Intoarcerea la Principiu

[mm]

*V-ar fi placut sa traiti acele vremuri? Adica, fara plimbari prin lume, fara informatii despre ce exista dincolo de arealul unei comunitati? Sigur nu as vrea sa  complicam lucrurile in asa fel incit sa ajungem la speculatii filozofice, cum ca, nici nu am fi avut cum visa la asa ceva, atunci!
* Incerc sa fac o radiografie a zbuciumului si neimplinirilor noastre, a senzatiei, ca multi dintre noi ne-am fi dorit sa traim cu mult inainte de acest val devastator de constiinte "mici", daca ar fi existat vreo perioada mai buna pe lume.
* Dureros este ca nici acum, cu tot avintul stiintei si al dezvoltarii tehnicizate a informatiei, noi nu sintem martorii vreunei revelatii despre adevar, ba dimpotriva, ni se servesc informatii trunchiate si prea bine regizate pentru implantarea de derute la unii ce poseda logica si pentru implantarea de certitudini la cei care aud si cred ce aud, sau citesc, in fine..

novecento, sunt sigur ca ai pus punctul pe "i". Simtamintele pe care le-ai schitat in citatul de mai sus sunt o manifestare normala a "supapei de siguranta" personale care reactioneaza in fata presiunii unei realitati. 

  Indraznesc sa schitez la randu-mi ideea ca aceasta presiune apare ca urmare a unei traiectorii impuse pentru procesul dezvoltarii naturale a lumii noastre. Fac aici trimitere -pentru cei inclinati studiului- la aceeasi carte de biologie pe care am mai semnalat-o si in alte dati (dar nu numai). In esenta, orice proces de dezvoltare, fie ca e vorba de dezvoltarea unei fiinte umane, a unei scoici sau a unei societati (umane sau o populatie de animale) se dezvolta dupa aceeasi traiectorie (exponentiala, cu intreruperi scurte - numite critice). Conform acestei traiectorii "universale", dezvoltarea societatii umane ar fi trebuit sa treaca cu viteza sunetului prin epocile: sclavagista, feudala si capitalista pentru ca omul a descoperit de nenumarate ori "focul" sau/si "free energy", adica acele descoperiri care l-ar fi eliberat pe om si societatea lui in marele Cosmos inca de la inceputuri.
  Ce constatam in schimb? O stagnare istorica a societatii omenesti in limitele focului, agriculturii si zootehniei pe parcursul a mii si mii de ani. O astfel de dezvoltare nu poate exista decat in mod fortat, si propun aici o "vointa divina", adica asa cum exista aceasta denumire de mii de ani.
  In speta -si gasim dovezi pe internet cate dorim- e vorba de indepartarea de catre fortele oculte a tuturor descoperirilor stiintifice si tehnice, ba chiar si prin arderea bibliotecilor, descoperiri (si carti) ce ar fi putut scoate omenirea din traiectoria dezvoltarii sale -constatate, toate aceste "interventii oculte", impotriva "naturalului"- adica transformand dezvoltarea "naturala" intr-una pe care o putem numi de tip "batuta pe loc". Putem chiar sa constatam impunerea unei false oscilatii in dezvoltarea societatii, manifestata prin conflagratii si reveniri la normal= pace (un fel de oscilatie intre rau si bine, evident relative una la cealalta). In momentul de fata, ca exemplificare, asistam la "reduceri" de tot felul, a nivelului de trai, a invataturii la scoala, a hranei biologice naturale, a asistentei medicale de calitate, etc. Toate acestea fac parte dintr-un plan planificat  :-D de coborare a nivelului de viata al societatii, in mod intentionat (si cam criminal) pentru ca dupa aceea sa se "(re)descopere" avantajele socialismului sau unei alte tampenii. In paralel constatam cu usurinta ca se lucreaza organizat la paralizarea oricarei forme de organizare pornita de jos, adica de la indivizii liberi, in schimbul dependentei individuale totale a tuturor indivizilor de o singura vointa (oculta, secreta, invizibila, etc.) fara ca sa mai existe si alte nivele organizatorice si decizionale intre acea vointa secreta si individ.

Fara indoiala ca fiinta umana percepe, realizeaza intuitiv sau senzitiv aceasta limitare, interdictie la dezvoltarea "libera" si de aici si explicatia unor neclare porniri umane spre libertate, dreptate, plinatate si chiar spre zbor neingradit. Oamenii ca noi trebuie sa inteleaga ca ce-i scris in Biblie sau in alte scrieri sfinte nu e o himera ci este un indemn prietenesc al "vointei divine" pentru ca omul sa accepte niste conditii (ca altfel nu se poate) ce se pot descrie grafic prin granita domeniului de existenta a parametrilor dezvoltarii. Domeniu care este impus de catre vointa superioara noua. Uitati-va la controlul total ce se aplica fiecarei fiinte umane in parte. E chiar nimica fata de controlul Cuiva asupra gandurilor si sufletului omului, control ce-l poate detecta oricare dintre noi (in anume conditii).

  In ce priveste "avantul stiintei", indraznesc sa afirm ca nu exista asa ceva ci doar permisiunea extrem de gradata a accesului la unele mici, f. mici, informatii tehnice (sau poate doar aplicatii tehnice, nesustinute de stiinta aferenta lor). Ca prin aceasta dezvoltare "plafonata" se urmareste mentinerea unei "culturi" umane si din care se "preleveaza" niste suflete iar in felul acesta capata sustinere si teoria lui TVM, tot ce se poate. Faptul ca societate umana poate fi asemuita cu o puscarie cosmica sau orice alte asociatii sunt un aspect secundar al unei realitati traite. Pentru "subiecti" sunt importante concluziile si mai ales atitudinea personala, respectiv alegerea. Din cate inteleg eu se da o sansa fiecaruia, pe calea personala a acceptarii, a incadrarii neconditionate in armonia universala (de fapt divina).

  Asa ca dilema e aceeasi ca pe vremuri: a fi sau a nu fi (de acord). Cu consecinte nasoale (pentru cei ce nu sunt de acord).

[Tayka]

  Că prin aceasta dezvoltare "plafonata" se urmareste mentinerea unei "culturi" umane si din care se "preleveaza" niste suflete iar in felul acesta capata sustinere si teoria lui TVM, tot ce se poate. Faptul ca societate umana poate fi asemuita cu o puscarie cosmica sau orice alte asociatii sunt un aspect secundar al unei realitati traite. Pentru "subiecti" sunt importante concluziile si mai ales atitudinea personala, respectiv alegerea. Din cate inteleg eu se da o sansa fiecaruia, pe calea personala a acceptarii, a incadrarii neconditionate in armonia universala (de fapt divina).

Dacă accepţi cât de cât teoria lui TVM,presupun că i-ai citit şi lucrarea de referinţă,unde se dă un răspuns foarte clar (după părerea mea)dece evoluăm intenţionat cu,,frâna trasă''şi cu,, pauze''de mii de ani.Pentru că noi oamenii nu sântem definiţi ca entităţi ci doar ca un episod necesar unei entităţi pentru ca să se poată naşte, exista,şi evolua.EA(entitatea)evoluează nu noi.Noi sântem creaţi doar pentru a participa la evoluţia acelei entităţi.Cum însă aceşti,,culegători''sânt foarte evoluaţi,din toate punctele de vedere comparativ cu oamenii,ei nu au nevoie să obţină de-la noi oamenii noi cunoştinţe tehnice,sociale,etice,artistice,spirituale,etc.etc.Ci au nevoie de un singur sortiment de,,marfă''pe care Ei fiind extrem de evoluaţi,nu şi-o mai asimilează (fabrică)singuri(din lipsă de timp efectiv)ci pur şi simplu o ,,importă''gata preparată de noi.Este vorba despre experienţe de viaţă.Pentru obţinerea cărora noi oamenii sântem puşi mereu şi mereu dea-lungul întregii noastre existenţe în faţa a noi şi noi probleme de viaţă,şi dacă reuşim să rezolvăm cu bine o problemă,aceasta va fi implementată în memoria unei entităţi nou ,,născute''.Şi aceasta pentru că ori şi ce super-lume care se respectă,renunţă la reminiscenţa unor,,apucături''animaliceşti ca;Naşterea biologică,bisexualitatea,familia,rudeniile,organizări sociale,ginta,naţiunea,partide,popor,sa renunţat la conducere,justiţie,şi legiuire.Într-un cuvânt s-au eliminat toate sursele unei evoluţii negative.Fiecare entitate se naşte artificial,direct adult,cu un corp material special,dotat cu capacitate integrală de gândire şi execuţie,discernământ şi raţionament full.Unora dintre noi oamenii,cei care reuşim să asimilăm punctaj maxim,ni se ,,prelevează'' pe lângă episoadele privind experienţa de viaţă şi CS-ul.Acestor ,,aleşi'' nu le va fi dezactivată conştienţa şi astfel ei vor putea accede să trăiască în mod conştient ca o entitate definită într-o super-lume. :mrgreen:
Acesta este motivul pentru care trăim din plin dar evoluăm ca ,,melcul''.
Părărea d-lui TVM,dar şi a mea (personală)   :wink: :lol:  :martiansad: :ufo:

[novecento]

@Tayka, cine, mai concret, sint acesti "culegatori"?

[Tayka]

@Tayka, cine, mai concret, sint acesti "culegatori"?

Dapă-i fata moşului;Aceşti ,,culegători'' sânt... urmaşii creatorilor  noştrii... :-D :-D.Iar noi oamenii sântem ,,înainte-mergătorii ''LOR...Sîntem dascălii lor.Dar pentru că ceasul ce măsoară timpul noastru se învârteşte fulgerător în comparaţie cu timpul LOR,evoluăm diferit. ,,PĂMÂNTUL este proprietatea comuna a mai multor supercivilizatii, care dezvolta cicluri economice de productie de corpuri spirituale,(CS) ce asigura perpetuarea si evolutia genetica a propriilor LOR specii.
Amănunte despre ISTORIA ASCUNSĂ A OMULUI DE CĂTRE CEI CARE ŞTIU SĂ SE JOACE CU GENELE poţi găsii aici;
http://www.carti-bune.ro/carte/programul-terra-un-atentat-extraterestru-asupra-omenirii--i32364
http://www.universulcartii.ro/carte/programul-terra-un-atentat-extraterestru-asupra-omenirii--i12378
            O seară bună tuturor. :lol: :planet:

[niphilim]

Pe linia foarte veridicului conflict - materializat se pare prin ultimul Potop - dintre orgolios-razbunatorul Enlil si curajos-lucifericul Enkidu (plus sora lui Ninhursag), nu pot decit sa subscriu la ideea ta, Urban.

Intelege tot cine poate (inclusiv sa patrunda sensul vagii alegorii biblice a  "sarpelui cunoasterii")...  8-)

Undeva in poate timpul dinaintea timpurilor a-i spune OMului o poveste te obliga la a o face folosindu-te de micutul sau bagaj lingvistic , de minima lui capacitate de-a percepe .....

Si-atunci , cum sa-i povestesti ce-i ala spermatozoid ? Cum sa-l poti face sa inteleaga termenul ? ..... Fireste ca te enerveaza neputinta ! Fireste ca vrei totusi sa-i povestesti , sa nu renunti ! Fireste ca nu te va intelege . .... Si-atunci ii povestesti despre un "sarpe" trimis de Dumnezeu la  Eva .

Va-ntelege cat poate . Nu-i un pacat . E inca mic . Pacatul vine din a se incapatana sa ramana ... mic .

[mr]

O altfel de intoarcere la principiu. Mai dura si mai adaptata la fundatura realitatii pe care o intretinem zi de zi...:

"Ceea ce o generaţie acceptă cu moderaţie, următoarea va practica în exces. Din păcate, asta se aplică cu precădere în cazul prostiei. Odată ce prostia e acceptată şi înţeleasă ca atribut, în scurt timp ea se va transforma în virtute."... "Îmi pare că oamenii au nevoia perversă de a vorbi cel mai mult despre lucrurile care îi depăşesc cel mai tare. Orbul vrea să aibă viziuni, surdul vrea să audă vorbe înţelepte, mutul ar vrea să spună ceva, iar mortul ar scrie un tratat despre viaţă".
......
Cert este ca sunt un ticalos. De curand mi-am dat seama. Sunt ticalos, neserios si lipsit de
virtuti. Sunt ceea ce altii numesc "rau". Dar... Totul e discutabil...
A accepta acest fapt e un prim pas spre ELIBERARE.
Eliberarea unor conceptii. Omorarea unor clisee.
O revolutie a mintii!

Cateodata totul pare atat de simplu...
Ma gandesc la vremurile de demult, cand credeam ca ar putea exista si o alta cale. Nu pot sa
spun ca ma simt pierdut, ci mai degraba sunt convins de faptul ca m-am regasit. Adevarata
mea natura... cea de primata adaptata unei societati tehnologice...
Pretinsa umanitate din noi nu este decat o negare a naturii animalice, iar tot raul si nefericirea
oamenilor se trage de aici, din refuzul de a accepta aceasta noua ordine pe care EU vin sa o
ofer.

Sunt un deschizator de drumuri. Am stiut asta din clipa in care i-am spus educatoarei din
gradinita ca e o vaca limitata, imbecila si mediocra. Ii faceam scandal si nu o lasam sa-si tina
lectia.
De ce as fi lasat-o?
Voia sa ne dreseze pe toti ca pe niste animale de circ. Ne puteam sa batem din palme ca focile
alea cretine ce se joaca cu mingea ca sa amuze prostii...
Tot ce trebuie sa stii este deja in tine!
Nimeni nu are nevoie de toti acei educatori care vor sa mutileze oamenii si sa-i programeze sa
gandeasca similar. Unii pur si simplu sunt altfel!
Referitor la gandirea uniforma a oamenilor, m-a intrebat cineva odata - de ce oamenii sunt
prosti? Pentu ca se nasc ei asa? I-am raspuns ca unii, da, se nasc prosti, dar cei mai multi
devin prosti de-a lungul vietii. Si inca de tineri! Educatia ii prosteste. Ii indobitoceste si ii
dreseaza. Nu-mi place ce se intampla cu oamenii si sunt destul de sceptic in ceea ce priveste
educatia. Am vazut multi oameni destepti, promitatori, care aveau ceva frumos de oferit lumii,
dar s-au dus la scoala si s-au tampit. Dupa ani si ani de educatie si dresaj intelectual sclipirea
aia din ochi le-a disparut. Parca erau morti pe dinauntru...
.....

Majoritatea oamenilor sunt urâţi, monstruoşi şi goi pe dinăuntru. Nici diavolul nu şi-ar face sălaş în trupurile lor găunoase. Sunt doar nişte golemi, fiinţe fără suflet. Cum îndrăzneşte un cadavru să vină la mine şi să-mi predice viaţa? Cum îndrăzneşte o mumie descompusă să îmi vorbească despre natura lucrurilor? Cum poate un om a cărui existenţă nu este decât o agonie prelungită, care din respect pentru igienă şi pentru natură nu ar trebui tolerată, să îmi vorbească despre viaţa fără de veci şi tinereţea veşnică? Îmi pare că oamenii au nevoia perversă de a vorbi cel mai mult despre lucrurile care îi depăşesc cel mai tare. Orbul vrea să aibă viziuni, surdul vrea să audă vorbe înţelepte, mutul ar vrea să spună ceva, iar mortul ar scrie un tratat despre viaţă.

"Majoritatea oamenilor tind să ignore absurdul vieţii. Ei pot fi împărţiţi în trei categorii: inocenţii, pragmaticii şi imbecilii. Toţi au în comun o viaţă binecuvântată, lipsită de chin, pentru că nu se implică. Indiferenţa îi protejează. Doar spiritul genial se îmbată cu durere, îi este foame de absurd. Trăieşte prin chin şi asimilează absurdul. Dacă acest spirit ar reuşi să reinventeze lumea, să o recreeze în absurd, să o schimbe în totalitate din temelii, el şi-ar găsi fericirea în recentul deşert mundan. Fericirea care zace dincolo de nebunie! Oamenii care evită absurdul ca să-şi satisfacă nevoia de iluzie vor fi de-acum înainte pedepsiţi şi ruinaţi interior pentru nepăsarea lor, iar eu sunt geniul ce va aduce această nouă ordine!"

...drept concluzie:
"Pentru a reprograma un om, el trebuie înainte distrus. Distrus sistematic părticică cu părticică, şters, adus la stadiul acela de care vorbeau marii mistici, punctul în care eşti pregătit să accepţi iniţierea, momentul în care imaginile nu mai au culoare, gândurile sentimente şi faptele morală."

Toate citatele apartin lui Lucian Mares. Rezonez intru totul cu ele iar comentariile mele sunt de prisos.

http://www.scribd.com/teodormoldoveanu/d/36811569-Jurnalul-Raului
http://www.libraria.hergbenet.ro/?category=3&product_id=24

P.S.1. Atasat cartea in format .pdf
      2. Rog pe cei care au doar "binele" in sange sa se abtina de la comentarii...

[fiulploii]

Exista persoane care se considera luptatori spirituali - albi ori negri -  si ei mai zic ca lupta in batalia dintre lumina si intuneric zicand ca exista un razboi spiritual . Acest punct de vedere este o cale .
Orice cale are anumite consecinte iar atunci cand vorbim de existenta unei batalii vorbim inevitabil de o judecata , un semn distinctiv al dualitatii .
  Traind numai in lumina , prin asta judecand , evitand , ignorand si actionand impotriva non-luminii inseamna a-ti submina scopul acestei vieti pentru ca viata asta este dusa intr-o lume a dualitatii .
Aici pe pamant nu exista numai lumina ci si opusul ei sau absenta luminii si cele doua aspecte sunt in stransa comuniune .
Capcana amagirii  :evil: eu zic ca este sa consideram ca un anumit aspect al dualitatii este mai bun decat celalalt si mai ales sa consideram ca un anumit aspect al dualitatii nu are legatura cu Creatorul .
Traim intr-o lume bazata pe experimentari  , pe experienta fiecaruia  si clasificam tot ce misca in bine sau rau functie de judecatile noastre bazate pe ce? Pe o anumita morala . Clasificarea o facem prin judecata si prin partinire.
Drumul catre stari mai elevate personale, catre Inaltare trece prin locul in care trebuie sa ne debarasam de orgoliul judecatii insa asta nu inseamna impietrirea sentimentelor si emotiilor.
Nimeni pe acest pamant nu a putut trai numai in lumina sau numai in intuneric , nici macar cel cunoscut ca fiind Iisus . Nu a judecat , nu a ignorat , nu a evitat si nu a actionat impotriva ne-luminii .
Deci, concluzia este pe masura fiecaruia .   
Parerea mea..

[Siberia]

Ascultand zilele trecute unele materiale audio din secolul trecut, mi-am reamintit de un pas important care trebuie facut pentru a ne putea intoarce la Principiu. Voi posta mai jos cateva cuvinte lansate in eter cu multi ani in urma de un Om, cuvinte care rezoneaza si-n prezent in inima mea si a multor altora, cuvinte are fac parte dintr-u discurs referitor la trei principii umane existentiale de baza: Iubire, Viata, Ego:

   "Incercam mereu sa aflam ce este iubirea, dar nu vom reusi daca vom cauta o definitie simpla in carti sau in dictionar; singura modalitate reala de a afla ce este iubirea este de-a o experimenta si de-a o transmite altora.
   Suntem capabili sa fim buni cu ceilalti din jurul nostru? Suntem capabili sa ne iertam dusmanii? Suntem capabili sa facem bine celor ce ne dispretuiesc sau ne folosesc in interesul lor? Vrem sa continuam linistiti un mod unic de a experimenta viata? Suntem interesati de placerile simple ale vietii, de modestie si virtute? Vrem sa ne straduim sa facem bine altora mai degraba, decat sa ii sacrificam pe altii pentru a ne face bine doar noua insine? Ne dorim un camin fericit? Avem si vointa de-al realiza si de-al sustine prin tarie de caracter si prin integritate ?
   Iubirea exte o experimentare a constiintei, o experienta in sufletul omului, este un sentiment cu o putere extraordinara ce poate infrana tirania atitudinilor personale. Iubirea plaseaza ceva mai mare decat noi insine in decorul vietilor noastre; este dedicata proiectelor, scopurilor, convingerilor noastre, unui bine comun al umanitatii.
   Iubirea este o emotie adevarata, un sentiment adanc, trainic, de dedicare. Iubirea nu exista doar pentru a o folosi, a ne rani sau a-i rani pe altii, pentru a fugi mai apoi de ea. Iubirea nu exista pentru a ne confrunta cu diferite situatii emotionale pentru profitul propriu, castigul propriu sau propriul nostru statut social.
   Nu poate exista egoism sau egocentrism in iubirea adevarata.
   Deasemenea, iubirea nu poate fi cumparata, imprumutata sau vanduta.   
   Iubirea ramane si va ramane ceea ce-a a fost dintotdeauna: cea mai pura dintre toate emotiile umane. Daca iubirea este alterata, manipulata sau infranta, ea devine cea mai crunta si cruda experienta cu care se va confrunta omul in intreaga sa existenta.
   Principiul iubirii din sufletele noastre si proiectia iubirii in vietile noastra se coreleaza cu personalitatile noastre intr-o ecuatie ciudata, plina de egocentrism, de false ambitii, de prejudicii, tiranii si intolerante. Aceasta personalitate careia ne dedicam mereu nu este doar personalitatea care aduce tragedia in vietile tuturor: fundamentul acestei personalitati are ca rezultat vizibil un numar de peste 8000 de razboaie in istoria umanitatii... un numar mult prea mare de tragedii... Si multe dintre aceste razboaie au fost purtate pentru a apara pacea... S-au purtat razboaie si-n numele religiei sau in numele unor aliante pe care le perpetuam cu disperare. Si totusi... cand toate aceste tragedii se termina, ne uitam in jurul nostru si ne intrebam: 'Ce-am facut?! Unde-am ajuns?!' E o realitate teribila! Si daca va continua mereu in acest mod, va fi o realitate esuata.
   Deci va trebui sa admitem la un moment dat ca toate aceste tragedii sunt create de compromisuri pe care le facem pentru a ne realiza dorintele personale - si toate aceste compromisuri duc la... nimic - fiindca toata aceasta batalie a materialismului competitiv se sfarseste in mormant. Cand plecam din aceasta lume, luam cu noi doar ceea ce-am adus cand am intrat in lume: pe noi insine !
   Gandindu-ne la toate acestea, am putea sa ne spunem cu usurinta:
'Hai sa facem aceasta experienta cotidiana a vietii mai fericita pentru toata lumea! Hai sa facem o schimbare in bine!' "

   Pasul important care trebuie facut pentru intoarcerea la Principiu este tocmai aceasta cautare a Iubirii si readucerea ei in viata noastra de zi cu zi. Un alt pas important spre intoarcerea la Principiu este renuntarea la folosirea cu precadere a cuvintelor Eu/Al Meu/ Pentru Mine si inlocuirea progresiva cu cuvintele Noi/ Al Nostru/ Pentru Noi (in cazul zilelor de prietenie intre popoarele latine Je/ A Moi/ Pour Moi devine Nous/ Notre/ Pour Nous si tot asa...  :wink:)
   Actionand in consecinta vom ajunge pe drumul care ne va infatisa Principiul in intreaga sa splendoare:
   1 = infinit  sau cu alte cuvinte: En to Pan

[everyday]

Am extras din postarea Siberiei urmatoarele:

Iubirea ramane si va ramane ceea ce-a a fost dintotdeauna: cea mai pura dintre toate emotiile umane. Daca iubirea este alterata, manipulata sau infranta, ea devine cea mai crunta si cruda experienta cu care se va confrunta omul in intreaga sa existenta.
   Principiul iubirii din sufletele noastre si proiectia iubirii in vietile noastra se coreleaza cu personalitatile noastre intr-o ecuatie ciudata,

Si vreau sa fac o asociere cu o cugetare pe care am citit-o curind:

"In iubire nimeni nu-si tine cuvintul" Lucian Blaga


O sa detaliez si opinia mea, cit de curind.

[Siberia]

Retorica de vara - care, chiar daca nu pare la prima vedere, este totusi legata de subiect:

   Unde incepe si unde sfarseste sufletul ? Sufletul are nevoie de spatiu si timp pentru manifestare ?

[mr]

   Unde incepe si unde sfarseste sufletul ? Sufletul are nevoie de spatiu si timp pentru manifestare ?

Mai intai sa convenim ce reprezinta sufletul.
Eu consider ca sufletul este un amalgam energetic de ratiune si emotii, avand ca baza "hardware" sistemul nervos central, cu proiectie si desfasurare directa in planul astral. Il vad ca fiind inteligenta artificiala a trupului, luat ca intreg si generator al acelui "eu" care poate pretinde ca detine controlul.
Totusi existenta scanteii divine, spiritului, luz-ului cu proiectie directa din planul cauzal indica faptul sufletul ar trebui sa fie/este doar o "unealta", o interfata a acestuia in lumea spatio-temporala. Un suflet care ajunge sa recunoasca prin forte proprii importanta si rolul spiritului, care-i preda in mod natural "conducerea", poate genera o personalitate extrem de complexa si elevata. Cred ca acesta este rolul primordial si uitat al sufletului.

Sufletul, dupa cele spuse mai sus, cred ca incepe si se termina in limitele planului astral. Si are nevoie de spatiu si timp pentru manifestare. Iar intoarcerea la principiu poate fi reprezentata de aceasta "conciliere" normala, naturala intre "nemanifestatul" spirit si unealta sa de manifestare, sufletul.
Voi ce pareri aveti?
   

[Tayka]

Mai intai sa convenim ce reprezinta sufletul.
Eu consider ca sufletul este un amalgam energetic de ratiune si emotii, avand ca  proiectie si desfasurare directa in planul astral. Il vad ca fiind inteligenta artificiala a trupului, luat ca intreg si generator al acelui "eu" care poate pretinde ca detine controlul.

Într-adevăr aceasta ar fi şi după părerea mea definiţia corectă dată pentru Suflet(CA).El fiind de fapt şi de drept conducătorul,managerul spiritual al fiinţei umane EU-l.Spre deosebire însă de marele Spirit,Ego,(CS-ul) acesta (CA-ul)este supus ca şi întreaga fiinţă umană legilor firii participând activ la viaţa fizică şi spirituală, fără însă a avea acces direct la conştienţa cauzală(motivaţia vieţii),pe care însă dacă reuşeşte de-a lungul existenţei sale să se eleveze spiritual,atunci o va căuta mereu.Religiile îi atribuie în mod voit eronat capacităţile CS-ului pe care îl ignoră,iar femeile îl proclamă solul iubirii,convinse fiind că doar el(Sufletul)poate crea şi oferii sentimentul parfumatei iubiri.Fără a  recunoaşte că de fapt iubirea este doar un atribut al uimitorului proces al procreerii.. :lol: :wink:

[mm]

Mai intai sa convenim ce reprezinta sufletul.

.  Cu tot respectul pentru nivelul foarte ridicat de cunoastere manifestat de multi dintre userii acestui forum, sufletul este -"prin definitie"- ceva transcedental. Unde mai punem ca nu este material...
. Prin urmare este cu neputinta, imposibil sau chiar absurd sa incercam sa-l definim in vreun fel. Opinez ca nu este deloc rusinos sa ne mai recunoastem, din cand in cand, limitele puterilor  noastre adica acea granita de la care incepe neputinta noastra.
.  Desigur, putem presupune multe referitor la ce este sufletul dar posibilitatile noastre de a-l explora sunt practic nule. Ne putem "juca" cu el urmarind niste reactii. Cineva a cantarit "sufletul si a gasit o greutate de cca. 4 grame. 

[mr]

... sufletul este -"prin definitie"- ceva transcedental. Unde mai punem ca nu este material...
. Prin urmare este cu neputinta, imposibil sau chiar absurd sa incercam sa-l definim in vreun fel...

Intradevar sufletul este nepalpabil, imaterial (desi cantareste cca. 4 grame), trancedental. Ii percepem doar efectele concretizate in modul nostru de a actiona in viata de zi cu zi. Dar acest fapt nu cred ca ne impiedica in a-l delimita si a-l defini, fiecare in felul sau si apoi a compara cu ceilalti propriile perceptii. Este departe de a fi condamnabil acest fapt. Cred ca totul se rezuma la a indrazni sa o facem, pastrand cat de cat un cadru real si de bun simt, cu smerenia cuvenita in fata complexitatii si profunzimii lumii manifestate.

  Opinez ca nu este deloc rusinos sa ne mai recunoastem, din cand in cand, limitele puterilor  noastre adica acea granita de la care incepe neputinta noastra.
.  Desigur, putem presupune multe referitor la ce este sufletul dar posibilitatile noastre de a-l explora sunt practic nule. Ne putem "juca" cu el urmarind niste reactii.

Daca discutam din punct de vedere al orgoliului si mandriei necontrolate, gasesc justificata afirmatia ta referiroare la limitele puterilor. Dar cred ca putem exclude din start, in discutia noastra, aceasta perspectiva.
Neputinta nostra este generata mereu de o atitudine care o intretine. Si sunt prea multe exemple (individuale si de grup) in care oamenii se blocheaza dpdv al logicii rationale, crezand altfel nu se mai pot inainta, insa se intampla ceva care-i detemina sa vada continuarea. Mai toate lucrurile pe pamantul asta s-au acceptat ca fiind normale in urma unor "descoperiri" ale oamenilor care au gandit si indraznit "anormal". As aplica acelasi principiu si in cazul nevazutului, desi putini dintre noi sunt interesati cu adevarat de acest taram real.
Mai este si tiparul de gandire al majoritatii care asteapta ca o comisie, mediu academic etc sa valideze anumite opinii, eliminand din start importanta unei experiente personale.

Blocajul autoimpus, alimentat din abundenta de sentimentul iluzoriu de neputinta, cred ca de cele mai multe ori de impiedica sa vedem padurea din cauza copacilor.
Parerea mea, binenteles..

[Tayka]

.  Cu tot respectul pentru nivelul foarte ridicat de cunoastere manifestat de multi dintre userii acestui forum, sufletul este -"prin definitie"- ceva transcedental. Unde mai punem ca nu este material...
Opinez ca nu este deloc rusinos sa ne mai recunoastem, din cand in cand, limitele puterilor  noastre adica acea granita de la care incepe neputinta noastra.
.

Cu tot respectul,îmi permit să te întreb de unde şti că ,,sufletul prin definiţie este transcedental)?''şi asta pentru că iată afirmi mai jos că el s-ar afla totuşi peste,, limita puterilor noastre de cunoaştere)''. Faptul că foloseşti doar denumirea populară şi religioasă a Corpului Astral (suflet) mă face să cred că vorbeşti totuşi de pe poziţia intransigentă a dogmei,poziţie pe care eu o respect dar nu o înţeleg şi asta pentru că deşii se doreşte cu ardoare a se crede cum că ar fi concepută de Creator,ea este totuşi de natură umană.Sincer mi-aş dorii să citesc măcar odată în viaţă un mesaj autentic de-la EI.Şi atunci m-aş felicita convins fiind că n-am trăit degeaba. :wink: