Cum să investighezi un OZN
Spre sud pe o autostradă a deșertului singuratic, ofițerul de poliție Lonnie Zamora se afla în urmărirea unei mașini aflata in exces de viteză în afara orașului Socorro, New Mexico, când a fost surprins de un puternic vuiet ! Secunde mai târziu, a văzut o mare flacara tasnind din pământ ce a străpuns cerul deasupra unui petic din deșert aflat la sud-vest de autostradă. Temându-se ca un mic depozit de dinamită din apropiere ar putea să fi explodat, Zamora a lăsat mașina ce o urmarea sa se piarda, a întors dreapta și a condus pe un drum de pietriș care se indrepta catre depozit.
Masina lui Zamora se clătina de-a lungul drumului stâncos până când a ajuns pe un deal abrupt. Ridicându-se din spatele dealului era un incendiu fără fum, care strălucea într-un vartej de flăcări în albastru și portocaliu. Dealul a ascundea originea flăcărilor, așa că Zamora a încercat să conducă mai departe. Pneurile au alunecat pe pietriș, dar după trei încercări, Zamora a ajuns în cele din urmă la vârf.
Un obiect strălucitor, dimensiunea unui sedan, a strălucit în soarele târziu de după-amiază, la 150-200 de yarzi de locul unde sa așezat Zamora pe vârful dealului. La prima vedere, el credea că este o mașină răsturnată într-o albie de pârâul uscat, dar când a condus masina mai aproape, părea a fi de culoarea aluminiului, nu de crom și de formă ovală precum mingea de fotbal american.
Zamora se îndreptă spre obiect, de-a lungul coastei dealului, pentru aproximativ 50 de picioare și apoi opri mașina. El a transmis prin radio înapoi la biroul șerifului că va fi ocupat să verifice o epavă "în jos în albia pârâului uscat ", apoi coborî pe jos de pe deal spre obiect.
Roooaaarrr! Zamora a fost uimit din nou de un uruit puternic, nu chiar asemeni unuia facut de o explozie, dar nu și ca unul facut de un motor cu reacție. A început cu o frecvență scăzută care se ridica încet. Flacăra părea să vină din partea inferioară a obiectului, strălucind in albastru deschis in partea de sus și portocalie în partea de jos. Zamora a intrat în panică, de frică că obiectul era pe punctul de a exploda.
A fugit să se adaposteasca, dar intorcandu-se să se uite la obiect. Observă un simbol roșu pe o parte, în formă de punct care era de aproximativ 2 centimetri înălțime și 2 centimetri lățime. Obiectul parea neted, un aluminiu alb strălucitor, fără ferestre sau uși vizibile. Apăreau a fi si două picioare metalice, înclinate spre exterior, susținând-o.
Zamora fugi spre mașină, dar își lovește piciorul și se prăbușește la pământ. Sa sculat, a alergat la alte 25 de picioare sau cam asa ceva, si cand sa uitat inapoi, a vazut ca obiectul incepu sa se ridice.
Se ridica până la nivelul mașinii, apoi mai sus, la aproximativ 20 la 25 de picioare în aer.
Zamora a mai fugit o distanță de 50 de metri de la mașina lui chiar peste marginea dealului, și sa adapostit la pamant. Îngenuncheat, el și-a acoperit fața cu brațele pentru a fi protejat. Dintr-o dată, vuietul se opri si În liniștea asternuta, Zamora își ridică capul și se uită.
Obiectul s-a îndepărtat de el, spre sud-vest, părând să meargă într-o linie dreaptă la aproximativ 10-15 metri de pământ trecand peste pavilionul de dinamită înalt de opt picioare la aproximativ trei picioare, apoi si-a continuat spre sud-vest, până când a trecut peste munții deșertului înalt și a dispărut ...
Hector Quintanilla, ultimul ofițer al celebrului program de investigare OZN al Forțelor Aeriene ale SUA - Proiectul BLUE BOOK, a fost responsabil de cazul Zamora. Echipa lui a fost convinsă că Zamora spunea adevărul și, în ciuda unei investigații minuțioase, nu au reușit să localizeze obiectul sau originile acestuia. Într-un articol pentru Studii în domeniul securitatii numit "
Investigarea OZN-urilor", Quintanilla spune că observarea lui Zamora este "cel mai bine documentat caz înregistrat". Cazul a ramas nerezovat.
Proiectul BLUE BOOK se desfasura la baza aeriană Wright-Patterson, lângă Dayton, Ohio. Între anii 1947 și 1969, forțele aeriene au înregistrat 12.618 de fenomene ciudate - dintre care 701 rămân "neidentificate", precum cazul Zamora. Deși CIA nu era direct afiliată la proiectul BLUE BOOK, agenția a jucat un rol important în investigarea OZN-urilor la sfârșitul anilor 1940 și începutul anilor 1950, ceea ce a condus la crearea mai multor studii, panouri și programe. Fostul istoric șef al CIA, Gerald K. Haines, a scris un articol aprofundat privind rolul agenției în studiul fenomenului OZN pentru studii în domeniul inteligenței . În articolul său,
"Rolul CIA în studiul OZN-urilor, 1947-90" Haines afirmă că "în timp ce preocuparea Agenției față de OZN a fost substanțială până la începutul anilor 50, CIA a acordat doar o atenție limitată și periferică fenomenelor".
Cu peste 20 de ani de investigații, de la sfârșitul anilor 1940 până la terminarea proiectului BLUE BOOK în 1969, CIA și USAF au învățat un lucru sau două despre cum să investigheze o vizionare a OZN-urilor. În timp ce cei mai mulți oficiali guvernamentali și oamenii de știință resping acum rapoartele cu obiecte zburătoare neidentificate ca fiind o relicvă ciudată din anii 1950 și 1960, există încă multe lucruri care pot fi învățate din istoria și metodologia: "flying saucer intelligence".
10 sfaturi atunci când se investighează un OZN:
1. Stabiliti un grup pentru a investiga și evalua observațiileÎnainte de decembrie 1947, nu a existat o organizație specifică însărcinată cu responsabilitatea de a investiga și evalua marturiile despre OZN-uri. Nu au existat standarde privind modul de evaluare a rapoartelor care veneau, și nici nu au existat măsurartori sau rezultate din experimente controlate pentru a stabili o comparație cu raportările observate.
Pentru a pune capăt confuziei, șeful Comandamentului Serviciului Tehnic al Forțelor Aeriene, generalul Nathan Twining, a stabilit proiectul SIGN (denumit inițial Project SAUCER adica Proiectul FARFURIA) în 1948 pentru a colecta, colecta, evalua și distribui în cadrul guvernului toate informațiile referitoare la astfel de observări, cu premisa că OZN-urile ar putea fi reale (deși nu neapărat extraterestre) și care ar putea fi o preocupare pentru securitatea națională. Proiectul SIGN a ajuns în cele din urmă sa dea nastere la Proiectul GRUDGE, care în cele din urmă sa transformat în Proiectul BLUE BOOK în 1952.
2. Determinați obiectivele investigației dvs.Preocuparea CIA cu privire la OZN-uri a fost substanțială până la începutul anilor 50, din cauza potențialei amenințări la adresa securității naționale din cauza acestor obiecte zburatoare neidentificate. Majoritatea oficialilor nu au crezut că ozn-urile observate erau de origine extraterestră; ei erau în schimb îngrijorați că OZN-urile ar putea fi noi arme sovietice.
Echipa proiectului BLUE BOOK, în opinia lui Quintanilla, a definit trei obiective principale pentru investigațiile lor:
• Pentru a determina dacă fenomenele OZN reprezintă o amenințare la adresa securității Statelor Unite;
• Pentru a determina dacă fenomenele OZN prezintă progrese tehnologice care ar putea fi canalizate în cercetarea și dezvoltarea din SUA; și
• Pentru a explica sau a identifica stimulii care au determinat observatorul să raporteze un OZN.
Deși BLUE BOOK, ca și proiectele anterioare de investigație pe această temă, nu excludea posibilitatea unor fenomene extraterestre, cercetările și investigatiile lor s-au axat în primul rând pe implicațiile securității naționale, în special pe cele posibile a fi progrese tehnologice sovietice.
3. Consultați experții Pe parcursul anilor 1950 și 1960, diferite proiecte, panouri și alte studii au fost conduse sau sponsorizate de guvernul SUA pentru a cerceta fenomenul OZN. Aceasta include sponsorizari CIA precum -1953 Echipa științifica consultativa privind obiecte de zbor neidentificate, de asemenea cunoscut sub numele de " Robertson Panel." A fost numit după fizicianul remarcat HP Robertson de la Institutul de Tehnologie din California, care a ajutat a aduce împreună distinsi de oameni de știință nonmilitari pentru a studia problema OZN.
Proiectul BLUE BOOK de asemenea frecvent a consultat experți externi, printre care: astrofiziciști, oficiali federali ai aviației, piloți, Biroul meteo din SUA, stații meteorologice locale, academicieni, Centrul Național de Cercetare a Atmosferei, NASA, Kodak (pentru analiza foto). Chiar și faimosul astronom Carl Sagan a facut parte dintr-o asemenea echipa/comisie pentru a revizui concluziile Proiectului BLUE BOOK la mijlocul anilor '60. Raportul acestei comisii a concluzionat că "nu a fost găsit niciun caz OZN care să reprezinte progrese tehnologice sau științifice în afara cadrului terestru", dar comitetul a recomandat ca OZN-urile să fie studiate intensiv pentru a rezolva problema o dată pentru totdeauna.
4. Crearea unui sistem de raportare pentru organizarea cazurilor ce vin
Centrul de Informații Tehnice Aerian al Forțelor Aeriene (ATIC) a elaborat chestionare pentru a fi utilizate atunci când au fost primite rapoarte despre posibile observatii OZN, care au fost utilizate pe toată durata proiectului BLUE BOOK. Formularele au fost utilizate pentru a oferi anchetatorilor suficiente informații pentru a determina care este cel mai probabil fenomenul necunoscut. Durata observatiei, data, ora, locația sau poziția pe cer, condițiile meteorologice și modul de apariție sau dispariție sunt indicii esențiale pentru anchetatorii care evaluează observațiile despre OZN-uri raportate.
Proiectul BLUE BOOK clasifică observatiile în funcție de ceea ce echipa bănuia că le pot fi atribuite: Astronomice(inclusiv stele luminoase, planete, comete, mingi de foc, meteori și fluxuri aurorale); Avioane ( avioane cu elice, avioane cu reacție, misiuni de realimentare, aeronave foto, avioane publicitare, elicoptere); Baloane ; Sateliți ; Altele(inclusiv rachete, reflecții, miraje, proiectori, păsări, zmee, indicații radar fals, farse, focuri de artificii și rachete); Date insuficiente ; și, în final, neidentificate .
Potrivit lui Quintanilla, "o observatie este considerată neidentificată atunci când un raport aparent conține toate datele necesare pentru a sugera o ipoteză valabilă, însă descrierea sa nu poate fi corelată cu nici un obiect sau fenomen cunoscut".
5. Eliminați pozițiile falseEliminați fiecare dintre cauzele cunoscute și probabile ale vizionărilor OZN, lăsând o mică porțiune de cazuri "inexplicabile" pentru a vă concentra. Prin eliminarea explicațiilor comune, anchetatorii se pot concentra pe cazurile cu adevărat misterioase.
Unele explicații comune pentru observatii OZN, descoperite de investigațiile timpurii au inclus: aeronave greșite identificate (zborurile U-2, A-12 și SR-71 au reprezentat mai mult de jumătate din rapoartele OZN de la sfârșitul anilor 1950 și cea mai mare parte a anilor 1960); evenimentele celeste; isterie în masă și halucinații; "Isterie de război"; "nebunie din timpul verii"; cascadorii de publicitate; și interpretarea greșită a obiectelor cunoscute.
Chiar istoria poate schimba lumina. O citare interesantă găsită de Comisia Robertson din 1953 a remarcat că unele observări au fost atribuite unui fenomen mai vechi - "Foo Fighters" - care a precedat conceptul modern de OZN-uri: "Acestea erau fenomene inexplicabile percepute de piloții de avioane în timpul celui de-al doilea război mondial atât teatrele de operațiuni europene, cât și cele din Extremul Orient, în care "bilele de lumină" zburau în apropierea sau cu avionul și manevrau rapid. Se credea că sunt electrostatice (asemănătoare incendiului Sfântului Elmo) sau fenomene electromagnetice ... dar cauza exactă sau natura lor nu a fost niciodată definită. Dacă termenul de "farfurie zburătoare" ar fi fost popular în perioada 1943-1945, aceste obiecte ar fi fost astfel etichetate ".
6. Dezvoltarea metodologiei de identificare a aeronavelor comune și a altor fenomene aeriene, adesea confundate cu OZN-uriDatorită probabilității semnificative ca o aeronavă comună (sau militară secretă) să poată fi confundată cu un OZN, este important să cunoaștem caracteristicile diferitelor tipuri de aeronave și fenomenele aeriene pentru a fi evaluate împotriva fiecărei observări. Pentru a ajuta anchetatorii să treacă peste rapoartele care vin, Proiectul BLUE BOOK a elaborat o metodologie pentru a determina dacă vizionarea OZN ar putea fi atribuită unei aeronave sau fenomenelor aeriene cunoscute. Au scris descrieri detaliate care caracterizează fiecare tip de aeronavă sau fenomen astronomic, inclusiv modul în care ar putea fi confundate cu un OZN, pentru a ajuta investigatorii să evalueze rapoartele primite.
7. Examinați documentația martorilorToate fotografiile, înregistrările video sau înregistrările audio pot fi extrem de utile în evaluarea unei observatii OZN raportata.
Un caz renumit examinat de Comisia Robertson a fost "Tremonton, Utah Sighting" din 1952, în care un cuplu și doi copii care călătoresc pe autostrada Statala 30 în afara Tremontonului au văzut ceea ce părea a fi 10-12 obiecte strălucitoare strălucind în mișcare spre vest cerul într-o formare brută. Soțul a reușit să surprindă unele obiecte pe film.
Cazul a fost considerat semnificativ datorita "dovezilor documentare excelente sub forma unor filme cinematografice Kodachrome (cam 1600 de cadre)". Comisia a examinat filmul, istoricul cazului, interpretarea ATIC si a primit o informare de la reprezentantii Laboratorului Foto USN de analiză a filmului. Laboratorul a crezut că obiectele nu erau păsări, baloane, aeronave sau reflecții și, prin urmare, trebuiau să fie "auto-luminoase". Panoul nu a fost de acord cu evaluarea faptului că obiectele erau auto-luminoase, crezând că, dacă s-ar desfășura un experiment controlat, ar fi confirmată o explicație terestră pentru vizionare.
8. Efectuați experimente controlateAșa cum a sugerat panoul Robertson pentru investigarea Tremontonului, observarea Utah (menționată în sfatul # 7), pot fi necesare experimente controlate pentru a încerca să replicăm fenomenul necunoscut. În cazul Tremonton, grupul a sugerat un experiment în care oamenii de știință ar fotografia "baloane cu forma de pernă" asezate la diferite distanțe în condiții meteorologice similare la locul de desfășurare. Ei au crezut că un astfel de experiment ar putea ajuta la risipirea teoriei "auto-luminoase" a obiectelor din film. Din păcate, în acest caz, costul efectuării unui astfel de experiment a făcut ideea nefezabila.
9. Colectați și testați dovezi fizice și criminalistice În cazul Zamora (de la introducere), Quintanilla susține că în cursul anchetei și imediat după aceea "a fost verificat tot ce a fost posibil omenește să verifice". Aceasta a inclus introducerea contoarelor Geiger de la baza aeriană Kirtland pentru a testa radiațiile în zona de aterizare și trimiterea eșantioanelor de sol la laboratorul de materiale pentru Forțele Aeriene. "Analiza solului nu dezvăluia niciun material străin. Radiația a fost normală pentru "piste" și zona înconjurătoare.
Analiza de laborator a urmei arse nu a arătat nicio substanță chimică care ar fi putut fi un reziduu de propulsor ", potrivit lui Quintanilla. "Rezultatele au fost toate impreuna negative". Nici o explicatie cunoscuta nu a putut fi gasita pentru evenimentul misterios.
10. Descurajați raportarea falsăComisia Robertson a descoperit că Forțele Aeriene au "instituit un canal bun pentru a primi rapoarte despre aproape orice văd pe cer și nu a putut fi înțeles". Acesta este un exemplu clasic de necesitate de a separa semnalul de zgomot. au prea multe rapoarte false sau junk, devine din ce în ce mai greu să găsești cele câteva bune care merită investigate sau atente.
CIA la începutul anilor 1950 era preocupat de faptul că, din cauza situației războiului rece și a capacităților sovietice sporite, sovieticii ar putea folosi rapoartele OZN pentru a aprinde panica și isteria în masă. Și mai rău, sovieticii ar putea folosi observatiile OZN pentru a supraîncărca sistemul de avertizare a aerului din SUA, astfel încât să nu poată distinge obiectivele reale de presupusele OZN-uri.
Pentru a diminua cantitatea de rapoarte false-pozitive, grupul Robertson a sugerat educarea armatei, cercetatorii, si chiar publicul cu privire la modul de a identifica obiecte sau fenomene frecvent confundate cu OZN-uri. De exemplu, au recomandat instruirea personalului însărcinat cu instruirea, comandarea și cercetarea cu privire la modul în care să recunoască în mod corespunzător obiecte neobișnuit de iluminate (cum ar fi baloane sau reflecții de aeronave), precum și fenomene naturale (meteori, mingi de foc, miraje sau nori "nocturni" . Prin a ști cum să recunoască în mod corect obiectele care au fost frecvent confundate cu OZN-uri, anchetatorii ar putea elimina rapid rapoarte false și să se concentreze pe identificarea acelor observarea care au rămas inexplicabile.
Do you still want to believe? Încă mai vrei să crezi? Atunci, aruncați o privire în
"Fișierele X".sursa=>
https://www.cia.gov/news-information/featured-story-archive/2016-featured-story-archive/how-to-investigate-a-flying-saucer.html
Mesaje Recente
; vine câte un " noob" si pica cu farfurioara dar vine apoi serviciul de recuperare si sterge urmele, vezi cazul medieval cu muntele de fier .