AL 3-lea ochi

[Tayka]

Shadowman-SALUT-(eu am îngropat securea).Sincer mã intereseazã adevãrata geneza a românilor-iar expresia ta citez:**grupurile de vorbitori ai dialectului daco-român,ramura esticã**...ma uimit.Pentru cã atunci când trãiau Dacii,în acest spaþiu Carpato-Danubian:Dacia Felix-nu mai existau ºi alþi vorbitori ai acestei limbi,aceastã limbã nu avea dialecte,iar alte grupuri nomade care mai sãlãºluiau prin câmpia Dunãrii erau þiganii dar care vorbeau vechea hindusa,ºi mai apoi cotropitorii romani,dar nici urmã de ..români la acele vremuri.aceºtia fiind zãmisliþi cu mult mai târziu.ªi de aceia expresia ta cu dialectul daco-român ma cam dat pe spate.

[Shadowman]

Shadowman-SALUT-(eu am îngropat securea).Sincer mã intereseazã adevãrata geneza a românilor-iar expresia ta citez:**grupurile de vorbitori ai dialectului daco-român,ramura esticã**...ma uimit.Pentru cã atunci când trãiau Dacii,în acest spaþiu Carpato-Danubian:Dacia Felix-nu mai existau ºi alþi vorbitori ai acestei limbi,aceastã limbã nu avea dialecte,iar alte grupuri nomade care mai sãlãºluiau prin câmpia Dunãrii erau þiganii dar care vorbeau vechea hindusa,ºi mai apoi cotropitorii romani,dar nici urmã de ..români la acele vremuri.aceºtia fiind zãmisliþi cu mult mai târziu.ªi de aceia expresia ta cu dialectul daco-român ma cam dat pe spate.

SALUT !  :-)

OFF TOPIC

"Graiul moldovenesc"

http://ro.wikipedia.org/wiki/Graiul_moldovenesc

[Shadowman]

Ca tot se vorbeste pe forum de chakras-uri, aure,biocampuri,corpuri subtile...
Intreb cunoscatorii : Dobitoacele au aura ,au ceacre...? Armasarul,porcul,vaca,berbecul...? Au corpuri energetice subtile... ?  :roll:
Chakras-urile si (sau) corpurile energetice subtile se intalnesc la zburatoare si pesti...?  :roll:  La guvizi si papagali,spre exemplu...

[Tayka]

Toate animalele din regn care nu îºi fac metamorfoza complectã aici(adicã ou,larvã, pupã,nimfã,adult)trãiesc acele stadii pe alte planuri-Omul nu trãieºte aici decât stadiul de ou,ºi larvã,restul pe alte...meleaguri,unde în stadiul de adult,devine o fiinþã superioarã înzestratã cu organe ºi intelect speciale capabil sã aibã grijã de noi precum albinele de larve..Iar dacã insectele îºi hrãnesc progeniturile pe gurã cu lãptiºor,noi sântem,,hrãniþi,,prin chakras-uri cu PRANA.
Dupã stadiul de larvã(dupã moarte)omul trece în alt plan,unde din firul de ,,argint*îºi va þese o gogoaºã rãmânând în ea circa 70 de ani(religiile numesc aceastã perioadã odihna cea veºnicã)dupã care se metamorfozeazã devenind,, adult cu aripi ºi corp de luminã*.

[Tayka]

Asa cã Shadowman vezi ce faci cã e posibil sã se metamorfozeze si adulþi cu aripi negre,ochi roºii,ºi gheare lungi...

[jasmin3]

salut... din nou... deci, pana la urma, ce poate fi lumina violet pe care o vad cand inchid ochii?

[jean]

Crezi ca stie cineva?... Trairile sunt subiective si intelegerea lor la fel.

[abyss]

salut... din nou... deci, pana la urma, ce poate fi lumina violet pe care o vad cand inchid ochii?

Ai fost la oftalmolog? poate ai o retinopatie sau o neuropatie optica...

[Tayka]

salut... din nou... deci, pana la urma, ce poate fi lumina violet pe care o vad cand inchid ochii?

Dacã te gândeºti cumva cã e lumina din tunel e greºit pentru cã omul viu nu are ce cãuta pe acele meleaguri.Doar corpul Astral o poate vedea prin chakra Ayna,asa cã vorba lui @biss poate ai niscai probleme de sãnãtate la ochi sau la tensiune.

[jasmin3]

nu... nu am probleme ale vederii... stiu sigur. am facut control periodic si nu am probleme nici cu tensiunea. acum ceva timp, inainte de a citi aceste postari am incercat exercitiu cu lumanarea: privirea lumanarii timp infelungat , fix si in momentul in care inchideam ochii vedeam flacara, dar parea ca vine tot mai aproape de mine.

[jasmin3]

*indelungat... cat despre lumina pe car eo vad violet... daca ma concentrez asupra ei parca intru intr-o camera sau calatoresc prin ceva. intr-o zi era la bunici in mijlocul sesului si tineam mainile in pozitia chakrei inimii si am "calatorit" pana am ajuns intr-un loc pe care il vedeam alb negru si era ceva ce pompa. mai departe de nu am putut "sa vad", dar era exact ca si cum mi-as vedea inima.

[daos]

*indelungat... cat despre lumina pe care o vad violet... daca ma concentrez asupra ei parca intru intr-o camera sau calatoresc prin ceva. intr-o zi era la bunici in mijlocul sesului si tineam mainile in pozitia chakrei inimii si am "calatorit" pana am ajuns intr-un loc pe care il vedeam alb negru si era ceva ce pompa. mai departe de nu am putut "sa vad", dar era exact ca si cum mi-as vedea inima.

Din cate stiu eu in Raja Yoga sunt vreo sapte asa-zise chakre, printre care si cea a inimii. Se deschide prin pronuntarea silabei "yam", dupa ce in prealabil s-au deschis cea din frunte si cea de la gat. O alta varianta este deschiderea celei din frunte si apoi a celei de la baza sirei spinarii, si de aici celelalte. Asta conform tehnicilor descrise in Yoga Sutras a lui Patanjali. Eu pe vremuri ma raportam mai mult la cartile despre Yoga Maha Mudra ale sectei tibetane Kargyupta (ierarhia Noropa, Tilopa, Marpa, Milarespa, ultimul poate cel mai important). Si, aici sa fiu iertat de cei care nu suporta ideea crestinismului, am practicat rugaciunea inimii dupa ideile lui Vasile Andru. Greseala mea ca am raportat rugaciunea inimii la practicile orientale. La suprafata seamana destul de mult pentru cei care cunosc sistemele. Dar adevarata esenta e complet diferita. Daca practicile orientale gen yoga au in centru omul si tot ce tine de el, in rugaciunea inimii in centru este de fapt Dumnezeu si asemanarea dintre om si El. Ajungi sa-ti dai seama de adevar abia dupa ce poti chiar sa pierzi totul, inclusiv sansa de a ajunge in raiul crestin.
Tu ai simtit poate amintirile dublului tau astral pe care poate l-ai coborat in inima. Este aceeasi situatie cu aceea cand ai senzatii de decorporalizare. Amintirile dublului astral care paraseste corpul si vizualizeaza diverse in lumea din afara capului nostru fara a folosi organele noastre de simt, sunt apoi preluate de creierul uman (parte a omului propriu-zis) si constientizate.

[Shadowman]

Din cate stiu eu in Raja Yoga sunt vreo sapte asa-zise chakre, printre care si cea a inimii. Se deschide prin pronuntarea silabei "yam", dupa ce in prealabil s-au deschis cea din frunte si cea de la gat. O alta varianta este deschiderea celei din frunte si apoi a celei de la baza sirei spinarii, si de aici celelalte. Asta conform tehnicilor descrise in Yoga Sutras a lui Patanjali. Eu pe vremuri ma raportam mai mult la cartile despre Yoga Maha Mudra ale sectei tibetane Kargyupta (ierarhia Noropa, Tilopa, Marpa, Milarespa, ultimul poate cel mai important). Si, aici sa fiu iertat de cei care nu suporta ideea crestinismului, am practicat rugaciunea inimii dupa ideile lui Vasile Andru. Greseala mea ca am raportat rugaciunea inimii la practicile orientale. La suprafata seamana destul de mult pentru cei care cunosc sistemele. Dar adevarata esenta e complet diferita. Daca practicile orientale gen yoga au in centru omul si tot ce tine de el, in rugaciunea inimii in centru este de fapt Dumnezeu si asemanarea dintre om si El. Ajungi sa-ti dai seama de adevar abia dupa ce poti chiar sa pierzi totul, inclusiv sansa de a ajunge in raiul crestin.
Tu ai simtit poate amintirile dublului tau astral pe care poate l-ai coborat in inima. Este aceeasi situatie cu aceea cand ai senzatii de decorporalizare. Amintirile dublului astral care paraseste corpul si vizualizeaza diverse in lumea din afara capului nostru fara a folosi organele noastre de simt, sunt apoi preluate de creierul uman (parte a omului propriu-zis) si constientizate.

 Rugaciunea e una si tehnica (ori practicile ) sunt alta...

Te  citez : " Bunaoara tehnicile sufite musulmane si, nu in ultima instanta, poate ca ma repet pe-aici, isihasmul, cunoscut si sub numele de rugaciunea inimii au o alta abordare. Daca tehnicile primele enumerate coboara dublul astral in intai in zona ombilicului, il "dreseaza" acolo invatandu-l sa se intinda cat mai mult (la fel in bioenergia de factura ruseasca, ex-sovietica) si mai apoi sa-l urce in inima sau unii catre cap, in tehnicile de factura musulmana si mai ales crestina ori il mentine in cap (punctul de comanda al corpului intreg) ori il coboara in inima. In inima este sediul sufletului (de esenta divina). Astfel dublul astral ia o mica parte din esenta divina a omului. Prima varianta cred ca ti se potriveste si tie, nu de lata dar esti pasionat de arte martiale si, in artele martiale interne se folosesc din plin de asemenea tehnici (totusi energia este mai "grosiera", mai aproape de materializare)."

( http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,2752.msg46671.html#msg46671 )

 Cred ca ar trebui definiti termenii rugaciune si tehnica ( vezi contextul... ) .Nu de alta,dar unii s-ar putea sa creada ca exista o divinitate tare scrupuloasa, care asculta doar rugaciuni cu "tehnici","proceduri" si alte amanunte... :lol:

 Despre rugaciune :

"Când noi zicem o rugãciune cu limba ºi o înþelegem cu mintea ºi o simþim cu inima, ea devine sfericã, rotundã, în miºcarea sufletului nostru. Aceastã rugãciune este mult mai desãvârºitã ºi se numeºte rugãciunea inimii.

Dar o sã mã întrebaþi: Rugãciunea inimii este cea mai înaltã? Nu! Sunt rugãciuni ºi mai înalte decât a inimii. Dar la rugãciunea inimii, zice Sfântul Isaac Sirianul, de abia ajunge unul din zece mii. Iar la rugãciunea care-i mai sus decât a inimii, de abia ajunge unul din neam în neam; aºa de înaltã este rugãciunea care trece peste cea a inimii. ªi care sunt treptele mai sus de rugãciunea inimii?

Prima este rugãciunea numitã De sine miºcãtoare. De ce se cheamã aºa? Când s-a întãrit rugãciunea în inimã, adicã "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã pe mine pãcãtosul!", de la o vreme inima se roagã fãrã sã zicã limba cuvinte. Este ceea ce spune la "Cântarea Cântãrilor", în Biblie: Eu dorm ºi inima mea vegheazã. ªtii cum este atunci rugãciunea noastrã? Aºa cum ai întoarce un ceas ºi apoi el merge singur.

În aceastã treaptã ajungi la ceea ce spune marele Apostol Pavel: Neîncetat vã rugaþi (I Tes. 5,17). Ni s-ar pãrea cã Apostolul Pavel zice aici ceva mai presus de puterea noastrã. "Cum sã mã rog neîncetat? Dar eu mãnânc. Mã pot ruga când mãnânc? Dar eu vorbesc cu oamenii. Mã pot ruga?" Te poþi, dacã vrei!

Omul care a ajuns la rugãciunea de sine miºcãtoare, oriunde ar fi, inima lui se roagã permanent. Dacã-i în avion, dacã-i în tren, dacã-i în fabricã, dacã-i la garã, dacã-i pe drum, dacã doarme, inima lui se roagã neîncetat. Aceastã rugãciune, când ajunge sã fie "de sine miºcãtoare", toatã viaþa omului este o rugãciune. Orice lucreazã pe pãmânt, el tot timpul se roagã.

Apostolii nimic n-au învãþat mai presus de puterea noastrã. Când a zis Apostolul Pavel: Neîncetat vã rugaþi, cel ce ajunge la "rugãciunea de sine miºcãtoare", împlineºte cuvântul lui. El dacã mãnâncã, inima lui se roagã, când vorbeºte cu oamenii, are în tainã altã gurã: gura cea de foc a Duhului Sfânt din inima lui. Cu aceea vorbeºte cu Dumnezeu. Este "gura Duhului", cum o numeºte Vasile cel Mare. Un asemenea om, care a câºtigat "rugãciunea de sine miºcãtoare", orice-ar face el, inima lui se roagã. Aceasta este a patra treaptã a rugãciunii.

Este ºi o altã treaptã mai înaltã decât aceasta: rugãciunea cea vãzãtoare. Care este aceasta? Ai vãzut pe Sfântul Antonie cel Mare? De-acolo, din muntele lui, din Tebaida, unde era el în Egipt, se ducea cu mintea la Sfântul Amonie, alt sihastru mare. Acela ieºise din viaþã ºi sufletul lui era dus de îngeri la cer. ªi el a început a se închina. ªi l-au întrebat cãlugãrii: "Pãrinte, de ce te închini?" ªi el a rãspuns: "Fratele nostru Amonie, marele stâlp al cerului ºi al pãmântului, se duce la cer ºi m-am închinat sufletului lui".

ªi era mare distanþa de la Sfântul Antonie pânã la muntele lui Amonie, însã Antonie vedea sufletul lui Amonie cum este ridicat de îngeri la ceruri când a ieºit din trup. Asta înseamnã oameni înainte-vãzãtori sau cu minte înainte-vãzãtoare de Dumnezeu!

Când ajunge omul sã fie înainte-vãzãtor de Dumnezeu, el are aceastã rugãciune numitã "vãzãtoare". Deci, se suie cu mintea aºa de tare, cã el vede aici unde suntem noi, câþi demoni sunt - cã sunt mulþi - ºi câþi îngeri sunt. Pe toþi îi vede. ªi vede pe cel ce ºi-a curãþit inima, vede ºi gândurile; gândurile ce le gândeºte fiecare. Atât de curatã devine mintea lui, cã îþi spune ce gândeºti tu, ce gândeºte celãlalt. La fiecare le ºtie gândurile. Ai vãzut la Mântuitorul: ªtiind gândurile cãrturarilor ºi ale fariseilor, a zis: Ce gândiþi rele în inimile voastre? Ce este mai uºor a zice? Ridicã-te ºi ia-þi patul tãu ºi umblã? Sau a zice: iartã-þi-se pãcatele? Se uita ºi vedea gândurile lor.

Deci, la mãsura aceasta ajunge omul care are rugãciunea de sine vãzãtoare. ªtie gândurile la toþi care sunt de faþã. Vede duhurile rele, vede îngerii ºi pe toþi care se îngrijesc de mântuirea noastrã aici.

Dar este ºi altã treaptã de rugãciune mai înaltã, a ºasea: Rugãciunea în extaz sau în uimire. Prin aceasta, în vremea rugãciunii, omul se rãpeºte cu mintea la cer, faþa lui se face ca focul ºi mâinile ºi degetele lui ca fãcliile de foc ºi nu mai este pe pãmânt cu mintea, ci numai în cer.

Ultima rugãciune, mai înaltã decât cea în extaz, este: Rugãciunea cea duhovniceascã. Aceasta este a ºaptea. Rugãciunea duhovniceascã nici nu se mai cheamã rugãciune. Ea, dupã toþi dumnezeieºtii Pãrinþi, se cheamã vedere duhovniceascã ºi Împãrãþie a cerului. La fel zice ºi dumnezeiescul Pãrinte Isaac Sirul."

sursa : http://www.sfaturiortodoxe.ro/rugaciune.htm

[padme]

Din cate vad eu mai sus, rugaciunea e ... tehnica...prin care se ajunge la o alta stare de constiinta! Asa am inteles eu, acuma...nu stiu.

[daos]

 Rugaciunea e una si tehnica (ori practicile ) sunt alta...

Te  citez : " Bunaoara tehnicile sufite musulmane si, nu in ultima instanta, poate ca ma repet pe-aici, isihasmul, cunoscut si sub numele de rugaciunea inimii au o alta abordare. Daca tehnicile primele enumerate coboara dublul astral in intai in zona ombilicului, il "dreseaza" acolo invatandu-l sa se intinda cat mai mult (la fel in bioenergia de factura ruseasca, ex-sovietica) si mai apoi sa-l urce in inima sau unii catre cap, in tehnicile de factura musulmana si mai ales crestina ori il mentine in cap (punctul de comanda al corpului intreg) ori il coboara in inima. In inima este sediul sufletului (de esenta divina). Astfel dublul astral ia o mica parte din esenta divina a omului. Prima varianta cred ca ti se potriveste si tie, nu de lata dar esti pasionat de arte martiale si, in artele martiale interne se folosesc din plin de asemenea tehnici (totusi energia este mai "grosiera", mai aproape de materializare)."

( http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,2752.msg46671.html#msg46671 )

 Cred ca ar trebui definiti termenii rugaciune si tehnica ( vezi contextul... ) .Nu de alta,dar unii s-ar putea sa creada ca exista o divinitate tare scrupuloasa, care asculta doar rugaciuni cu "tehnici","proceduri" si alte amanunte... :lol:

 Despre rugaciune :

"Când noi zicem o rugãciune cu limba ºi o înþelegem cu mintea ºi o simþim cu inima, ea devine sfericã, rotundã, în miºcarea sufletului nostru. Aceastã rugãciune este mult mai desãvârºitã ºi se numeºte rugãciunea inimii.

Dar o sã mã întrebaþi: Rugãciunea inimii este cea mai înaltã? Nu! Sunt rugãciuni ºi mai înalte decât a inimii. Dar la rugãciunea inimii, zice Sfântul Isaac Sirianul, de abia ajunge unul din zece mii. Iar la rugãciunea care-i mai sus decât a inimii, de abia ajunge unul din neam în neam; aºa de înaltã este rugãciunea care trece peste cea a inimii. ªi care sunt treptele mai sus de rugãciunea inimii?

Prima este rugãciunea numitã De sine miºcãtoare. De ce se cheamã aºa? Când s-a întãrit rugãciunea în inimã, adicã "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-mã pe mine pãcãtosul!", de la o vreme inima se roagã fãrã sã zicã limba cuvinte. Este ceea ce spune la "Cântarea Cântãrilor", în Biblie: Eu dorm ºi inima mea vegheazã. ªtii cum este atunci rugãciunea noastrã? Aºa cum ai întoarce un ceas ºi apoi el merge singur.

În aceastã treaptã ajungi la ceea ce spune marele Apostol Pavel: Neîncetat vã rugaþi (I Tes. 5,17). Ni s-ar pãrea cã Apostolul Pavel zice aici ceva mai presus de puterea noastrã. "Cum sã mã rog neîncetat? Dar eu mãnânc. Mã pot ruga când mãnânc? Dar eu vorbesc cu oamenii. Mã pot ruga?" Te poþi, dacã vrei!

Omul care a ajuns la rugãciunea de sine miºcãtoare, oriunde ar fi, inima lui se roagã permanent. Dacã-i în avion, dacã-i în tren, dacã-i în fabricã, dacã-i la garã, dacã-i pe drum, dacã doarme, inima lui se roagã neîncetat. Aceastã rugãciune, când ajunge sã fie "de sine miºcãtoare", toatã viaþa omului este o rugãciune. Orice lucreazã pe pãmânt, el tot timpul se roagã.

Apostolii nimic n-au învãþat mai presus de puterea noastrã. Când a zis Apostolul Pavel: Neîncetat vã rugaþi, cel ce ajunge la "rugãciunea de sine miºcãtoare", împlineºte cuvântul lui. El dacã mãnâncã, inima lui se roagã, când vorbeºte cu oamenii, are în tainã altã gurã: gura cea de foc a Duhului Sfânt din inima lui. Cu aceea vorbeºte cu Dumnezeu. Este "gura Duhului", cum o numeºte Vasile cel Mare. Un asemenea om, care a câºtigat "rugãciunea de sine miºcãtoare", orice-ar face el, inima lui se roagã. Aceasta este a patra treaptã a rugãciunii.

Este ºi o altã treaptã mai înaltã decât aceasta: rugãciunea cea vãzãtoare. Care este aceasta? Ai vãzut pe Sfântul Antonie cel Mare? De-acolo, din muntele lui, din Tebaida, unde era el în Egipt, se ducea cu mintea la Sfântul Amonie, alt sihastru mare. Acela ieºise din viaþã ºi sufletul lui era dus de îngeri la cer. ªi el a început a se închina. ªi l-au întrebat cãlugãrii: "Pãrinte, de ce te închini?" ªi el a rãspuns: "Fratele nostru Amonie, marele stâlp al cerului ºi al pãmântului, se duce la cer ºi m-am închinat sufletului lui".

ªi era mare distanþa de la Sfântul Antonie pânã la muntele lui Amonie, însã Antonie vedea sufletul lui Amonie cum este ridicat de îngeri la ceruri când a ieºit din trup. Asta înseamnã oameni înainte-vãzãtori sau cu minte înainte-vãzãtoare de Dumnezeu!

Când ajunge omul sã fie înainte-vãzãtor de Dumnezeu, el are aceastã rugãciune numitã "vãzãtoare". Deci, se suie cu mintea aºa de tare, cã el vede aici unde suntem noi, câþi demoni sunt - cã sunt mulþi - ºi câþi îngeri sunt. Pe toþi îi vede. ªi vede pe cel ce ºi-a curãþit inima, vede ºi gândurile; gândurile ce le gândeºte fiecare. Atât de curatã devine mintea lui, cã îþi spune ce gândeºti tu, ce gândeºte celãlalt. La fiecare le ºtie gândurile. Ai vãzut la Mântuitorul: ªtiind gândurile cãrturarilor ºi ale fariseilor, a zis: Ce gândiþi rele în inimile voastre? Ce este mai uºor a zice? Ridicã-te ºi ia-þi patul tãu ºi umblã? Sau a zice: iartã-þi-se pãcatele? Se uita ºi vedea gândurile lor.

Deci, la mãsura aceasta ajunge omul care are rugãciunea de sine vãzãtoare. ªtie gândurile la toþi care sunt de faþã. Vede duhurile rele, vede îngerii ºi pe toþi care se îngrijesc de mântuirea noastrã aici.

Dar este ºi altã treaptã de rugãciune mai înaltã, a ºasea: Rugãciunea în extaz sau în uimire. Prin aceasta, în vremea rugãciunii, omul se rãpeºte cu mintea la cer, faþa lui se face ca focul ºi mâinile ºi degetele lui ca fãcliile de foc ºi nu mai este pe pãmânt cu mintea, ci numai în cer.

Ultima rugãciune, mai înaltã decât cea în extaz, este: Rugãciunea cea duhovniceascã. Aceasta este a ºaptea. Rugãciunea duhovniceascã nici nu se mai cheamã rugãciune. Ea, dupã toþi dumnezeieºtii Pãrinþi, se cheamã vedere duhovniceascã ºi Împãrãþie a cerului. La fel zice ºi dumnezeiescul Pãrinte Isaac Sirul."

sursa : http://www.sfaturiortodoxe.ro/rugaciune.htm

Am folosit termenul de tehnica pentru o rugaciune pentru ca are in ea si ceva, hai sa-i zicem tehnic. Trebuie sa respecti anumite, si aici ma repet, tehnici. Adica sa urmezi cumva un anumit ritual al rugaciunii. Am incercat sa folosesc cuvinte ce sunt pe intelesul tuturor.
Spui ca s-ar puea intelege din postarea mea ca divinitatea este scrupuloasa vis-a-vis de o anumita "tehnica" a rugaciunii. Nu Dumnezeu e scrupulos in acest sens, ci omul trebuie sa fie. E greu de explicat unui om care nu a practicat. Trebuie sa folosesti termeni ce se portivesc cu aproximatie, nu in totalitate. Si sfintii parinti ai crestinatatii (ca Antonie cel Mare sau Isaac Sirul) au folosit termeni ai vremii lor in a explica ceea ce au simtit. De aceea, de exemplu, scrierile precum Filocalia unora le par a fi simple cronici depasite din vechime despre o religie care, pentru ei cei "moderni", pare expirata.
Ai adus un citat din sfintii parinti despre rugaciunea inimii (prefer sa pastrez acest termen). Sunt intr-adevar mai multe trepte. Poate sapte. Nu cunosc. Nu am ajuns sa le ating. Am expus doar o parte din ceea ce am simtit eu. Si am incercat sa explic si altora folosind cuvinte ce sunt uzitate pe aici pe forum. Nu sunt cleric. Sunt un simplu mirean. Cu pacate, si chiar destule. Deci n-am stofa de sfant, ca Antonie cel Mare sau Isaac Sirul. Am vrut doar sa ofer o varianta de a privi omul si viata.