Razboi nuclear in antichitate ( Civilizatia Harappa)

[pri3st3ss]

Exista multe locuri pe Pamint ce par a fi fost distruse de o explozie nucleara, dar cel mai uimitor dintre toate este Mohenjo Daro (,,Muntele Mortilor"), oras antic ale carui ruine au fost descoperite in al treilea deceniu al secolului trecut. Situat, astazi, pe teritoriul Pakistanului, Mohenjo Daro face parte dintr-un ansamblu de asezari apartinind asa-numitei civilizatii Harappa, cunoscuta si sub numele de civilizatia Vaii Indusului. Unul dintre cei care si-au dedicat viata studierii acestor ruine este englezul David W. Davenport, care, dupa 12 ani de cercetari, a publicat, in 1979, o carte cu titlul ,,Distrugere Atomica – 2000 i.Hr.", volumul fiind construit pe ipoteza ca Mohenjo Daro nu a cazut in ruina cu trecerea timpului, ci sfirsitul sau a fost consecinta unei deflagratii nucleare.

Priveliste macabra

Povestea extraordinara a Muntelui Mortilor porneste de la descoperirea primelor ruine si arata ca, o data cu scoaterea la lumina a vestigiilor vechii asezari, arheologii s-au pomenit in fata unui crater cu un diametru de aproape 50 de metri, in interiorul caruia totul, inclusiv piatra, este topit sau cristalizat ca si cum ar fi fost pirjolit de o temperatura uriasa. La marginea acestui crater, caramizile sint topite si sudate intre ele pe partea dinspre locul presupusului impact. Cercetatorii exclud din start posibilitatea ca zona sa fi fost pirjolita de eruptia unui vulcan, intrucit nu exista nici unul in apropiere.

Sute de schelete

Zona devastata se intinde pe o arie avind diametrul de trei kilometri. La tot pasul se intilnesc pietre negre, bucati diforme dintr-un soi de piatra care au dat mult de gindit arheologilor, pina cind s-a descoperit ca e vorba de fragmente de vase ceramice, topite unele intr-altele, probabil in urma supunerii la aceeasi uriasa temperatura. Atunci cind excavatiile au ajuns la nivelul strazilor, arheologii s-au confruntat cu o priveliste macabra. In pozitii care dintre care mai stranii, au fost gasite sute de schelete.

Civilizatie avansata
Descoperirile de la Mohenjo Daro nu sint nicidecum singulare. Aceleasi scene apocaliptice se intilnesc si in orasul vecin, Harappa, unde, de asemenea, s-au gasit schelete pe strazi. Sapaturile arheologice le-au permis cercetatorilor sa afirme ca civilizatia Harappa era foarte avansata. Orasele din regiune sint construite dupa un plan riguros, cu strazi drepte ce se intretaie perpendicular. Casele au sofisticate sisteme de canalizare, superioare celor ce pot fi intilnite in prezent in multe orase ale Indiei si Pakistanului. Cine au fost insa intemeietorii acestor orase, nu se stie.

Nivel ridicat de radioactivitate

In comunitatea stiintifica exista o nesfirsita dezbatere privind vechimea civilizatiei Harappa. Metodele traditionale cu radio-carbon au aratat ca ruinele dateaza cam din anul 2500 i.Hr., dar, luind in calcul efectele unei presupuse explozii nucleare, riscul unei erori este foarte mare. Unii autori avanseaza ideea ca razboiul nuclear care a distrus aceste civilizatii a avut loc acum 8.000-12.000 de ani. Cazul a fost studiat in secolul trecut de mai multi savanti sovietici, care au descoperit ca scheletele au un nivel ridicat de radioactivitate. Intr-una din aceste locatii a fost gasit un schelet cu un grad de radioactivitate de 50 de ori mai mare decit cel normal.

O alta marturie

Un strat de cenusa radioactiva a fost descoperit si in apropierea orasului Rajasthan din India, unde, din aceasta cauza, proiectul de construire a unui nou cartier a fost suspendat. De altfel, orasul in sine are o nedorita faima in ceea ce priveste incidenta cazurilor de cancer si de copii ce vin pe lume cu diverse malformatii. O alta marturie peste timp a unui razboi nuclear in India antica este uriasul crater Lonar, situat la citeva sute de kilometri de Bombay si avind un diametru de 2.154 de metri. In intreaga zona nu exista nici un fel de resturi ale vreunui meteorit si, potrivit savantilor, Lonar este singurul crater intr-un strat de bazalt, roca fiind supusa unui soc intens, cu o presiune mai mare de 600.000 de atmosfere, in stare sa modifice insasi structura sa. Semne ale unui razboi devastator din antichitate pot fi intilnite si in alte colturi ale lumii, printre care enigmaticul desert de sticla libian, situat in apropierea platoului Saad.

Sticla verde

Cind prima bomba atomica a explodat in New Mexico, datorita caldurii extraordinare, nisipul desertului s-a transformat in sticla verde. In secolul trecut, mai multe descoperiri arheologice, din diferite zone ale globului, au scos la iveala si alte straturi de astfel de sticla. Vechi insa de mii de ani. Descoperit in 1932 de arheologul Patrick Clayton, desertul de sticla se intinde pe o arie foarte larga, masurind 130 de kilometri in lungime. Latimea ajunge pe alocuri la 53 de kilometri. Numele sau provine de la faptul ca intinderea arida este presarata cu bucati de sticla, de o puritate incredibila, proportia de siliciu fiind de 98%. Un articol aparut in iulie 1999 in revista britanica ,,New Scientist" a demonstrat ca deja faimoasa Sticla din Desertul Libian (SDL) este cea mai pura astfel de substanta de pe planeta.

Unelte si podoabe

Peste 1.000 de tone din acest material se intind pe o suprafata de sute de kilometri. Unele bucati sint de dimensiuni mari, cintarind pina la 30 de kilograme, dar cele mai multe sint mici, semanind cu niste cioburi, ca si cum o sticla uriasa ar fi fost sfarimata de o forta colosala. In limbaj stiintific, cioburile verzi sint numite tectite. Provenienta lor este un subiect de aprinse dezbateri. Sticla este cu certitudine extrem de veche. Astfel, se stie ca vinatorii preistorici isi confectionau din acest material diferite unelte ascutite. Un scarabeu sculptat in sticla verde a fost descoperit in mormintul lui Tutankhamon.

Nici o explicatie

Teoria propusa de o parte a comunitatii stiintifice este ca sticla e rezultatul impactului cu un corp cosmic. Exista insa serioase probleme cu aceasta teorie. De ce nu exista nici un crater de impact? O intrebare ramasa pina astazi fara raspuns. Nici macar sondarile la mare adincime cu ajutorul ultimelor tehnologii nu au reusit sa gaseasca urma vreunui crater. Mai mult, sticla verde este prea pura pentru a fi rezultatul unui impact atit de brutal. Se poate, deci, ca un antic razboi nuclear sa fi creat toate aceste urme? Nimeni nu poate da un raspuns. Pe cit de neverosimila pare teoria, pe atit de multe dovezi pun oamenii de stiinta in imposibilitatea de a o combate. (B. F.)

,,Radacinile" de sticla
Experimentele atomice din New Mexico, de la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial, au aratat faptul ca o deflagratie atomica topeste siliconul din nisip si transforma suprafata pamintului in sticla. Fulgerul poate si el transforma citeodata nisipul in sticla, dar formele lasate au intotdeauna forma unei radacini. Ramificatiile acesteia patrund in adincime. Astfel, paturile de sticla verde nu pot fi puse in nici un caz pe seama acestui fenomen natural.

Misterul tectitelor

Dezbaterile nascute in sinul comunitatii stiintifice de problema tectitelor au fost rezumate intr-un articol publicat in august 1978 in revista ,,Scientific American". Aici, un reputat cercetator american a incercat sa formuleze o teorie plauzibila care sa explice existenta misteriosului strat de sticla verde. ,,Cea mai probabila sursa a sticlei verzi este Luna. Daca tectitele provin de pe Luna inseamna ca pe satelitul pamintului a existat cel putin un vulcan care a erupt in ultimii 750.000 de ani. Cred ca teoria vulcanului lunar este singura posibila si ma simt fortat sa o accept", scria John O'Keefe, autorul articolului.

Secretul lui Oppenheimer

Seful Proiectului Manhattan, prin care SUA a construit cele doua bombe nucleare ce au distrus orasele Nagasaki si Hiroshima, cercetatorul J. Robert Oppenheimer, a adaugat si el o umbra de mister peste deja faimoasa sticla verde. Intr-un interviu pe care l-a acordat imediat dupa ce a asistat la primul experiment atomic, cercetatorul a citat din Bhagavad Gita: ,,Acum am devenit Moartea, Distrugatoarea de Lumi". Cu alta ocazie, intervievat la Universitatea Rochester, la sapte ani dupa istoricul experiment, si intrebat daca acela a fost primul experiment atomic din istorie, replica sa a fost: ,,Pai, da, in istoria moderna".

O civilizatie disparuta

Multiple dovezi arata ca civilizatia vechilor indieni este veche de zeci de mii de ani. Cu toate acestea, pina in 1920 majoritatea expertilor era de acord ca originile civilizatiei indiene ar trebui cautate undeva in jurul secolului al IV-lea i.Hr. Aceasta teorie a fost spulberata insa de descoperirea ruinelor unor orase precum Harappa, Mohenjo-Daro (,,Muntele Mortilor"), Kot Diji, Kalibanga sau Lothal. Arheologii nu stiu nici astazi cine sint cei ce au construit aceste orase, dar incercarile de a data ruinele (cunoscute acum drept ,,Civilizatia Vaii Indusului") au produs cifre ce se invirt in jurul anului 2500 i.Hr. Multi oameni de stiinta cred ca acestea sint ramasitele Imperiului Rama, descris in anticile textele Mahabharata si Ramayana. Aceste texte descriu si un razboi nimicitor purtat de imperiu impotriva unui dusman extrem de puternic. Textele povestesc despre armele ucigatoare folosite in conflict: mingi uriase de foc ce puteau distruge un intreg oras, ,,Stralucirea lui Kapila" ce putea transforma 50.000 de soldati in cenusa instantaneu si sulite zburatoare ce puteau distruge si cele mai rezistente forturi

[pri3st3ss]

si inca 2 poze...

[assiris]

Daca explozia nucleara ar sta la baza transformarilor bruste in istoria pamintului atunci ar avea explicatie si: animalele uriase si vegetatia uriasa in perrioadele cunoscute in trecutul pamintului. Poate fi o mutatie genetica a unor plante si animale mai mici. Suprasaturarea cu plante si animale mari a dus la "sufocarea" mediului si s-a intrat intr-un colaps (putea fi provocat si de un rest de civilizatie sau chiar de ele, prin detonarea accidentala a unei incarcaturi neexplodate care a facut iar vraiste. O noua mutatie dupa o era glaciara ar fi produs plantele si animalele mai mici care s-au perpetuat pina azi. O noua conflagratie atomica probabil ne-ar duce din nou in trecut la mutatii noi iar arsenalele ramase ar putea provoca din nou o alta trecere la altceva s.a.m.d. pina ii va veni omului mintea la cap sa traiasca iubindusi semenii si mediul in care traieste.

[Skywalker]

   Da, Pri3st3ss, ceea ce ai scris se refera la Imperiul Rama.  Imperiul Rama situat in nordul Indiei si Pakistan s-a dezvoltat cu cel putin 15 000 de ani in urma si a fost un imperiu cu multe orase mari si sofisticate, multe dintre ele gasindu-se in deserturile Pakistanului si in nordul si vestul Indiei. Imperiul Rama a existat in paralel cu Atlantida in mijlocul Oceanului Atlantic.

  In  Mahabharata, razboiul atomic este descris astfel:

Nota! Ca sa nu se poata interpreta versurile, ca au fost gresit traduse, le las in engleza, chiar daca si asta e deja o traducere.


"...(the weapon was) a single projectile
charged with all the power of the Universe.
An incandescent column of smoke and flame
As bright as the thousand suns rose in all its splendor...
An iron thunderbolt,
A gigantic messenger of death,
Which reduced to ashes
The entire race of the Vrishnis
And the Andhakas.
... the corpses were so burned
As to be unrecognizable.
The hair and nails fell out;
Pottery broke without apparent cause,
And the birds turned white.
... After a few hours
All foodstuffs were infected...
... to escape from this fire
The soldiers threw themselves in streams
To wash themselves and their equipment..."

  Da,  Mahabharata vorbeste despre o explozie atomica si efectul acesteia asupra populatiei. Intr-adevar, in urma sapaturilor arheologice s-au gasit in ruinele orasului Mohenjo Daro schelete umane al caror indice de radioactivitate este unul dintre cele mai mari descoperite vreodata pe Pamant, ajungand la paritate numai cu cel al scheletelor de la Hiroshima si Nagasaki. Alte orase antice ale caror ziduri atesta urma unor explozii atomice, s-au gasit pe teritoriile de astazi ale Indiei, Irlandei si Scotiei, Frantei si Turciei.

  Interesant este ca si pe teritoriul Orientului apropiat(Turcia, Liban) si chiar si in Europa sunt urme de radioactivitate. Ma indoiesc ca exploziile din India au fost chiar asa de puternice, ca sa lase urme si in Europa. Ca sa raspundem la acest mister, va invit sa ne gandim la Sodoma si Gomora. Acolo ar fi putut foarte bine sa fie o explozie nucleara. Dand crezare spuselor lui Erich von Daniken, aceea explozie ar fi fost provocata de extraterestrii colonizatori, ca sa distruga un experiment nereusit. Lot si cu familia erau singurele exemplare reusite. Ingerii care l-au avertizat pe Lot erau dupa descriere cat se poate de materiali. Deci erau mai degraba extraterestrii. Si locul
indicat de ei, unde sa se retraga era dupa o stanca. Or, se stie ca stancile sunt ca un ecran de protectie impotriva exploziilor nucleare.
   Si asa am putea explica aparitiile de urme radioactive in teritoriile indepartate fata de India.

[IONUT]

COMPLETARE:
Îngerii erau materiali, dar fiindcă Dumnezeu a făcut lumea(oamnei şi îngerii / lumea văzută şi nevăzută; şi pământul) e clar că îngerii trimişi de Dumnezeu controlează materia şi antimaterria deci forma nu contează, iar pentru cultura din timpul lui Lot nu era cazul de a lua altă formă, ca şi în cazul nostru dealtfel.

E posibil să fi fost tot un mijloc de distrugere pe bazat pe fenomene nucleare. Asta nu înseamnă că dacă cei din Sodoma si Gomora erau homosexuali ar fi fost distruşi de alţii de pe Pământ (atlantizi, sau alţii) acolo e clar că a fost mâna DOMNULUI. Iar dacă îngerii sunt anunite civilizaţii ajunse la o puritate perfectă, care dispun de o infinitate de mijloace inclusiv nucleare, atunci stă în picioare ideea că erau extratereştrii.

[pri3st3ss]

eu nu ma indoiesc ca erau ET

[IONUT]

pri3st3ss , parţial îţi dau dreptate.
Hai să dăm o denumire, încercăm doar, a fiinţelor care au ca mediu de viaţă atât mediul terestru, cât şi cel extraterestru , şi, ca să fiu complet , şi cel intraterestru. oare aceştia cum s-ar numi ??? E.T. ? nu cred. Aşa cum marea majoritate care cred în E.T. că există şi că au au sălaşul pe alte planete, tot aşa e posibil să existe şi în interiorul planetei vieţuitoare inteligente. Şi aici pot veni cu exemple paralele citite din tot felul de articole de pe net :
1. un copil din Rusia născut cu cunoştinţe excepţionale spune că ar fi trăit pe Marte unde la ora actuală există fiinţe inteligente (oameni) în int planetei, aceştia respirând un alt gaz;
2. Alte articole pomenesc despre baza stelară a lui Ezechel, bază aflată în Asia ;
3. THOTH afirmă în tăbliţele sale de smarald că în int planetei noastre se afla şi "sălile din Ameti" cu cei şapte maeştrii ai ciclurilor. Şi tot citind voi mai afla variante. :)

Probabil dacă arheologii ar avea capoacitatea de a căuta şi poe alte frecvenţe dimensionale, sigur ne-am cruci de ce am vedea.

[pri3st3ss]

bine,rectific.... nu ma indoiesc ca au fost fiinte din alte dimensiune sau "straturi"  :-D ale planetei/planetelor..
cu tablitele lui Toth m-am lamurit,vezi ca e un topic pe aici despre ele...la ARHEOLOGIE ANTICA  parca...

[IONUT]

Ideea e ca a fost un r?zboi atomic acum nu demult, acum câteva mii de ani. Iar în acer?ti c?teva mii de ani se pare c? am ajuns destul de bine din urm? acea tehnologie, ?i p?roblema se pune s? nu fie identic apogeul fenomenului.

[pri3st3ss]

mai stii..... :|

[IONUT]

SIGUR !

Epopeile indice şi altele nu au fost făcute de oameni din epoca de piatrăcu o cultura .. de piatră .

[Arckadii]

Putem inclina si spre urmatoarea teorie.
Tinand cont ca se stie deja ca foarte multe popoare au avut o dezvoltare impresionanta si ca multi foloseau tehnici impresionante inca dinaintea erei noastre, putem considera ca si aceasta civilizatie a ajuns la un nivel asemanator nivelului nostru.
Mai bine zis o alta civilizatie deoarece este putin probabil sa se fi distrus singuri.
Nu este imposibil...amintiti-va de bateriile descoperite in nisip.

[Skywalker]

Ai dreptate, Arckadii, si alte civilizatii antice au ajuns la nivelul nostru, ba chiar ne-au depasit.
In continuare vei afla de fapt cat de veche e civilizatia umana. Mult mai veche decat o credeam noi.
      In cursul diferitelor epoci s-a semnalat dispariþia multor regiuni, apariþia altora, iar unele au dispãrut ºi au reapãrut de-a lungul veacu­rilor, în vremurile acelea, existau numai pãmânturile denumite de noi Sahara, Tibet, Mongolia, Caucazºi Norvegia, cuprinse în Asia, Europa, Africa, America de Nord ºi America de Sud, Peru, Anzii Cordilieri, Mexic, câmpiile din Utah ºi Arizona...
Oamenii se stabiliserã atunci în Sahara ºi în regiunile superioare ale Nilului, care se vãrsa în Oceanul Atlantic, la vest; fluviile Tibetului ºi ale Caucazului se vãrsau în Marea Nordului, cele ale Mongoliei, în Pacific, iar fluviile din platourile înalte se vãrsau în Oceanul îngheþat...
O sutã treizeci ºi trei de milioane de suflete populau atunci Terra. Epoca respectivã poate fi datatã: acum zece milioane cinci sute de mii de ani."

Pe plan geografic, marele savant american Robert Dunbar, în lucrarea intitulatã Istoria geologica, sustine teza lui Cayce, adãugând precizarea
cã Noul Mexic ascunde grote datând de o sutã de mii de secole; se presupune cã tara nu a suferit nici o transformare geologicã importantã.
Viziunea lui Cayce cu privire la vechimea omu­lui pe Terra (10.500.000 de ani) este în dezacord total cu ideile vehiculate în 1925 — conform cãrora omul nu existã decât de câteva mii de ani. Descoperirile recente ale ºtiinþei, care au situat data apariþiei omului în vremuri strãvechi, foarte îndepãrtate, au justificat afirmaþiile lui Cayce.

în 1872, un paleontolog francez a gãsit frag­mente de fosile ale unei fiinþe umanoide într-o regi­une minierã din Toscana. Lumea a crezut cã sunt osemintele unei maimuþe.
în 1933. profesorul Huerzeler, de la universi­tatea din Basel, studiazã aceste fosile ºi dupã ce e-xamineazã maxilarul afirmã cã nu este câtuºi de puþin vorba despre o maimuþã. Dupã cercetãri minuþioase ºi studii îndelungate publicã un articol, în revista ilustratã Life, în care istoriseºte cum s-a descoperit Omul de Java, apreciindu-i-se vârsta la 500.000 de ani, considerându-l, aºadar, omul ce! mai bãtrân din lume.
în 1956, profesorul Huerzeler prezintã rezul­tatele studiilor sale antropologice. Doi ani mai târ­ziu, la 10 august 1958, New York Times publicã la rubrica ºtiinþificã un articol intitulat: în Italia s-a
descoperit un schelet uman, considerat strãmoºul nostru cel mai îndepãrtat, datând din vremuri strãvechi. Descoperirea profesorului Huerzeler de la universitatea din Basel este relatatã detaliat: a extras dintr-o minã de cãrbuni din Italia, de la o adâncime de o sutã de metri, un schelet umanoid ºi rãmãºiþe deosebit de bine conservate ale unor ani­male º'i Plante — un castor, un animal carnivor mare, b antilopã, un porc, un mastodont, precum ºi stejari, dafini, eucalipþi fosilizaþi.

Analizele efectuate au indicat vârsta scheletu­lui: zece milioane de ani. Profesorul Huerzeler susþine cã sunt rãmãºiþele unui umanoid, nu ale unei maimuþe mari.
,,Faþa e'ste scurtã, spre deosebire de botul alungit al unei maimuþe; nu prezintã breºa specificã maimuþelor, adicã spaþi ui dintre incisivi ºi canini; in­cisivii lui sunt înfipþi vertical, cei ai maimuþelor sunt înclinaþi spre exterior, caninii sunt mai mici decât ,,colþii''1 maimuþelor; bãrbia este rotunjitã, nu ascuþitã; nãrile sunt înguste, nu turtite; cei trei mo­lari ai maxilarului inferior sunt caracteristici pentru om, nu pentru maimuþã, ºi se mai gãseºte un orifi­ciu prin care trece un nerv specific uman."

în 1960, Cleveland Plain Dealer fãcea cunoscutã descoperirea celebrului antropolog american, Leakey, ºi anume ,,Zinjantropul", un schelet uman de 600.000 de ani, gãsit în cheile Olduvaiului, în Tanganica.
In 1964, testele cu carbon 14 dau un rezultat mult mai precis, osemintele datând de acum 1.850.000 de ani.
în 1965, Leakey, în cadrul unei conferinþe asu­pra originii omului, anunþã descoperirea unui alt hominid.
La 15 ianuarie 1967, Virginian Pilot anunþa des­coperirea lui ,,Kenyapithecus Africanus", a cãrui vârstã este apreciatã de la paisprezece la douãzeci de milioane de ani.
în acelaºi an, în capitala Ungariei, arheologul Laszlo Verkes descoperã un craniu vechi de 500.000 de ani, botezat ,,Budapesta". Este cel al lui Homo sapiens

  voi continua.

[adelinn]

sa presupunem ca in antichitate,chiar au existat arme nucleare,sau ceva de genul asta.acum se pune urmatoarea problema.cred ca fiecare dintre noi a vazut cel putin macar o data la tv cum arata o fabrica....oarecare,ma refer in primul rand,la dimensiuni si din ceea ce e construita,cantitatea de metal e impresionanta,plus alte contructii din beton,etc.ce ramasite avem noi insa,din acele perioade...obicte de bronz...fier,piatra,topoare,cutie si asa mai departe.nu s-a gasit nici macar o maneta de la un strung,care ar fi folosit la producerea unui surub.ce ziceti?

[pri3st3ss]

pai daca iei in considerare doar aceste lucruri ( obiecte de piatra, bronz  etc ), iti dau dreptate,adelinn, nu ar exista nicio explicatie
insa, noi nu am afirmat ca oamenii acelor triburi/comunitati au fabricat bombele...iar daca au existat oameni care sa le fabrice :

Putem inclina si spre urmatoarea teorie.
Tinand cont ca se stie deja ca foarte multe popoare au avut o dezvoltare impresionanta si ca multi foloseau tehnici impresionante inca dinaintea erei noastre, putem considera ca si aceasta civilizatie a ajuns la un nivel asemanator nivelului nostru.
Mai bine zis o alta civilizatie deoarece este putin probabil sa se fi distrus singuri.
Nu este imposibil...amintiti-va de bateriile descoperite in nisip.

putem inclina spre mai multe explicatii;pot fi  oameni care , ajunsi la un anumit nivel de civilizatie/cunostinte s-au autodistrus intr-un razboi care a cuprins planeta sau anumite locuri ( deci nu ar mai exista niciun fel de urme ale fabricilor respective , iar daca au rezistat exploziilor , au fost destule "megacutremure" pe pamant ca sa le darame);
sau pot fi ET...

sunt totusi ramasite si texte care atesta acest lucru...chiar si biblia are un fragment...

tu ce crezi ca s-a intamplat de fapt?