NOI creem lumea in care traim

[Ilie]

Nu sunt sigur ca TREBUIE este cel mai bun cuvant! ar calca insusi liberul arbitru al Omului.... Ca ar fi bine? si asta este o problema caci imadiat apare, normal, intrebarea: pentru cine bine? adica cum Bine... si la urma urmei ce este Bine? ...si asa din aproape in aproape, se mai scriu inca ceva tomuri....

Fiecare, este insa DATOR sa isi traiasca viata, cum crede mai bine ... pentru el si cei din jurul lui ... prin asta definindu-si insasi Nivelul de dezvoltare spirituala.

Si eu sunt convins ca una este sa vorbesti "academic" despre TRAIRE si cu totul altceva este sa TRAIESTI cu-adevarat ceva inaltator, Revelator... Sigur, din acea perspectiva Sti ce ai de facut! Dar mai sti cu siguranta ceva, ca nu esti singur pe lume si ca nimic nu ti se cuvine apriori! Si mai simti ceva ...ceea ce se numeste Compasiune: stare ce declanseaza tot o traire pe care eu o numesc metaforic "Cresterea razei de pasare"... Deci, insasi trairea autentica a unei Realitati Transcendente- despre care sunt convins ca, cu greu vom putea discuta in cuvinte) - impune o crestere a atentiei pentru dezvoltarea mediului si participarea la atenuarea tensiunilor, fara a ajunge la pasaje patetice, sau cu accent de prozelitism religios.

Corect pentru mine "trebuie" este o dorinta ca toti sa ne dam seama ca suntem singurii responsabili pentru ceea ce traim si ca singuri putem face mult mai mult pentru mai multi. Altfel mi s-ar parea egoism.


[/quote]

[Ilie]

Sa inteleg ca tu faci parte dintre "cei care sunt cu adevarat liberi"...?  :-D

Sper,asa cum am mai spus ca nu fac lucrarea nimanui din aceasta lume. Cind spun sper o fac cu convingerea ca duc o lupta cu mine pentru a ma regasi. Daca reusesc bine daca nu nu o sa dau vina pe nimeni deoarece fiecare dintre noi suntem direct responsabili.

[complexity]

Ai dreptate Ilie, este o dorinta- dar tocmai asta este si marea problema, este doar o dorinta peronala! o nazuinta!

Liberul arbitru este cel mai de pret dar pe care Dumnezeu l-a dat Omului, tocmai pentru a putea opta, dincolo de o armonie impusa de o lege. Fara aceasta proprietate, nu am fi decat "roboti", am fi precum animalele care actioneza conform firii lor - fara  vreo problema de etica, fara devenire personala. Ele sunt si se comporta asa!

Se spune apropos de iubire neconditionata - Sa iti iubesti copilul asa de tare incat sa ii permiti sa greseasca, sa isi traiasca propria viata... Sunt adeptul lui Gibran din acest punct de vedere, care spunea:

"Copiii tai nu sunt copiii tai.
Ei sunt fiii si fiicele vietii care tanjesc dupa ea insasi.
Ei vin prin tine, dar nu de la tine,
Si desi ei sunt cu tine, totusi ei nu-ti apartin.
Poti sa le dai dragostea ta, dar nu si gandurile tale,
Pentru ca ei au propriile lor ganduri.
Poti sa le adapostesti trupurile, dar nu si sufletele,
Pentru ca sufletele lor locuiesc in casa viitorului,
Pe care tu n-o poti vizita, nici macar in visele tale.
Te poti lupta sa fii ca ei, dar nu incerca sa-i faci ca tine
Pentru ca viata nu zaboveste in ziua de ieri.
Tu esti ca arcul din care copiii tai pleaca ca niste sageti vii.
Arcasul vede tinta de pe calea catre infinit,
Si-ti da si tie puterea sa vezi cat de departe poti ajunge.
Se incordeaza cu tine, cu puterea Lui, asa incat sagetile sa zboare iute si departe;
Lasa ca incordarea ta in mainile arcasului sa fie spre bucurie,
Caci asa cum isi iubeste sageata care zboara, tot astfel El iubeste arcul care este stabil".


Daca se depaseste aceasta atitudine, si dorinta devine ...treptat impunere in numele chiar si a Adevarului cu A mare... sau a unui altruism generalizat, ramane doar un pas pana la tragedii majore, iar rezultatele se stiu in Istorie! Cate lume a fost torturata si siluita in numele lui Dumnezeu! Cata lume a fost trecuta cu forta la o alta credinta, pe ideea ca ... stiu eu mai bine ce iti trebuie tie.....

asa ca, nerabdarea si incercarea de a "ilumina" pe unii impotriva dorintei lor este, cred eu, doar o alta fateta a lipsei unei adevarate vederi duhovnicesti.

In plus, este vorba si de un anume stil de comunicare...

Intr-un mediu duhovnicesc se vorbeste intr-un anume mod, total diferit de cel utilizat intr-o conferinta mondiala de fizica cuantica si evident diferit de pe un forum... Intentiile sunt diferite, mijloacele trebuie sa fie evident diferite....

Am avantajul de a lucra intr-un institut de cercetare ce are laboratoare performante de studiu al fenomenului GAIA in incinta manastirii Caldarusani... Este deci un loc in care "Cerul" si "Pamantul" convietuiesc ... stiinta si religia isi cauta puncte comune dincolo de dogme... si pot spune ca este inca dificil, cu toata buna intentie a partilor ce coexista acolo de vreo 40 de ani...

[complexity]

Ai perfecta dreptate!!![/color]Si pentru ca asa e, sper sa nu te superi daca completez cu un singur lucru ce trebuie retinut:creativitatea are doua aspecte.Unul ar fi acela ca ea se naste din linistea,din iubirea, din intelegerea ta, din claritatea viziunii tale,din comuniunea ta intima cu existenta- in acest caz creativitatea este sanatoasa.Insa daca ea nu este rezultatul intelegerii si iubirii tale,atunci se transforma intr-un pericol.Ea poate  sa apara dintr-o minte confuza, dintr-o boala a spiritului.
Tot ceea ce se naste dintr-o minte tensionata te ajuta doar partial;se produce o anumita usurare.Obsesia care se agita inauntrul tau este aruncata in afara si va tortura pe altcineva. Ea poate chinui astfel multe fiinte...deoarece atunci cand era numai in interiorul tau, era o problema personala.Tu ai facut-o insa publica , si daca ea provenea dintr-o forma de confuzie,te vei simti -desigur - mai bine, insa pretul platit este prea mare.Tu te-ai usurat, insa comportamentul tau nu este acela al unei fiinte mature...Cu alte cuvinte, inainte de a crea in exterior, creeaza o constiinta care sa transforme totul intr-o adevarata binecuvantare pentru umanitate, si nu intr-un blestem , caci....noi cream lumea in care traim!!

cred ca este de maxima importanta afirmata ta!  Calitatea "MUZEI" este problema , caci procesorul "rezolvator", structurat in emisfera stanga nu are alt rol decat sa rezolve problema! el nu distinge sursa ce ii da "sarcina". din principiu  ramane "creativa" in ambele variante, cand inspiratia este de "sus" sau " de jos".

Deci, principala problema ce merita discutata este intelegerea procesului si gasirea raspunsului la intrebarea: "cine introduce scopul, problema " care declanseaza rezolvarea.

[Osho]

Am avantajul de a lucra intr-un institut de cercetare ce are laboratoare performante de studiu al fenomenului GAIA in incinta manastirii Caldarusani... Este deci un loc in care "Cerul" si "Pamantul" convietuiesc ... stiinta si religia isi cauta puncte comune dincolo de dogme... si pot spune ca este inca dificil, cu toata buna intentie a partilor ce coexista acolo de vreo 40 de ani...

Sunt intru totul de acord cu ce scrieti dvs. si cu echilibrul pe care ni-l aduceti in acest subiect!Adevarat ca de cele mai multe ori, toti cadem in "patima" manifestarii doar a uneia dintre emisferele  cerebrale ,aratand din ce in ce mai dezechilibrati...ca si cum, la un moment dat, as hotari ca merita mult mai multa hrana capul si prin urmare as intrerupe alimentatia inimii...Asa se nasc diformitati...

Cat despre stiinta si religie, daca exista o singura stiinta, atunci nu poate exista si o singura religie?Daca o singura stiinta este suficienta pentru a explora intreaga lume obiectiva, atunci o singura religie va fi suficienta pentru a explora lumea interioara a omului;iar acestei religii unice nu trebuie sa i se mai adauge nici un adjectiv:crestina, hindusa, taoista, etc.
La fel cum stiinta este pur si simplu stiinta, tot astfel religia este pur si simplu religie.De fapt, in ceea ce ma priveste, cred ca nu exista decat stiinta, aceasta avand doua imensiuni:una dintre ele actioneaza in lumea exterioara, iar cealalta in lumea interioara.Putem deci sa renuntam la cuvantul "religie".
Un principiu fundamental al stiintei este acela de a folosi un numar minim de ipoteze.Prin urmare, de ce sa folosim doua cuvinte?Un singur cuvant este suficient.Iar "stiinta" este un cuvant frumos-el inseamna cunoastere...
Scuze pentru aceasta divagatie, e punctul meu de vedere...
Si pentru ca noi cream lumea in care traim, sa invatam sa cream pentru a invata sa ...traim!

Multumesc complexity pentru mesajele pline de substanta cunoasterii si bunului simt!!!

[Osho]

Intr-un mediu duhovnicesc se vorbeste intr-un anume mod, total diferit de cel utilizat intr-o conferinta mondiala de fizica cuantica si evident diferit de pe un forum... Intentiile sunt diferite, mijloacele trebuie sa fie evident diferite....

Am avantajul de a lucra intr-un institut de cercetare ce are laboratoare performante de studiu al fenomenului GAIA in incinta manastirii Caldarusani... Este deci un loc in care "Cerul" si "Pamantul" convietuiesc ... stiinta si religia isi cauta puncte comune dincolo de dogme... si pot spune ca este inca dificil, cu toata buna intentie a partilor ce coexista acolo de vreo 40 de ani...

Desi am mai scris o data acest raspuns, pentru ca el nu a aparut (sunt sanctionata!), o sa incerc sa-l scriu din nou...
Asadar, subscriu din start la ideea dvs. ca adeseori am picat cu  totii in capcana manifestarii unei singure emisfere cerebrale ,ceea ce a dus la non -comunicare...Este ca si cum ,in mod subit, am decide ca inima are mai multe de zis decat capul, sa zicem , si hotaram sa taiem alimentarea acestuia din urma, dand inimii surplus de alimente...Asa se nasc diformitatile, iar noi suntem responsabili.
In alta ordine de idei, multumesc  Complexity pentru echilibrul pe care-l aduci in acest subiect si in "mica noastra societate"!

As avea o paranteza de facut, sper ca nu o sa fie inteleasa gresit...

Daca o singura stiinta este suficienta pentru a explora intreaga lume obiectiva, atunci o singura religie ar trebuI sa fie suficienta pentru a explora lumea interioara a omului; iar acestei religii unice nu trebuie sa i se mai adauge nici un adjectiv:crestina, hindusa, taoista,etc.
La fel cum stiinta este pur si simplu stiinta, tot astfel religia este pur si simplu religie.
De fapt, in ceea ce ma priveste, cred ca nu exista decat stiinta, aceasta avand doua dimensiuni:una dintre ele actioneaza in lumea exterioara, iar cealalta in lumea interioara. Putem deci sa renuntam la cuvantul "religie"  (O SPER, PENTRU VIITOR...). Un principiu fundamental al stiintei este acela de a folosi un numar minim de ipoteze.Prin urmare, de ce sa folosim doua cuvinte?Un singur cuvant ar fi suficient.Iar cuvantul "stiinta" este un cuvant frumos,el inseamna cunoastere...

Complexity, mesajele tale pline de substanta studiului si experimentarii, luciditate si bun simt, ne dau speranta ca sanse avem, trebuie doar sa invatam sa cream pentru a invata sa si traim!

[spooky]

Osho... nu cred ca ai fost atenta... mesajul a fost postat (cu intarziere din cauza moderarii).

[complexity]

.............cred ca nu exista decat stiinta, aceasta avand doua dimensiuni:una dintre ele actioneaza in lumea exterioara, iar cealalta in lumea interioara. Putem deci sa renuntam la cuvantul "religie"  (O SPER, PENTRU VIITOR...). Un principiu fundamental al stiintei este acela de a folosi un numar minim de ipoteze.Prin urmare, de ce sa folosim doua cuvinte?Un singur cuvant ar fi suficient.Iar cuvantul "stiinta" este un cuvant frumos,el inseamna cunoastere...

Este si "credinta" mea ferma ca, Omul se afla in fata unei bifurcatii majore - a supravietui sau  a disparea ca specie... Iar ca sa supravietuiasca, trebuie sa recunoasca - indiferent cum le va denumi in cele din urma - existenta celor doua "puncte de vedere" ( o cunoastere exterioara (invarianti, universalitati, legi, obiectivitate, reproductibilitate) si o cunoastere a Sinelui (o explorare a universului interior, a subiectivului,)).

Are Malita o carte deosebita ce merita citata in acest sens: 10000 de culturi - o singura civiliztie. Aici, sunt definite bine, dupa parerea mea, ce este si cum se genereaza o cultura - vazuta in sens larg (inclusiv de ce sunt asa de multe culturi), respectiv  ce rol are civilizatia (si ce probleme au aparut prin acceptarea pluralului: civilizatii). Este un subiect incitant in a valida paradigma Complexitatii caci, o proprietate importanta a unui sistem complex, cu auto-organizare este si "sensibilitatea la conditiile initiale". Cupland cele doua notiuni: auto-organizare + sensibilitate la conditii initiale, putem spune ca o cultura este un proces emergent, unic, ce isi creaza propria structura, inclusiv un sistem de autoreproducere a structurii (educatie, sistem de valori), iar credintele si miturile, formeaza "nucleul dur" ce da identitate si stabilitate unui grup, unei natii (setul de credinte nu este obligatoriu sa se suprapuna complet pe o baza religioasa, dar oricum are o mare legatura cu aceasta, fiind de domeniul credintelor! prin definitie, o credinta nu necesita demonstratie, motiv pentru care se deosebeste mult de conceptul de Incredere de exemplu). Nu are sens sa cauti dovada despre ceva definit ca si credinta - credinta se accepta sau nu, se traieste in consonanta cu ea sau nu.

Se poate studia o credinta, dar atunci nu este decat o postura exterioara, o cercetare ce poate deduce un patern comportamental, identifica o structura, o ierarhie, dar nu poate aduce cu-adevarat o dovada... Pot avea incredere in legile fizicii si ma bazez pe ele. Dar am credinta intr-o inteligenta Universala, intr-un Dumnezeu, imi structurez viata in raport cu aceasta si nu caut dovada! A avea credinta inseamna a actiona in temeiul unor precepte acceptate ca atare.

Intentionalitatea este iar cea care face diferenta...
Comanda specifica emisferei stangi este Nu crede ...cerceteaza! rezultatul actiunii este o descompunere permanenta a Intregului in parti si subansambluri, in elemente si relatii, analize, sisteme, arheme ... (modelare structurala, formala dar incompleta ...mai spuneam de teorema lui Goedel)

Comanda specifica emisferei drepte: nu cerceta ...Crede...contempla, nu iti activa intentionalitatea de a gasi ceva, de a cauta ceva, caci acea stare declanseaza emisfera stanga ... si pierzi insasi proprietatile ce se doresc a fi traite... ( abordare fenomenologica, stari, decodificari specifice ale unui mesaj universal, unic, polisemantic, LOGOS)

Ca sa rezum, sunt convins ca Osho are dreptate cand spune ca isi doreste o unitate a STIINTEI celor doua lumi -interioara si exterioara... sub o singura ipostaza a unui om nedogmatic, nelipit de fraze imbacsite si golite de continut... Este sigur vorba de CUNOASTERE.

Dupa atata studiu insa, am ajuns la concluzia ca exista si o alta forma de cunoastere, pe care, acum 5...6 ani nu asi fi banuit-o...cunoasterea duhovniceasca...
Am putea spune ca exista o cunoastere stiintifica (cea care transforma lumea sensibila in una inteligibila) prin care identificam Legile Universului cu viu si neviu , si o cunoastere duhovniceasca, ce presupune o proprietate specifica, un proocesor semantic capabil sa dea semnificatie anumitor fluctuatii ale lumii fizice...    Desi stiu despre ce vreau sa spun, inca nu sunt pregatit, nu am inca cunoasterea necesara de a rescrie din perspectiva proprie ce am inteles si trait in dialogul cu parintele Galeriu, cu parintele Cristian - nepotul parintelui Galeriu, la fel de pregatit si plin de har... , in manasiri si mai ales la Putna... Voi reveni pe masura ce ma dumiresc si eu...


   

[Osho]

Este si "credinta" mea ferma ca, Omul se afla in fata unei bifurcatii majore - a supravietui sau  a disparea ca specie... Iar ca sa supravietuiasca, trebuie sa recunoasca - indiferent cum le va denumi in cele din urma - existenta celor doua "puncte de vedere" ( o cunoastere exterioara (invarianti, universalitati, legi, obiectivitate, reproductibilitate) si o cunoastere a Sinelui (o explorare a universului interior, a subiectivului,)).
...
Dupa atata studiu insa, am ajuns la concluzia ca exista si o alta forma de cunoastere, pe care, acum 5...6 ani nu asi fi banuit-o...cunoasterea duhovniceasca...
Am putea spune ca exista o cunoastere stiintifica (cea care transforma lumea sensibila in una inteligibila) prin care identificam Legile Universului cu viu si neviu , si o cunoastere duhovniceasca, ce presupune o proprietate specifica, un proocesor semantic capabil sa dea semnificatie anumitor fluctuatii ale lumii fizice...    Desi stiu despre ce vreau sa spun, inca nu sunt pregatit, nu am inca cunoasterea necesara de a rescrie din perspectiva proprie ce am inteles si trait in dialogul cu parintele Galeriu, cu parintele Cristian - nepotul parintelui Galeriu, la fel de pregatit si plin de har... , in manasiri si mai ales la Putna... Voi reveni pe masura ce ma dumiresc si eu...


   

Preot de parohie urbanã (întîi la "Sf. Vasile" din Ploieºti, apoi – din 1973 – la "Sf. Silvestru" din Bucureºti, bisericã destul de centralã ºi frecventatã de multã "lume bunã"), dar ºi profesor de teologie cu mare aplecare spre apologeticã (domeniu aflat, din pãcate, în mare suferinþã în învãþãmîntul teologic românesc de dupã al doilea rãzboi mondial), Pãrintele Galeriu a fost pus în situaþia de a predica unei asistenþe adeseori de o exigenþã superioarã, cu pregãtire ºi preocupãri (sau mãcar pretenþii) intelectuale, în sînul cãreia tinerii (elevi, studenþi, oameni la început de carierã) au constituit un segment important, pe care pãrintele l-a avut atent în vedere, ca temei al unui viitor mai bun, în care n-a încetat nici o clipã sã creadã, în pofida tuturor vitregiilor istoriei. Predica sa s-a conformat în mare mãsurã acestui public preponderent tînãr ºi preponderent intelectual, prins adeseori, cu sau fãrã voie, în capcana divergenþelor moderne dintre cultura laicã ºi cea religioasã, dintre cunoaºtere ºi credinþã, dintre adevãrul "oficial" ºi trãirea "intimã", dintre pragmatismul civilizaþiei tehnico-ºtiinþifice ºi reperele moral-spirituale ale tradiþiei.

Meritul pãrintelui este nu numai acela de a fi pus decenii de-a rîndul (ºi în momente cînd cei mai mulþi evitau sã o facã) problema principialã a raportului dintre religie ºi ºtiinþã, sau dintre creativitatea omului (fãcut "dupã chipul ºi asemãnarea" Creatorului) ºi creaþia divinã, eliminînd sistematic prejudecãþile de incompatibilitate sau antagonism, ci ºi acela de a fi convocat efectiv ºtiinþele ºi artele sã se reveleze conºtiinþei contemporane ca niºte co-mãrturisitoare ale Adevãrului suprem, rãsfrînt specific în adevãrurile lor particulare. Pentru a izbuti în acest îndrãzneþ demers, pãrintele, apelînd deopotrivã la bibliografia ortodoxã ºi occidentalã, a desfãºurat un amplu efort de informare la zi, ºi-a însuºit cu rãbdare ºi rãspundere esenþa limbajului propriu diferitelor ºtiinþe sau arte, încît adeseori ascultãtorul era surprins de precizia unei referinþe sau de subtilitatea unui detaliu, mai ales cã din gura popilor noºtri rar se întîmplã sã auzi altceva decît litera bãtãtoritã a predaniei. Transfigurate de harul ºi autoritatea moralã a pãrintelui, nu numai simplele aluzii, dar ºi dezvoltãrile mai ample se integrau organic în predicã, se subsumau firesc prioritãþilor duhului, nu pãreau niciodatã pretenþioase sau distonante (cum se întîmplã în cazul altora): ele creºteau parcã de la sine pe vrejul credinþei, se hrãneau din sevele ei, se îmbrãcau în aceeaºi luminã de sus, se smereau aceleiaºi Raþiuni Supreme. Luînd cazul discursului ºtiinþific, nu þi se pãrea deloc nepotrivit sã auzi consecutiv din gura pãrintelui un citat din Sf. Ioan Gurã de Aur ºi unul din Jacques Monod, sau sã mãsori proprietatea unui termen teologic cu cea a unui termen ºtiinþific (entropie-deºertãciune, finalism-ordine divinã etc.). În felul acesta, ºtiinþele deveneau, fãrã a li se forþa statutul, vehicule convergente spre Absolut, depãºindu-ºi relativitatea în Duhul Adevãrului, imanenþa formalã în esenþialitatea transcendentã, orgoliul luciferic în jubilaþie cuminecãtoare. Ceea ce pãrintele þinea sã demonstreze cu predilecþie, ocolind abil detaliile futile, era cã între ºtiinþa omeneascã ºi revelaþia divinã nu existã conflict real sau raport de excluziune, ci cã totul se subsumeazã spiritului ºi se strãlumineazã în Dumnezeu, a Cãrui tainã este însã omeneºte inepuizabilã [1].

Complexity, intuiesc cam ce ar fi de spus si inca nu se poate exprima (caci toate CUVINTELE creatoare ce le-ai auzit de la duhovnici inca mai lucreaza si prelucreaza in interior, ele au acea vibratie a cuvantului "care zideste" , lucrativ, metamorfic...Cand aceasta noua informatie "se va sedimenta", sa spunem, tot ceea ce e de spus, de transmis ca vector rezultant al fortei lor creatoare, va iesi la suprafata in forma cea mai potrivita, poate de maxim echilibru...)

Si pentru ca noi cream lumea in care traim, sa avem rabdarea si intelepciunea de a experimenta in noi transfomarea stiintei in religie si invers,pentru ca reflectia inafara sa fie adevarata religie:iubirea...

[complexity]

minunat!

[Shadowman]

  Intrind pe forum,am vazut o reclama in partea de sus a paginii : Meditatia Raja Yoga - Cursuri gratuite Gandire pozitiva ( am atasat captura de ecran )
    http://www.brahmakumaris.ro

  Spicuiesc de pe site-ul   http://www.brahmakumaris.ro

   " La baza Universitatii, Cursul de Meditatie Raja Yoga cuprinde diferite aspecte, teme sau lectii principale :

    * Constiinta si realizarea de sine,
    * Originea noastra de pace
    * Relatia cu Dumenzeu
    * Legea karmei si reincarnarea
    * Teatrul etern al lumii
    * (Copacul) Arborele vietii
    * Un stil de viata spiritual "

Si citeva titluri :

"Viata fara stress "
" Esti ceea ce gandesti!"
" Gandire pozitiva : Transforma-ti mintea in cel mai bun prieten "

VERY IMPORTANT : "Cursul de baza in Meditatia Raja Yoga este oferit in mod gratuit la toate centrele Brahma Kumaris."
MOCA !!!
Multe din ideile prezentate le-am regasit in acest topic...
Acum stau si ma gindesc unde sa merg  :roll: : la Cursul de Meditatie Raja Yoga,care e "moca" ,ori sa merg la seminarul lui Stewart Swerdlow,unde voi plati intrarea si voi afla ca,citez : " Illuminati sunt o rasa hibrida cu ADN-ul 50 % reptilian, 50 % uman "
    care
" Pentru a-si putea mentine forma umana si proportia de 50/50 ingereaza hormoni si organe umane precum si sange in mod constant."

  Nu vreau sa ma gindesc ce moaca vor face unii spectatori cind vor afla ca "illuminati" mesteca ficatei,rinichi si alte organe umane...!  :-o  :evil:
  Or minca constant organe...?   :roll: Sau mai trec si pe verdeturi,lactate,biscuiti ?  :roll:

 

[darieglobur]

Ca sa rezum, sunt convins ca Osho are dreptate cand spune ca isi doreste o unitate a STIINTEI celor doua lumi -interioara si exterioara... sub o singura ipostaza a unui om nedogmatic, nelipit de fraze imbacsite si golite de continut... Este sigur vorba de CUNOASTERE.

Dupa atata studiu insa, am ajuns la concluzia ca exista si o alta forma de cunoastere, pe care, acum 5...6 ani nu asi fi banuit-o...cunoasterea duhovniceasca...
Am putea spune ca exista o cunoastere stiintifica (cea care transforma lumea sensibila in una inteligibila) prin care identificam Legile Universului cu viu si neviu , si o cunoastere duhovniceasca, ce presupune o proprietate specifica, un proocesor semantic capabil sa dea semnificatie anumitor fluctuatii ale lumii fizice...    Desi stiu despre ce vreau sa spun, inca nu sunt pregatit, nu am inca cunoasterea necesara de a rescrie din perspectiva proprie ce am inteles si trait in dialogul cu parintele Galeriu, cu parintele Cristian - nepotul parintelui Galeriu, la fel de pregatit si plin de har... , in manasiri si mai ales la Putna... Voi reveni pe masura ce ma dumiresc si eu...
 

Mie nu-mi este clar ce se intelege prin sintagma "cunoastere duhovniceasca". Concret, imi puteti explica si mie ce inseamna acest lucru? Si de ce aceasta cunoastere duhovniceasca sa fie singurul prosesor semantic capabil sa dea semnificatie fluctuatiilor lumii fizice? Psihologia sau filosofia nu ar putea si ele sa faca acest lucru?
Dupa umila mea parere, da, cunoasterea sinelui e o conditie esentiala a evolutiei, insa nu cred ca aceasta e musai sa se identifice cu acea cunoastere duhovniceasca care exclude din start conditia de "om nedogmatic".

[Osho]

Mie nu-mi este clar ce se intelege prin sintagma "cunoastere duhovniceasca". Concret, imi puteti explica si mie ce inseamna acest lucru? Si de ce aceasta cunoastere duhovniceasca sa fie singurul prosesor semantic capabil sa dea semnificatie fluctuatiilor lumii fizice? Psihologia sau filosofia nu ar putea si ele sa faca acest lucru?
Dupa umila mea parere, da, cunoasterea sinelui e o conditie esentiala a " evolutiei, insa nu cred ca aceasta e musai sa se identifice cu acea cunoastere duhovniceasca care exclude din start conditia de "om nedogmatic".

Darie, "cunoasterea duhovniceasca", este , sa zicem ,  una din etapele dezvoltarii noastre noetica( dar sa vorbim putin si de identificare..)....La unii e inaintea stiintei  (etapa aceasta)  ,dupa care,  bineinteles  vin si celelalte , fiecare trecem prin cunoasterea duhovniceasca, mai devreme sau mai tarziu...
In fiecare faza a noastra facem atasamente (identificari) , dar sa le numim "necesare" doar daca, maximul de potential energetic cu care am pornit spre aceasta faza, este fructificat spre cunoastere...O data cu blocarea in acest 'atasament necesar" ,apar in planul nostru manifest "semne", creatii ale mintii noastre;doar a fi constient(treaz, starea de "trezvie", in termeni duhovnicesti) in cea mai mare parte a timpului ne determina deblocarea din acea faza si accederea in urmatoarea....Desigur ca si aici se poate repeta acel "atasament necesar", si tot asa...
Unii dintre noi se opresc intr-un nivel , uneori numit "religios", alteori "stiintific", etc. si de pe aceasta pozitie gandesc, vorbesc si manifesta ...;pot chiar deveni creativi, o creatie pozitiva si plina de substanta, daca e corelata cu luciditatea, starea de trezie , care ii va purta inevitabil spre urmatoarea etapa...

Conoasterea duhovniceasca este in stransa corelatie cu "forta cuvantului creator, cuvantul care zideste"...


Vibratia cuvantului


" Folosim aproape permanent cuvantul, gandim si vorbim cu cuvinte, le citim si le scriem, ele au ajuns sa ne umple viata la un nivel destul de inalt, si totusi se pare ca abia daca ne dam seama de puterea pe care o au ele in viata noastra, in modelarea personalitatii.


Personal, am ajuns la concluzia ca prin cuvant avem puterea de a crea viata, de a genera lucruri bune sau rele, dupa cum il folosim.


Nu este o concluzie singulara, fiindca sunt cunoscute scrieri precum "Puterea Cuvantului" de Swami Shivananda, care explica mai pe larg functionarea si utilizarea corecta a cuvantului nostru de fiecare clipa.


Nu vreau sa reiau argumentele lor, ci doar sa redau cateva experiente traite, care m-au ajutat sa ajung la concluzia ca "La inceput Este Cuvantul", adica la inceputul tuturor lucrurilor traite de noi.


De mici ne obisnuim sa copiem cuvintele celor mari. Copiii imita si adesea suntem uimiti auzind de la ei expresii care nu le apartin, dar pe care ei le-au auzit la parinti sau la alti maturi, si i-au impresionat.


Copilul mic nu discerne, el este in primii sai ani de "vorbire" o oglinda fidela a vorbirii practicate de cei din jur. Daca se maturizeaza, ajunge sa-si aleaga cuvintele, ajunge sa foloseasca acel vocabular care il reprezinta cu adevarat, dar daca nu se maturizeaza, poate continua sa vorbeasca in clisee pana la varste inaintate...


imi amintesc ca, pana pe la 16 ani, nu-mi faceau deloc placere expresiile triviale, si de cate ori le auzeam la cineva din jur, acel cineva care le folosea pierdea ceva in ochii mei, mi se parea mai marunt, mai slab... Atunci nu stiam de ce.


Dar la varsta adolescentei, in tumultul schimbarilor specifice, mi-a venit ideea ca folosirea acelor expresii ar putea sa ma arate mai "dura" in ochii celorlalti, si am inceput sa le folosesc si eu. Dupa cativa ani, mi-am dat seama ca, de cate ori le foloseam, impresia mea despre mine insumi se deteriora, aveam senzatia ca devin mai mica, mai slaba, ca purtam o masca straina de mine, ca pierd in ochii celorlalti, si ca in loc sa par mai dura, eram doar mai triviala. Asa ca am renuntat la ele, si n-am avut deloc ce sa regret.



Mai tarziu am aflat (sau mi-am amintit?) despre vibratii, despre rolul lor in Univers si despre vibratia cuvintelor in special, si am inteles de ce simtisem acele efecte.


Traim intr-un Univers plin de vibratii, de natura vibratorie, si orice gest de-al nostru isi pune amprenta pe lumea in care traim, pana la modelarea ei concreta.


Intensitatea vibratiilor sonore, de pilda, poate sa sparga geamuri. Frecventa vibratiilor de diverse tipuri le permite sa penetreze prin diverse substante si sa afecteze structuri microscopice, cu efecte vizibile ulterior. Iar gama de vibratii este mult mai larga decat gama masurabila la ora actuala cu aparatura tehnica.


Din timpuri vechi s-a admis ca si fiintele au vibratii proprii, si starea lor de boala sau de sanatate, de proasta sau de buna dispozitie, de ignoranta sau de intelepciune, de nefericire sau de fericire, este de fapt o reflectare a vibratiilor pe care le are fiecare fiinta. Cu cat vibratiile sunt mai inalte, cu atat viata fiintei se poate desfasura la un nivel mai inalt, mai echilibrat, mai armonios, fiindca acea fiinta se poate armoniza mai bine cu vibratiile universale.


Si cuvintele au vibratii proprii. Fiecare cuvant are o vibratie care poate inalta sau poate cobora vibratia celui care il rosteste. O vibratie joasa inseamna o functionare la nivel coborat a celui care o are. Vibratia joasa se recunoaste dupa starea pe care ti-o da: de tensiune, de teama, de boala, de nemultumire, de nefericire. Omul traieste tinzand mereu spre stari superioare, de armonie, de pace, de sanatate, de satisfactie, de bucurie si fericire, adica stari de vibratie superioara. Dar folosirea cuvintelor cu vibratie joasa coboara vibratia, astfel incat ele nu numai ca nu folosesc la a ne face viata mai buna sau mai frumoasa, ci mai mult, deterioreaza viata, atat la nivel individual, cat si la nivel social.


Exista ideea generala ca omul cult, care vorbeste distins, cu cuvinte alese, fara expresii licentioase, este un om superior celui trivial, incult. Exista un adevar in aceasta idee, bazat tocmai pe faptul ca un om care nu foloseste cuvinte de vibratie joasa intelege, de fapt, utilitatea mult mai mare a expresiilor de vibratie inalta. Desigur, daca el vorbeste distins doar in public, de fatada, dar in viata sa de zi cu zi foloseste cuvinte de vibratie joasa, sau daca in spatele cuvintelor frumoase se ascund ganduri si intentii de vibratii joase, el nu realizeaza mare lucru. Cuvantul isi exprima vibratia sa si prin forma, dar daca gandul din spatele sau, fondul pe care il exprima, este de alta vibratie, chiar contradictorie, efectele pot fi dezastruoase.


Sinceritatea este cheia.


Sa cauti sa exprimi mereu, prin cuvant, numai ceea ce simti si crezi din tot sufletul ca este adevarat. Sa alegi sa faci numai ceea ce este in deplin acord cu idealul tau.


Sa fii tu insuti in tot ce gandesti, afirmi si intreprinzi. Iar ca sa ajungi la asta, trebuie sa cauti permanent sa te cunosti pe tine insuti, sa-ti clarifici idealul, sa renunti la ideile inutile si daunatoare, cu alte cuvinte sa devii mereu mai intelept.


Este cea mai mare realizare a vietii unui om, pe care o poate comunica apoi si celor din jur, chiar fara cuvinte, numai prin ceea ce este."
                                    Jurnalul lui Coolotuk


DARIE, NU STIU DACA AM REUSIT SA SPUN CEVA AICI SAU DOAR SA VORBESC,
,sunt la servici si gandurile se cam...intrerup, dar sa asteptam si de la Complexity un raspuns, mai indreptatit...

[Urban]

Si cuvintele au vibratii proprii. Fiecare cuvant are o vibratie care poate inalta sau poate cobora vibratia celui care il rosteste. O vibratie joasa inseamna o functionare la nivel coborat a celui care o are. Vibratia joasa se recunoaste dupa starea pe care ti-o da: de tensiune, de teama, de boala, de nemultumire, de nefericire. Omul traieste tinzand mereu spre stari superioare, de armonie, de pace, de sanatate, de satisfactie, de bucurie si fericire, adica stari de vibratie superioara. Dar folosirea cuvintelor cu vibratie joasa coboara vibratia, astfel incat ele nu numai ca nu folosesc la a ne face viata mai buna sau mai frumoasa, ci mai mult, deterioreaza viata, atat la nivel individual, cat si la nivel social.

Tot ce a luat o forma materiala este perceptibil numai ca urmare a faptului ca a decazut din Unitatea Perfecta, din Echilibru, insa totul tinde sa se intoarca inapoi in Unitate si Echilibru.
"Echilibru" inseamna stare de repaus perfecta, lipsa de miscare, "a deveni ceva" (intreaga creatie perceptibila) inseamna decaderea din Echilibru si tinderea continua, neincetata, de intoarcere inapoi in Echilibru, ceea ce poate fi comparat cu nelinistea si miscarea continua.
Daca aceasta miscare continua ar sta macar pentru o miime de secunda, intreaga creatie ar fi transformata instantaneu in energie spirituala, deci ar fi distrusa ca Materie.
Toate energiile si fortele din Univers sunt miscari, care pornesc dintr-un anumit punct (elementul central al acestora) in unde concentrice, sub forma unor vibratii si oscilatii pulsatorii...procesul nu se incheie decat atunci cand fortele decazute din Echilibru revin in starea primordiala a Echilibrului, a Unitatii Divine.
Astfel, starea primordiala inseamna ca toate reprezentarile materiale inceteaza sa existe...Materia in sine este miscare, iar daca aceasta miscare inceteaza, dispare si materia.
Atata timp cat va exista lumea tridimensionala, materiala, aceasta va fi dominata de legea nelinistii si miscarii.

Ca urmare a faptului ca forta creatoare se manifesta la fiecare nivel, se formeaza numeroase tipuri de vibratii, lungimi de unda, forme de unda si frecvente, pe care noi nu le putem percepe decat intr-o foarte mica masura prin intermediul simturilor....daca o forma de vibratie ne apare ca energie lipsita de substanta sau materie solida, aceasta nu este decat propria noastra imaginatie si percepere a ceva, care in sine nu este decat "miscare", oscilatie, frecventa.
Cu cat sunt mai scurte undele in care se manifesta energia, cu atat mai putin se formeaza o reprezentare a unei materii in Constiinta noastra.
Noi denumim acele vibratii, pe care le traim direct prin intermediul simturilor in Constiinta, conform simturilor noastre: materie, sunet, electricitate, caldura, gust, miros, lumina....acele energii si vibratii inalte, pe care nu le putem percepe decat prin centrii nervosi ai creierului le denumim: ganduri, idei, raze si frecvente inalte ale fortei divine...creatoare...Viata insasi !

Astfel in intreg Universul se manifesta un numar inimaginabil de vibratii, de la cea mai scurta la cea mai lunga lungime de unda...Toate creatile, incepand de la corpurile pamantesti, de la Sorii centrali ai sistemelor solare pana la cea mai mica fiinta, intreaga scara de reprezentare sunt forme combinate ale acestor frecvente.
Indiferent de constientizarea noastra, NOI TRAIM IN MIJLOCUL ACESTOR VIBRATII...ele ne-au format si pe noi, oamenii, ele actionand continuu in intreaga noastra fiinta...Universul este format din aceste tipuri diferite de vibratii..
Putem denumi IZVORUL acestor vibratii creatoare Dumnezeu.

Dumnezeu insusi se afla deasupra tuturor manifestarilor, in starea de perfect Echilibru, lipsit de Timp si Spatiu.
Acesta este reprezentat insa in forma materiala, pentru a ii da viata acesteia....deoarece Dumnezeu este omniprezent, indeplinind intreg Universul, tot ceea ce se afla in Univers este patruns de Dumnezeu...Nimic nu poate exista fara a fi in Dumnezeu si fara ca Dumnezeu sa patrunda acel lucru, deoarece Dumnezeu este omniprezent...Nimic nu il poate indeparta din prezentul sau...Astfel, Dumnezeu se poate manifesta in orice punct, iar tot ceea ce a fost reprezentat si exista in lumea perceptibila poarta acest punct, ca Punct Central in sine....Din acest punct a inceput prima manifestare, Creatia, decaderea din Echilibru.

Aceasta stare a lui Dumnezeu, care creeaza lumea materiala sii ii da Viata, deci ceea ce se afla in tot ce traieste - Viata Insasi - putem sa o numim Constiinta Inalta....astfel, toate expresiile precum Dumnezeu, Creator, Constiinta Inalta sau Principiul Creator....toate inseamna una si aceiasi zeitate, sub diferite aspecte....

Daca ne amintim de cuvintele lui Isus, care indemnandu-i pe ucenici sa il urmeze, el ii indemna de fapt sa-i urmeze modul simplu de viata si Iubire dezinteresata....Mostenirea sa este unica prin faptul ca ORICE om care urmeaza regulile cosmice poate atinge aceasta stare de constiinta.

Elisabeth Haich scria despre acest fel de iubire:
"Trebuie sa renunti in totalitate la propriul punct de vedere, la propriile sentimente: sa iubesti asa cum iubeste Dumnezeu, sa iubesti totul fara a face diferente !...Sa iubesti tot ceea ce este legat de unitatea Sinelui Vesnic...asa cum Soarele straluceste asupra frumosului si uratului, asupra binelui si raului, asupra adevarului si minciunii, el iubeste.
Asa trebuie ca si tu sa iubesti fara diferente frumosul si uratul, binele si raul, adevarul si minciuna...Cea mai inalta iubire, Iubirea Divina, este cea perfect dezinteresata si egala !
Trebuie sa iti fie absolut indiferent daca cineva sau ceva este frumos ori urat, bun ori rau, adevarat ori fals...trebuie sa iubesti totul cu aceiasi intensitate.
Trebuie sa invatam ca frumosul nu ar exista fara urat, binele nu ar exista fara rau, adevarul nu ar exista fara minciuna....Astfel trebuie sa le iubesti pe toate la fel...Trebuie sa intelegem ca frumosul si uratul, binele si raul, adevarul si minciuna sunt reprezentari ale inexprimabilului, care se completeaza, pe care le numim DUMNEZEU...Vrei sa vezi cum arata Dumnezeu? Uita-te intr-o oglinda si ai sa-l privesti pe Dumnezeu fata in fata !"

[complexity]

   As vrea sa precizez de la inceput ca materialul legat de cunoasterea duhovniceasca este un "material crud", un ansamblu de citate comentate, etapa din studiile pe care le fac acum, asa ca, va rog sa imi scuzati stangaciile si evident sa extrageti ceea ce credeti ca este util si in corelatie du gandirea dumneavoastra.
Este intr-un anume fel, o impartasire a unei explorari personale: traire – documentare, aflate la inceput.

   Spuneam la un moment dat ca Omenirea are O MENIRE ....  Este in fond intregul  demers pe care l-am construit in jurul programului NEXUS (www.terranexus.ro)
Dar in citatele de mai jos le-am gasit mult mai bine scrise in cartea Terapia bolilor spirituale a lui  Jean-Clasude Larche si cred ca genereaza in ansamblu un punct de plecare in ceea ce se doreste a exprima ca fiind cunoasterea duhovniceasca...

textul la
www.terranexus.ro/biblioteca/vedere_duh.doc

s-ar putea sa mai fie ceva greseli de dactilografiere in text...scuze ...il voi completa si corecta treptat...