Fenomenul Deja-vu

[udar]

Sunt sigur ca toata lumea e familiarizata cu definitia conceptului de deja-vu.
In ceea ce ma priveste pe mine, insa, se intampla ceva foarte ciudat. Deseori ma trezesc in situatii in care mi se pare ca am mai fost implicat odata. Sunt situatii fara o importanta anume, nu pot spune ca sunt intamplari care ma marcheaza in mod decisiv, decat prin faptul acesta de mister.
Deja-vu-urile mele constau in urmatoarea succesiune de evenimente. Visez o imagine banala (ex. ma uit la televizor si vad o anumita poza, un anumit reportaj, ma uit la monitorul computerului si vizitez un anumit site, etc.). Deoarece evenimentul nu are o semnificatie aparte, uit de el, asa cum se intampla deseori ci visele care nu ma marcheaza in mod deosebit (for the record, trebuie sa spun ca pana nu demult am tinut un registru al viselor). Dupa o luna, 2 luni sau paote chiar mai mult, ma trezesc in mod neaasteptat in sitautia visata si imi aduc aminte din vis cam ce urmeaza sa se intample in urmatoarea fractiune de secunda. Repet, nu e vorba de intamplari cu o semnificatie mare, dar totusi, e un fenomen ciudat.

Am citit destul de mult cu privire la acest fenomen. Printre una dintre explicatiile care mi s-a parut cea mai plauzibila a fost aceea ca fenomenul nu e decat " o amintire din prezent", adica o retraire a aceleiasi actiuni care a fost realizata doar cu cateva momente inainte. Nu exclud posibilitatea, dar nu pot sa confirm acest lucru in cazul meu, atata timp cat eu am o senzatie foarte pregnanta ca as fi visat acel eveniment. Am vorbit de asemenea cu un psiholog care mi-a zis ca aceste fenomene nu sunt decat iesiri la suprafata a unor evenimente pe care le-am trait in trecut dar carora nu le-am dat foarte mare importanta.
Dar acest lucru nu poate explica de ce eu, in momentul in care am trecut de la gimnaziu la liceu, mi-am visat 2 profesori noi dintre care nici unul nu mai activase in scoala respectiva (ca sa existe posibilitatea sa-i mai fi vazut vreodata), ba mai mult, nici nu locuisera in aceeasi localitate cu mine.

[baaron]

 Viata s-a nascut dupa cum stim, din haosul primordial, pastrind unul din principiile sale definitorii: hazardul. Faptul ca ea se afla mereu pe linia de demarcatie dintre ordine si abisul entropic ii asigura mobilitatea, capacitatea de schimbare si de evolutie. Viata reprezinta granita intre Cosmos-universul ordonat-si Haos, si tocmai acest statut special ii confera atributele, de asemenea speciale. Viata nu este un miracol, ci o consecinta naturala a intrepatrunderii celor doua componenete antagonice-determinate in mitologii de cele mai diferite nume: Yin si Yang, Elohim si Satanael, Lumina si Intuneric, Bine si Rau. Din coliziunea a doua lumi absolute, lipsite de substanta si coerenta, s-a nascut o lume relativa, singura din cele trei care poseda atributul existentei. 

Creierul si Informatia  
  Stim multe despre modul de functionare al creierului. Stim ca, asemenea unei sculpturi, se modeleaza prin moarte celulara programata, inca din viata embrionara, astfel incit cca 50% din neuroni se pierd de la conceptie pina la nastere. Stim ca functionarea celulelor neuronale este dependenta de interactia cu celulele vecine, de inputul lor de neurotransmitatori, si de factori de crestere. Stim cit de complicat functioneaza o sinapsa, si substantele cae pot actiona ca neurotransmitatori. Cunoastem unele tipuri elementare de retele neuronale.
Exista insa, ca si in fizica teoretica, o falie imensa intre macro si micro, intre sistemul in ansamblu, si partile sale componente. Chiar daca putem cuantifica microcurentii care iau nastere intr-o sinapsa, si care poarta impulsul de la un neuron la altul, nu putem preciza insa modul in care din ansamblul acestor curenti ionici ia nastere... Informatia.

     Informatia este o entitate bizara, neasimilabila cu nici o alta forma de existenta din Univers. Constituie oare creierul o poarta de acces spre aceasta a Cincea Dimensiune ?
Accesul, totusi ingradit, al creierului la cea de-a Cincea Dimensiune, probabil independenta de timp, si apoi reintrarea in Universul cunoscut, cvadridimensional, in care timpul joaca un rol extrem de important, poate avea efecte secundare cel putin bizare...
 
    Cu totii cunoastem fenomenul Deja-Vu. Probabil mai putin cunoscut este faptul ca ele sunt frecvent asociate crizelor de epilepsie (in general de tip absenta - petit mal - insa pot apare si in alte tipuri de crize). Totusi un procentaj mare de indivizi normali au avut cel putin o astfel de experienta. Modul de aparitie al fenomenului ramine o enigma, desi a fost deseori asociat cu un creier imatur, insuficient definitivat ca arhitectura, in care mai persista inca vestigii ale neuronilor suplimentari din viata intrauterina, sau inca insuficient mielinizat, cu o izolatie electrica deficitara, care permite interferenta unor circuite.
De unde ar putea rezulta senzatia de familiaritate in situatii cu totul noi, care implica persoane cu totul necunoscute pentru individul in cauza ? Timp de citeva momente persista bizara senzatie, de... amintire a viitorului. Spre deosebire de amintirile propriu-zise, aceste informatii nu lasa posibilitatea reproducerii lor, ci doar a recunoasterii - iata diferenta esentiala. Exista o limitare care nu ii permite observatorului sa efectueze schimbari asupra starii de fapt, dar care face parte din sine, din amintirile sale. Este creierul capabil de mici salturi in timp, prin erori de adresare a universului Informational din care isi extrage materia prima ? Daca da, se pot ele controla si transforma in fenomene perfect constiente ?
Sau, pur si simplu ne inseala "memoria" ? :)

              Viata si entropie
    Este oare vehicularea informatiei apanajul exclusiv al materiei vii ? Informatia in virtutea careia exista orice organism viu, indiferent de complexitate, este stocata in molecula de ADN.
Universul material nu se poate sustrage entropiei. Unica forma de existenta care contrazice aceasta lege este... viata.
   Entropia reprezinta de fapt gradul de nedeterminare a unui eveniment. Cu cit informatia referitoare la acel eveniment este mai redusa, gradul de nedeterminare este mai mare, deci entropia este mai mare. Pe de alta parte legatura dintre viata si informatie este multivalenta. Viata este in mare parte informatie pura, are nevoie de ea pentru a se dezvolta. Cea mai mare parte din informatia necesara vietii unei celule este stocata in nucleul sau, si o mai mica parte in mitocondrii, al caror ADN este diferit de cel nuclear. Deci gradul de nedeterminare, entropia "evenimentului" numit viata este scazut, atita timp cit celula isi poate propaga si utiliza informatia disponibila, prin replicare de ADN si prin sinteza de proteine specifice.
Exista inca un numar mare de necunoscute in ecuatia ADN --> viata. Proteinele sintetizate pe baza informatiei inscriptionate in genom au o bizara proprietate de a se organiza mai degraba in stari metastabile. Unele se "impacheteaza" in structura lor tridimensionala (cea cuaternara, responsabila de rolul lor fiziologic) nu in starile corespunzatoare energiei potentiale minime, ci in stari care corespund cel mai bine functiei pe care trebuie sa o indeplineasca.
     Responsabile pentru stabilizarea acestor structuri sunt proteinele numite chaperone, cunoscute si sub numele de proteine de soc termic (HSP). Ele reprezinta, in mare, un sistem imunitar celular, care detecteaza proteinele cu o structura spatiala eronata, si le marcheaza penru distrugerea intracelulara.....
    In revista "Nature" a fost publicat de curind un articol de catre Christine Queitsch & colab., de la Universitatea din Chicago. Acestia au observat faptul ca scazind activitatea proteinelor chaperone (mai specific HSP 90) la plante, cresc variatiile survenite in fenotipul plantelor respective. Explicatia furnizata pentru acest fenomen a fost faptul ca mutatiile survenite spontan in genomul oricarei specii sunt compensate de acest sistem-tampon al proteinelor de soc termic, si se pot acumula in genom fara a determina vreo disfunctie celulara. Cu timpul, capacitatea sistemelor de compensare este depasita; consecinta poate fi moartea celulei, dar si... speciatia. Iata cum se poate ajunge la conceptul de metastabilitate a speciei.
Desi genereaza si utilizeaza energie pentru a isi mentine matricea informationala, si pentru a se sustrage haosului, viata nu poate birui deplin dezordinea. Spre exemplu, orice celula "stie" cind si de cite ori sa se multiplice, dar in momentul in care pierde intr-un fel sau altul aceasta informatie, apare cancerul - o forma organica de entropie. Oare daca am avea posibilitatea sa efectuam o statistica referitoare la numarul de cazuri de cancer existente de la originile societatii umane si pina in prezent, vom putea percepe o oarecare  crestere ? Este aceasta entropie "organica" o consecinta a celei universale ? 
    Omul a fost la inceput masina perfecta, intr-o lume perfecta. Insa odata ce a cazut din mina creatorului sau, din Gradina Raiului, au inceput sa apara erorile. Transcrierea potentialului genetic de la parinti la urmasi a incetat sa mai fie 100% fidela, si astfel au luat nastere mutatiile, mai mult sau mai putin benefice. Coroziunea speciei umane se numeste "cancer", "retrovirus", "boli autoimune": forme de degradare a potentialului genetic si a mecanismului ireprosabil initial. Cine este responsabil de aceste defectiuni ? Poate timpul si entropia inevitabila...

   A cincea dimensiune
   Am tratat mai devreme legatura dintre viata si informatie, ajungind foarte aproape de o identitate. Poate ca intr-adevar, sufletul exista in fiecare corp, fie el organic sau anorganic, insa numai la om, datorita unei densitati informationale net superioare intregii materii, a atins un astfel de nivel de complexitate. Deci, complexitatea entitatii numite "suflet", pentru a o spune intr-un mod penibil de matematic, este direct proportionala cu cantitatea de informatie vehiculata. La urzeala spatio-temporala a Universului se mai adauga iata o alta: dimensiunea informatiei, si, la fel cum in continuumul spatial exista anumite neregularitati, cauzate de existenta maselor mari, generatoare de forte gravitationale importante, in aceasta a cincea dimensiune, nodurile sunt acele puncte pentru a caror definire este necesara o mai mare cantitate de informatie decit in mod obisnuit. Fiecare infim punct de materie poseda propria informatie, care ii coordoneaza nasterea, viata, si moartea. Fiintele inteligente sunt in mod evident campionii acestei categorii, pentru ca sunt sigurele capabile de a valorifica pozitia pe care o au. In aceste cazuri relatia cauza-efect devine putin obscura; sa luam spre exemplu creierul uman: existenta sa presupune din start o mare densitate informationala, insa din momentul in care omul devine constient de sine,  si (indirect) de accesul la Universul Informatiei, relatia devine una bilaterala si adevaratul schimb de informatie incepe. Deci omul este partial responsabil pentru distorsiunea pe care o creeaza, insa tocmai aceasta distorsiune este cauza actiunii sale (involuntare, de altfel). Creierul este suficient de complex pentru a dezvolta o legatura "interactiva" cu informatia: iata o confirmare putin mai concreta a celebrei si romanticei afirmatii "Cauta adevarul in tine insuti", sau a maximei socratice "Nosce te ipsum" ("Cunoaste-te pe tine insuti"). 
Concluzia ?
Misticul "tot" capata, iata, "substanta". Informatia, desi o notiune prin excelenta abstracta, inlocuieste mult mai putin concretele "soarta",  "providenta", "Dumnezeu"...

[nemo]

 ... si poate ca extragem din aceasta a-5-a dimensiune : ideile geniale, operele de arta, teoremele matematice . Altfel nu-mi explic cum secatuieste inspiratia unui artist sau curente culturale majore se sfirsesc in mod lamentabil.

[nemo]

Udar,
Nu esti singurul, iar psihologul "nu vrea" de fapt sa incerce sa explice ceva ce transcede stiinta sa . Nu ca nu poate .Este autosuficienta specialistului de azi . Pentru mine, dupa trei experiente, deja-vu-ul a devenit ceva banal. Nici nu mai astept explicatii de la nimeni .

[ady73]

O teorie foarte interesanta si in acelasi timp, un pic cam deprimanta, este teoria lansata de un fizician rus, cea a timpului autoconsistent, in care se explica faptul ca intreaga istorie a timpului se repeta de un numar infinit ori, astfel incat si noi ne traim vietile de un numar nedeterminat de ori; din cand in cand apare o stare de deja-vu, tocmai ca mintea, cumva compara informatiile "vechi" cu cele "noi" si trage concluzia ca situatia a mai fost traita.

A se vedea o teorie asemanatoare in filmul Ziua Cartitei cu Bill Muray - jurnalistul care traieste aceasi zi de foarte multe ori.

[rutzy]

udar,si eu am visat-o pe fosta mea diriginta din liceu,inca de cand eram in generala,sala de clasa si colega de banca....banca in care stateam.......si crede-ma ca am avut mai multe peripetzii din astea...si nu sunt imagini deja-vu...pe langa vise nu ti s-a mai intamplat nimic?
vreun alt fenomen? 

[Shadowman]

 Subiectu' asta (deja vu sau premonitie) mi-a amintit despre numeroase
intimplari traite de mine in reluare...Am avut numeroase ocazii
in care ce visam noaptea (sau ziua...)traiam in reluare (exact ca in vis!)
la un interval de timp...O intimplare am trait-o in 1991 din cite imi amintesc (1990 sau 1992..n-are importanta ,as putea da exact data daca as consulta o arhiva sau o baza de date). Am visat cu cinci zile inainte (luni) ca se va produce un cutremur in ziua de...la ora de...minutul cutare... Le-am spus citorva prieteni ca simbata,la ora 16 si x minute (chiar nu-mi mai amintesc...) in momentul in care ne vom plimba pe strada in Timisoara,se va produce un cutremur...Si chiar asa a fost ! Simbata eram in Timisoara cu ei (deplasare in interes de serviciu...),umblam pe strada si evenimentul s-a intimplat ! La minut !
Senzational,fantastic,bombastic,cutremurator! La modul propriu... !

  Well, stiti ce se spune,nu e bine sa fii profet in tara ta...ASA ESTE !
  Am avut martori,am trait intimplarea,explicatiile cu undele de joasa frecventa care
apar inaintea cutremurelor si sunt captate de hipersensibili nu le inghit...Desi explicatia
e demonstrata stiintific si verificata  pe unele vietati mai sensibile la miscari
tectonice (ex:reptile,insecte,pesti...) 
  Trist a fost altceva (ca sa vezi explicatie ...in secolul 20 !) Unul dintre colegi,
uimit de cele intimplate,m-a intrebat ( cu un ton acuzator...):Tu lucrezi...cu diavolul ?!
  No comment...
  Ca sa-mi pun intrebari de genu' : Exista premonitie,putem fi avertizati din timp de ce se va intimpla...bla,bla,bla...nu pierd timpul ! Lectura si bibliografie sa studieze cei care isi mai pun
intrebari sau sunt sceptici... Am trait numeroase evenimente... Da, premonitie exista ! Bun,si ?
  Aici incepe marea durere de cap ! Liber arbitru sau predestinare,fatalitate ?
  Pe cei care nu au trait asemenea evenimente ii invidiez...Mai bine sa nu treci prin
asemenea intimplari ! Sunt convins ! Eternul prezent conteaza,nu ce va fi !
Mai bine sceptic ! Mai bine asa !
  Personal, m-a interesat sa gasesc raspunsuri la evenimentele in care erau implicate multe
persoane,sau afectau o suprafata mai mare ( orase,tari,intreaga planeta ...) Repet,daca nu vedeam , nu traiam evenimentele ,nu credeam !
Daca evenimentelor din viata personala a unui individ (nu a mea,neaparat... ) le mai gasesti o explicatie cit de cit plauzibila (stiintifica,mistica,nu conteaza...sa fie acolo !) in cazul evenimentelor "de mare amploare" situatia se schimba radical... Exista o "Societate a Tragatorilor de Sfori "? Exista "Papusari" la scara mondiala ? Exista "PLANUL DIVIN" ? Noi,muritorii,suntem simple marionete ? Actori  intr-un film cu un scenariu scris
in cine stie ce birou cosmic ? Sau subteran... ? Suntem manevrati sau avem iluzia ca ne bucuram de libertate ? Gindim sau gindurile ne sunt "suflate" ? Cine suntem,de unde venim,incotro ne indreptam ? Si alte intrebari care fac deliciul filozofiei,
iti ridica tensiunea intra-craniana sau iti fac pielea de gaina...Oare putem modifica scenariul... ?
Cred totusi ca "filmul " are un "happy end "! Altfel...

[pri3st3ss]

uimitor,intr-adevar

si mie mi s-a intamplat ceva asemanator,numai ca prietena mea a izbucnit in ras amintindu-si "prezicerea" si a spus :" data viitoare cand te hotarasti sa evadezi din matrix, incearca sa afli si cum ne putem lua talpasita de aici"..
desigur,un pic amuzant,ironic,dar si eu mi-am pus aceleasi intrebari, Shadowman,am incercat sa iau totul cat mai  "logic" pe plan psihologic,biologic,fizic religios...
eu nu cred intr-un plan divin,desi oamenii au devenit previzibili dupa o anumita perioada de timp petrecuta in preajma lor..sunt prea multe semne de intrebare in acest domeniu si uneori,stand si gandind,chiar si cu tona de obiectivitate de care sa zicem ca dispune  persoana care isi pune intrebari,tot ajungi la un mom dat sa iti dai seama/afirmi ca dansezi dupa cum ti se canta..
dar toti marii ganditori si poeti,au spus ca lumea e o scena,chiar  daca s-au limitat doar la societate,sau au extins...

poate e doar un experiment asa cum afirma destui autori si noi suntem acum inchisi intr-o sfera...si ne plangem ca lumea e mica...manevrati oricum suntem,iar panza realitatii se mai destrama uneori pt cate vreo persoana poate de dragul experimentului...
liber arbitru...poti conduce o persoana f usor spre ceva care e spre beneficiul propriu,fara ca persoana respectiva sa banuiasca vreun minut ca o manipulezi,crezand totodata ca e alegerea sa sa faca acel lucru...iar omul e fragil...
poate totul e un joc virtual.

in natura si in univers sunt destule semne,dar omul nu mai stie sa le "citeasca".nu mai stie sa "Asculte",e preocupat de viata sa ultrarapida,plus ca unele unde mai sunt distorsionate,acoperite etc de cele de la aparatele electrocasnice..
s-a mai discutat pe acest forum despre omul care mai are puritatea necesara sa "citeasca" avertizarile si de teama lui de a nu fi catalogat drept "nebunul care vb cu diavolul/et/dzeu/sfintii si alte derivate".
in plus,nu stii intensitatea respectivului eveniment si daca ar fi destul de mic pt a nu fi resimtit,totul ar trece intr-o lumina nevaforabila daca ai zice ca la ora cutare in ziua x va fi un cutremur(chiar daca persoana in cauza poate simte  undele seismice);la fel si in caz contrar,daca ai pastra secretul si ar fi un cutremur peste media "normala" si "prezicerea" ar fi putut salva vieti..

poate ca ne punem intrebarile gresite, Shadowman...
poate ar trebui sa ne intrebam altceva...de exemplu :" cum as putea citi semnele?" "care sunt semnele?" "trupul meu cum raspunde acestor semne?"...etc...
dar din nou, suntem prea ocupati cu viata noastra ultrarapida..

[Shadowman]

  Intrebari gresite,pri3st3ss? Poate...Pentru unii...
  Pentru altii,treaba e mai simpla ...Fara intrebari,direct la fapte !Calatoresc in spatele cortinei,trateaza cu regizorul si scenaristul,le da o spaga,le face o favoare sau,in cazul in care se fac ca nu pricep,le invinetesc ochii sau le taie bugetul...Asta in cazul in care ii tin puterile...Altii,intilnesc pile,relatii,cunostiinte si trebuie sa fie prudenti cind se aventureaza in culise...Cum e aici e si acolo...Sunt convins...Credeai ca lumea din culise arata altfel ? Esti chiar romantica !
  Poti ajunge si cu un bilet de calatorie (de la o "agentie de turism" serioasa...of course !)
in care ai incluse cazarea,dejunul si turul salii de spectacol ! Unele agentii solicita si
asigurare de sanatate,altele te duc si te aduc cu avionul...Oferte sunt,depinde de pretentiile clientului...Si de grosimea portofelului ! Calatorie placuta si vreme frumoasa !

[pri3st3ss]

nu ,Shadowman,ai inteles gresit.
permite-mi sa reformulez:
DE CE  te intrebi daca exista sau nu vreun papusar?
DE CE te intrebi daca suntem influentati?
(mai ales ca  esti de acord si banuiesti ca asa stau lucrurile..e ca si cum te-ai intreba daca in acest moment e zi sau noapte,cand cel mai simplu ar fi sa ridici privirea pe geam...)


eu spun doar ca ar trebui sa renuntam la aceste intrebari si sa punem altele,mai in folosul nostru....

[Mihai_Tm]

Da,cam de exemplu:cum putem sa evoluam in mod pozitiv,sa gandim in asa fel incat insultele si restul aspectelor negative sa treaca pe langa noi(sa intre pe-o ureche si sa iasa pe alta).Si in legatura cu fenomenul deja-vu tocmai am avut unul cand am citit prima parte din proiectul Hybrid din topicul lui Jackie(desi nu-l citisem inainte),totul era asa cum trebuia sa fie:pozitia mainilor,noapte,desi nu pezint destule argumente asta am simtit.Acest deja-vu l-am estimat cam pana intr-un an,cel mai vechi al meu cred ca avea cam 7 ani sau mai mult,ca si cum in urma cu 7 ani stiam cum va fi in prezet(nu tot ce se intampla acum,ci doar acea imagine pe care o ai cand ai sentimentul deja-vu).SI ce vroiam sa va mai intreb:voi puteti estima din momentul in care se produce deja-vuul cu cat timp in urma l-ati trait sau v-ati adus aminte de el prima data?La mine cel putin asa functioneaza :-)

[Shadowman]

pri3st3ss,la intrebari de genul "da di she si pentru she" devin alergic...
   Citindu-ti "deviza":

"nu va incredeti in nimeni si in nimic niciodata,
indiferent cat de minunata ar putea fi iluzia si oricat de mult v-ar incanta atingerea ei..
CEEA CE A FOST,  VA FI ; VIITORUL SE CITESTE IN TRECUT !"

  Imi aminteste de Cooperativa "Igiena" :frectiile de cerebel si spalaturile de encefal...
" Te-nvirteste,te-ameteste,
   E creata de-un stilist,
   Si se cheama....BEEEEEEEEP !
  Cit despre afirmatia:

  "(mai ales ca  esti de acord si banuiesti ca asa stau lucrurile..e ca si cum te-ai intreba daca in acest moment e zi sau noapte,cand cel mai simplu ar fi sa ridici privirea pe geam...)"

  Am convingerea ca presupun cu certitudine cind privesc cu urechea...

[pri3st3ss]

daca nu erau astfel de intrebari "dar di she si pentru she",omul statea in caverna lui si se temea de foc....
nu mai fi atat de alergic, e chiar pacat pt bietul OM

cat despre deviza mea...nu e pentru toti si putini care ma cunosc chiar si personal, stiu ce vreau sa spun prin asta..de obicei devizele voastre sunt luate de prin cartri...a mea este un deja-vu....

Mihai_Tm, eu nu pot estima cat timp trece intre declansarea deja-vu-urilor si "realizarea" lor; la mine  cel putin nu e o chestiune de luni...

[pri3st3ss]

Motivul pentru care fenomenele deja vu sunt dificil de studiat, si deocamdata nu prezinta explicatii adecvate, este pentru ca pur si simplu nu exista simptome care sa le anunte aparitia, episoadele sunt scurte, se intampla doar unora, nu tuturor, nu exista manifestari fiziologice, in afara de faptul ca persoana in cauza afirma ca a avut un deja vu. Studiilor de cercetare din acest domeniu le lipseste fie informatia fie credibilitatea. De exemplu, Sigmund Freud, cel permanent obsedat de subconstient, a afirmat ca aceste experiente de tip deja vu sunt consecinta unor dorinte sau amintiri legate de un eveniment traumatic, pe care mintea umana le-a reprimat. Aceasta teorie, a ceea s-a numit ,,paramnezie", a dominat stiinta secolului 20 in acest domeniu. (Legat de acest aspect, eu recunosc ca nu reusesc sa inteleg modalitatea in care o simpla imagine a cuiva care apuca manerul unei clante sau ia o ceasca de cafea in mana, sau orice alt fapt trivial, poate sa fie consecinta unei amintiri sau dorinte reprimate in legatura cu un eveniment traumatic, dar pe de alta parte, nu sunt Freud, si nu sunt nici de acord cu el). Cu toate ca, la un moment dat, oamenii de stiinta au renuntat sa mai investigheze episoadele de deja vu, pentru ca acestea au inceput sa fie asociate cu experiente dintr-o alta viata, PES (perceptiile extrasenzoriale) si chiar... rapiri ale extraterestrilor, recent, episoadele de deja vu au inceput sa-si castige popularitate printre oamenii de stiinta, care au inceput sa foloseasca tehnologia imagisticii pe creierul uman pentru a intelege o data pentru totdeauna ce sunt aceste deja vu-uri.

Si, deci, ce au descoperit aceste studii pana la urma? Nimic original (un deja vu as spune) si nimic exact. S-a descoperit ca, de exemplu, fenomenul se intampla unui procent de 60 la suta din populatie, dar este si mai frecvent la adolescenti, cu varste cuprinse intre 15 si 25; ca cei care au sanse mai mari sa li se intample sa aiba un deja vu, au salarii mai mari (oricare ar fi importanta acestui amanunt pentru acest fenomen), calatoresc mai mult, au studii superioare, au o imaginatie activa si capacitatea de a-si aminti cu exactitate visele, sunt mai obositi si stresati (sau invers, sunt mai relaxati si mai odihniti). Oamenii care au fost intr-adevar interesati de acest subiect, ca Alan Brown si Elizabeth Marsh de la Universitatea Duke si SMU, au condus o serie de teste pe un grup de studenti, bazandu-se pe ideea ca episoadele de deja vu isi au originea in sugestia subliminala. Ceea ce au reusit sa elaboreze a fost teoria telefonului celular (sau a atentiei distributive) care presupune ca, de fiecare data cand atentia noastra ne este distrasa de ceva, reusim totusi sa fim constienti de ceea ce se intampla in plan secundar sau tertiar in jurul nostru, cu toate ca nu inregistram constient acele lucruri care se intampla. Cand ne intoarcem la ceea ce faceam inainte ca atentia sa ne fie distrasa, orice lucru care apartine mediului inconjurator ni se pare mult mai familiar, desi nu ar trebui. Hermon Sno, un psihiatru olandez, a venit cu alta teorie, asa numita teorie a hologramei, care spune ca amintirile sunt ca niste holograme, insemnand ca oricine poate sa recreeze o imagine intreaga dintr-un fragment. Dupa parerea lui, episoadele de deja vu apar cand un detaliu mic din mediul in care ne aflam este similar sau identic unei ,,ramasite" de amintiri din trecutul nostru, ceea ce impulsioneaza creierul sa creeze o intreaga imagine bazandu-se doar pe acel fragment .

Il avem si pe Robert Efron, care a venit cu o alta teorie, la fel de valida, in 1963, si care poarta numele de procesare duala (sau imagine intarziata). Potrivit lui, creierul uman, sau ca sa fim mai exacti, lobul temporal al emisferei stangi a creierului, primeste informatii pe atat de multe canale in acelasi timp incat este cateodata posibil ca informatiile sa nu se sincronizeze adecvat si asta poate sa dea nastere la aceste episoade de deja vu. Au fost altii care au adoptat teorii identice cu cele referitoare la originile viselor. Cu alte cuvinte, episoadele de deja vu pot fi generate de amintiri din vietile noastre personale, dar si din filme, poze pe care le-am vazut si ne-au impresionat, sau carti pe care le-am citit.

Fie ca sunt vise precognitive, dorinte sau traume reprimate, holograme, bucati de informatii prost sincronizate, reminiscente din trecut sau luate din carti, filme sau fotografii, episoadele de deja vu sunt foarte fecvente, si, in ciuda acestui fapt, raman frustrant de evazive in ceea ce priveste cauzele lor. Asta inseamna ca fiecare dintre noi are o sansa sa vina cu o idee sau teorie mai buna, daca sunt interesati de acest subiect... despre care, a propos, cred ca am avut un deja vu!


...pasii te pot duce oriunde. Cert este ca nimic nu se intampla intamplator!!! Ipoteza demonstrata deja de-a lungul celor x ani de existenta a mea. Totul are un rost in viata noastra. Si fiecare intamplare a prezentului este o caramida pusa la temelia viitorului. Cand privesc spre trecutul meu, imi dau seama cat de logic au fost asezate toate piesele in domino-ul vietii mele.

Fiecare etapa a vietii este un nivel in joc si are un anumit numar de ani . Cand capatam suficienta experienta, putem trece la nivelul urmator. La un moment dat insa, piesele  vin cu o viteza ametitoare, si daca nu suntem foarte atenti, riscam sa ne sufoce aglomeratia. Evenimentele se ingramadesc unele peste altele si devenim prea mici pentru a le face fata. Si-asa se intampla ca ne apropiem din ce in ce mai mult de momentul in care pe ecran apare scris: GAME OVER !


:-(

[udar]

foarte interesant postul priestess, felicitari si bravo pentru rabdarea de a-l scrie