Boyd Bushman, fost cercetător la Lockheed Martin, declară pe patul de moarte că extratereștii sunt reali și au vizitat pământul. În ultimele momente din viața lui, el prezintă „dovezi foto” în timp ce relatează o parte din experiențele lui cu OZN-urile și extratereștii, într-un interviu video.
Interviul video de 33 minute a fost realizat chiar înainte ca Boyd Bushman să moară, pe data de 7 august 2014. Acest interviu a fost publicat abia recent și a început să fie deja foarte popular.
„Am access la informații top secret”, afirmă acesta la începutul video-ului. El vorbește despre incidente precum Roswell din 1947, când un presupus balon al forțelor militare aeriene americane s-a prăbușit, s-a produs din cauza extratereștrilor.
Bushman a mai relatat informații despre extratereștri, OZN-uri, tehnologii anti-gravitaționale – care el spune că sunt dezvoltate de cercetători americani, ruși și chinezi la baza militară „Area 51”.
În video, Bushman arată poze drept „dovadă” cu extratereștrii, furnizând informații despre ei: „Au aproximativ un 1,35 – 1,50 metri înălțime” … „Au trei oase pe spate. Sunt defapt cartilagii”. El spune că aceștia au mai puține coaste decât oamenii și au degete la mâini și picioare precum oamenii. Totuși, ochii lor și nasul sunt diferiți făță de oameni și că aceștia au capacități telepatice și pot citi gândurile.
„Ei pot să își folosească vocea telepatic pentru a vorbi cu tine”. „Când intri într-o încăpere cu unul din ei, te trezești că deja răspunzi la întrebarea pe care o ai, cu propria ta voce”.
Conform lui Bushma, sunt două tipuri de extratereștri… cei buni și cei răi. Unii au chiar o vârstă de 230 de ani.
„Este ca la o fermă de vite. Unii au grijă de ele (wrangler), iar alții le fură (rustlers)”. Cei care le fură, denumiți de Bushman „wrangler” sunt „mai prietenoși și au o relație mai bună cu noi”.
Bushman, se pare, că știe și unde și cum trăiesc acesști extratereștri. El afirmă că aceste creaturi trăiesc pe o planetă denumită Quintumnia. Este situată la 68 de ani lumină distanță față de pământ, dar lor le ia doar 45 de minute să ajungă pe planeta noastră. El insistă totuși, că pe planeta lor, ei călătoresc cu ajutorul telepatiei.
El spune că el chiar a văzut casele lor pentru că el a „împrumutat” o cameră de fotografiat unui extraterestru care acesta a făcut poze în călătoriile lor. Totuși, din acele poze nu se poate desluși ceva pentru că sunt foarte neclare.
Într-o altă dezvăluire, Bushman a spus că există o „cale” specială de zbor între spațiul cosmic și „Aria 51”, unde se presupune că extratereștii și navele acestora există. El mai adaugă că există americani care lucrează pe OZN-urile din spațiul cosmic 24 din 24 de ore: „Cu respect față de navele extraterestre, avem cetățeni americani care lucrează la bordul OZN-urilor 24 de ore pe zi”.
Totuși, acește poze cu extraterestri pe care el le-a prezentat, conform unei investigații a postului de televiziune TVQC din Quebec, Canada, pot fi cumpărate de la magazinele Walmart sau chiar de pe internet (photobucket.com)
Totuși, cât de credibile pot fi „mărturisirile” unui om aflat pe patul de moarte? Cât de mult ajută comunitatea și munca noastră de cercetare?
La aceste întrebări, Dr. Stuart J. Robbins, a încercat să răspundă:
O confesiune pe patul de moarte poate fi o altă cale pentru a consolida reputația unuia, folosindu-se de credințe culturale pentru a consolida adevărul asupra celor susținute.
Gâandirea deobicei este că „Oamenii chiar cred că cei aflați pe patul de moarte spun adevărul 100%, așadar mă asigur că ies cu un „bang” și susțin din nou ceea ce am susținut până acum. Cei care nu m-au crezut înainte, s-ar putea să mă creadă acum, pentru că ei vor crede că eu spun adevărul pentru că urmează să mor”.
De aceea consider că aceste confesiuni pe patul de moarte nu sunt convingătoare și, poate mai important, nefolositoare. Nu avem informații suplimentare față de ce am avut până acum. Nu avem cum să verificăm informațiile susținute. Niciun fel de a le testa sau repeta. În *cel mai bun caz*, avem încă o persoane care susține aceste lucruri ca fiind reale și, în timp ce s-ar putea ca acestea să se dovedească cu trecerea timpului, nu au contribuit absolut cu nimic la obținerea vreunui progres.
Iată în continuarea întreaga înregistrare video cu confesiunile lui Boyd Bushman, fost cercetător la compania aero-spațială Lockheed Martin.
https://www.youtube.com/watch?v=VLkcM-bpdiA
Așa cum susține și Dr. Stuart Robbins, noi oamenii avem tendința de a crede în aceste dezvăluiri ale unor personaje aflate în ultimele momente de viață ale lor. Dar oare, aceștia, o fac tocmai pentru a-și păstra reputația sau pentru că au devenit senili, cu tot respectul cuvenit, nu poți să nu iei în considerare vârsta și bolile care afectează creierul, de la o anumită vărstă. Oricât de mult ne-am dori ca aceste povești să fie reale, nu pot să le susțin ca fiind adevărate, iar dacă doar o mică informație prezentată de respectivul este falsă, precum poza cu acel manechin de extraterestru, atunci toată povestea nu mai are credibilitate și pentru mine nu este altceva decât o fabulație a unui senil, cu toate că nu neg că el ar fi putut fi în contact cu tehnologii și poate chiar și cu ființe extraterestre, dar întreaga sa poveste nu mai este credibilă.
Mi-aș fi dorit ca acest articol să nu se fi publicat, ca acest interviu video să nu se fi realizat. El decredibilizează și mai mult efortul nostru, al unora dintre noi, de a evidenția faptul că, printre numeroasele informații false care există, există și un foarte mic procent de lucruri care nu pot fi explicate. Acest articol scoate în evidență și disperarea comunității de OZN-uri în a oferi „dovezi”, chiar și atunci când acestea sunt atât de penibile, ca un respectat om de știință să facă poze la un extraterestru de plastic și să pretindă că sunt reale… chiar și noi în România avem pretinși generali care susțin că s-au târât în genunchi și coate în interiorul bazei militare Aria 51, deși nu știu cine îi mai ia în serios.
Voi ce credeți?