Shambhalla - destinații interzise?

[abyss]

Cordonul de Argint...partile nevăzute ale ființei umane. Ati pus degetul pe rană domnule Grifon.
  Accesul catre lumea nevăzută. Iata un aspect de o importantă majoră. Trecerea prin "portaluri" catre lumile de "dincolo" nu se prea făcea folosind corpul fizic , după cum bine a remarcat Ganditorul.
  Deasemenea...in cadrul ritualurilor ce conțineau spirale umane, hore etc , exista si latura nevăzută, adevărata acțiune propriuzisă. Despre acest aspect nu prea a vorbit nimeni... ba chiar a fost coborît in derizoriu. E de inteles de ce.

[Ganditorul]

Nu coborat in derizoriu ci acoperit cu o falsa frica spre cunoastere. Celalalt taram este evocat/asociat ca o coborare in adancuri, in lumea rea, in iadul religios, coborare de care trebuie sa te feresti, sa o eviti, cand de fapt poate fi interpretat mai corect ca o coborare in adancul fiintei tale, ca intoarcere la origini...

Mai mult, citind printre randuri, intr-o postare mai veche a @abyss se vede o fresca/basorelief unde initiatului i se legau niste pietre sub talpi. este Vrill calea spre desprinderea materiala unde capeti imponderabilitate, ca prim pas spre teleportare  ? Se pare ca da... iar germanii au reusit sa traduca acest concept intr-o forma fizico-mecanica ce a dus la spectaculoasele, dar atat de secretele programe de zbor, pe care si azi le consideram fantezii.
Americanii au inteles ceva mai mult decat englezii, parerea mea, si au demarat experimentul Philadelphia - initial ca proiect de invizibilitate a obiectelor (scoatere a obiectelor din spatiul material vizibil...) si au realizat, probabil stupefiati, ca oadata ajunsi in acest "univers paralel" distanta nu mai exista sau devine relativa (teleportare).
Revenind la basmele noastre, si nu numai, este interesant "jocul timpului" in desfasurarea actiunii pe celalalt taram - ba curge mai repede ca in realitatea actuala, ba curge mai incet... E de discutat aici pentru ca avem ca izvor de informatie doar basmele, exact ca Indiana Jones (cinematografia...) care cauta artefacte din "lumea cealalta" pe baza unor legende firav documentate.

[Grifon]

Nu doar basmele românești indică "drumuri" spre ...destinații interzise.
Alt exemplu : "Jack și vrejul de fasole"
Același traseu inițiatic. Trei boabe "magice", nasc un "vrej" (iar aspectul vegetativ), care crește "prin cer", până la tărâmul căpcăunilor, zânelor, etc.
Interesant e că aici nu se "coboară", ci se urcă spre alt tărâm - ceea ce indică, in opinia mea, irelevanța vectorilor de direcție (sunt doar convenții). La fel, evident impletirea a trei lujere intr-un vrej atestă sistemul energetic chakral.

[Grifon]

Câteva completări - din seria "basmelor" și pentru cã...Shamballa.
"Jack si vrejul de fasole" e deja ceea ce se cheamă un basm cult. Meritul e al britanicului Joseph Jacob, care, în sec XIX, a adunat / procesat multiple variante folclorice din insule, sintetizând povestea ce avea să devină faimoasă.
Aș parcela ideile în felul următor - accentuând semnificațiile:

1) Jack obține cele 3 semințe "vrăjite" dând la schimb vaca. Dincolo de hilarul momentului, nu trebuie să uităm esența : vaca = Boul Apis (Egipt), Zodia Taurului, sau "vițelul de aur". Toate înseamnă același lucru : materie / materialism / materialitate. Cu alte cuvinte, Jack (candidatul la inițiere) obține "calea" prin sacrificarea dependenței telurice - sau, altfel zis, devine un "fraier" în ochii aparținătorilor, chiar un dobitoc....

2) Cine propune târgul ? Un "moș" misterios, ìn care putem lesne recunoaște șamanul / hierofantul / "venerabilul", sau orice altă funcție sacerdotală poftiți. Mai mult, "moșul" specifică faptul că "el a mai fost acolo, dar n-a putut învinge "căpcăunii" - ceea ce ne atestă tradiția, continuitatea multi-seculară a experienței inițiatice.

3) Jack reușește să depășească toate provocările, și "fură" din cealaltă dimensiune "ouăle de aur" = stăvezie aluzie la cunoaștere, ca "merele Hesperidei", "fructul oprit" bibilic, sau alte ipostaze de evidentă factură prometeică.

4) Basmul avertizează și despre mari!e primejdii ale unui asemenea voiaj - căci "căpcàunii" vor răzbunare, și coboară după Jack pe "vrej". Eroul scapă de ei doar "retezând" (anulând) "vrejul" (adică sacrificându-și, de nevoie, posibilitatea voiajului "astral"), mulțumindu-se cu puținul obținut.

E mai mult decât clar - totul, mai puțin detaliile concrete ale "tranzitului". Dar, partea bună e că ceea ce lipsește, poate fi completat prin studierea altor basme - doar răbdare și voință să avem...

[Grifon]

  Deasemenea...in cadrul ritualurilor ce conțineau spirale umane, hore etc , exista si latura nevăzută, adevărata acțiune propriuzisă. Despre acest aspect nu prea a vorbit nimeni... ba chiar a fost coborît in derizoriu. E de inteles de ce.

Am vrut să comentez acum câteva zile asta, dle.@abyss, dar m-am luat cu altele.
Da, precum zicea si dl. @Gânditorul, nu e vorba de o ducere in derizoriu - deși, într-adevăr, avem tendința asta post-modernă de a persifla vechi obiceiuri populare, precum hora. Voiam s-o comentez în același "pachet" cu ritualul "Mistletoe", dar e mai bine aici, unde s-a menționat (ca să nu aglomerăm celălalt topic).
Latura nevăzută a "horei", la fel ca la orice ritual ce presupune împreunarea mâinilor, este (am mai zis și referitor la "lanțul" masonic), conectarea energiilor participanților. Spre deosebire insă de practica masonică (statică), hora strămoșească conține elemente de dinamism si ritmicitate, cu efecte lesne de intuit asupra amplificării de circuit.
Cu cât hora este mai "săltăreață", fiecare participant contribuie mai mult la ansamblu, degajând din propria sa zestre energetică. Rotirea cercului generează efectul turbionar, și astfel putem spune că inocenta horă dă naștere unui adevărat vortex.
Ceea ce îmi scapă insă e urmarea - cum se folosea, mai departe, această acumulare (ulterior degajare) de energie ? Căci fără anumite procedee consecutive, totul ar sfârși prin risipire, iar energia generată n-ar contribui la nimic constructiv.....

[abyss]

Putea fi folosita in mai multe moduri. Unul din ele ar putea avea rolul de a furniza celui aflat in mijloc , suficienta energie pentru a întreprinde o acțiune extracorporala, coerentă, liniară sau non-liniară, singulară sau cu tot grupul aflat in cercul/nucleul din jurul lui. Puteau pleca cu ajutorul parghiilor vorticiale ale unui portal sau puteau chiar rapi in astral pe cineva pentru o vreme...sau il puteau chiar programa mental.
  Desigur majoritatea oamenilor sunt de părere că asemenea lucruri sunt profund ireale, dar va asigur ca nu este așa.

[Grifon]

Pe mine nu e nevoie să mă convingi, dle @abyss - cel puțin nu de fundamentul acestei aserțiuni. Ceea ce mă nedumerește pe mine e intrebarea cum ? - căci abia aici se înghesuie necunoscutele.
De pildă, pot înțelege că hora - ca ansamblu energetic, putea izola o entitate, alcătuind un fel de baraj circular (ideea e chiar destul de veche, fiind aplicată și de spiritiștii din sec. XIX; respectivii nu-și uneau mâinile ca să "cheme" duhul, ci să-l rețină în perimetru, blocând cu energiile lor tendința de dispersie a "invocatului").
Pot pricepe și ideea "sporirii forțelor", căci e simplă. Știu că practica de împreunare a mâinilor se face și în agresiunile "paranormale", multiplicând forța atacului.
Totuși, celelalte pe care le-ai enumerat continuă să mă intrige - d.p.d.v. "tehnic". Zici de un posibil transfer al energiei către "cel din mijloc". Bun...prin ce / cine se realiza transferul ? Era un suport material / imaterial / uman ?

(îmi imaginez că nici d-ta nu știi, ci încerci, la rându-ți, să înțelegi mai multe; ca urmare, ia întrebările mele mai degrabă în registru retoric...).

[Rayden]

hora..poate ca era un ritual de trecere intr-un plan superior, si nu oricine se prindea in hora..
odata atinsa vibratia necesara, respectivii se prindeau in hora si astfel poate ca treceau dincolo..in Shamballa..

[abyss]

Acumularea fiecarui participant ar fi putut avea loc stimulata de flux prin ceakrele din palme in prima faza. Apoi transferul individual putea avea loc dupa conexiunea la fluxul Sursa , prin "iradierea" celui din mijloc cu un flux constant si susținut emis din Ajna cheakra. Cel din mijloc, receptorul ar fi putut avea deschis un anumit centru sau combinatie de centri energetici care sa ii poata favoriza demersul.
 
Aceasta poate fi o variantă. Prin urmare suportul era uman. Instrumentele, sunetele sau recuzita nu ar fi ajutat decat la o mai buna acordare a mentalului fiecarui participant.

[Grifon]

Mi-am frământat și eu mintea cu asemenea variante, dar n-am deloc siguranța susținerii lor (mai ales că, în lipsa experienței directe, care ar valida / invalida sigur teoriile, orice supoziție poate rămâne...).
Să o luăm totuși logic : dacă ptr.acumulare trebuia contact fizic (mâinile strânse) atunci ptr.transmiterea către "subiectul" central de ce nu mai era nevoie ? Ori totul mergea pe suport "eteric", ori nimic...
Mai degrabă poate era așa : "turbionul" creat de horă genera (in urma acumulării) un soi de câmp, de mediu, căruia i se alterau caracteristicile fizice obișnuite. Acest câmp poate devenea un soi de portal, iar cel plasat in mijloc putea experimenta trăiri inedite, posibil debutul "tranzitului"...

(le bâjbâi rău, ajutat doar de intuiție, așa că fiți îngăduitori...)

[Ganditorul]

Hora, aia adevarata, jucata cu stiinta nu cu manelism, e caracterizata printr-un anumit ritm si un numar bine definit de participanti. Nu cred in "transferul spre cel din mijloc" ci cred ca cel care participa era direct implicat in "transfer". Daca va aduceti aminte pe vremea cand jucam la hora in ritmul tineretii era un moment in care sincronicitatea miscarilor aducea un soi de vibratie, un soi de imagine dedublata a celor din jur. La vremea aia credeam ca e un joc al luminii, o ameteala, o parere. Azi...
Daca doriti sa continuam pe subiectul asta ...continuam. Argumente ar mai fi, chiar daca sunt pareri, speculatii.

[Grifon]

Hahaha ! De parcă noi, ăștialalți, am avea și altceva în afară de speculații !
Interesantă experiența d-tale, dle.@Gânditorul. Pot zice că era, cu siguranță, o trăire izvorâtă din sincronizarea mișcărilor, dar și din ritm, muzică...tot ansamblul.

Pesemne e ceea ce am putea numi "rafinarea" unui egregor. Egregorul se formează simplu, când mai mulți indivizi gândesc, simultan, acelasi lucru (sau, mai bine spus, când au aceeași trăire - căci o trăire e mult mai puternică decât simpla idee).
Hora (sau orice alt ritual de gen) consolidează evident egregorul. Obligativitatea acelorași mișcări, pași, implică net o concentrare colectivă, prealabil sincronizată, și ca urmare "blocul-gând" (scuze, n-am alt termen la îndemână) devine mult mai șlefuit decât la o adunare banală (de zis bancuri, de pildă, hahahha).
OK, până aici nu cred că greșim speculând (aceste teorii sunt validate de practici mistice). Apoi vine problema care pe mine mă depășește : s-a creat egregorul, s-a șlefuit bine, s-a "hrănit" energetic...bun....mai departe cum poate fi controlat ?

[Ganditorul]

Controlat pai el se creeaza cu un anumit scop. Hora se joaca cu un anumit scop. Si de obicei acel scop se atinge. Aici as putea sa aduc ca argument un film care m-a impresionat.

[abyss]

Nu crezi dle. Ganditorul ..mda...dar e una din variantele reale, fiabile ...viabile si eficiente. Contactul fizic inițial forța pe cei mai lenți din circuit sa se sincronizeze la nivelul energetic necesar realizarii contactului cu Sursa.
  Pentru a stabili individual un asemenea contact iti trebuie energie, care se acumulează prin virtuți cultivate in lumina unei atenții permanente. Virtuțile astea iti fac creieru sa pompeze si sa stocheze in aura trenuri de unde energetice. Mintea devine o bobina cu spirele aliniate ordonat, nu dezordonat. Apoi cu energia crescută "realizezi" adica distingi, discerni cu înțelegere sporită cum stabilești contactul cu Sursa pentru a deveni un fel de releu.
  Mă rog , nu stiu sa explic. Mai bine rămâneam la tăceri retorice.
 

[Grifon]

Chiar și o explicație mai încurcată e mai bună ca o tăcere, dle @abyss !

Accept ca valabilă ideea unui contact fizic necesar pentru sincronizare - și nu neapărat pentru transmisie. Poate avea chiar dublă valență, "aranjând" și "amplificând" simultan...

Dle @Gânditorul, hora nu-și putea fi, la primordiile ancestrale de care vorbim, sieși suficientă (poate în timp, când generații după generații i-au pierdut noima, să fi ajuns doar ceva "de sărbătoare").
Sigur trebuiau să fie modalități de control...de dirijare...de valorificare a turbionului / egregorului, sau cum vreți să îi spuneți.

Mă voi mai gândi....poate îmi vine vreo idee (dar care sigur, precum tocmai am zis, nu va avea aceeași încărcătură ca o trăire..)