Influenþa sumerianã ºi egipteanã în Vechiul Testament

[bluestar3]

Teoria uniformismului ( numita si actualism ), elaborata de fondatorul geologiei moderne- Charles Lyell ( 1797-1875 ), se opune teoriei catastrofiste a lui Cuvier ( 1769- 1832 ). Uniformismul sta la baza paleontologiei care se preda astazi  in scoli.
              Teoria acesta sustine ca in trecutul planetei noastre nu au existat catastrofe mondiale; timpul s-a scurs netulburat , asemenea unui fluviu maiestos, iar legile care actioneaza astazi sunt aceleasi care au actionat mereu.
              La inceputul secolului al 20-lea insa, s-au ridicat mai multi geologi renumiti care au combatut uniformismul. Astazi exista o serie de argumente stiintifice serioase care combat uniformismul, desi acesta se mai preda inca in scoli. Nu vom intra in amanuntele acestor argumente , ci doar vom observa ce spune Biblia cu privire la acest subiect, verificand daca stiinta moderna confirma sau infirma relatarile ei.
              Este bine sa observam de la inceput ca Biblia, vorbind despre un potop universal, se opune din start teoriei uniformismului, sustinand-o pe cea catastrofista a lui Cuvier. Cu acesta ocazie vom trece in revista cateva argumente in favoarea potopului biblic, impartite in cinci categorii: argumente teologice, mitologie comparata, argumente logice, argumente literare si argumente arheologice.
              1. Argumente teologice
              a) Biblia vorbeste de un pacat universal care a facut necesara o pedeapsa universala ( asupra intregei omeniri ). Vezi Romani 3,23; 5, 12
              b) Conform cronologiei biblice, potopul a avut loc in anul 1656 de la creatiune. Este usor de inteles ca, dupa mai bine de un mileniu si jumatate de existenta , omenirea a crescut mult din punct de vedere numeric. Avand in vedere longevitatea si vitalitatea primelor generatii, este de presupus ca , inmultindu-se, oamenii s-au raspandit pe toata suprafata pamantului. Lucrul acesta a facut ca pedepsirea lor, in urma unei judecati divine, sa se faca printr-un cataclism mondial.
              c) Dupa potop Dumnezeu a facut cu Noe un legamant care priveste intreaga omenire, ceea ce dovedeste ca intreaga lume veche fusese nimicita. Vezi Geneza 9, 8-17 Daca ar fi existat si alti supravietuitori ai potopului, Dumnezeu nu ar fi facut cu Noe un legamant care privea intreaga omenire, ci unul care-l privea doar pe el si familia lui.
              d) Potopul este folosit de Mantuitorul ca o prefigurare a sfarsitului lumii. Vezi Matei 24, 37-39
Daca sfarsitul lumii va fi, prin definitie, un eveniment mondial, el nu putea fi prefigurat printr-un cataclism local. O simpla inundatie locala nu putea sluji Mantuitorului pentru a prefigura sfarsitul istoriei pacatului, ceea ce dovedeste inca odata ca potopul de care vorbeste Biblia a fost cu adevarat un cataclism mondial.
              e) Apostolul Petru aminteste si el despre potop ca fiind o catastrofa reala si mondiala.   Vezi 2 Petru 2, 5-10
              2. Mitologia comparata
              In cartea "Miturile esentiale", Viktor Kernbach subliniaza cateva lucruri interesante pe marginea subiectului potopului. El remarca faptul ca in lume exista peste 200 de variante ale povestirii potopului, in afara relatarii biblice. Practic nu exista continent si popor la care sa nu se gaseasca cel putin o legenda care sa vorbeasca despre potop.
              Autorul cartii remarca de asemenea faptul ca toate legendele despre potop au cateva elemente comune:
              - Proportiile catastrofale, cuprinzand intreaga lume locuita
              - Scopul  pedepsitor al potopului
              - Existenta unui numar mic de supravietuitori
              - Oprirea celor care au supravietuit potopului pe varful unui munte
              In ceea ce priveste aria de raspandire a legendelor legate de potop, s-au gasit relatari la babilonieni, la populatia maya, la vechii locuitori ai Sudanului, la indigenii din Alaska, in Hawai, Groenlanda, insulele Polineziei, la chinezi, indieni, greci si egipteni.
              Scepticii afirma ca existenta atator legende raspandite pe toata suprafata pamantului nu este o dovada in favoarea unui cataclism mondial caci- afirma ei- popoarele vechi s-au inspirat unele de la altele. Dupa descoperirea, sub ruinele bibliotecii regelui Assurbanipal din Ninive, a  celor 12 de tablite de lut continand Epopeea  lui Ghilgames, s-a afirmat ca evreii s-au inspirat de la vechii babilonieni in privinta relatarii despre potop. Aceasta este doar o ipoteaza putin credibila.
              Existenta atator legende si versiuni pe toate meridianele globului, in ciuda deosebirilor dintre ele, este mai degraba o dovada a originii lor comune. Un cataclism mondial trebuie sa fi lasat o amintire puternica in constiinta tuturor populatiilor pamantului care au aparut din supravietuitorii potopului. Este mult mai logic sa acceptam acest rationament dacat sa credem ca "legenda" potopului a trecut de la un popor la altul, iar prima versiune nu a fost decat o pura inventie a imaginatiei omenesti.
              3. Argumente logice
              a) Durata de peste un an a potopului ( mai precis un an si 17 zile ) este dovada unui cataclism universal si nu a unei simple inundatii locale.
              b) Dimensiunile corabiei sunt mult mai mari decat ar fi fost necesar in cazul unei inundatii locale.
              c) Daca ar fi fost vorba despre o simpla inundatie locala, fuga spre regiuni mai sigure ar fi fost o solutie mai buna dacat construirea unei corabii. In cei 120 de ani de har acordati lumii antediluviene, Noe ar fi facut mai bine sa se retraga din zona aceea si sa-i sfatuiasca pe contemporanii sai sa faca la fel, daca ar fi fost vorba de o simpla inundatie.
              d) Porunca data lui Noe de a lua animale din orice specie nu avea rost daca ar fi fost vorba doar de o inundatie locala, fie ea cat de intinsa. Speciile ar fi supravietuit in alte regiuni ale pamantului, facand inutila salvarea lor cu ajutorul corabiei.
              4. Argumente literare
              Daca citim cu atentie relatarea biblica a potopului, observam ca ne aflam in fata unui text narativ, facand parte din genul istoric. Nu gasim in acest text niciun element poetic, nimic care sa ne indice ca textul ar trebui interpretat altfel decat o cere simpla relatare a faptelor. Nimic nu este fortat sau denaturat , nimic nu este amplificat.  Naratiunea curge firesc, atingand scopul pentru care a fost facuta.
              5. Argumente arheologice
              Sapaturile arheologice facute de Wooley in vechea cetate Ur din Caldeea, la aproximativ 18 km de locul unde se crede ca a fost Edenul, au scos la lumina dovezi de necontestat cu privire la existenta unui potop mondial. Sapand la 2o m adancime, arheologii au gasit un strat de mal gros de circa 3 m. Acest strat nu contine nicio urma de civilizatie. Astfel de urme de civilizatie au fost gasite atat deasupra stratului de mal, cat si sub acest strat. Un alt fapt interesant este acela ca urmele de civilizatie gasite sub stratul gros de mal erau cu totul deosebite de cele gasite deasupra.
              Cand a facut acestat descoperire, Wooley a exclamat:
              "Trebuie sa fi fost o dezlantuire napraznica , grozava si definitiva care a rupt continuarea istoriei anterioare."
              La 75 km nord pe valea Eufratului, Dr. Schmidt a facut sapaturi la cetatea Fara, locul unde se presupune ca a trait Noe si unde si-a construit corabia. Expeditia lui Dr. Schmidt a gasit acelasi strat de mal sub care s-au descoperit carbuni, cenusa, vase decorate artistic, schelete, sigilii si unelte, toate lasand impresia ca populatia a fost lovita pe neasteptate de o catastrofa, fugind in dezordine.
              Sapaturile arheologice efectuate la cetatea Kis, la 150 km in amonte pe Eufrat, au dus la descoperirea aceluiasi strat de mal, avand o grosime de circa 1,65 m. 
             
              Trecand prin toate aceste argumente, ne intrebam daca mai poate fi acceptabila ideea lansata de unii cercetatori ca potopul biblic ar fi fost o simpla inundatie locala. Daca am lua in considerare doar argumentele arheologice, atunci am putea crede ca stratul gros de mal descoperit pe valea Eufratului s-a datorat unei inundatii locale. Daca insa tinem cont si de celelalte argumente ( argumente logice, mitologia comparata, argumentele teologice si cele literare ), ajungem la concluzia ca potopul biblic a fost un cataclism universal care a ramas viu in amintirea tuturor popoarelor lumii.
              In almanahul "Ramuri", publicat la Craiova in 1966, inginerul Theodor Thant, cercetator la Institutul de Fizica Atomica al Academiei Romane, a publicat un articol intitulat "Potopul- mit sau ipoteza stiintifica"in care afirma:
              "Si totusi potopul biblic a existat. Este vorba de o catastrofa ce a cuprins la vremea aceea intreaga suprafata terestra; un cataclism cu cutremure si eruptii vulcanice ale continentelor si scufundarea unor regiuni intregi ale globuluii. Numarul argumentelor stiintifice care confirma potopul, incepand cu mitologia comparata si terminand cu metodele moderne, nucleare, de cercetare a varstelor diferitelor vestigii ce sustin ipoteza este din ce in ce mai mare. In ce priveste faptul in sine, nu mai exista suspiciuni."  pag. 85-86
              In concluzie, ideea unui potop universal incepe sa fie acceptata si in lumea stiintifica, dupa lungi ezitari si cautari. De ce oare omul modern trebuie sa parcurga un drum atat de lung si plin de ocolisuri pentru a ajunge la adevar? Dupa un sir nesfarsit de ipoteze si contraipoteze, cu cercetari interminabile si polemici, oamenii ajung sa recunoasca un adevar pe care Biblia il sustine atat de clar si simplu de mii de ani.
              Spunea poetul Ioan Alexandru:
              "Cât e de greu si-anevoios
                 Drumul din mine înspre tine,
                 Când pe altarul rece dintre noi
                 Nu-i sacra ardere de sine!"            ( Poezia "Fratii" )
              Parafrazand aceste versuri, putem spune:
              Ce lung e drumul dinspre noi spre adevar, daca pe altarul dintre noi nu se afla credinta in Dumnezeu !
              Daca insa pe acest altar arde flacara credintei, ce scurt e drumul spre adevar !


                                                                                                                                           

Lori Balogh

[Kymosabe]

Este o dovadã clarã a faptului cã fiecare este "liber" sa vada ce vrea, indiferent ca o minciuna are vesminte ale adevarului.

Bluestar, am o rugãminte la tine: Nu mai tãia ceea ce am scris!

Pe ce se bazeaza afirmatiile tale? Ai dovezi "stiintifice"?

Bluestar, nu prea îþi place istoria. :lol:

INSTALAREA ÎN CANAAN
Teoria migraþiei – susþinutã de americanul William Foxwell Albright ºi de discipolii sãi.
Se pleacã de la datele arheologice, care atestã distrugerea în perioada Bronzului târziu a numeroase cetãþi (Debir, Betel, Haþor, Lachiº –distruse la sfârºitul sec. 13 îdHr.; Meghiddo, Taanac, Sichem –sfârºitul sec. 12). Deºi este teoria care dã cel mai mult credit textului biblic, ea nu mai este susþinutã ca înainte, din cauza faptului cã înseºi datele arheologice o contrazic. Distrugerea oraºelor s-a fãcut la intervale de timp ºi nu pot fi puse în legãturã cu migraþia unui val etnic, cum au fost israeliþii .
Nu existã o cucerire a Ierihonului atestatã, iar cetatea Ai, cum îi aratã ºi numele (,,ruine") zãcea pãrãsitã în sec. 13-12 îdHr.
                                Alexandru Mihãilã - Introducere în Studiul Vechiului Testament

Un alt lucru care deranjeazã este cã eu sunt ,,obligat'' sã îmi justific fiecare afirmaþie cu probe, dovezi, în timp ce tu, îmi tot arunci fraze filozofice de genul o minciuna are vesminte ale adevarului.

PS Te mai rog o datã, nu mai tãia ceea ce am scris.

[Kymosabe]

Am vrut sã argumentez ceea ce ai  postat tu referitor la potopul biblic, dar m-am rãzgândit.
Voi posta un articol GENIAL al d-lui Nick Sava.

ªi s-a fãcut Potop

[...] Dar de ce ar fi trebuit sã-i înece? Pãi, nu ar fi trebuit, erau oamenii aleºi de El. Dar Lumea se înrãise dramatic în cei mai bine de o mie de ani care trecuserã, dupã opinia bibliºtilor, de la Facerea Lumii. Trãia el, omul mai mult obiºnuit ºi mai puþin patriarh, o sutã douãzeci de ani, ºi între ei erau chiar ºi acei ,,uriaºi", iar din împreunarea ,,fiilor lui Dumnezeu cu ficele oamenilor" ieºiserã acei ,,viteji cari au fost în vechime, oameni cu nume". Pãcat cã Torah nu ne spune care erau acele ,,nume" din vechime. Sã fi fost Gilgamesh? Enkidu? Marduk? Indra? Herakles poate? Oricum, pe toþi i-a luat apa... Nici cine erau ,,fiii lui Dumnezeu" nu ni se spune. Cum noi (creºtinii) ºtim ca Dumnezeu a avut un singur Fiu, dacã îi întrebãm pe pastori ºi popi – ºi ei chiar ne rãspund -, aflãm cã aceºtia sunt ,,îngerii". Cum e greu de crezut cã acei frumoºi ,,putti" renascentiºti puteau opri ochii vreunei fice a Evei, probabil ei erau mai degrabã aºa cum ni-l închipuim pe Arhanghelul Mihail – cu sau fãrã paloº la brâu... ªi cum e tot atât de greu de crezut cã de-alde Mihail s-a dat la muierile pãmântene, ajungem la concluzia cã aceºti ,,fii" sunt cei ulterior cãzuþi. Probabil Domnul i-a azvârlit din Cer alãturi de Satan ºarpele – dupã care s-a apucat sã înece muierile. Alãturi de ceilalþi oameni ºi copii ºi prunci – cãci doar toþi aveau în ei sãmânþa pãcatului, de când Adam ºi Eva muºcaserã din fructul oprit. ªi ,,pânã la vite, pãnâ la târâtoare ºi pânã la pãsãrile cerului", zice Domnul. De ce? Cã-i pare tare rãu cã i-a fãcut. Pe oameni, mai precis. ªi atunci de ce toate animalele? Necunoscute sunt cãile Domnului, zic popii... Cã a înecat vitele, treacã meargã. Erau ºi porci printre ele. ªi apoi, cu oamenii duºi, cine le-ar mai fi cãsãpit? Chiar ºi ,,tãrãtoarele" au un înþeles: printre ele se ascundea ºi ,,ºarpele". Dar pãsãrile? Chiar Îl supãrau trilurile privighetoarei? Din fericire, cum vom vedea, El s-a rãzgândit.

Ne putem întreba: cum Naiba s-o fi stricat pãmântul ºi oamenii în doar o mie de ani? Domnul se preumbla printre ei, ,,fiii" lui aºiºderea, patriarhii erau cât se poate de vii ºi le puteau povesti ce au mai auzit de la tata Adam... Sã îl fi ,,înºelat cu alþi dumnezei" pe Domnul? ªtim cã acesta era cel mai grav pãcat în ochii Lui. De unde alþi dumnezei? Cum nu am ajuns (încã) la momentul Babel, toþi oamenii erau un singur neam, o singurã limbã, eine Faterland, un singur Dumnezeu... Erau mai mult materialiºti decât spirituali? Se vroiau îmbogãþiþi peste noapte – deºi trãiau 120 de ani? Mai dãdeau câte o sapã în scãfârlia pãstorului? Nu ºtim, Torah nu dã amãnunte în privinþa pãcatelor oamenilor din acele vremuri. Spune doar cã ,,pãmântul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pãmântul era plin de silnicie", cã ,,orice fãpturã îºi stricase calea pe pãmânt". Probabil ºi privighetoarea... Aºa cã Domnul s-a hotãrât sã nimiceascã pãmântul ºi, împreunã cu el, toate fãpturile (mai puþin peºtii – fãpturi umblând încã pe calea lui Dumnezeu, probabil). Ce L-a fãcut pe Dumnezeu sã aleagã exact acel moment pentru ,,nimicire" - pentru cã putem doar bãnui cã ,,stricarea" nu apãruse peste noapte -, nu putem ºtii. Poate cã ceilalþi patriarhi muriserã, poate cã Noe învãþase sã construiascã o arcã...
Deci, zis ºi fãcut: Dumnezeu vrea sã nimiceascã. Doar cã pe pãmânt trãia, deºi deloc tinerel, tata Noe (ºi copiii acestuia). ªi cum în ochii Lui, Noe era singurul om ,,dreptcredincios" de pe pãmânt, s-a hotãrât sã îl scape. Aºa cã a fãcut cu el un legãmânt – primul legãmânt pomenit în Biblie. Dacã Noe va face ce îi spune Domnul, acesta ºi familia lui, ca ºi toate animalele pe care le vor lua cu ei, vor fi scãpaþi. ªi, din fericire pentru noi, Noe s-a supus Domnului, dovedind cã El nu-i acordase pe degeaba toatã încrederea.

Torah ne spune ce fel de arcã a construit Noe, la indicaþiile lui Dumnezeu. Ni se dau ºi dimensiunile – în coþi. Cum nu ºtim exact cât era ,,cotul" lui Noe (ºi poate cã ºi el era unul dintre ,,uriaºi"?), nu prea putem ºtii cât de mare era corabia. Nici nu era corabie, era mai curând un fel de ladã. Nu avea cârmã, rame, catarg ºi pânze – nici nu avea nevoie, avea un singur scop (nu, nu sã fugã): sã pluteascã. Avea o fereastrã ,,sus", ,,latã de un cot", ºi o ,,uºã în laturea corabiei" ªi avea rânduri de cãmãri: jos, la mijloc ºi sus. Unii s-au apucat sã vadã în Arcã un fel de prototip de trans-atlantic, ceva în genul Titanicului (care, bineînþeles, avându-l pe El drept proiectant, nu s-a scufundat; e drept, pe acolo nici nu erau aisberguri...). ªi s-au apucat sã socoteascã dacã în cele trei rânduri de cãmãruþe ar fi putut încãpea toate animalele pãmântului.
Da, pentru cã una din poruncile Domnului cãtre Noe a fost ,,din tot ce trãieºte, din orice fãpturã, sã iei în corabie câte douã din fiecare soi, ca sã le þii vii cu tine. Sã fie o parte bãrbãteascã ºi o parte femeiascã." Înainte sã ne întrebãm cam câte milenii i-au trebuit lui Noe sã aleagã câte ,,o parte bãrbãteascã ºi o parte femeiascã" din fiecare vieþuitoare de pe pãmânt, mai bine ne spunem cã Domnul le-a ales El însuºi ºi le-a adus la uºa lateralã, gata sã fie urcate pe corabie. Aºa ºi prezintã momentul numeroase caricaturi: Dumnezeu pe post de dresor... Cãci nu e uºor sã pui alãturi pãsãri ºi târâtoare, vite ºi carnivore, pisici ºi ºoareci... Înþegeþi ce vreau sã spun. Probabil Domnul nu numai cã a bãgat groaza în ele, ci le-a ºi insuflat Duh de pace ºi înþelegere...
Dar, trecând peste faptul ca sutelor de mii de specii ce trebuiau sã treacã ,,prin uºa lateralã", douã câte douã, le-a luat multe luni de zile, ne putem întreba, totuºi: cum de au încãput cu toate pe corabie? Oricât de mare era cotul lui Noe, este imposibil sã vâri toate vieþuitoarele pãmântului, chiar numai douã din fiecare, în cele trei rânduri de cãmãruþe. Cãmãruþe blindate ºi bine încuiate – pentru cã altfel toatã corabia s-ar fi transformat într-un loc în care foºgãiau lighioanele mai ceva ca în basmul cu Fata moºului: ºerpi ºi ºopârle, ºi gândaci, coropiºniþe, pureci, lipitori, cioromârle, crocomauri... de nu puteau pune jos piciorul Noe ºi copiii lui, de teamã sã nu zdrobeascã oarece ºi sã lase pãmântul fãrã vreo specie. Sau sã se trezeascã muºcat de cãlcâi.

Credincioºii ne lãmuresc: ,,A fost minune dumnezeiascã!" Aºa a ºi fost, altfel nu se putea. Decât cã, îmi zic eu, era mai uºor pentru Domnul sã ia animalele în buzunar pânã dupã Potop ºi pe urmã sã le dea drumul pe pãmânt – nu? Sau sã le punã, cum cred unii, într-un spaþiu paralel, de unde sã le aducã înapoi când nu mai era nici un pericol sã se înece (eh, aici stau ºi mã întreb: dacã lighioanele erau sortite nimicirii ,,pentru cã pãrãsiserã calea", cele alese sã scape erau ,,drepte", ca ºi Noe? Pentru cã altfel putea lua TOATE fãpturile în acele universuri paralele...) Sau, cum zic credincioºii ,,ºtiinþifici", e posibil sã fi luat din fiecare ,,soi" câte o genã, pe care ulterior sã o cloneze etc. În concepþia lor, ,,arca" era un fel de navã spaþialã... Tot eu zic: ce l-a împiedicat pe Domnul, dacã tot a adunat animalele, sã punã palma peste ele pânã trecea urgia?. Sau, fiind el Atotputernic, sã punã câte o palmã asupra lor acolo unde se aflau, fiecare dupã soiul ei, fie în Americi, fie în Sinar, fie în Australia...? Eh, întrebãri, întrebãri... Nebune, cum zice un prieten penticostal. Crede ºi nu întreba – cã huleºti.

Oricum, aceastã versiune a Potopului – pentru cã sunt douã! – are grijã sã recomande lui Noe sã îºi ia mâncare atât pentru oameni, cât ºi pentru animale. Adicã? Pentru ,,vite" e uºor – dar pentru carnivore? A luat nu o pereche, ,,o parte bãrbãteascã ºi o parte femeiascã", ci ºapte – cum spune cealaltã variantã? Cã e greu de crezut cã leul s-a mulþumit cu fân ºi grãunþe pe timpul plutirii. Cea de-a doua variantã, deci, recomandã creºterea numãrului perechilor – dar pe alte criterii: de ,,curãþenie". Animalele ,,curate" – bãnuim noi, cele ierbivore – erau câte ºapte perechi. ªi asta ar fi dat, bãnuim noi, oarece hranã animalelor ,,care nu sunt curate" – carnivorelor (ºi porcului, la o adicã...). Doar cã – vom vedea mai încolo, destinul acestora (a celor ,,curate") era sã fie jertfite Domnului, la încheierea cu bine a cãlãtoriei. ªi, probabil sã se preîntâmpine întrebãri eretice de genul ,,dacã a fost jertfitã vaca, cum de a avut urmaºi?", s-a mãrit corespunzãtor numãrul de perechi...
ªi dupã ºapte zile dupã aceastã poruncã – timp în care, bãnuim, Noe ºi ai lui au construit arca –, au început ploile. ªi chiar în acea zi, animalele (adunate deja în faþa uºii din latura corabiei) au început sã urce, douã câte douã, în corabie. Nu mã întrebaþi dacã o zi ar fi fost suficientã pentru aceastã defilare paºnicã a animalelor; probabil treceau douã câte douã animale la fiecare nano-secundã – dar au intrat cu toate în corabie, în timp ce ploaia cãdea peste ele ºi Noe ºi ai lui cãrau nutreþul ºi merindele, exact la timp: apele au început sã salte corabia de la chei...
Buuun. Iatã-ne în Arcã. Ne zice Domnul cã va da ploaie ,,patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi", sã se nimiceascã tot ce este pe suprafaþa pãmântului. Vedem deja cã El se rãzgândise: nu mai vroia sã ,,nimiceascã pãmântul". ªi bine a fãcut – dacã îl distrugea, pe unde mai plutea Arca? Poate doar dacã aceasta devenea un fel de ,,Enterprise", cu Noe pe post de Cpt. James T. Kirk... ªi, în termeni de apocalipsã ºi de distrugere a Atlantidei, aflãm cã ,,s-au rupt toate izvoarele Adâncului celui mare ºi s-au deschis stãvilarele cerurilor", cã apele au acoperit chiar ºi ,,munþii cei înalþi care sunt supt cer" cu cinsprezece coþi ºi tot ce sufla pe pãmânt a fost nimicit cu deºãvârºire – mai puþin Noe, ai lui ºi toate ce erau cu el pe Arcã. ªi apele au stat o sutã cincizeci de zile. Nu numai cã au stat dar, se zice, s-au ºi împuþinat, dupã ce Domnul a închis din nou izvoarele Adâncului ºi stãvilarele cerului.
ªi apa s-a retras... nu prea ºtim unde. Chiar, cum se retrage apa? Unii pot crede cã prin evaporare. Se ,,usucã", deci. Rãmâne ,,uscat". Aºa o fi – dacã nu am ºtii cã nu e chiar aºa. Apa este cel mai pãcãtos element în naturã, nu se ,,adunã", nu se ,,compreseazã" nici cu slujbe. Existã o circulaþie a apei în naturã. Ce se ,,usucã" aici, plouã dincolo. Dacã nu plouã, ninge. Poate pe munþi, poate la poli... Apa este – sau nu este. Un volum de apã care acoperea Everestul (inclusiv) cu cinspreceze coþi nu a putut dispare, pur ºi simplu. Unii chiar s-au apucat sã calculeze înãlþimea apei oceanului planetar în caz cã s-ar topi toatã ghiaþa de pe pãmânt. Da, mai tot pãmântul locuit ar fi acoperit de ape – dar cei refugiaþi pe munþi, nici mãcar prea înalþi, ar supravieþui. Mai precis, în cazul Iudeii, cei refugiaþi pe munþii din jurul Ierusalimului nu ar muri înecaþi.

Dar poate cã apa s-a ,,scurs" în pãmânt. Se ºtie cã rocile sunt, de multe ori, impregnate cu apã. Cã, chiar ºi magma, conþine apã. Cã se bãnuie adevãrate oceane sub suprafaþa pãmântului (nu au fost încã descoperite). Doar cã e greu de explicat de ce acele oceane s-au ,,revãrsat" în afarã. Trebuia sã existe o presiune colosalã sã se întâmple acest fenomen. Doar ,,deschiderea izvoarelor" nu era suficientã. Pe de altã parte, revãrsarea apelor cerurilor, pe care noile teorii ,,ºtiinþifice" ale bibliºtilor o interpreteazã ca ruperea ,,bolþii cereºti" – o calotã de gheaþã transparentã de o grosime nedefinitã -, prezintã o altã problemã: unde a dispãrut? În ,,peºteri" nu s-a putut duce – acolo s-a dus apa din Adânc. Ar fi trebuit sã o regãsim la poli – dar nu este nici acolo... Sã o fi luat Domnul într-un univers paralel?

Oricum, apele au scãzut. Aºa cã, la un moment dat, corabia s-a oprit pe vârful unui munte: Ararat, zice Biblia. Asta se întâmpla ,,în luna a ºaptea, ziua a ºaptesprezecea". Cum potopul începuse ,,în luna a doua, ziua a ºaptesprezecea", putem concluzina cã cele 150 de zile ale potopului includ ºi cele 40 ale ploii propriu-zise (cinci luni a câte treizeci de zile). Au mai trecut trei luni ºi Noe a dat drumul unui corb (care s-a dus ºi a venit, ,,pânã când au secat apele de pe pãmânt"); apoi, dupã patruzeci de zile, a deschis fereastra ºi a dat drumul unui porumbel, care s-a întors, negãsind uscat. Abia peste alte ºapte zile porumbelul s-a întors cu o frunzã de mãslin în cioc – semn cã apele s-au retras. Cã pãmântul a apãrut – ba a dat ºi rod... Se pare cã mãslinului îi prieºte sã stea cinci-ºapte luni sub apã: înmugureºte, înfrunzeºte. Dar probabil grãunþe, porumbelul tot nu gãsise, de aceea s-a întors la sacii lui Noe. Abia dupã alte ºapte zile nu s-a mai întors. Nu ni se spune ce a fãcut porumbiþa în acest caz. A pornit prin lume pe urmele porumbelului voiajor, în cãutare de aventuri extra-conjugale? Nu ºi-a bãtut capul, în acele ultime ºapte zile se pusese pe clocit? Erau, oricum, alte ºase perechi – din care câteva urmau sã se urce pe jertfelnicul lui Noe.
Deci, totul e bine ºi frumos. Ploaia s-a oprit de câteva luni bune, Curcubeul a lucit pe cer, s-a încheiat un al doilea Legãmânt... Dumnezeu nu numai cã nu mai uitã – dar ºi-a fãcut ºi ,,nod la batistã". Cum asta? Pãi, zice biblistul ce scrie Tora, dupã patruzeci de zile (ºi nopþi) de ploaie, ,,Dumnezeu ºi-a adus aminte de toate vitele care erau cu el (cu Noe, bãnuiesc) în corabie". În mândria noastrã deºartã, ne-am fi aºteptat ca Dumnezeu sã îºi aducã aminte de Om, de Noe ºi ai lui, dar e bine ºi aºa. Uite cã se face dreptate ºi animalelor, mãcar o datã! Deci, luat cu treburi, Dumnezeu cam uitase. Bine cã Arca nu dãduse peste vreun aisberg, cã nu se ºtie ce se întâmpla... Aºa cã acum, în momentul Legãmântului, ca tot dumnezeul pãþit, Domnul a zis: ,,Când se vor strânge nori deasupra pãmântului, curcubeul se va afla în nor ºi eu îmi voi aduce aminte de legãmântul dintre Mine ºi voi... Curcubeul va fi în nor; ºi eu Mã voi uita la el, ca sã-mi aduc aminte de legãmântul cel vecinic dintre Dumnezeu ºi toate vieþuitoarele de orice trup de pe pãmânt." Care legãmânt? Cã ,,nicio fãpturã nu va mai fi nimicitã de apele potopului, nici nu va mai veni potop sã pustiascã pãmântul."
Grozav, acum cel puþin putem dormi liniºtiþi: Dumnezeu nu va mai uita de animale. Nu cã nimeni nu va mai muri de apele potopului – cãci potoape au fost ici ºi colo, local, omorând mii ºi milioane de fãpturi de atunci încoace. Dar un Potop ,,pe toatã lumea" nu a mai fost.

http://www.atheneum.ca

[Kymosabe]

Partea a doua..

Cum Potopul a durat vreo zece luni, ne-am zis cã ne putem lungi ºi noi mãcar douã... Cãci povestea Potopului este una din cele mai cunoscute ºi mai amãnunþite poveºti din Torah.
Acum, sã nu se creadã cã doar evreii au avut un mit al Potopului. Nu puþini cercetãtori (bibliºti) vãd în universalitatea mitului o dovadã a faptului cã povestea este adevãratã. Doar cã uitã cã celelalte populaþii au ,,uitat" de Potop, odatã ajunse sub ape... Dar uite cã nu au ,,uitat"! ªi mitul potopului, ba chiar a ,,sfârºitului lumii" prin ape, se poate întâlni mai peste tot, din insulele Pacificului la Polul nord, din jungla Amazonului în cele africane, de la populaþiile precolumbiene la chinezi. Nu existã un alt mit – cu excepþia celui al Creaþiei – atât de rãspândit ca cel al Potopului.

Uneori, ca la mezo-americani, distrugerea lumii de cãtre zei prin apã este doar una din cele patru distrugeri (vezi Popol-Vuh). Altele, prin Potop vãd un fenomen eschatologic prin care Lumea se sfârºeºte – venind sau nu o altã ,,lume", poate a zeilor. Cel mai adesea, în urma Potopului prin care zeii ,,curãþã lumea plinã de pãcate", se asigurã un nou start al umanitãþii. Un exemplu în acest sens este mitul lui Deucalion din mitologia greacã, extrem de asemãnãtor cu cel al Potopului iudaic.
În acest mit, pe timpul celei de-a treia epoci, ,,a fierului" (dupã cele ale ,,aurului" ºi ,,argintului"), din cauza pãcãtoºeniei oamenilor, zeii olimpieni se hotãrãsc sã distrugã omenirea. Dar Prometeus îl învaþã pe fiul sãu, Deucalion, sã îºi construiascã o corabie, astfel cã el ºi soþia lui reuºesc sã scape de înec. Când potopul ia sfârºit, corabia se opreºte pe vârful unui munte ºi Deucalion trimite ºi el un porumbel care, prima datã se întoarce, semn cã apele nu s-au retras, dupã care nu, aºa cã Deucalion ºi soþia lui coboarã de pe corabie. La sfatul lui Prometeus, ei înalþã jertfe zeilor, îmbunându-i ºi obþinând iertarea. Dar cum ei sunt prea bãtrâni ca sã mai poatã naºte copii, Zeus îi sfãtuiesc sã arunce peste umãr pietre. Din pietrele aruncate de Deucalion ies bãrbaþi, din cele aruncate de Pyrha, femei. Aceºtia vor popula din nou pãmântul – astfel cã acum ne aflãm în epoca ,,de piatrã"... E foarte posibil, având în vedere ce ducem în piept în loc de inimi...
Sã fi avut loc un potop în Grecia? E greu de crezut, râurile în Grecia sunt scurte ºi puþin adânci. Nu existã fluvii, iar cu marea grecii sunt învãþaþi... Poate sã fie o amintire a catastrofei care a avut loc în antichitate, odatã cu explozia insulei Thera, care a creat un val tip tsunami care a distrus civilizaþia minoicã ºi, poate, a mãturat numeroase colectivitãþi umane de pe peninsulã? (ceea ce a permis cucerirerea Eladei de cãtre ahei ºi, poate, a provocat migraþia ,,popoarelor mãrii" spre Levant ºi Egipt).
Un alt mit al potopului a fost descoperit pe tãbliþele de lut din Ninive. Ele formaserã ,,biblioteca" lui Assurbanipal, regele Assiriei, una din cele mai bogate din antichitate. Dupã ce au fost descoperite ºi cãrate cu lãzile în Anglia, au zãcut acolo câteva decenii în subsolurile de la British Museum – pânã când un anume George Smith, care reuºise sã descifreze scrierea cuneiformã, a luat o tãbliþã ºi a încercat sã o citeascã. Spre uimirea lui, fragmentul respectiv vorbea despre un ,,potop" – cu sute, chiar mii de ani înaintea Bibliei! Pentru cã tãbliþa era o copie a unui mit sumerian... Aºa omenirea afla, din nou, despre eroul acelui ,,potop", Ut-Napiºtim ºi, mai ales, despre eroul epopeii, Gilgamesh. Acum Epopea îºi are locul binemeritat alãturi de alte mari epopei ale umanitãþii: Mahabharata, Iliada, Odiseia...
Mitul lui Ut-Napiºtim este extrem de asemãnãtor cu cel biblic al lui Noe, uneori chiar în amãnunte ºi expresii. În el, ,,strãbunul" Ut-Napiºtim îi povesteºte lui Gilgamesh, sosit pe tãrâmul acestuia sã îl roage sã îi dea ºi lui ,,planta vieþii veºnice", despre sfârºitul lumii în urma unui potop hotãrât de zeul suprem sumerian, Enlil, care a dorit sã nimiceascã rasa umanã, dedatã la rele. Doar cã fiul (sau fratele) acestuia, zeul civilizator Enki, s-a împotrivit – ºi l-a învãþat pe Ut-Napiºtim ce sã facã: eroul, rege în Shuruppak, o cetate sumerianã, a construit o corabie ºi a reuºit sã scape de moarte – ºi prin el, întreaga omenire a fost scãpatã. Mulþi istorici vãd în acest mit sursa mitului biblic. E posibil sã fie aºa? Probabil, da. E foarte probabil ca mitul, alãturi de epopea lui Gilgamesh, sã fi fost foarte popular în Mesopotamia – cum ziceam, o copie a fost fãcutã pe timpul lui Assurbanipal, care a domnit în sec. VII î.Ch.! -, deci e foarte posibil ca cel puþin Avram ºi ai lui, originari din Ur-ul Sumerului, sã îl fi cunoscut. Dar e posibil ca epopea sã fi circulat în mai toatã lumea semiticã...
Existã ºi dovezi arheologice cã, într-adevãr, Sumerul ºi toatã regiunea Mesopotamiei a suferit cel puþin un potop devastator. În 1929, arheologistul englez sir Charles Leonard Woodley, fãcând sãpãturi în zona sumerianã a Eufratului, a descoperit depuneri de nãmol mai groase de 3 metri. Asta indica faptul cã locul respectiv a fost acoperit de un strat de apã de cel puþin 12m! Când s-a întâmplat acest lucru? Probabil în jurul anului 3000î.Ch. A fost un ,,potop" universal"? Probabil nu. Nici chiar întreg Sumerul nu a fost acoperit de ape – de fapt, în istoria Sumerului nu se constatã o sincopã în acea perioadã. Civilizaþia Egipteanã, extrem de înfloritoare în acel moment, nu aratã nici ea urmãri ce se pot pune pe seama unui potop. Ce este ºi mai interesant este faptul cã egiptenii sunt unul din puþinele popoare care nu au absolut nici un mit al Potopului! Oricum, aceastã datã este relativ apropiatã de momentul în care Potopul biblic ar fi avut loc – dacã cei ce au socotit ,,vechimea" lumii nu se înºealã prea mult: la o mie de ani dupã Facerea lumii.
Deci, putem spune cã, în jurul anului 3000î.Ch. în Sumer a avut loc un potop devastator local. Cum e posibil? Trebuie sã þinem seama cã Mesopotamia este un teren plat, cuprins între zone înalte spre est, vest ºi nord. Un strat de numai câþiva metri de apã ar acoperi cea mai mare parte a vãii, pe sute de kilometri spre nord. Dar unul de peste 10m? Ploi catastrofale în zona nordicã, însoþite de o topire bruscã a zãpezilor, ar face ca Eufratul ºi Tigrul, ambele fluvii avându-ºi izvoarele în munþii Caucaz, sã formeze viituri care sã mãture oraºe ºi sate pe largi arii. Populaþiei din Valea dintre Râuri i se putea pare cã apele au acoperit ,,întreg pãmântul". Dacã acest lucru a avut loc simultan cu un imens val tsunami venind dispre Golful Persic (ºi existã teorii care susþin cã un meteorit ar fi putut cãdea în Golf în acel moment), ar fi fãcut posibilã înãlþimea incredibilã pânã la care s-a ridicat apa. ªi, mai mult, ar fi explicat de ce o corabie plecatã din Sumer a fost împinsã de ape pânã spre munþii Ararat - ºi nu cãratã în Golf.
Sã vedem însã unde este Araratul. Pentru geografi, care ºtiu sã mãsoare înãlþimea munþilor, Araratul nu este un munte prea înalt. Nu, comparat cu alþi munþi înalþi ai Asiei. Desigur, Caucazul este cel mai înalt lanþ muntos din zona Balcani-Caspica. Grecii îl ºtiu drept Caucaz – acolo fusese înlãnþuit Prometeus drept pedeapsã cã dãduse focul oamenilor. Dar pentru asirieni – ºi alþi locuitori ai Mesopotamiei de la începutul mileniului I î.Ch., zona se numea ,,Urartu". Era, de fapt, un mic regat format în jurul lacului Van, în partea de rãsãrit a Anatoliei, ºi care ocupa o zonã pe teritoriul de azi a Armeniei, Georgiei ºi Turciei. Regatul a purtat secole la rând lupte cu imperiul expansionist al asirienilor ºi, pânã la urmã, a fost distrus de acesta. Nu fãrã a da lovituri de moarte agresorilor. La mai puþin de câteva decenii, Asiria cãdea sub stãpânirea babilonianã ºi dispãrea, la rândul ei, din istorie – definitiv. Amintirea acelui regat mândru, cu dragoste de libertate, s-a pãstrat atât în denumirea muntelui Ararat – aflat doar la vreo 100km nord de Van -, cât ºi în denumirea modernã a zonei: Armenia.
Deci, venind dinspre câmpie, munþii Caucaz se înalþã spre nord ca o barierã. Culmea lor pare a fi cel mai înalt vârf al lumii – mai ales pentru o populaþie pentru care un dgebel pãrea ,,munte". ªi cum Torah se scria în perioada când la poalele Caucazului înflorea regatul Urartu, munþii au fost numiþi ,,Ararat". Sub influenþa Bibliei, cele mai înalte vârfuri ale munþilor s-au numit mai târziu Araratul Mare ºi Aratul Mic. ªi de atunci încoace – mai ales în ultimele decenii -, multe expediþii au cãutat printre gheþarii permanenþi urme ale ,,arcei" lui Noe. Existã chiar ,,martori oculari" (nu ºi probe) care afirmã cã ,,li s-a arãtat" fragmente de corabie. Existã ºi teorii despre o conspiraþie care împiedicã aflarea ,,adevãrului"...
În ultimul deceniu a apãrut o nouã teorie care ne implicã ºi pe noi, românii. Doi cercetãtori englezi leagã Potopul de apariþia Mãrii Negre. Mai precis, ei spun cã, înaintea Mãrii, pe acel loc exista un mare lac de apã dulce. Clima temperatã, un fenomen de inversiune climaticã (era spre sfârºitul glaciaþiunii) fãcea ca Dunãrea de jos ºi depresiunea din jurul lacului sã fie extrem de bogatã în resurse. E posibil ca ea sã fi intrat, înaintea altor zone, în neolitic, apãrând o civilizaþie necunoscutã bazatã pe agriculturã, creºterea animalelor ºi pescuit. Urme ale ei se pot recunoaºte în civilizaþiile ce au urmat, mai ales Cucuteni...
Totul avea sã se termine odatã cu ruperea limbii de pãmânt ce separa Marea interioarã (Mediterana) de Oceanul Atlantic. Nivelul mãrii a crescut brusc ºi catastrofal, fãcând sã se umple ,,strâmtoarea" dintre Rumelia ºi Anatolia (Bosfor ºi Dardanele). Acest lucru a fãcut, la rândul lui, sã se producã o inundaþie catastrofalã a depresiunii din jurul lacului – în urma cãreia a apãrut Marea Neagrã. Mare parte a populaþiei s-a refugiat, dar nu toatã, multe fãpturi pierind sub valurile mãrii. Dintre cei refugiaþi, unii – pornind spre nord ºi vest, au dat naºtere civilizaþiilor europene care avea sã producã, peste milenii, atât culturile neolitice cât ºi apariþia indo-europenilor, iar alþii, pornind spre sud, peste Caucaz (ºi ,,Ararat") sã coboare în valea Mesopotamiei ºi sã facã posibilã apariþia civilizaþiei sumeriene.
Desigur, urme concludente nu au fost gãsite. Se fac cercetãri pe fundul Mãrii Negre; aºteptãm sã vedem rezultatele. Aceastã teorie explicã, într-un fel, prezenþa triburilor ,,indo-europene" în Sumer, pe de o parte, dar ºi a ,,tãbliþei de la Tãrtãria" (au fost descoperite inscripþii ºi pe teritoriul Serbiei) pe valea Dunãrii. Ca ºi rãspândirea, între Golful Persic ºi Pirinei, a numelui dat zeitãþii Pãmântului, Dona (Duna, danoni...) – pãstrat ºi în numele Dunãrii noastre. Timpul va aduce, poate, mai multe informaþii.
Nu putem încheia fãrã a aminti de un alt mit: cel al Atlantidei. De când Platon ºi-a scris ,,Dialogurile", Atlantida a format un caz aparte. Mai ales în ultimul secol. Cercetãrile în locul unde ar fi trebuit sã fie – în Atlantic –, nu au dat nici un rezultat. Conform configuraþiei fundului oceanului, niciodatã nu a fost posibilã prezenþa unei insule-continent între Europa ºi America. Dar prea multe mituri ºi legende sunt legate de existenþa acestui ,,pãmânt minunat" care a dispãrut sub ape ,,într-o zi ºi o noapte de groazã", acoperit de ape. Unii vãd în mit amintirea catastrofei de la Thera (actualul Santorini, sau insula Thira din Cyclade), de care am vorbit mai sus.
În apãrarea versiunii biblice, s-au ridicat oameni de ºtiinþã ,,serioºi", care au încercat sã dea explicaþii ,,ºtiinþifice". Ei zic cã, la crearea pãmântului, acum vreo 5500 de ani (cifra exactã este încã disputatã), Dumnezeu a pus o calotã de gheaþã, transparentã, între pãmânt ºi cer (firmamentul). Acesta a fãcut ca pe pãmânt sã fi existat o atmosferã de serã care, în ciuda faptului cã nu ploua (prima ploaie a fost Potopul!), toate plantele etc. aveau suficientã umezealã. ªi, datoritã presiunii mãrite a aerului, toate fãpturile trãiau mai mult, deseori luând forme imense. Aºa s-ar explica reptilele antideluviene, uriaºii – dar ºi vârstele patriarhilor.
În momentul Potopului, acest firmament a crãpat ºi s-a prãbuºit pe pãmânt, fãcând ca nivelul apelor sã creascã incredibil. Reptilele au pierit – nefiind luate pe arcã. În schimb, celelalte fãpturi au fost luate, precum i se poruncise lui Noe. Nici oamenii nu au mai trãit mult, au dispãrut ºi uriaºii, au venit ºi ploile... Iar urme? În teoria lor, Canionul Colorado, de exemplu, nu a rezultat în urma coroziunii rocii în milioane de ani – pentru cã nu existã milioane de ani! -, ci datoritã revãrsãrii unei cantitãþi imense de apã. Din pãcate – pentru aceºti oameni mai curând credincioºi decât de ºtiinþã -, lucrurile neexplicate sunt mult mai multe decât explicaþiile gãsite. Astfel cã, în final, se ajunge tot la ,,trebuie sã crezi, cãile Domnului nu se pot explica".
Ca în orice mit, existã un sâmbure de adevãr – dar este ascuns sub atâtea straturi încât nu ºtiu dacã vom ajunge vreodatã sã-l descoperim. Oricum, faptele nu s-au întâmplat aºa cum sunt prezentate în Biblie. Numai gândul cã animalele s-au rãspândit din nou pe întreg pãmântul, pornind de la un vârf de munte din Caucaz, în numai patru mii de ani, ne dã mãsura acestui mit. Cum au ajuns marsupialele în Australia – ºi numai în Australia! -, fãrã sã se fi oprit pe cale? Cum au ajuns furnicile, de exemplu, care cuceresc terenul ,,muºuroi cu muºuroi"? Când le trebuie sute de ani sã ,,cucereascã" o fâneaþã... Cum de unele animale s-au dus sã se stabileascã în anumite locuri ºi nu în altele – ,,fiecare dupã felul lor"? Chiar ºi credincioºii anti-evoluþioniºti acceptã parþial teoria: animalele s-au adaptat anumitor areale. Chiar ºi ei acceptã cã pe Arcã Noe nu a luat toate felinele – ci doar un strãmoº, din care s-au diversificat restul. Aºa cum s-a întâmplat ºi cu toate canidele. Nu a luat pe arcã ºi câine, ºi lup, ºi coiot – ba chiar toate rasele de câini ºi de lupi ºi de coioþi... Toatã aceastã diversificare ºi adaptare nu se putea întâmpla în cei vreo patru mii cinci sute de ani de care ne asigurã bibliºtii cã au trecut de la Potop. Dar, ca tot ce este în Biblie, povestea Potopului meritã a fi cititã – ºi din ea putem axtrage numeroase învãþãminte. Totul este sã ne întrebãm ce vrea Domnul sã ne spunã prin ea, ºi sã încercãm, cu mintea deschisã, sã primim învãþãtura.

http://www.atheneum.ca

[bluestar3]

Bluestar, am o rugãminte la tine: Nu mai tãia ceea ce am scris!

Nu trebuie sa te simti ofensat daca intervin asupra postarilor tale atunci cand te si citez. Poate ca sunt mai sensibil la anumite forme de denigrare al anumitor situatii, fie ele si istorice care nu coincid prea mult (ici colo) cu istoria biblica.

Bluestar, nu prea îþi place istoria. :lol:

INSTALAREA ÎN CANAAN
Teoria migraþiei – susþinutã de americanul William Foxwell Albright ºi de discipolii sãi.
Se pleacã de la datele arheologice, care atestã distrugerea în perioada Bronzului târziu a numeroase cetãþi (Debir, Betel, Haþor, Lachiº –distruse la sfârºitul sec. 13 îdHr.; Meghiddo, Taanac, Sichem –sfârºitul sec. 12). Deºi este teoria care dã cel mai mult credit textului biblic, ea nu mai este susþinutã ca înainte, din cauza faptului cã înseºi datele arheologice o contrazic. Distrugerea oraºelor s-a fãcut la intervale de timp ºi nu pot fi puse în legãturã cu migraþia unui val etnic, cum au fost israeliþii .
Nu existã o cucerire a Ierihonului atestatã, iar cetatea Ai, cum îi aratã ºi numele (,,ruine") zãcea pãrãsitã în sec. 13-12 îdHr.
                                Alexandru Mihãilã - Introducere în Studiul Vechiului Testament

Un alt lucru care deranjeazã este cã eu sunt ,,obligat'' sã îmi justific fiecare afirmaþie cu probe, dovezi, în timp ce tu, îmi tot arunci fraze filozofice de genul o minciuna are vesminte ale adevarului.

PS Te mai rog o datã, nu mai tãia ceea ce am scris.

Nu stiu care sunt sursele tale istorice, dar sunt eronate, sau cel putin, este o interpretare eronata. A muta totul pe terenul relativitatii, minimalizarea unor fapte istorice, si a se pune la acelasi semn de egalitate anumite date cu legendele diferitelor civilizatii, personal nu ma impresioneaza deloc.

Am zis, zic si voi zice mereu ca Dumnezeu este suveran ca in trecut (inca cu mult inainte de aparitia Bibliei asa cum o cunoastem azi, sau  cel putin cum pretindem ca o cunoastem) sa comunice in moduri speciale. Dar cred ca toate ideile pe care oamenii diferitelor timpuri vechi, le-a receptionat, au ajuns cu timpul sa fie denaturate. Astazi, nu avem legende. Daca este sa cunoastem aspecte care sunt legate esential de noi, avem Biblia. Daca vrem sa ne diversificam cunostintele, avem si alte materiale care pot avea numai rol de cunoastere si nu de transpunere in fapte.

[bluestar3]

Am vrut sã argumentez ceea ce ai  postat tu referitor la potopul biblic, dar m-am rãzgândit.
Voi posta un articol GENIAL al d-lui Nick Sava.

ªi s-a fãcut Potop

[...] Dar de ce ar fi trebuit sã-i înece? Pãi, nu ar fi trebuit, erau oamenii aleºi de El. Dar Lumea se înrãise dramatic în cei mai bine de o mie de ani care trecuserã, dupã opinia bibliºtilor, de la Facerea Lumii. Trãia el, omul mai mult obiºnuit ºi mai puþin patriarh, o sutã douãzeci de ani, ºi între ei erau chiar ºi acei ,,uriaºi", iar din împreunarea ,,fiilor lui Dumnezeu cu ficele oamenilor" ieºiserã acei ,,viteji cari au fost în vechime, oameni cu nume". Pãcat cã Torah nu ne spune care erau acele ,,nume" din vechime. Sã fi fost Gilgamesh? Enkidu? Marduk? Indra? Herakles poate? Oricum, pe toþi i-a luat apa... Nici cine erau ,,fiii lui Dumnezeu" nu ni se spune. Cum noi (creºtinii) ºtim ca Dumnezeu a avut un singur Fiu, dacã îi întrebãm pe pastori ºi popi – ºi ei chiar ne rãspund -, aflãm cã aceºtia sunt ,,îngerii". Cum e greu de crezut cã acei frumoºi ,,putti" renascentiºti puteau opri ochii vreunei fice a Evei, probabil ei erau mai degrabã aºa cum ni-l închipuim pe Arhanghelul Mihail – cu sau fãrã paloº la brâu... ªi cum e tot atât de greu de crezut cã de-alde Mihail s-a dat la muierile pãmântene, ajungem la concluzia cã aceºti ,,fii" sunt cei ulterior cãzuþi. Probabil Domnul i-a azvârlit din Cer alãturi de Satan ºarpele – dupã care s-a apucat sã înece muierile. Alãturi de ceilalþi oameni ºi copii ºi prunci – cãci doar toþi aveau în ei sãmânþa pãcatului, de când Adam ºi Eva muºcaserã din fructul oprit. ªi ,,pânã la vite, pãnâ la târâtoare ºi pânã la pãsãrile cerului", zice Domnul. De ce? Cã-i pare tare rãu cã i-a fãcut.
... ... ... ... ... ... ...

Pãi, nu ar fi trebuit, erau oamenii aleºi de El.

Alegere fata de ce? Fata de cine? In contextul dat, de unde au fost alesi oamenii?
Este foarte adevarat, Dumnezeu este suveran sa aleaga, dar nu inteleg in spetza de fatza, de unde au fost alesi oamenii...

Cat de usor se calca stramb, inca din primii pasi ale argumentatiilor...


Oricum, altceva vreau sa zic:

Exista un plan de mantuire al oamenilor. Acest plan de mantuire incepe inca din Gradina Eden, din Paradis.
Gen 3:15
Vrasmasie voi pune între tine si femeie, între samânta ta si samânta ei. Aceasta îti va zdrobi capul si tu îi vei zdrobi calcâiul."
De aici pleaca aproape totul. Aici, trebuie sa observam intre cine este vrajmasie. Daca judecam simplist, o sa dam vina mereu pe nevinovatii serpi asa cum ii stim noi azi. Daca mergem mai aproape de acest tablou, se poate observa o fiinta mult mai puternica si mai... "sireata". Este o fiinta care impune respect, dar nu trebuie sa impuna si frica. Aceasta nu inseamna ca trebuie sa avem si atitudini nebunesti. Da. Vorbesc despre Satana sau Diavolul. Nu este timpul si locul sa iti spun cine a fost aceasta fiinta, ce a devenit si care ii va fi destinul. Satana a fost foarte atent la profetia rostita in Eden: "Vrasmasie voi pune între tine si femeie, între samânta ta si samânta ei. Aceasta îti va zdrobi capul si tu îi vei zdrobi calcâiul." In consecinta, Diavolul a incercat mereu sa se interpuna acestui plan cu diverse interventii. Astfel, apar uriasii, cataclisme naturale, boli, invidia s.a.m.d. Daca vrei sa observi ca Dumnezeu intervine nu ca o Fiinta care a pierdut totul de sub control ci intervine parca incercand sa lase un mesaj. Nu este timp si spatiu sa vorbesc despre mesajul Lui Dumnezeu, dar consider ca ar fi fascinant sa dezvoltam acest subiect. Oricum, sunt nevoit sa comunic telegrafic si astfel sa ma rezum numai la cateva cuvinte saracacioase in comparatie cu dimensiunea Planului de Mantuire al Lui Dumnezeu pentru oameni, care depaseste granitile propriilor noastre ratiuni, transcede dincolo de logica, spatiul si timpul nostru. Noi nu putem cuprinde cu mintea noastra tot acest plan cu tot ansamblul care il reprezinta, nici macar daca ajungem la convingerea ca vrem sa-l cunoastem cu propria ratiune. O alta modalitate de a intelege acest plan, este credinta, dar nu o credinta oarba, ci o credinta care vine in urma auzirii. Sursa din care putem "auzi" despre acest plan, este Biblia.

[Kymosabe]

Poate ca sunt mai sensibil la anumite forme de denigrare al anumitor situatii, fie ele si istorice care nu coincid prea mult (ici colo) cu istoria biblica.

Sau poate eºti HABOTNIC.

Nu stiu care sunt sursele tale istorice, dar sunt eronate, sau cel putin, este o interpretare eronata. A muta totul pe terenul relativitatii, minimalizarea unor fapte istorice, si a se pune la acelasi semn de egalitate anumite date cu legendele diferitelor civilizatii, personal nu ma impresioneaza deloc.

Alexandru Mihãilã , din al cãrui studiu  am citat fragmentul de mai sus, este Asistent Doctor în cadrul  Facultãþii de Teologie Ortodoxã a Universitãþii din Bucureºti .
Aceste  ,,informaþii eronate'' le sunt predate studenþilor la cursul Studiul Vechiului Testament. :lol:

Te sfãtuiesc sã faci o plângere la BOR în care sã le aduci  la cunoºtinþã înalþilor prelaþi faptul cã în facultãþile de teologie din România sunt contrazise faptele biblice.  :wink:

[bluestar3]

Sau poate eºti HABOTNIC.

Ai o obsesie... ma rog...

Alexandru Mihãilã , din al cãrui studiu  am citat fragmentul de mai sus, este Asistent Doctor în cadrul  Facultãþii de Teologie Ortodoxã a Universitãþii din Bucureºti .
Aceste  ,,informaþii eronate'' le sunt predate studenþilor la cursul Studiul Vechiului Testament. :lol:
Te sfãtuiesc sã faci o plângere la BOR în care sã le aduci  la cunoºtinþã înalþilor prelaþi faptul cã în facultãþile de teologie din România sunt contrazise faptele biblice.  :wink:

Pai ce fel de istorie se invata la BOR ? Se folosesc surse sumeriene si egiptene? Halal...

[Nox]

ªtiu cã topicul este despre vechiul testament... dar o parte din influenþe s-au propagat ºi în noul testament.

Crucea creºtinã (ºi nu, nu e pleonasm)... ºi Ankh-ul (simbol egiptean).

http://en.wikipedia.org/wiki/Cross
http://en.wikipedia.org/wiki/Ankh

[Kymosabe]

Când grecii scriau Eliada ºi Odiseea, evreii erau un ,,popor bãtrân''.

Normal cã e vorba de  Iliada :roll:

Ai o obsesie... ma rog...

Nu e o obsesie, e doar o simplã constatare. :wink:

Pai ce fel de istorie se invata la BOR ?

Cea corectã.  :wink:

ªtiu cã topicul este despre vechiul testament... dar o parte din influenþe s-au propagat ºi în noul testament.

Crucea creºtinã (ºi nu, nu e pleonasm)... ºi Ankh-ul (simbol egiptean).

Influenþele sunt mult mai multe.

[bluestar3]

Crucea creºtinã (ºi nu, nu e pleonasm)... ºi Ankh-ul (simbol egiptean).

Influenþele sunt mult mai multe.

Eu nu le-as numi influiente, ci, daca este sa fiu extrem de indulgent, le-as numi coincidente.

Daca este sa privim realist, toate aceste... "influiente", sunt anumite copii ale originalului.

[Nox]

Originalul fiind..........?

[bluestar3]

Originalul fiind..........?

Cu siguranta, Biblia.

BIBLIA ESTE ADEVARUL

Biblia nu se poate asemui cu nici o carte care a fost scrisa vreodata. Afirmatiile Bibliei sunt deosebite de ale oricarei alte carti si de fapt, ea nu este o carte omeneasca! Dumnezeu a spus despre Cuvantul Sau ca este viu. De aceea, pana ce nu va veti lua un angajament neclintit fata de adevar, Biblia nu va va schimba viata, iar cuvintele ei vor ramane inecate intr-o mare de alte cuvinte, a altor carti ce le-ati citit!

Stim ca multe forme ale gandirii orientale folosesc si ele Scriptura. Dar o folosesc pentru a pune stapanire pe sufletele oamenilor si de aceea puterea Bibliei, nu o puteti ignora. Dumnezeu a pus viata in Cuvantul Sau, viata care este astazi exploatata de toate cultele si religiile lumii, furand bucatele din ea si folosindu-le in interesul lor. Acestea se folosesc de adevarul continut in ele pentru a incerca sa justifice minciunile pe care le spun. Simplul fapt ca portiuni scoase din contextul lor sunt indeajuns de puternice ca sa atraga inimile oamenilor, ar trebui sa va dea de gandit ce ar putea face intregul Cuvant folosit sub inspiratia Duhului Sfant!

CATEVA DIN CREDITELE EI

Va oferim aici cateva dovezi care vor fi pretioase pentru cel dispus sa fie sincer. Dar va dezamagim pe aceia care credeati ca pentru a accepta aceste dovezi va trebui sa renuntati la intelectul d-voastra. Oricum, daca nu vreti sa le cantariti folosindu-va mintea, atunci nimic nu va va convinge. Mark Twain a spus ca, "nu lucrurile din Biblie pe care nu le inteleg ma deranjeaza, ci acelea pe care le inteleg si nu le fac!" Aceasta deductie precisa dezvaluie adevaratul motiv pentru care multi oameni se tem sa studieze Scripturile. Se tem ca s-ar putea intalni cu Autorul lor, Aceasta sa le ceara ceva, si stiu ca nu sunt pregatiti sa o faca...

Deci, care sunt creditele acestei carti? Eu v-as propune urmatoarea ilustratie. Sa zicem ca, "tocmai am scris o carte care este Cuvantul lui Dumnezeu. O carte extraordinara...mi-a trebuit un an intreg ca sa o scriu!". In cazul acesta d-voastra ati avea tot dreptul sa-mi spuneti, "Dovedeste-o!!"

In diversele religii ale lumii exista alte 30 sau 40 de carti, fiecare din acestea pretinzand a fi o revelatie superioara. Isus insa a spus ca, "cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece" [Mat.24:35].

Biblia nu incearca sa-si apere inspiratia ei. Si nici nu are nevoie s-o faca. Nu veti gasi nici un verset care sa spuna, "intr-adevar, cartea aceasta este adevarata, asa ca ati face bine sa o credeti!!" In schimb, in cazul Bibliei notam un fapt interesant: cartea Genezei incepe cu cuvintele, "Dumnezeu a zis", cuvinte care apar de noua ori numai in primul capitol. Afirmatia, "Asa vorbeste Domnul", apare de 23 de ori in cartea Vechiului Testament, Maleahi. Astfel aveti, "Dumnezeu zice (vorbeste)" de la Geneza la Maleahi. "Domnul a vorbit", apare de 560 de ori in primele cinci carti ale Bibliei si de cel putin 3800 de ori in intreg Vechiul Testament!

Isaia afirma de cel putin 40 de ori ca mesajul sau a venit direct de la Domnul. Ezechiel, face acest lucru de 60 de ori, iar Ieremia de 100 de ori! Pe deasupra, Domnul Isus Hristos a citat de cel putin de 24 de ori diferite carti ale Vechiului Testament si, doar a citat.

Pe la mijlocul secolului al 18-lea, Voltaire, unul dintre cei mai influenti scriitori ai vremii sale a luat in mana o copie a Bibliei si a afirmat ca la o suta (100) de ani dupa el, Crestinismul va disparea complet si va deveni istorie. Ceea ce este amuzant cu privire la afirmatia lui este faptul ca la numai 50 de ani dupa moartea sa Societatea Biblica Geneva a folosit casa si presa lui tipografica pentru a tipari si distribui teancuri de Biblii! Ba mai mult, si-au mutat birourile Societatii in casa lui particulara! Dumnezeu are un incredibil simt al umorului!

PUTEATI DUMNEAVOASTRA SCRIE BIBLIA?

Inchipuieste-ti ca trebuie sa scrii o carte si iata modul in care trebuie sa o faci: pentru inceput, gaseste 40 de scriitori diferiti, complet diferiti. Cauta printre ei cativa cu o inalta educatie, chiar niste doctori si dupa aceea, alege-ti si niste fermieri. Mergi si racoleaza un tip de la vreo ferma din imprejurimi si spune-i, "Hei, vreau sa ma ajuti la scrierea unei carti!!" Dupa aceea, cauta si niste pescari. Mergi la un doc al San Francisco-ului si adreseaza-le celor de acolo, aceeasi invitatie: "Hei! Asculta-ma! Ajuta-ma sa scriu o carte!". Ei iti vor raspunde, "desigur, nici o problema... te vom ajuta!". Dupa ce i-ai gasit pe toti acesti oameni diferiti, pune-i sa scrie despre urmatoarele subiecte: religie, poezie, norme etice, stiinta, filozofie, si despre creatia universului si destinul lui, iar dupa aceea cere-le sa mai adauge cateva lucruri care cred ei, vor clarifica totul.

In continuare, va trebui sa strangeti toate aceste informatii, dar apropo...am uitat sa va spun ca trebuie sa-i despartiti pe toti acesti oameni astfel incat ei sa nu poata comunica prin telefon sau alt mijloc de comunicare si daca este nevoie, numai prin cuvant vorbit transmis (de la om la om) de-a lungul anilor. Desigur, ei trebuie sa infrunte vesnica problema... timpul. Colectati acest material in decursul a peste o mie cinci sute de ani [1.500], apoi strangeti tot ce aveti sub forma unei singure carti. Cu ce v-ati alege? Dati-mi voie sa va spun eu! Va veti alege cu cel mai pestrit amestec de literatura pe care l-ati vazut vreodata in viata, demonstrand din plin contradictiile existente intre niste oameni! V-as sugera doar sa luati un manual de biologie de acum 60 de ani si sa-l comparati cu unul folosit astazi. Vedeti ce diferenta pe o perioada de numai 60 de ani?

Citind insa si studiind Biblia veti descoperi ca in privinta ei lucrurile nu stau deloc asa. Cu cat cititi mai mult aceasta carte cu atat mai mult veti vedea incredibila ei unitate, fiindca cu cat patrundeti mai in profunzimea ei cu atat mai detailata si mai exacta veti vedea ca ea este, descoperind cu surprindere, ca nu 40 de oameni au scris-o ci, 0 Singura Persoana. Unitatea ei si bogatia ei de detalii in loc sa va indice 40 de scriitori diferiti, va va indica doar o singura Persoana ca fiind Autorul ei.

BIBLIA: MANUALUL D-VOASTRA DE STIINTA

Biblia este de asemenea o carte exacta si din punct de vedere stiintific. De ce se poate spune acest lucru? Fiindca Dumnezeul Bibliei este Dumnezeul care a creat intreg universul. Stiinta adevarata si cu Scriptura vor fi intotdeauna de acord, amandoua avand acelasi Autor! Nici o afirmatie a Bibliei nu este incorecta din punct de vedere stiintific. Stiinta acestui secol poate doar sa constate fenomenele petrecute si poate oferi raspunsul la "cum" (s-au petrecut), sa sondeze "de ce-urile", dar nu ne poate raspunde la "de unde venim" si nici nu ne dezvaluie motivul pentru care universul exista. Nu poate, de asemenea, spune cine sunteti si de ce va aflati aici. Poate totusi sa ne spuna ce anume suntem capabili sa facem dar nu si ceea ce se cuvine sa facem.

Pe vremea cand a fost scrisa Biblia, oamenii credeau ca pamantul era plat si ca era purtat de trei elefanti mari. Daca cineva ar fi intrebat, "pe ce sta aceasta lume?", i s-ar ar fi raspuns, "pe trei elefanti!". Atunci daca cineva se aventura sa intrebe mai mult, "si pe ce stau elefantii astia??", i s-ar fi raspuns, "pe o broasca testoasa mare!?". Aceasta era mai demult stiinta!

Acum, ascultati ceea ce Dumnezeu a spus. Va atrag atentia ca cele ce urmeaza nu au fost scrise in ultima suta de ani, nici macar in ultima mie de ani, ci aceste afirmatii provin de acum mai mult de 2.500 de ani:

"Nu stiti? N-ati auzit? Nu vi s-a facut cunoscut de la inceput? Nu v-ati gandit niciodata la intemeierea pamantului? El sade deasupra cercului pamantului..." [Isaia 40:21-22].
Cuvantul de aici, "cerc" este in ebraica cuvantul "sfera". Pe vremea cand stiinta era mai mult o superstitie, o carte veche acum de aproximativ 2.500 de ani, sulul profetului Isaia, ne demonstreaza ca se putea cunoaste ca pamantul era rotund! Dar nu au crezut ca Biblia este adevarul si mai tarziu au ars pe rug pe cei ce au crezut ca Pamantul este rotund! Tot in Biblie gasiti ca, "El intinde miazanoaptea asupra golului si spanzura pamantul pe nimic" sau, "El intinde nordul deasupra spatiului gol (neantului) si suspenda pamantul pe nimic" (tradus dupa versiunea engleza) [Iov 26:7], afirmatie surprinzator de exacta pentru vechimea ei. Deci, prin revelatie Biblia ne spune odata ca pamantul este rotund apoi ca este suspendat in spatiu. Ei bine, se pare ca e cam mult de lucru pentru bietii elefanti!

In Scriptura mai exista multe alte uluitoare dovezi stiintifice care au fost facut cunoscute omului cu multe secole inainte ca ele sa devina parte a "cunoasterii" umane. Lucrurile stau asa pentru ca nu au crezut ca Biblia este adevarul.

ARGUMENTUL CARE SE VA TOPI

"Ziua Domnului insa va veni ca un hot. In ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile ceresti se vor topi cu mare caldura, si pamantul, cu tot ce este pe el, va arde" [vers. Cornilescu] [2 Petru 3:10]. Cu aproape un secol in urma acest verset era folosit pentru a dovedi ca Biblia nu putea sa fie inspirata de Dumnezeu fiindca, se spunea, "cum se poate sa fie un foc atat de mare incat sa arda intreaga lume? Ce pescar prostut! Cum a putut sa spuna asa ceva?" Dar au trebuit sa treaca alte doua generatii pentru ca stiinta sa descopere si sa ajunga din urma ceea ce Dumnezeu a vorbit prin Petru, si anume ca, o reactie atomica poate efectiv sa topeasca si sa dezintegreze elementele care stau la baza materiei Universului. Dumnezeu, profetea cum lumea va sfarsi. Cu doua versete mai incolo gasim urmatoarele cuvinte: "...cerurile aprinse vor pieri, si trupurile ceresti se vor topi de caldura focului" sau, "cerurile vor fi distruse prin ardere, iar elementele se vor topi de o mare caldura"! [v.12] Stiti ce inseamna cuvantul "distruse" sau "pieri" [dupa versiunea Cornilescu]? El este un cuvant grecesc care inseamna literar, a desface. Aceasta este o lege a fizicii atomice afirmata de un pescar!! Petru sugera fuziunea nucleara.

Atunci, atat acest exemplu cat si multe altele ne demonstreaza cum Domnul Dumnezeu a ascuns in Cuvantul Sau, o nemasurata si neasemuita cunostinta si intelepciune. Dar oamenii nu cred ca Biblia este adevarul si nu au putut sa cunoasca adevarata stiinta. "Frica Domnului este inceputul stiintei; dar nebunii nesocotesc intelepciunea si invatatura" (Prov.1:7)

O MULTIME DE COINCIDENTE?

Daca este un singur lucru pe care Biblia indrazneste sa-l faca, asa cum nici o alta carte din lume nu o face, acela este de a prezice cu exactitate viitorul. Dumnezeu poate aranja situatiile si imprejurarile istorice pentru a-si pune in aplicare planuri avute inainte de intemeierea lumii. Conturul multora dintre aceste planuri este revelat in Biblie.

Exista in Scriptura aproximativ 3.856 de versete care in mod direct sau indirect se refera la profetie. Aproape unul din sase vorbeste de evenimente viitoare! Invitatia pe care Dumnezeu o adreseaza lumii este, "dovediti-Ma acum - Eu sunt Domnul... caci Eu Domnul voi vorbi ; ce voi spune se va implini" (vedeti, Ieremia 28:9; Ezechiel 12:25, 24:14). Budistii, confucianistii si musulmanii, au si ei propriile lor scrieri sacre, insa din acestea elementul profetic lipseste evident. Distrugerea Tirului, invazia Ierusalimului, caderea Babilonului si caderea Romei au fost fiecare prezise cu exactitate de Biblie si s-au implinit pana in cele mai mici detalii.

Numai in scurta viata a lui Isus vedem peste 300 de profetii implinite. Sansele ca toate aceste profetii sa coincida din intamplare intr-o singura persoana sunt ridicole. Considerand calculul probabilitatii, sansele latente ca macar 48 dintre aceste profetii sa fie implinite de catre un singur om, sunt de una din 10 la puterea 157 (adica, unu urmat de 158 de zerouri!!!). Dati-mi voie sa va sugerez cat de mare este acest numar.

Sa luam un obiect foarte mic, sa zicem, un electron. Electronii sunt atat de mici incat daca i-ati alinia v-ar trebui 2 cvadrilioane si jumatate (adica 10 la puterea a 15-a sau un numar format din 4 grupe de 3 zerouri dupa cifra de 1.000!), de electroni pentru a avea un singur inch, echivalentul a 2,540 cm. Acum, haideti sa revenim la cifra noastra de 10 la puterea 157. Daca ati incerca sa strangeti acesti atat de multi electroni intr-o gramada, ea va fi de 10.000.000.000 de ori mai mare decat universul cunoscut si pe care oamenii de stiinta l-au calculat a fi de 6.000.000.000 de ani lumina (un an lumina este distanta pe care lumina o parcurge intr-un an, deplasandu-se cu viteza de 186.000 de mile pe secunda, adica de 299.274 de km pe secunda).

In continuare, luati un singur electron si colorati-l in rosu. Amestecati-l in aceasta gramada impreuna cu ceilalti timp de o suta de mii de ani! Dupa aceea, legati la ochi pe un om si puneti-l sa-l gaseasca, din prima! Imposibil? Ei bine, acestea ar fi sansele ca un om sa traiasca si sa moara in conformitate cu cele numai 48 de profetii privitoare la Mesia, sanse intrunite din intamplare, dintr-un accident. Astfel, Scripturile prezic cu exactitate evenimente si intamplari care au avut loc in trecut si care vor avea loc in viitor. Faptul ca Isus Hristos din Nazaret a implinit toate profetiile privitoare la Mesia, dovedeste acuratetea stiintifica a Bibliei.

IN LOC DE CONCLUZIE

Pe aceasta carte o puteti supune la orice test doriti. Veridicitatea si autoritatea ei va iesi intotdeauna la iveala, fiindca Biblia nu este doar o carte ci este chiar ceea ce Dumnezeu a vorbit si a facut de-a lungul istoriei si este motivul pentru care El spune despre Cuvantul Sau ca este, "viu si lucrator, mai taietor decat orice sabie cu doua taisuri"! (Evrei 4:12). Doar cele 66 de carti ale Scripturilor poarta aceasta pecete divina. Nici o alta opera scrisa in vreo limba pamanteasca nu se aseamana acesteia, alcatuirii si structurii complexe a Bibliei. Realitatea este ca, doar o minte infinita ar fi putut crea aceasta Carte a Cartilor!

Biblia este o carte care are un mesaj universal catre toti oamenii. Este singura scriere in care atat copilul cat si savantul isi pot gasi desfatarea. Principiile ei simple si practicile ei de viata pot fi valabile in orice tara, pot depasi orice bariere culturale si rasiale si pot aduce pace, dragoste, bucurie si iertare. Numai Biblia poate transforma omul rau in unul bun pe dinauntru si pe de-a intregul, schimband rebelul in sfant.

Cea mai minunata dovada a Bibliei este schimbarea pe care mesajul ei o poate produce in viata unui om. Daca aceasta schimbare nu s-a petrecut inca in viata d-voastra, de ce nu i-ati cere lui Dumnezeu, Duhul Sfant, sa va dezvaluie sufletului dumneavoastra adevarul puterii Sale, folosind paginile ei? Dar rugati-va cu sinceritate: "Doamne, nu stiu daca acesta este sau nu, Cuvantul Tau, dar daca este si Tu poti sa ma ajuti, atunci te rog sa mi Te descoperi in timp ce voi citi Biblia", si veti vedea cum Dumnezeu va va raspunde cu o vie demonstratie a realitatii Sale.

(Material tradus si adaptat dupa Winkie Pratney autorul brosurii "HOLY BIBLE, WHOLLY TRUE", publicata de Last Days Ministries, Texas, USA - Teodor Macavei

Capela Crestina Petrosani 1994)

[Kymosabe]

Pe vremea cand a fost scrisa Biblia, oamenii credeau ca pamantul era plat si ca era purtat de trei elefanti mari. Daca cineva ar fi intrebat, "pe ce sta aceasta lume?", i s-ar ar fi raspuns, "pe trei elefanti!". Atunci daca cineva se aventura sa intrebe mai mult, "si pe ce stau elefantii astia??", i s-ar fi raspuns, "pe o broasca testoasa mare!?". Aceasta era mai demult stiinta!

Cam la fel gândeau ºi cei care au scris Vechiul Testament.  :lol:

Acum, ascultati ceea ce Dumnezeu a spus. Va atrag atentia ca cele ce urmeaza nu au fost scrise in ultima suta de ani, nici macar in ultima mie de ani, ci aceste afirmatii provin de acum mai mult de 2.500 de ani:

"Nu stiti? N-ati auzit? Nu vi s-a facut cunoscut de la inceput? Nu v-ati gandit niciodata la intemeierea pamantului? El sade deasupra cercului pamantului..." [Isaia 40:21-22].

Observ cã autorul articolulu a trunchiat versetul lui Isaia. :lol:
Versetul întreg este :
El stã deasupra cercului pãmântului, ºi locuitorii lui sunt ca niºte lãcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramã subþire, ºi le lãþeºte ca un cort, ca sã locuiascã în el.
[/b]

Nu prea i-a plãcut aceastã ultimã parte. De ce?
Pentru cã  Isaia ºi cei care au scris Biblia ºi-au  imaginat cã Pãmântul arãta aºa :


PS Seamãnã sau nu cu un ,,cort''?:lol:

[bluestar3]

Cam la fel gândeau ºi cei care au scris Vechiul Testament.  :lol:


Observ cã autorul articolulu a trunchiat versetul lui Isaia. :lol:
Versetul întreg este :
El stã deasupra cercului pãmântului, ºi locuitorii lui sunt ca niºte lãcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramã subþire, ºi le lãþeºte ca un cort, ca sã locuiascã în el.
[/b]

Nu prea i-a plãcut aceastã ultimã parte. De ce?

Iata traducerea (corecta) al versetului care se gaseste in traducerea Cornilescu:

Isa 40:22
El sade deasupra cercului pamântului, si locuitorii lui Sunt ca niste lacuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahrama subtire, si le lateste ca un cort, ca sa locuiasca în el.

(Aceasta traducere o folosesc eu. Traducerea in spetza, este pastrata si in editia de studiu Thompson.)