Cât despre basme. Eu nu am expertiză în domeniul ăsta. Nici voi. Deja ar trebui să vă sune un clopoțel, dar nu cred să fie cazul... Așa. Basmele lui Ispirescu mi-au creat o mare nedumerire - când și unde le-a cules, de vreme ce omul nu părăsise Bucureștiul și apariția lor a fost consecutivă unui prieten de-l său, care la rândul lui publicase basme. Oricât am căutat, nu am găsit date despre acest aspect, lămuritor pt. autenticitatea ”populară”.
Printr-o întâmplare am dat de cartea lui Dan Alexe, care arată în ce fel basmul caucazian Prâslea cel Voinic și merele de aur a fost masacrat în varianta Ispirescu. @Grifon, tare mi-e că basmele la care faci referire sunt în mare parte adaptări tardive ale unora, din alte spații geografice. Cât despre folosirea basmelor ca suport al unei ”topografii sacre”, de vreme ce nu știi când și cât din povestea de bază a fost modificată, e lucru manual (în lb. română e un cuvânt mai tare, dar de vreme ce ne citește și o Regina Egipteană [sau egipteancă 
] mi-e nu-știu-cum să-l folosesc).
Chestia e ca nici Alexe ala nu are expertiza, din ce am inteles eu omu e blogger (asta e ceva la moda hehe), jurnalist si editor filme video documentare etc etc, ceva de genu.
In plus e fan si discipol Boia, ala cu demitizarea si care chiar scrie de multe ori basme (sau ma rog, proza pseudoistorica in genul Cancan sau fosta OTV, cat mai senzationalist si provocator, sa isi vanda omu marfa).
Alexe din ce inteleg eu "are bataie" (sa folosesc o voarba mai din jargon) cu "dacomania" si il critica pe unu Napoleon Savescu, care e medic si scrie despre daci, desi in mod ironic (si aparent fara sa realizeze asta cand se da de ceasu mortii sa critice zisul "fenomen" al dacomaniei) Alexe insasi n-are nicio specialitate in domeniu si foarte probabil zburda pe campii la randul lui.
N-are rost sa pomenim si de N Densusianu, alta tinta a criticilor dar care a fost totusi o personalitate la vremea aceea
Ideea ca daca gasim ceva la noi si ceva cat de cat asemanator prin vecini sau mai departe, e automat si clar ca a fost preluata de noi de la ceilalti e mai veche, Cihac ala cu dictionaru lui a folosit-o din greu, problema e ca e si mai greu de dovedit sau uneori e de fapt invers.
Asta imi aminteste si de celebra teorie cum ca Basarabii au fost cumani, cumanii au domnit in zona noastra etc etc, dar in acelasi timp nu se gaseste nici macar o potcoava de cal mort ramasa in urma presupusei lor prezente pe aici, ori urme mai vizibile in limba, obiceiuri, traditii
Interesant si cum Ispirescu n-ar fi parasit Bucurestiul si deci nu avea cum sa culeaga basme romanesti originale din cate inteleg (desi nu-nteleg nici de ce n-ar fi putut sa le auda la altii care le stiau si care erau in Bucuresti, de ex), dar culege un basm caucazian (din zona Caucazului, sau cum?) pe care il si masacreaza in cartea lui. Nu e neaparat o critica, doar ma intreb si eu
@Grifon, pentru că dvs. propuneți și dvs. nu sincopați (), să discutăm exact pe tema propusă de dvs.: basmul Tinerețe fără bătrânețe...
Așadar:
1.? Sigur niciuna, probabil una, sau chiar mai multe, ”pentru că merită”...? Vă rog, detaliați;
2. Originea basmului, aria de referință, și alte detalii relevante, înainte de a intra în subiectul propriu-zis;
3. Ajung pentru început primele două. Și sper că nu veți răspune după ce membrii forumului citesc
Imi permit sa raspund (si) eu aici, pe langa colegul Grifon
- basmul face referire la un (de fapt apar mai multe) taramuri mitice, fantastice, cumva intr-o categorie similara sau apropiata de Shambala asta (despre care subiect eu recunosc ca nu stiu foarte multe)
- originea basmului pare evident ca e in zona noastra, asta daca nu cumva exista si alte basme asemanatoare in alte zone sau culturi, iar daca exista se poate face o legatura directa sau macar indirecta intre ele si se poate dovedi ca a fost preluat la noi (sau de catre Ispirescu) din directia aia.
Singurul basm (sau ma rog, legenda) cu care am gasit niste asemanari (desi e posibil sa existe si alte basme de care nu stiu eu, daca cineva stie sa existe sunt curios sa le vad si eu) este epopeea lui Ghilgames.
In ambele basme e vorba de un fiu de imparat/rege care eventual pleaca intr-o calatorie spre un taram mitologic unde sa afle nemurirea si tineretea fara batranete. Ambii trec prin niste tinuturi unde lupta cu niste fiinte fantastice inainte de a ajunge la destinatia dorita, si unde obtin (sau aproape obtin) ceea ce doreau.
Eroul din basmul romanesc e pacalit de un iepure sa iasa din acel tinut fermecat in care timpul nu exista si toti sunt vesnic tineri, si eventual sa plece de acolo, iar Ghilgames e cumva pacalit de un sarpe care ii mananca planta ce iia sigura nemurirea.
Nu ma bag la interpretari ce si cum si ce-ar putea insemna una si alta.
Ca fapt divers basmul romanesc e publicat prima data de Ispirescu in 1862 in timp ce prima traducere moderna a lui Ghilgames apare in decembrie 1872, iar traducerea finala, cunoscuta si azi apare abia in 1880 (daca wiki are dreptate). Asta ca sa nu se spuna ca Ispirescu s-ar fi putut inspira de acolo
