
aceleasi emanatii ale inamicului vostru pentru ca, daca este mai puternic, va va atinge. Trebuie sa urcati, adica sa atingeti regiunile cele mai
nobile, mai pure, mai luminoase. Odata ce ati urcat prin vointa, meditatie, rugaciune, dusmanul vostru nu va mai poate atinge pentru ca vibratiile
voastre sunt diferite de ale sale. Din moment ce sunteti protejati, baricadati cu Lumina, Iubire, putere cereasca, nu numai ca gindurile rele nu va
vor putea atinge, dar se vor intoarce impotriva lor si-I va ataca, ii va strivi.


Iata cum Initiatii, inteleptii, Marii Maestri si-au invins dusmanii. Ei traiesc o viata atit de pura, de nobila, de cinstita, stralucitoare, ca toti cei care
se-ndirjesc impotriva lor isi vor sparge capul mai mai devreme sau mai tirziu, pentru ca exista un soc prin ricosare. Aceasta ricosare nu se poate
produce daca sunteti exact ca dusmanii vostri, adica slab, rau, senzual, in acel moment primiti toate murdariile pe care ei vi le trimit. Dar daca va
aflati mult mai sus, viata pe care o duceti devine pentru voi o protectie : trimite inapoi tot ce este rau, negativ, celui care a trimis.

Deci, daca vreti sa fiti protejat, aparat, in siguranta fata de tot ceea ce se spune sau se face impotriva voastra, trebuie sa va schimbati viata, sa
va situati la un alt diapazon, intr-o alta regiune unde veti fi invulnerabil."
~ Aivanhov ~

[mm]

  Foarte buna aceasta pledoarie pentru iubire, practicarea iubirii de la Aivanhov citire.  Intr-adevar aici se afla intelepciunea atitudinii permanente de delicatete fata de ceilalti. Dar cat de greu este sa practici iubirea fata de semeni, chair si fata de cei apropiati tie!
  Eu sunt iute in raspuns, asa mi-e firea. Cum sa fii altul, cum sa treci peste nativitatea proprie?
Merita insa incercat, ferice de cine reuseste! La teorie vad ca suntem destul de tari, cu practica e mai greu.

  Am aflat de rezultate miraculoase in tratamentul diverselor boli, chiar si din cele mai grele prin practcarea iubirii fata de semeni. Am retinut si formula pe care trebuie s-o folosesti: in gandul tau spui, repetand mereu catre persoana vizata de tine, iarta-ma! Iarta-ma pentru raul ce ti l-am facut! Se pare ca exista o comunicare intre suflete si aceste formule extrem de simple functioneaza miraculos.

[Nicipreaprea]

INTREBAREA LUI NICIPREAPREA PT. E.T.: Ce este Karma si ce vrea ea ?!  :? :|

  E.T : Fiecare se naste intr-un anumit mediu extern. Deasemenea, fiecare se naste cu anumite predispozitii - acestea pot fi pe de o parte genetice, dar mai exista si alte lucruri. O persoana este nascuta cu anumite tipare, cu alte cuvinte. Nu trebuie sa examinam de unde vin acestea, dar important este ca o fiinta umana este nascuta intr-un anumit mediu. Acesta poate fi foarte violent sau relativ pasnic. O persoana este nascuta cu tipare interioare pe care le mosteneste. Chiar si corpul durere este o parte mostenita. Exista un intreg set de conditii care se intampla cand veniti intr-un mediu. Mediul va conditioneaza mai departe si nu exista nici o alegere implicata - acesta doar va influenteaza. Va gasiti in aceasta lume cu anumite tipare inconstiente, care au devenit conditionarea a cine este persoana. Karma, asa cum o vad eu este conditionarea inconstienta care va guverneaza viata.
Karma este partial colectiva si partial personala. Voi puteti intelege karma nu doar ca pe un subiect extern voua, o puteti intelege observandu-va pe voi si apoi, cunoasteti multe alte lucruri. Daca doriti sa intelegeti karma, trebuie sa va priviti pe voi insiva. Eu incep sa inteleg ce este karma atunci cand ceva apare, care nu a facut parte deloc din karma. Aici este cheia - aparitia constiintei - sau Prezenta sau trezirea spirituala, nu fac parte din karma. Aceasta este o alta dimensiune care intrerupe taramul karmic. Voi nu deveniti constienti prin acumulare, asa cum se spune cateodata in orient , "karma buna". Este in regula la acest nivel, va puteti face peretii sau mobila inchisorii voastre putin mai confortabili, dar exista ceva total dincolo de karma, care poate intra in viata voastra in orice moment. Renasterea este desigur o parte din karma. Intelesul profund al renasterii este identificarea cu forma. Nu trebuie sa credem in transmigrare , va puteti privi renasterea in propria voastra viata. De fiecare data cand va identificati cu un gand , care reprezinta forma, va nasteti in acel gand. Identitatea voastra, sensul sinelui vostru se afla in el. Aceasta este karma.

Karma voastra este identificarea inconstienta cu aceste tipare pe care le-ati mostenit - adica conditionarea. Aceasta este identificarea completa a constiintei cu tiparele conditionate. Constiinta inseamna visare, ar putea spune cineva. De aceea noi folosim cuvantul "trezire", in multe traditii spirituale. Constiinta este trezire, constiinta este in starea ca de vis, cand santeti identificati cu tiparele inconstiente. De multe ori pe zi, voi santeti renascuti intr-o reactie emotionala sau mentala , in gandurile care apar. Karma creaza, in exterior, confirmarea ca acest lucru este corect. Deci, daca va ganditi ca lumea este plina de oameni rai, veti intalni oameni rai - cu alte cuvinte, oameni inconstienti. Chiar si pe oamenii care sant la jumatatea caii intre a fi constienti si inconstienti, credinta voastra ii va impinge in inconstienta. Karma este absenta completa a Prezentei constiente. Aceasta este automata. Se joaca singura. Timpul nu va elibereaza de karma. Aceasta este o neintelegere, ca daca trece suficient timp, puteti sa va eliberati de karma. Karma renaste si se repeta. Singurul lucru care va poate elibera de karma este aparitia Prezentei. La orice punct in roata karmei, Prezenta poate aparea. Se poate intampla unui criminal in inchisoare, unui condamnat la moarte. I se poate intampla cuiva care nu a auzit niciodata de lucruri spirituale. Se poate intampla cuiva care mediteaza de 30 de ani.

Prezenta va elibereaza de karma. Nu de toata odata. Karma are o amploare enorma. Tiparele gandurilor, tiparele emotionale, tiparele de reactie. Asa cum prezenta isi face aparitia, karma se diminueaza gradual si veti experimenta o prabusire a acelor tipare. Nu aceasta conteaza atat de mult, deoarece odata ce santeti prezenti, acele tipare de gand mai pot inca aparea , dar nu mai sant atat de problematice. Acestea nu mai cauzeaza suferinta pe care au cauzat-o inainte, deoarece sant vazute in lumina constiintei. In lumina constiintei, tiparele nu va mai domina viata. Corpul durere face parte din karma , care poate fi puternic in unii si nu chiar atat de puternic in altii. Asa cum Prezenta apare, voi santeti eliberati de karma. Apoi, aveti un alt factor complet diferit care soseste in viata voastra. De exemplu, pentru ca o persoana sa devina libera fata de karma colectiva , are nevoie de o cantitate considerabila a Prezentei care sa intre. Apoi aceasta va va inlatura , fie intern sau va puteti afla altundeva. Pentru o persoana care este nascuta intr-o vasta karma colectiva este necesara Prezenta considerabila pentru ca sa nu fie atrasa in aceasta karma. Cand Hitler a venit la putere, nu multi oameni au fost capabili sa se indeparteze. Cativa au fost si au plecat. Ei au putut vedea ceea ce se intampla si au fost destul de puternici sa nu se identifice cu colectivul. A fi in stare sa va indepartati de karma colectiva cere o Prezenta considerabila - si cativa oameni au avut-o. Apoi este destinul nostru sa mergem dincolo de karma , prin a fi receptaculii pentru Prezenta. Oricine se trezeste va afla ca mai devreme sau mai tarziu vor deveni invatatori pentru altii. Ceea ce face un invatator spiritual este sa sublinieze posibilitatea trezirii si neidentificarea cu tiparele inconstiente.

Invatatorul spiritual va invata sa mergeti dincolo de karma. Acesta este functia voastra si va deveni crescanda, fie ca deveniti un invatator formal sau neformal. Trezirea spirituala si iesirea din karma reprezinta acelasi lucru. Multi oameni vor fi atrasi catre voi.

Oricine trece prin procesul trezirii este deja un invatator. Predand, inseamna ca v-ati gasit pe voi insiva ascultand din spatialitate , cand cineva vorbeste sau intreaba ceva sau va spune despre problemele sale. Puteti afla ca raspunsul vine din acea tacere in care voi ascultati. Nu are sens sa spuneti :" Eu o voi invata pe aceasta persoana acum". Veti afla ca aceasta invatare este spontana. Veti ajuta oamenii sa paseasca in afara identificarii cu inconstienta , ceea ce inseamna a merge dincolo de karma. Aceasta se aplica tuturor celor care se trezesc. Asa cum ii invatati, constiinta se aliniaza cu mintea voastra. Mintea voastra este capabila sa se acordeze in profunzimile constiintei si poate fi utilizata ca un instrument. Apoi cuvintele ies afara din gura voastra.

Exista, in final, doar un singur invatator, constiinta trezita este invatatorul. Aceasta ii poate invata doar pe cei in care exista un grad de pregatire. Invatatura trebuie sa fie primita. Daca exista doar o densitate a mintii, invatarea nu are loc. Veti fi amuzati cand oamenii sant atrasi spre voi - oamenii care sant pregatiti - si voi va gasiti spunand ceva ce nici macar nu stiati despre voi insiva. Aceasta se intampla doar atunci cand intrebarea a fost pusa si constiinta raspunde. Asa cum predati, voi invatati. Realizarile sosesc. Predarea si invatarea reprezinta acelasi proces. O profunzime are loc, asa cum voi predati. Voi santeti aici sa ajutati oamenii sa treaca dincolo de karma. Lucru important de stiut este ca timpul nu va elibereaza de karma. Mintea egotica spune :" Eu trebuie sa am mai mult timp pentru a deveni liber". Singurul lucru pentru care oamenii au nevoie de mai mult timp este ca ei au nevoie de timp , pentru a realiza ca nu au nevoie de timp". Mai pot fi inca 20 de ani de suferinta pentru ei, pentru a realiza ca nu au nevoie de timp. Poate ca au nevoie sa mai sufere putin , inainte de a realiza puterea lipsei timpului. Lipsa timpului este desigur, sfarsitul karmei.

Multzamiesk E.T., o zi buna !  :rainbow:

ps E.T.= Eckhart Tolle

Per aspera ad astra.

[mr]

  Din pacate, atunci cand am ajuns cu cititul la a 13-a virtute a lui Franklin, mi-am dat seama ca deja le-am uitat cu desavarsire pe primele 10.
......
  E imposibil sa tii minte, dara-mi-te sa mai si folosesti, tonele de invataturi de buna calitate ce ti se ofera gratuit la tot pasul.

Pai este firesc sa uiti ceea ce memorezi si imposibil sa tii minte tone de invataturi. Clar nu asta e scopul si nu asta inseamna a invata. Doar ce traiesti direct, ceea ce iti genereaza o senzatie adanca in suflet de bine, rau, suferinta, bucurie, indignare etc si tot ce deriva din aceste senzatii iti provoaca cunoastere. Aceste senzatii ne ghideaza zilnic sa aprofundam un domeniu care ne intereseaza, sa urmarim realizarea unui scop, sa iubim neconditionat, sa uram etc. Ori, in urma unei memorari, fara a integra si aplica continutul intr-o senzatie printr-o traire directa, totul este fad, mecanic. Si acea informatie memorata este supusa uitarii, stergerii, pentru ca nu este fixata in straturile mai profunde ale fiintei noastre.
Indepartarea de sacru cred ca vede cel mai bine in aceasta separare a informatiei de modul ei natural de asimilare. O lume care traieste doar in zona informatiei este o lume sortita uitarii.

Parerea mea este ca -cel putin din motive practic-utilitare- apelarea individului la credinta sa ortodoxa (pentru ortodocsi) il ajuta totusi sa obtina iubirea, pacea, impacarea cu lumea si cu disconfortul, fara ca invataturile bune (sunt unele excelente in postarile de mai sus) sa fie de aruncat ori sa fie necesare conditii speciale, spre exemplu ca individul sa fie harnic, inteligent si citit. Viata-i scurta, timpul e limitat si se constata (si din acest topic) ca aceasta cale e cea mai scurta, practica (de intoarcere la Principiu).

Nefiind egali la startul din aceasta viata si fiecare dintre noi venind cu un istoric foarte divers, este de asteptat ca si abordarile sa fie foarte variate, chiar extremale si opuse cateodata. Invataturile bune, indiferent de pe ce culoar religios/laic s-au propagat pana azi, raman invataturi bune. Cine este pregatit sa le vada si sa le asimileze o va face cu nesat toata existenta sa. Cine nu ...are timp, chiar daca se va opune celor pregatiti. Pentru fiecare dintre noi, intoarcerea la Principiu se face treapta cu treapta. Sunt extrem de multe trepte...si de aceea trebuiesc respectate toate nivele de intelegere, mai ales ca aceste evolutii individuale se produc simultan, multe dintre ele interactionand reciproc, marind complexitatea si experienta vietii.

[mr]

Totul este energie in jurul nostru pe diferite nivele vibrationale. Noi suntem corpuri energetice. Traim intr-o mare de energie si de felul cum o folosim se configureaza vietile noastre, mai bune sau mai putin bune.
Deprogramarea de sabloanele capatate din familie si educatie pana acum este o munca migaloasa si care necesita atentie. Antrenarea mintii si a intuitiei pentru a lasa sinele superior sa lucreze, se face in mod analog cu antrenarea muschilor. Se suprasolicita muschiul la antrenament apoi dupa perioada de refacere si odihna acesta devine mai puternic pentru a preintampina un efort cel putin egal cu cel precedent. Si tot asa ...pana se obtine o stare permanenta de tonus. Starea de tonus muscular corespunde cu starea de constienta permanenta in care se restabileste raportul de forte dintre sinele superior si ego, cu primul conducator de drept.

James Redfield in cartea sa "Profetiile de la Celestine", sub forma unui dialog, vorbeste  despre aceasta intoarcere la cauzele reale si cautarea starii permanente de constienta si incearca o prezentare a unei modalitati eficiente de deprogramare:

- Trebuie sa ne punem fata în fata cu propriul nostru mod de a-i controla pe altii. Aminteste-ti, A Patra Viziune reveleaza faptul ca omul a avut întotdeauna nevoie de energie si a cautat sa-i controleze pe altii pentru a o dobândi. A Cincea Viziune spune ca exista si surse alternative, dar nu putem fi conectati permanent la ele, atâta timp cât nu suntem constienti de metoda pe care noi, ca indivizi, o utilizam pentru a-i controla pe altii. Ori de câte ori cadem în acest prost obicei, ne deconectam de la sursa. A scapa de acest obicei nu e un lucru usor, pentru ca la început o facem întotdeauna inconstient. Cheia reusitei este constientizarea totala si aceasta se face identificând felul nostru de a-i controla pe ceilalti, control pe care l-am instituit înca din copilarie, pentru a atrage atentia, pentru a face energia sa vina catre noi. Acest lucru l-am repetat toata viata. Eu numesc asta teatrul nostru de control inconstient. Spun ,,teatru" pentru ca este o scena familiara, ca o scena de film, pentru care ne scriem scenariul de tineri. Apoi repetam mereu scena, zilnic, fara a fi constienti de asta. Tot ceea ce stim este ca ni se întâmpla mereu aceleasi lucruri. Si problema e ca tot repetând o singura scena la nesfârsit, celelalte scene din filmul adevarat al vietii noastre – marea aventura marcata de coincidente – nu se mai pot desfasura. Noi oprim filmul atunci când repetam acest mic teatru pentru a-i manipula pe altii, pentru a le lua energia. Sanchez a încetinit putin, încercând sa ocoleasca niste gropi de pe sosea. Mi-am dat seama ca sunt frustrat. Nu stiam cum functioneaza un teatru de control. Vroiam sa-i vorbesc lui Sanchez, dar nu puteam... Ma simteam înca la o oarecare distanta fata de el si nu ma grabeam sa-l las sa ma cunoasca mai bine.
- Ai înteles? M-a întrebat.
- Nu stiu, am spus, taios. Nu stiu daca am si eu micul meu teatru de control.
M-a privit cu mare caldura si a chicotit cu zgomot.
- Nu mai spune! Atunci de ce esti mereu atât de distant?
........
- E în ordine, oricine joaca teatru, într-un fel sau altul. Acum, cel putin, poti întelege cum functioneaza jocul tau.
- Nu înteleg! Am spus. De fapt, ce vrei sa spui ca fac?
- E vorba de felul tau de a controla oamenii si situatiile – mi-a explicat Sanchez – pentru a forta energia sa se îndrepte spre tine. tu îti creezi în minte un teatru în care rolul tau este sa te retragi si sa te comporti misterios si secretos. Îti spui ca esti prudent, dar în realitate speri ca altul va fi atras în jocul tau si va încerca sa afle ce se petrece cu tine. atunci când cineva o face, ramâi neclar, fortându-l sa lupte, sa faca deductii pentru a-si da seama de adevaratele tale sentimente. Pe masura ce ceilalti îti cad în plasa si fac acest lucru, ei îti acorda toata atentia lor si astfel îsi proiecteaza toata energia asupra ta. Cu cât reusesti sa îi mentii mai mult timp interesati si adânciti în misterul tau, cu atât primesti mai multa energie. Din nefericire, atunci când esti distant, viata ta tinde sa evolueze foarte putin, pentru ca repeti mereu aceeasi scena.
.......
- Primul pas în procesul de clarificare, pentru fiecare dintre noi, este constientizarea deplina a propriului joc. Nimic nu-si poate urma cursul pâna când nu ne privim cu adevarat si nu descoperim cum manipulam noi însine, în cautarea energiei. Acest lucru ti se întâmpla si tie.
- Care e pasul urmator? Am întrebat.
- Fiecare dintre noi trebuie sa se întoarca în propriul trecut, în viata familiei din care a provenit si sa vada cum s-a format acest obicei. Vom afla astfel cum putem sa devenim constienti de acest control. Nu uita, cei mai multi dintre membrii familiilor noastre joaca propriul lor teatru, încercând sa ne extraga energia, înca din copilarie. De aceea, tot de atunci, ne-am creat si noi propriul rol. Aveam nevoie de o energie pentru a ne recupera energia. Micul nostru teatru apare întotdeauna în relatie cu membrii familiei. Oricum, odata ce ne dam seama de miscarea energiei în propria familie, vom putea trece peste aceste strategii de control si vom vedea ce anume s-a întâmplat, de fapt.
- Cum adica ce s-a întâmplat de fapt?
- Fiecare trebuie sa-si reinterpreteze experienta propriei familii din punct de vedere al evolutiei spirituale, si sa descopere cine este de fapt. Odata facut acest lucru, teatrul de control dispare si începe adevarata viata.
- De unde încep?
- De la întelegerea modului în care ti-ai scris partitura. Povesteste-mi despre tatal tau.
- A fost un om bun, vesel, capabil, dar...
Am ezitat, nedorind sa fiu nerecunoscator fata de tatal meu.
- Dar...? A insistat Sanchez.
- Ei bine, am spus, mereu critica. Din punctul lui de vedere, eu nu faceam niciodata bine ceva.
- Cum anume critica?
Imaginea tatalui meu, tânar si în putere, mi-a aparut deodata în fata ochilor.
- Punea întrebari, apoi gasea hibe în raspunsuri.
- Si ce se întâmpla cu energia ta?
- Ma simteam golit, încercând sa evit sa-i vorbesc.
- Adica ai devenit vag si distant, încercând sa pui lucrurile într-o forma care sa-i atraga atentia, dar sa nu-i dea motiv de criticat. El era cel care întreba – interogatorul – si tu te învârteai în jurul lui la distanta, nu?
- Asa cred... interogatorul?
- Acesta este un alt fel de teatru. Cei care utilizeaza acest mod de a suge energia, îsi iau rolul de a pune întrebari si de a cerceta lumea altor persoane cu scopul de a le gasi defecte. Odata ce le gasesc, încep sa critice aspectul respectiv din viata victimelor lor. Daca strategia are succes, cel criticat este târât în joc. Dintr-o data, devine constient de sine în preajma interogatorului si se apuca sa dea atentie lucrurilor pe care acesta le face si gândeste, astfel încât sa nu faca nici o greseala pe care acesta sa o observe. Atitudinea aceasta îi da interogatorului energia de care are nevoie. Gândeste-te cum a fost în prezenta unei astfel de persoane. Odata prins în capcana lui, n-ai încercat sa te comporti în asa fel încât sa nu fii criticat? Interogatorul te abate de pe drumul tau si te seaca de energie, pentru ca tu te judeci dupa modul lui de a gândi.
.......
- Ma dusesem cu gândul la jocul mamei mele, i-am raspuns. Câte feluri de control exista?
- Sa-ti explic clasificarea pe care o descrie Manuscrisul, a spus Sanchez. Fiecare manipuleaza pentru energie, fie agresiv, direct, obligând oamenii sa le acorde atentie, fie pasiv, jucându-se cu simpatia si curiozitatea celorlalti, pentru a câstiga atentia lor. De exemplu daca te ameninta cineva verbal sau fizic, atunci esti constrâns sa-i acorzi atentie si astfel sa-i dai energie, de teama ca ti s-ar putea întâmpla ceva. cel care te ameninta si te târaste în cel mai agresiv tip de teatru este numit în Manuscris intimidator. Daca, pe de alta parte, cineva îti povesteste ce lucruri îngrozitoare i se întâmpla, facându-te poate sa te simti si tu responsabil pentru asta – pentru ca, daca refuzi sa-l ajuti, acele lucruri îngrozitoare vor continua – acesta cauta sa exercite controlul la un nivel cât se poate de pasiv. Manuscrisul îl numeste bietul-de-mine. Gândeste-te o secunda: n-ai fost niciodata în preajma cuiva care te face sa te simti vinovat în prezenta lui, chiar daca stii ca nu ai nici un motiv?
- Ba da.
- Ei bine, ai intrat în lumea dramatica a lui ,,bietul-de-mine". Orice va spune sau va face, te va pune pe tine în pozitia de a te apara de ideea ca nu faci destul pentru el. De aceea te simti vinovat în prezenta lui.
Am dat din cap.
- Evident ca puteam examina teatrul fiecaruia, a continuat, dupa cum se plaseaza pe scara de la agresiv la pasiv. Daca o persoana este de o agresivitate mai subtila, cautând defecte si subminând încetul cu încetul lumea ta pentru a-ti atrage energia, asa cum era tatal tau, acea persoana se va încadra în categoria interogatorilor. Mai putin pasiv decât ,,bietul-de-mine" va fi distantul. Asa ca ordinea rolurilor este aproximativ urmatoarea: intimidator, interogator, distant si bietul-de-mine. Întelegi?
- Cred ca da. Exista oare cineva care sa se plaseze între aceste tipuri?
- Fiecare dintre noi joaca mai multe roluri în împrejurari diferite, dar exista un teatru dominant, pe care avem tendinta sa îl repetam si care este acela care a functionat mai bine cu membrii familiei în care am copilarit.

[Tayka]

...Nefiind egali la startul din aceasta viata si fiecare dintre noi venind cu un istoric foarte divers, este de asteptat ca si abordarile sa fie foarte variate, chiar extremale si opuse cateodata....

UN AN MAI BUN VĂ UREZ ŞI EU TUTUROR!!!
Stimate coleg MR Ca de obicei mesajele tale sânt foarte interesante iar eu sincer îţi spun că le citesc cu mult interes.Acest mic pasaj însă m-a cam lăsat nelămurit oarecum,căci dacă bine-mi amintesc ne puseserăm cândva de acord cum că nu noi venim la viaţă ca oameni ci că Altcineva ,,întoarce cheia de contact''pornindu-ne motorul vieţii.După care ne lasă de..izbelişte. :-D :?..... Nu ne părăseşte ci doar se culcă pe-o ureche aşteptând răbdător să dăm ...colţul :rainbow:
Aşa dar eu tind să cred că nu noi venim de undeva cu vreun bagaj de prin alte trăiri,ci noi oamenii urmăm doar calea firii născându-ne şi aruncându-ne cu capul înainte în viaţă,iar faptul că întâmplător ne naştem în familii bogate sau sărace,cu părinţi inteligenţi s-au imorali,în ţări bogate sau sărace,nu influienţează cu nimic experienţa noastră de viaţă,ba dimpotrivă...
După ce om da colţul însă,,,regulamentul''cred că se schimbă.. :wink:-Ne ..metamorfozăm rămânând însă în deplină ,,conştienţă'' de cauză. :mrgreen:
Părerea mea...

[mr]

Stimate coleg MR Ca de obicei mesajele tale sânt foarte interesante iar eu sincer îti spun ca le citesc cu mult interes.Acest mic pasaj însa m-a cam lasat nelamurit oarecum,caci daca bine-mi amintesc ne puseseram cândva de acord cum ca nu noi venim la viata ca oameni ci ca Altcineva ,,întoarce cheia de contact''pornindu-ne motorul vietii.Dupa care ne lasa de..izbeliste. :-D :?..... Nu ne paraseste ci doar se culca pe-o ureche asteptând rabdator sa dam ...coltul :rainbow:
Asa dar eu tind sa cred ca nu noi venim de undeva cu vreun bagaj de prin alte trairi,ci noi oamenii urmam doar calea firii nascându-ne si aruncându-ne cu capul înainte în viata,iar faptul ca întâmplator ne nastem în familii bogate sau sarace,cu parinti inteligenti s-au imorali,în tari bogate sau sarace,nu influienteaza cu nimic experienta noastra de viata,ba dimpotriva...
Dupa ce om da coltul însa,,,regulamentul''cred ca se schimba.. :wink:-Ne ..metamorfozam ramânând însa în deplina ,,constienta'' de cauza. :mrgreen:
Parerea mea...

Intradevar mecanismele care facilititeaza intrarea in viata, majoritatii covarsitoare dintre noi la nivelul logicii rationale, ne sunt necunoscute si se incadreaza in ceea ce tu ai numit "calea firii". Aceasta cale a firii are totusi o logica foarte clara dupa care se desfasoara, fiecare viata a noastra capatand o traiectorie in limitele careia ne exercitam o doza de liber arbitru si ne traim un anumit gen de experienta. Personal cred ca sinele superior al fiecaruia nu este chiar strain de aceasta cale a firii, acceptand in mod voit "culoarul" propus.
Scopul acestor vieti, cel putin in zona planetei noastre, este acela de a produce evolutie spiritului implicat, chiar daca acesta inca nu este capabil sa fie constient de sine. De aici vine si lipsa  de logica intrucat spiritul vede totul ca fiind actiuni separate, fara legatura intre ele. "Vede" doar cu simturile fizice, insa trairile se produc in toate cele trei planuri ale fiintei sale: trup, minte-suflet, spirit. Vede un mare haos la nivel rational dar exeprienta din celelalte doua planuri de care nu este constient ii genereaza evolutia de care are nevoie, pas cu pas.

Am incercat sa-mi explic mie insumi aceasta diferenta enorma dintre modul de a gandi al semenilor, mai intai trecand-o prin invatatura crestina care spune ca spiritul are o viata fizica dupa care vine judeacata de apoi. Asta ar fi presuspus ca fiecare dintre noi sa fi fost la acelasi nivel vibrational si informational la startul in aceasta viata si sa fim judecati in functie de alegerile care le faceam pe unicul front de care dispuneam (viata fizica). Cei care alegeau binele urmau sa fie mantuiti iar cei care alegeau raul, damnati pe vecie. Dar ceva din interiorul meu imi spunea ca nu exista damnare...
Aceasta varianta, mi-am dat seama ca este departe de a reflecta comlexitatea caracterelor umane, judecand dupa timpul scurt necesar acumularii unei senzatii/experiente si tendintele semenilor care difereau de la frageda pruncie. A fost indiciul care-mi spunea ca ceva nu e in regula cu diferentele atat de mari dintre noi. De exemplu, sunt copii care manifesta o rautate intruchipata de mici. Si cred ca fiecare a avut ocazia la gradinita sau scoala primara sa aiba in preajma copii de care le era frica sau pe care ii evita. Altii ajung sa aiba de tineri tendinte atat de distructive in raport cu oamenii blanzi si calmi incat explicatiile pentru aceste comportamente nu mai pot fi date prin teoria judecatii de apoi.
Clar nu plecam la start cu aceleasi "baze". Atunci, de unde vin diferentele?

In faza a doua, pentru a explica aceste diferente, am acceptat si aprofundat varianta acumularii experientei spiritului in vieti succesive, a reincarnarii spiritului. Aceasta teorie are multe elemente care pot confirma acumularea experientei foarte diverse pentru un spirit si poate explica unicitatea fiecarui spirit prin lantul de cauzalitate complex prin care a trecut. Reincarnarea permite indreptarea greselilor si elimina posibilitatea damnarii vesnice, iar mie imi confirma ceea ce simteam in legatura cu acest lucru. In acelasi timp transfera responsabilitatea evolutiei direct celui implicat in ea, lucru care mi se pare deasemeni corect, binenteles tot pe cale intuitiva.

Astazi, bazandu-ma pe cateva indicii pe care le-am gasit in abordarea unor autori si pe legea veche a reincarnarii, incerc sa dau de firul unei teorii care spune ca evolutiile/vietile noastre se produc simultan, notiunea de timp neexisistand de fapt decat la nivelul perceptiei noastre fizice. Am de treaba...

Pentru mine un lucru este cert: diferentele dintre noi sunt date de "bagajul"/experienta/vibratia ramasa in urma altor trairi. Unii vin intr-o viata pentru a descoperi ceva in planul experientei, altii pentru a continua un gen de experienta si altii pentru a da testele finale pentru a urca in vibratie si intelgerere. Si acest fapt nu se face decat intelegand ca fiinta umana trebuie sa se "realizeze" constient pe toate cele trei planuri ale sale, simultan.

P.S. Iti multumesc pentru aprecieri!

[Tayka]

Pentru mine un lucru este cert: diferentele dintre noi sunt date de "bagajul"/experienta/vibratia ramasa in urma altor trairi. Unii vin intr-o viata pentru a descoperi ceva in planul experientei, altii pentru a continua un gen de experienta si altii pentru a da testele finale pentru a urca in vibratie si intelgerere. Si acest fapt nu se face decat intelegand ca fiinta umana trebuie sa se "realizeze" constient pe toate cele trei planuri ale sale, simultan.

Aş dorii să fiu de acord cu tine şi cu certitudinea ta cum că în astă viaţă,ne-am mai folosii şi de niscai date rămase de prin alte trăiri.Eu am însă convingerea că aceste date nu îmi aparţin mie ci altor semeni ai mei,şi asta pentru că nu eu am proprietatea de a mă reâncarna succesiv ci.. altcineva acelaşi mereu altcineva care acum iată m-a,,zidit''şi pe mine(ca să folosesc termenii biblici),sau m-a,,creat''cu un scop măreţ şi bine definit,(după umila mea credinţă).
Spuneai că unii ne naştem mai răi,alţii mai buni,şi că aceasta după părerea ta ar fi din cauza...bagajului.Eu am ajuns la concluzia că(şi crede-mă că m-am documentat f.mult asupra acestui fenomen) CS-ul atunci când vine la naştere,printre altele,formează CA-ul (sufletul)pruncului,încărcându-l cu fragmente din caracterele persoanelor cu experienţă pozitivă sau negativă de viaţă,aflate pe moment înprejurul său;mama,tata,bunicii,etc.Deci toţii copilaşii sânt creaţi puri,fără caracteristici bune sau rele,acestea fiind dobândite fără voia lor încă dinaintea naşterii.Unii dea-lungul scurtei peregrinări prin astă viaţă,reuşesc să se elibereze de aceste,,peceţi'',alţii le duc în mormânt,alţii le dezvoltă.Cei care reuşesc să se elibereze devin lideri şi atrag atenţia celorlalţi care simt că pot fi ajutaţi de ei.Se pare că tu eşti un lider căci iată câte like ai obţinut doar în acest mesaj al tău... :mrgreen:

[mr]

Aş dorii să fiu de acord cu tine şi cu certitudinea ta cum că în astă viaţă,ne-am mai folosii şi de niscai date rămase de prin alte trăiri.Eu am însă convingerea că aceste date nu îmi aparţin mie ci altor semeni ai mei,şi asta pentru că nu eu am proprietatea de a mă reâncarna succesiv ci.. altcineva acelaşi mereu altcineva care acum iată m-a,,zidit''şi pe mine(ca să folosesc termenii biblici),sau m-a,,creat''cu un scop măreţ şi bine definit,(după umila mea credinţă).
Spuneai că unii ne naştem mai răi,alţii mai buni,şi că aceasta după părerea ta ar fi din cauza...bagajului.Eu am ajuns la concluzia că(şi crede-mă că m-am documentat f.mult asupra acestui fenomen) CS-ul atunci când vine la naştere,printre altele,formează CA-ul (sufletul)pruncului,încărcându-l cu fragmente din caracterele persoanelor cu experienţă pozitivă sau negativă de viaţă,aflate pe moment înprejurul său;mama,tata,bunicii,etc.

Reflectand asupra ultimilor postari ale tale am realizat ca ai dreptate intr-un anumit fel. Si anume, atunci cand un individ se identifica in viata fizica doar cu mintea-sufletul(CA-ul) sau, format din fragmentele caracterelor provenite de la parintii biologici. Asta ar presupune ca spiritul (CS-ul) vine la intrarea in viata intr-o forma "blank", neutra sau lipsita de orice incarcatura informationala. Mai departe, ar presupune un tip de evolutie "darwin"-ista, prin care se ridica cel mai puternic si mai norocos, dupa cum afirmi aici:

Deci toţii copilaşii sânt creaţi puri,fără caracteristici bune sau rele,acestea fiind dobândite fără voia lor încă dinaintea naşterii.Unii dea-lungul scurtei peregrinări prin astă viaţă,reuşesc să se elibereze de aceste,,peceţi'',alţii le duc în mormânt,alţii le dezvoltă.Cei care reuşesc să se elibereze devin lideri şi atrag atenţia celorlalţi care simt că pot fi ajutaţi de ei.

....teorie cu care personal nu pot fi de acord!
Experientele proprii mi-au demonstrat cu varf si indesat ca nu exista hazard. Tot ce am citit despre aceste lucruri mi-au intarit aceasta idee. Exista o cauzalitate in toate cele, chiar daca ea nu este constietizata in totalitate. De aceea nu cred ca exista noroc in evolutia fiintei umane.

Mai mult, tot experienta personala mi-a scos la suprafata ganduri mai mult sau mai putin asociate cu particularitatile epocii in care traiesc acum si care nu fac parte din suma caracterelor ce insumeaza familia din care m-am nascut. Deci o veriga lipsa in propagarea/mostenirea lasata de parinti, in ceea ce ma priveste.
Sunt de acord ca la intrarea in viata fizica spiritul intra intr-un "costum" care inglobeaza materialul genetic si astral al familiei  din care s-a nascut fiinta umana, incearcad sa se adapteze si sa se foloseasca de acesta in lumea fizica. Forta, reflectata in puterea psihica, cu care reuseste sau nu spiritul/scanteia divina sa devina pe deplin constient/a de sine in acest "costum" cred ca se leaga in mod direct de experienta/"bagajul" cu care s-a prezentat la incarnare. Miza principala a incarnarii cred ca este axata pe imbunatatirea "bagajului" spiritului. Miza secundara pare a fi imbunatatirea genetica a liniior familiale, ca parte componenta a mijloacelor didactice. Si asta ar presupune un sir de reincarnari pentru ca timpul si  posibilitatile oferite de o singura viata sunt departe de a fi suficiente. Succesive sau simultane, ramane de vazut...

[Tayka]

Experientele proprii mi-au demonstrat cu varf si indesat ca nu exista hazard.... 

Dacă nu există hazard,nu există liberul arbitru.Dacă nu există l.arb.atunci va trebuii să existe destin.Dacă există destin nu mai îşi are rostul experienţa vieţii....

..Sunt de acord ca la intrarea in viata fizica spiritul intra intr-un "costum" care inglobeaza materialul genetic si astral al familiei  din care s-a nascut fiinta umana,

Spiritul nu-i poate aduce noului om conceput(dar încă ne născut)material genetic şi astral al familiei sale...la care familie te referi?dacă te referi la arborele său genetic..da,este posibil,dar atenţie nu îi poate oferii ceva care să-i creieze din start avantaje s-au desavantaje în viaţă,îi oferă doar trăsături de caracter sau asemănări fizice,atât şi nimic mai mult.Cine crede că unii plecă în viaţă iniţiaţi de CS,se înşeală.Viitorii geniali se nasc egali cu viitorii criminali.
Observ însă şi nu fără regret faptul că nu poţi accepta ideia că CS-ul NU participă şi NU influienţează cu absolut nimic viaţa omului creind-ui astfel un destin,ci el doar îi dă viaţă,îl dotează cu toate cele necesare vieţii,îi creiază un suflet,şi ...ATÂT.
Faci mereu referire la faptul că tot ce îţi scriu ar fi părerile mele personale pe care le combaţi(şi bine faci!)cu părerile tale. :lol: Numai că eu în acest caz nu-mi permit să emit păreri personale ci doar  părerile marilor antroposofi ai vremurilor,Începând cu Rudolf Steiner,Allan kardek,Raymond Moody,dar şi românii;Scarlat Demetrescu,Aurel Popescu Bălceşti,Dan Seracu,etc.etc.
Este posibil ca eu să nu-i fiu înţeles şi să greşesc,şi de aceia rogu-te fă-ţi timp şi reciteşte-i şi arată-mi unde greşesc.Desigur îmi vei replica faptul că şi ei sânt semenii noştrii,că şi ei mai greşesc,că doar ideia personală despre lume, viaţă,şi moarte contează,Şi poate că într-adevăr aşa o fii.Ori cum mă bucur că am cu cine mai sta de vorbă la margine de galaxie şi poate şi de univers,într-un răgaz din scurta şi enigmatica viaţă pe care sântem rânduiţi s-o trăim.
          O seară bună.

[universis]

Reflectand asupra ultimilor postari ale tale am realizat ca ai dreptate intr-un anumit fel. Si anume, atunci cand un individ se identifica in viata fizica doar cu mintea-sufletul(CA-ul) sau, format din fragmentele caracterelor provenite de la parintii biologici. Asta ar presupune ca spiritul (CS-ul) vine la intrarea in viata intr-o forma "blank", neutra sau lipsita de orice incarcatura informationala. Mai departe, ar presupune un tip de evolutie "darwin"-ista, prin care se ridica cel mai puternic si mai norocos, dupa cum afirmi aici:....teorie cu care personal nu pot fi de acord!
Experientele proprii mi-au demonstrat cu varf si indesat ca nu exista hazard. Tot ce am citit despre aceste lucruri mi-au intarit aceasta idee. Exista o cauzalitate in toate cele, chiar daca ea nu este constietizata in totalitate. De aceea nu cred ca exista noroc in evolutia fiintei umane.

Mai mult, tot experienta personala mi-a scos la suprafata ganduri mai mult sau mai putin asociate cu particularitatile epocii in care traiesc acum si care nu fac parte din suma caracterelor ce insumeaza familia din care m-am nascut. Deci o veriga lipsa in propagarea/mostenirea lasata de parinti, in ceea ce ma priveste.
Sunt de acord ca la intrarea in viata fizica spiritul intra intr-un "costum" care inglobeaza materialul genetic si astral al familiei  din care s-a nascut fiinta umana, incearcad sa se adapteze si sa se foloseasca de acesta in lumea fizica. Forta, reflectata in puterea psihica, cu care reuseste sau nu spiritul/scanteia divina sa devina pe deplin constient/a de sine in acest "costum" cred ca se leaga in mod direct de experienta/"bagajul" cu care s-a prezentat la incarnare. Miza principala a incarnarii cred ca este axata pe imbunatatirea "bagajului" spiritului. Miza secundara pare a fi imbunatatirea genetica a liniior familiale, ca parte componenta a mijloacelor didactice. Si asta ar presupune un sir de reincarnari pentru ca timpul si  posibilitatile oferite de o singura viata sunt departe de a fi suficiente. Succesive sau simultane, ramane de vazut...

"Mai mult, tot experienta personala mi-a scos la suprafata ganduri mai mult sau mai putin asociate cu particularitatile epocii in care traiesc acum si care nu fac parte din suma caracterelor ce insumeaza familia din care m-am nascut. Deci o veriga lipsa in propagarea/mostenirea lasata de parinti, in ceea ce ma priveste."

Si eu ma regasesc foarte mult in aceste afirmatii  :rocket:
De multe ori m-am intrebat de ce m-am nascut in aceasta familie? Ma refer la parintii mei, si de altfel si in aceasta societate care de multe ori am impresia ca ar fi trebuit sa ma nasc poate cu 2000 de ani inainte ..sau mai mult; dar, cum spuneam fiecare ne nastem cu o anumita amprenta si in mare parte prestabilit, stiut motivul, ce poate fi schimbat in oarece masura in acelasi timp de-a lungul existentei noastre pe aici in aceste momente.  :-) :planet:

[Siberia]

@mr, cu permisiunea ta, voi incerca sa expun punctul meu de vedere in legatura cu ceea ce vad eu a fi "legea firii" sau cum percep eu problema reincarnarnarilor.
   Dupa cum bine stii, eu vad lucrurile mult mai simplist, cu notiuni mult mai usor accesibile. De aceea voi lasa deoparte notiuile de CS, CA, CC, PCR sau cum s-or mai numi si ma voi referi in mod cat mai simplu la: corp fizic, constiinta si suflet. Corpul fizic este carcasa materiala a fiecarui om, sufletul este suma sentimentelor oricarui om iar constiinta suma tuturor actiunilor derulate pe parcursul acelui om, a rezultatelor actiunilor sale, a amintirilor si cunostintelor acumulate.
   Structura umana asa cum o percep eu este similara structurii unei propozitii - corpul fizic fiind subiectul, constiinta fiind predicatul iar sufletul fiind adjectivul, structurii unei celule sau structurii unui atom. Ma astept ca la scara macro sa fie similara structurii planetare (de aceea pot fi de acord si cu teoria Pamantului gol) sau mai mult, chiar si cu structura universului (atunci cand oamenii de stiinta or sa ajunga sa o cunoasca pe deplin). Precum in cer, asa si pe Pamant, ce este deasupra este si dedesubt, etc.
   Noi oamenii putem fi definiti ca si suflete care la anumite vibratii/frecvente pot avea corpurile materiale pe care le percepem acum, corpuri translucide, corpuri luminoase, sau de mai stiu eu ce natura, in functie de nivelul vibrational pe care ne situam. Partea asta oricum nu are relevanta in  modul in care ne reincarnam in lumea 3D pe care o percepem.
   Revenind, eu una nu cred defel ca exista o karma, la fel cum am renuntat la ideea ca unii zei ne-au creat si ne implanteaza cum vor ei si unde vor ei, ne sterg sau ne tricoteaza, etc. Da, s-au putut juca cu corpul nostru fizic, dar nu cred ca aveau nici posibilitatea si nici motivul pentru a se juca cu constiinta noastra sau cu sufletul nostru.
   In momentul mortii fizice, sufletul nostru are o anumita vibratie, ea fiind data de suma sentimentelor noastre. Daca plecam din lumea asta cu sentimente de frustrare, neimplinire, frica, etc, vom avea o vibratie mai coborata, iar daca plecam impacati, fericiti, cu sentimente de dragoste pentru cei din jur, sufletul va avea o vibratie mai ridicata. Dupa parerea mea, punctul maxim de vibratie ar reprezenta un suflet care oglindeste o iubire neconditionata. Majoritatea celorlalte sentimente sunt conditionate, dar iubirea neconditionata este cea care te poate intoarce direct la sursa, fiindca sursa este cea care da nastere tuturor celorlalte lucruri, este energia care se regaseste in tot si toate, este conceptul de unul = toti, este cea care se divide pentru ca toate celelalte lucruri sa poata exista. Probabil ca la polul opus ar putea exista ura neconditionata (dar nu stiu daca e posibil un asemenea sentiment).
   Mai tii minte ca-n mitologia egipteana, sufletul faraonului trebuia cantarit si trebuia sa fie usor ca o pana. Eu inteleg ca sufletul lui trebuia sa aibe o vibratie inalta pentru a putea ajunge inapoi la creator.
   In fine, fiind o varietate de suflete definite de o varietate de vibratii, fiecare suflet se va reincarna intr-o lume compatibila cu vibratia sa. In lumea noastra de exemplu, se reincarneaza suflete compatibile cu frecventa acestei lumi, unele cu o vibratie usor mai ridicata, altele cu o vibratie usor mai scazuta, toate insumate fiind intr-un balans care sa rezoneze cu lumea in care se afla. De aceea unele au din frageda pruncie sentimente mai "bune" sau mai "rele", in functie de vibratia lor. Mai cred ca pe langa aceste suflete care se reincarneaza, mai sunt si cateva suflete care coboara din alte lumi aflate pe cu totul alte frecvente decat a noastra sau urca din alte lumi aflate la cu totul alte frecvente pentru diferite motive: de ghidare, de balansare in caz de un eventual dezechilibru, etc. De exemplu, cred ca atunci cand echilibrul dintre suma vibratiilor sufletelor si frecventa lumii este in pericol, se incarneaza in lumea noastra cateva suflete venite din alte lumi - pe care noi le numim acum "ingeri" sau "demoni" - pentru a readuce echilibrul necesar acelei lumi.
   De-a lungul vietii, sufletul se transforma in functie de multi factori, Moartea nefiind un eveniment prestabilit la o data anume in viata unui om, in functie de modul in care parasim aceasta lume, vom pasi intr-o alta lume asezata pe o cu totul alta frecventa.  Probabil ca atunci cand vom avea la plecare sentimente de intelegere, compasiune si acceptare pentru tot ceea ce exista vom deveni ingeri, iar cand vom avea sentimente de iubire neconditionata vom reveni la sursa, ne vom contopi cu Dumnezeu, cu Creatorul.
   Mai cred ca cele sapte ceruri reprezinta trepte bine definite de frecvente iar intre aceste trepte exista o multitudine de lumi in care sa experimentam si sa ne "ridicam" sufletele sau sa le "coboram" catre alte niveluri.
   As putea face o analogie intre modelele bine definite care se formeaza la anumite frecvente, observate in cimatica, fiecare fir de nisip reprezentand o lume sau o existenta, toate aceste lumi sau existente roind intr-o permanenta miscare pentru a se alinia intr-un model oferit de o anumita frecventa. Sau as putea face o analogie mai simpla: Ordo ab chaos - sau ordinea unei frecvente catre care fiecare suflet tinde sa vibreze, pentru aceasta reincarnanduse de mii de ori poate in haosul miilor de lumi.
   Nu stiu cat de inteligibila sunt la ora asta...dar cred ca ai prins cate ceva din parerea mea  :wink: