Influenþa sumerianã ºi egipteanã în Vechiul Testament

[Kymosabe]

COSMOGONIA

1.  La început, Dumnezeu a fãcut cerurile ºi pãmântul.
2.  Pãmântul era pustiu ºi gol; peste faþa adâncului de ape era întuneric, ºi Duhul lui Dumnezeu se miºca pe deasupra apelor.
6.  Dumnezeu a zis: ,,Sã fie o întindere între ape, ºi ea sã despartã apele de ape."
7.  ªi Dumnezeu a fãcut întinderea, ºi ea a despãrþit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. ªi aºa a fost.
8.  Dumnezeu a numit întinderea cer.

Atât în Genezã cât ºi în mitologia sumerianã, actul creaþionist porneºte de la un ocean primordial.
În Panteonul sumerian, Zeiþa Nammu personificã întinderea de ape sau ,,Marea primordialã''. Ea este cea care dã naºtere Cerului (zeului An) ºi Pãmântului, uscatului (zeiþei Enki).
Ca ºi în Genezã, cele douã elemente, Cerul (An) ºi Pãmântul (Enki), sunt la început unite. În mitologia sumerianã, din unirea sacrã dintre An ºi Enki, se naºte Enlil, zeul vântului sau al  atmosferei. El este cel care îi va despãrþi pe cei doi ,,pãrinþi'' astfel cã An va urca Cerul în înalt, iar Enlil vã rãmâne cu mama sa Enki (Pãmântul).

Tema cosmogonicã a separãrii cerului de pãmânt pe care o întâlnim dupã cum am spus ºi în Genezã, o regãsim sub o alta formã ºi în poemul Enuma Elish, unde zeul Marduk taie trupul monstrului Tiamat în douã, dintr-o jumãtate creând cerul , iar din cealaltã Pãmântul.
În ebraicã tehom, cuvântul care desemnezã abisul de ape de la începutul lumii  este echivalent cu semitic-babilonianul Tiamat . Deci monstrul Timat simbolizeazã oceanul priimordial.

Crearea astrelor

,,Potolit, Domnul priveºte leºul Tiamatei; el vrea sã împartã dihania, sã plãsmuiascã [din  ea] lucruri  frumoase.[...]
În pântecul Tiamatei, el arcui înãlþimile cerului. Îl puse pe Nannar (Luna) sã  strãluceascã  (acolo)  ºi îi încredinþã  noaptea. îl hãrãzi (sã fie)  giuvaierul nopþii, ca sã numere zilele pe care în  fiecare lunã, fãrã sfârºit, va avea sã le însemne cu  discul  sãu.[...]
...el fãureºte, figurile cereºti care hotãrnicesc cele 12 luni ale anului, deschide porþile soarelui ºi rostuieºte calendarul lunar, fãurind în prealabil luna, sã hotãrascã  timpul". (Enuma Elish)

14. Dumnezeu a zis: ,,Sã fie niºte luminãtori în întinderea cerului, ca sã despartã ziua de noapte; ei sã fie niºte semne care sã arate vremurile, zilele ºi anii;
15. ºi sã slujeascã de luminãtori în întinderea cerului, ca sã lumineze pãmântul." ªi aºa a fost.
16. Dumnezeu a fãcut cei doi mari luminãtori, ºi anume: luminãtorul cel mai mare ca sã stãpâneascã ziua, ºi luminãtorul cel mai mic ca sã stãpâneascã noaptea; a fãcut ºi stelele.
17. Dumnezeu i-a aºezat în întinderea cerului, ca sã lumineze pãmântul,
18. sã stãpâneascã ziua ºi noaptea, ºi sã despartã lumina de întuneric. Dumnezeu a vãzut cã lucrul acesta era bun. (Geneza)

ANTROPOGONIA

7. Domnul Dumnezeu a fãcut pe om din þãrâna pãmântului, i-a suflat în nãri suflare de viaþã, ºi omul s-a fãcut astfel un suflet viu.

La fel ca ºi în Genezã, Marduk ia decizia de a-l crea pe om din þãrânã. În Enuma Elish elementul care dã viaþã lui Lullu, omului, este sângele Zeului Kingu. Scopul pentru care au fost creaþi oamenii este relativ acelaºi . În Vechiul Testament omul a fost creat pentru a lucra ºi pãzi grãdina Edenului, în Enuma Elish,omul a fost creat pentru a prelua munca zeilor.

Poemul Enuma Elish este scris pe 7 tãbliþe, iar Marduk se hotãrãºte sã îl creeze pe om în ...a 6-a tabliþã. Iar dupã ce Marduk creeazã toate aceste lucruri decide cã trebuie.. sã se odihnescã.
Probabil este doar o coincidenþã .

[Andy]

Kymosabe felicitari!!! Sunt de parerea ca acesta e unul dintre cele mai interesante subiecte. Nu-mi vine a crede ca este doar o coincidenta. Sunt de parere ca marile religii de-acum sunt inspirate din miturile religiilor politeiste egiptene, sumeriene, etc. dar cu o noua coperta, cu un nou ambalaj. Topicul acesta a fost deschis datorita discutiilor dintre tine si bluestar3 de aceea as vrea sa aud contraargumentele aduse de acesta. :star:

[someone_creator]

"Sa mergem si mai departe sau...mai profund..."
Si miturile acestea religioase egiptene ,sumeriene de  care tip or fi, de unde s-au "inspirat"?
Am o banuiala asa...aiurea...si anume ca toate aceste mituri si religii "derivate" ar avea o singura "radacina" comuna. :roll:
Ramane de vazut...care ar fi aceasta....de unde a inceput totul! (?)

[Kymosabe]

"Sa mergem si mai departe sau...mai profund..."
Si miturile acestea religioase egiptene ,sumeriene de  care tip or fi, de unde s-au "inspirat"?
Am o banuiala asa...aiurea...si anume ca toate aceste mituri si religii "derivate" ar avea o singura "radacina" comuna. :roll:
Ramane de vazut...care ar fi aceasta....de unde a inceput totul! (?)

Istoria începe în Summer , este titlul unei celebre cãrþi . 
Deci este posibil cã acesta este locul ,,de unde a început totul'' . :-D

[Kymosabe]

Epopeea lui Ghilgamesh ºi potopul biblic. 

Inima i-a împins pe zeii cei mari sã rânduiascã un potop.[...]
«Fecior  al  lui  Ubar-Tutu,  din Shurippak,  dãrâmã-þi  sãlaºul,  înjgheabã-þ i  o  corabie,  pãrãseºte  belºugul, ai  grijã de viaþã , urãºte-þi avutul,  sufletul scapã-l! Incarcã-þi pe corabie tot ce e viu. Corabia aceea pe  care o vei înjgheba, sã  fie cu Marginile în  patru unghiuri, [sã  fie] aidoma lãþimea cu lungimea; [ca peste] Ocean, întinde-i  un acoperiº !» [...]
«...în  cinci  zile am  încheiat  cala;  pe  un  iku  se  întinde  puntea,  de  zece  gar  sunt  înalþi  pereþii,  câte  zece gar fiecare  din  laturi.  Am  încheiat  marginile,  am  zugrãvit  conturul;  ºase  punþi  am  aºezat  în corabie,  despãrþind- o prin ele  în ºapte pãrþi,  fundul l-am împãrþit în nouã  încãperi, am bãtut în el cepuri  de  apã ,  o vâslã  de  cârmit  am  ales,  am rânduit  uneltele.  în  cuptor am  topit  trei sarde catran,  tot  acolo  [am  turnat]  trei  sarde  smoalã ,  trei  sarde  ulei  au  cãrat  hamalii;  pe  lângã un sarde  ulei  folosit  pentru  ungere, doi sarde ulei a ascuns cârmaciul. [...]

13. Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: ,,Sfârºitul oricãrei fãpturi este hotãrât înaintea Mea, fiindcã au umplut pãmântul de silnicie; iatã, am sã-i nimicesc împreunã cu pãmântul.
14. Fã-þi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarþi în cãmãruþe, ºi s-o tencuieºti cu smoalã pe dinãuntru ºi pe dinafarã.
15. Iatã cum s-o faci: corabia sã aibã trei sute de coþi în lungime, cincizeci de coþi în lãþime ºi treizeci de coþi în înãlþime.

Am  încãrcat-o  [cu  tot  ce  aveam], de argint, am încãrcat-o  cu tot ce [aveam] de aur,  [am  încãrcat-o] cu toate vitele vii ce  le  aveam,  am  suit  [pe]  corabie  tot  neamul  meu,  toatã   spiþa,  vitele  de  pãºune  fiarele,  ºi  pe toþi  meºterii  i-am  suit. 

2. Ia cu tine câte ºapte perechi din toate dobitoacele curate, câte o parte bãrbãteascã ºi câte o parte femeiascã; o pereche din dobitoacele care nu sunt curate, câte o parte bãrbãteascã ºi câte o parte femeiascã;
3. ºi câte ºapte perechi de asemenea, din pasãrile cerului, câte o parte bãrbãteascã ºi câte o parte femeiascã, pentru ca sã le þii vie sãmânþa pe toatã faþa pãmântului.

Vântul  bântuie  ºase  zile,  [ ºapte] nopþi furtuna acoperã  cu potop pãmântul. Iar când sã soseascã  ziua a  ºaptea, furtuna  ºi potopul îºi  curmã  rãzboiul, ele,  care s-au  rãzboit ca  oºtirea. Potoli-tu-s-a marea, s-a  domolit  uraganul, a  încetat  potopul.  O  rãsuflãtoare  am  deschis  ºi  mi-a  cãzut  lumina  pe  faþã ,  am  privit marea, liniºtea  o cuprinsese,  ºi  toatã   omenirea  se  fãcuse  lut!  Pãmântul  netezit  pare  un acoperiº . 


1. Dumnezeu ªi-a adus aminte de Noe, de toate vieþuitoarele ºi de toate vitele care erau cu el în corabie; ºi Dumnezeu a fãcut sã sufle un vânt pe pãmânt, ºi apele s-au potolit.
2. Izvoarele Adâncului ºi stãvilarele cerurilor au fost închise, ºi ploaia din cer a fost opritã.
3. Apele au scãzut de pe faþa pãmântului, scurgându-se ºi împuþinându-se, ºi, dupã o sutã cincizeci de zile, apele s-au micºorat.


Pe muntele Nitsir corabia  s-a  oprit.  Muntele  Nitsir a proptit  corabia  ºi  n-o mai  lãsa  sã  se legene.
O  zi,  douã   zile,  muntele  Nitsir  þine  corabia,  nelãsând-o  sã   se  legene;  trei  zile,  patru  zile, muntele  Nitsir  þine  corabia,  nelãsând-o sã se  legene,  cinci  ºi  ºase  zile  muntele  Nitsir  þine corabia, nelãsând-o sã  se legene.
La  sosirea  zilei  a  ºaptea,  am  scos  afarã un  porumbel  ºi  i-am  dat  drumul;  plecând,  s-a  întors îndãrãt  porumbelul, n-a gãsit nici un  loc ºi a zburat înapoi.  Am scos afarã  o  rândunicã   ºi  i-am dat drumul;  plecând,  s-a întors  îndãrãt  rândunica, n- a  gãsit  nici  un loc  ºi a zburat  înapoi.  Am scos afarã  un  corb  ºi  i-am dat drumul, dar corbul, plecând,  a zãrit apa scãzutã ºi nu  s-a întors: croncãne,  mânâncã   ºi- ºi  leapãdã   gãinaþul.  Am  ieºit  afarã   ºi  spre  cele  patru  zãri  am  sãvârºit Jertfa shurkinnu .


4. În luna a ºaptea, în ziua a ºaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munþii Ararat.
5. Apele au mers scãzând pânã în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au vãzut vârfurile munþilor.
6. Dupã patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corabiei pe care o fãcuse.
7. A dat drumul unui corb, care a ieºit, ducându-se ºi întorcându-se, pânã când au secat apele de pe pãmânt.
8. A dat drumul ºi unui porumbel, ca sã vadã dacã scãzuserã apele de pe faþa pãmântului.
9. Dar porumbelul n-a gãsit nici un loc ca sã-ºi punã piciorul, ºi s-a întors la el în corabie, cãci erau ape pe toatã faþa pãmântului. Noe a întins mâna, l-a luat, ºi l-a bãgat la el în corabie.
10. A mai aºteptat alte ºapte zile, ºi iarãºi a dat drumul porumbelului din corabie.
11. Porumbelul s-a întors la el spre searã; ºi iatã cã în ciocul lui era o frunzã de mãslin ruptã de curând. Noe a cunoscut astfel cã apele scãzuserã pe pãmânt.
12. A mai aºteptat alte ºapte zile; ºi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el.

[Kymosabe]

Am omis douã episoade, anterioare potopului biblic (despre care nu prea am avut ce comenta  :lol:) ºi anume pãcatul originar (Adam ºi Eva) ºi omorul fratricid (Cain ºi Abel).

Adam ºi Eva
1. ªarpele era mai ºiret decât toate fiarele câmpului pe care le fãcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: ,,Oare a zis Dumnezeu cu adevãrat: ,,Sã nu mâncaþi din toþi pomii din grãdinã?"
2. Femeia a rãspuns ºarpelui: ,,Putem sã mâncãm din rodul tuturor pomilor din grãdinã."
3. Dar despre rodul pomului din mijlocul grãdinii, Dumnezeu a zis: ,,Sã nu mâncaþi din el, ºi nici sã nu vã atingeþi de el, ca sã nu muriþi."
4. Atunci ºarpele a zis femeii: ,,Hotãrât, cã nu veþi muri:
5. dar Dumnezeu ºtie cã, în ziua când veþi mânca din el, vi se vor deschide ochii, ºi veþi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele ºi rãul".
6. Femeia a vãzut cã pomul era bun de mâncat ºi plãcut de privit, ºi cã pomul era de dorit ca sã deschidã cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, ºi a mâncat; a dat ºi bãrbatului ei, care era lângã ea, ºi bãrbatul a mâncat ºi el.
17. Omului [Dumnezeu] i-a zis: ,,Fiindcã ai ascultat de glasul nevestei tale, ºi ai mâncat din pomul despre care îþi poruncisem: ,Sã nu mãnânci deloc din el', blestemat este acum pãmântul din pricina ta. Cu multã trudã sã-þi scoþi hrana din el în toate zilele vieþii tale;
18. spini ºi pãlãmidã sã-þi dea, ºi sã mãnânci iarba de pe câmp.
19. În sudoarea feþei tale sã-þi mãnânci pâinea, pânã te vei întoarce în pãmânt, cãci din el ai fost luat; cãci þãrânã eºti, ºi în þãrânã te vei întoarce."

În epopeea lui Ghilgameº, eroul pleacã în cãutarea plantei nemuririi pentru a-l învia pe Enkidu.
Ghilgameº gãseºte planta nemuririi la Utnapiºtim, cel care scãpase de potop ºi care trãia acum, împreunã cu soþia lui, în Dilum, o insulã în care zeii sãdiserã o grãdinã înfloritore (raiul din mitologia sumerianã).
În drum spre Enkidu, Ghilgameº se opreºte sã bea apã de la un izvor, moment în care un ºarpe, ieºit dintr-o gaurã de stâncã, înghite planta nemuririi.
Deci ºi aici ºarpele este cel care furã omului nemurirea.
În biblie ºarpele reuºeºte sã o convingã pe Eva ºi aceasta la rândul ei pe Adam sã mãnance din Pomul interzis. Ca urmare a neascultãrii poruncii lui Dumnezeu, cei doi devin astfel muritori (þãrânã eºti, ºi în þãrânã te vei întoarce), îºi pierd nemurirea .

Blestemul divin îl mai întâlnim în mitologia sumerianã în povestea zeului Enki, care este blestemat de Nichursag (zeiþa solului ºi al fertilitãþii) deoarece acesta îndrãznise sã mãnânce cele 8 plante sãdite de ea.


Cain ºi Abel
Povestea este arhicunoscutã. Cain era agricultor (plugar), iar Abel cioban ,
Invidios pe faptul cã Dumnezeu a primit jertfa lui Abel ºi pe a sa nu, Cain îºi ucide fratele.
Finalul poveºtii: Cain este izgonit ºi devine un fugar .

În mitul sumerian al zeiþei Inanna, se prezintã competiþia dintre Dumuzi zeul ciobanilor ºi Enkimdu, zeul agricultorilor. Amândoi doreau sã câstige inima zeiþei Inanna. Cel care reuºeste acest lucru este Dumuzi, în timp ce Enkimdu, învins,  pleacã în pribegie.

[Kymosabe]

Un alt mit babilonian, care aminteºte de tema renunþãrii la nemurire este Poemul lui Adapa (Adam în babilonianã) .
Adapa era locuitor al oraºului Eridu, fiind fiul Zeului Enki, de la care moºtenise înþelepciunea dar nu ºi nemurirea.
Adapa îi rupe aripile lui Enlil, zeului vântului deoarece acesta îi rãsturnase barca cu care pescuia.Din acest motiv Adapa este chemat în Rai pentru a da socotealã lui Anu (Zeul Cerului).
Enki îl sfãtuieºte pe Adapa sã refuze pâinea ºi apa pe care i-o va da zeii deoarece va muri.
Ajuns în faþa lui Anu, Adapa este iertat, ajutat fiind de zeii Dumuzi ºi Gizzida, care pãzeau poarta Raiului.
Deoarece Adapa era singurul muritor care ajunsese în Rai, zeii i-au oferit sã mãnânce pâinea vieþii veºnice ºi sã bea apa vieþii veºnice .
Adapa însã refuzã acest lucru. Amuzaþi, zeii  poruncesc ca Adapa sã fie trimis înapoi pe Pãmânt, dar nu înainte de a-l întreba de ce a refuzat acest dar.
Rãspunsul lui Adapa este foarte interesant: Enki, stãpânul meu, mi-a spus sã nu beau , sã nu mãnânc.
El aminteºte de cel al Evei :
13. ªi Domnul Dumnezeu a zis femeii: ,,Ce ai fãcut?" Femeia a rãspuns: ,,ªarpele m-a amãgit, ºi am mâncat din pom."

În mitologia sumerianã Enki era zeul înþelepciunii, al apelor dar ºi al pãmântului ºi apare uneori reprezentat ca un ºarpe. 
Miturile babiloniene vorbesc de asemenea de o grãdinã înfloritoare, în mijlocul cãreia se gãsea un pom sacru, un pom al vieþii, sãdit de zei ºi ale cãrui ramuri ajungeau pânã la cer. Acest pom era pãzit, astfel încât niciun muritor sã nu ajungã la el.

La British Museum se gãseºte aceastã tãbliþã (sigiliu) datatã undeva în jurul anului 2200 i.e.n.



Arheologii spun cã scena nu are nicio legãturã cu povestea din Vechiul Testament, deoarece ea ar înfãþiºa de fapt un zeu (identificat dupã îmbrãcãmintea pe care o poartã) ºi o preoteasã. ªarpele din spatele ar simboliza fertilitatea, deci ar fi vorba de un fel de ritual .
Nu îi contrazic, dar o trec ºi pe asta la coincidenþe interesante.


Anunnaki ºi Fii lui Dumnezeu

1. Când au început oamenii sã se înmulþeascã pe faþa pãmântului, ºi li s-au nãscut fete,
2. fiii lui Dumnezeu au vãzut cã fetele oamenilor erau frumoase; ºi din toate ºi-au luat de neveste pe acelea pe care ºi le-au ales.
3. Atunci Domnul a zis: ,,Duhul Meu nu va rãmâne pururea în om, cãci ºi omul nu este decât carne pãcãtoasã: totuºi zilele lui vor fi de o sutã douãzeci de ani."
4. Uriaºii erau pe pãmânt în vremurile acelea, ºi chiar ºi dupã ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, ºi le-au nãscut ele copii: aceºtia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume. (Geneza 6)

Marduk  împãrþi  pe toþi  Anunnaki  [prin  lume], aici sus ºi  dincolo jos. El îi hãrãzi lui Anu(dreptul) de  a-i fi ascultate  poruncile. Trei sute dintre ei aºezã în ceruri ca strãji, ºi la fel statornici rânduiala pãmântului: în ceruri ºi pe pãmânt el aºezã ºase sute de zei. Dupã aceea (Marduk)  statornici  toate  legile ºi  tuturor  aceste Anunnaki  din cer  ºi de pe  pãmânt  le  dãdu (fiecãruia)  rostul  sãu. (Enuma Elish)


În Biblie, dupã cum se observã, este folositã expesia  fii lui Dumnezeu.  Despre aceºti se spune cã ar fi  îngerii decãzuþi la care face referire Iuda în Noul Testament .

6. El a pãstrat pentru judecata zilei celei mari, puºi în lanþuri veºnice, în întuneric, pe îngerii care nu ºi-au pãstrat vrednicia, ci ºi-au pãrãsit locuinþa. (Iuda 6)

În mitologia sumerianã  Anunnaki erau fii lui Anu ºi ai zeiþei Ki , iar numele lor s-ar putea traduce cei care au coborât din Cer (An) pe Pâmânt (Ki).
Anannuki formau ,,oastea'' lui Anu, care pe lângã zeu al Cerului, era considerat ºi un zeu rãzboinic.  În Biblie, oastea Domnului este formatã din îngeri.

[Urban]

Absolut cel mai interesant subiect de la infintarea forumului....felicitari !

[Urban]

Cand pe inaltimile Cerului pe Pamant
i-a facut Anu pe Anunnaki sa coboare,
Granele inca nu incoltisera,
inca nu rodisera...
Nu erau oi,
nici un miel nu se fatase inca...
Nu era capra,
nici un ied nu fusese fatat.
Oaia inca nu isi nascuse mieii,
capra nu adusese pe lume iedul.
Tesutul lanei nu se ivise inca,
nu era cunoscut.

In zilele acelea,
in Camera Facerii a zeilor,
in Casa Fauririi, pe Movila Pura,
Lahar si Anshan frumos s-au faurit.
Din inmultirea de Lahar si Anshan
Anunnakii, pe Sfantul Munte-al lor, se-nfrupta...
dar nu se saturau.
Laptele bun din ugerul oii
Anunnakii, pe Sfantul Munte-al lor, il beau
dar nu se saturau.

Dupa ce Anu, Enlil, Enki si Sud
ii faurisera pe oamenii cu cap-negru,
Plantele ce desfata le-au inmultit in Tara.
Animale pe patru picioare au trezit cu mestesug la viata,
in E.DIN le-au pus.

Spre folosul celor ce satura,
pentru oile pure
Omenirea Civilizata a luat fiinta.

Ceea ce prin sadire se inmulteste,
inca nu se faurise.
Terasele nu erau inca batatorite...
Graul triplu de treizeci de zile nu exista,
graul triplu de patruzeci de zile nu exista,
Graul marunt, graul de munte,
graul curatului A.DAM nu exista...
Legumele cu tuberculi ale campului inca nu se ivisera...

                      (Mitul vitelor si al granelor - Sumer)

Dupa Potop, problema imediata cu care se confruntau toti cei salvati era hrana.
Lui Noe si fiilor lui, Domnul le-a spus :

"... Toate vietuitoarele care sunt pe pamant si toti pestii din mare in mainile voastre sunt date...toate care se imperecheaza si vietuiesc vor fi ale voastre sa le mancati...Ca plante ierboase, v-am dat grane de tot felul..."

                      (Biblie - Facerea)

Cum se explica realizarea botano-genetica prin care intr-un interval de doar 2000 de ani, plantele salbatice si-au dublat, triplat si cvadruplat perechile de cromozomi, pentru a deveni graul si orzul cultivabil de o valoare nutritiva uluitoare, cu incredibila capacitate de a creste aproape oriunde si cu neobisnuite recolte semestriale...?
Pe langa aceste enigme, se adauga la fel marea bruschete cu care au inceput sa apara tot felul de legume si fructe, din acelasi nucleu regional si aproape in acelasi timp, precum si "domesticirea" simultana a animalelor incepand cu oile si caprele, care furnizau carne, lapte si lana...

Cum s-au intamplat toate in acel moment?
Stiinta moderna inca nu a gasit raspunsul dar textele sumeriene l-au oferit cu mii de ani in urma.

[Urban]

Sargon, viteaz rege din Agade, sunt.
Mama mea a fost mare preoteasa, tatal nu mi l-am cunoscut...
Mama mea, marea preoteasa, care m-a procreat,
in secret m-a adus pe lume.
M-a pus in cos de papura, cu catran a lipit capacul.
M-a aruncat in rau, nu m-am scufundat.
Raul m-a purtat pe ape, m-a dus la Akki, cel ce iriga,
Akki, cel ce iriga, m-a ridicat cand a scos apa,
Akki, cel ce iriga, ca pe fiul lui m-a luat si m-a crescut....

                               (Legenda lui Sargon - Sumer)

Asemanatoare cu povestea lui Moise si scrisa cu peste o mie de ani inaintea vremurilor lui Moise...

[Unidentified]

Cum se explica realizarea botano-genetica prin care intr-un interval de doar 2000 de ani, plantele salbatice si-au dublat, triplat si cvadruplat perechile de cromozomi, pentru a deveni graul si orzul cultivabil de o valoare nutritiva uluitoare, cu incredibila capacitate de a creste aproape oriunde si cu neobisnuite recolte semestriale...?
Pe langa aceste enigme, se adauga la fel marea bruschete cu care au inceput sa apara tot felul de legume si fructe, din acelasi nucleu regional si aproape in acelasi timp, precum si "domesticirea" simultana a animalelor incepand cu oile si caprele, care furnizau carne, lapte si lana...

Cum s-au intamplat toate in acel moment?
Stiinta moderna inca nu a gasit raspunsul dar textele sumeriene l-au oferit cu mii de ani in urma.

Te inseli. Nu a fost nimic brusc...

Daca numai eschimosii zgariau peretii doar nu credeai ca numai ei exista, nu?

[Urban]

Lui Neanderthal i-au trebuit vreo 3 milioane de ani sa ajunga la mersul biped, crezi ca 2000 de ani nu poate insemna "brusc" ?

[Kymosabe]

Mersi Urban. Mai aveam câteva ,,episoade'' ºi ajungeam ºi la Moise. :lol:

[darieglobur]

Istoria începe în Summer , este titlul unei celebre cãrþi . 
Deci este posibil cã acesta este locul ,,de unde a început totul'' . :-D

Dacia preistorica este titlul altei cãrþi celebre- ma rog, intr-un areal, sa zicem, familiar noua. Deci este posibil ca acesta sa fie locul ,,de unde a inceput totul''.  :-D

In fine, subscriu, istoria nu a inceput cu Vechiul Testament.

[Kymosabe]

Dacia preistorica este titlul altei cãrþi celebre- ma rog, intr-un areal, sa zicem, familiar noua. Deci este posibil ca acesta sa fie locul ,,de unde a inceput totul''.  :-D

Darieglobur, cu ce sunt eu de vinã cã ,,strãmoºii'' noºtri s-au hotãrât sã se ,,afirme'' în altã parte. :lol: