Se pare ca s-au incins ceva spirite pe aici, am rata ce-a fost mai serios, sper ca s-a linistit lumea (e ceva si la logare am avzut?)
Nici bobinele si magnetii (femeile si barbatii) nu prea stau bine in ipoteza.
Traditional, de la Columna lui Traian si pana la 1918 femeia si barbatul, celula de baza a societatii, au fost la noi evocati impreuna, ca doua jumatati ale unui intreg divin care lucreaza tot impreuna.
"Traditia" cu femeia sta la cratitza e imprumutata de la hunii ce au cucerit Transilvania si au intrat apoi in "traditia" extinsa pentru ca de la 1918, in dorinta de a-i avea pe ardeleni aproape, i-am lasat sa-si cam bage picioarele in traditiile noastre - de la dictionarul explicativ al limbii romane unde s-a renuntat la munca lui Eminescu pentru a pune in scena traditia ardeleneasca care, in durerea lor de asupriti, au renuntat la tot ce era traditional, autohton ...pentru o legatura cu imperiul Roman.
Asa am pierdut limba - mai sunt doar vre-o 10 cuvinte autohtone, dacice, in varianta ardeleneasca a DEX-ului, folosit si azi, femeia a devenit o anexa a barbatului, dupa modelul traditiilor din pusta, unde femeia era sub valoarea calului caalarit de invadatori, iar traditiile s-au indreptat in special spre apropierea de Roma.
Traditional insa suntem mai aproape de civilizatia samurailor din Japonia, unde femeia este conducatoarea/administratora casei, barbatul fiind luptatorul, vanatorul (...din afara casei), in casa fiind ascultatorul ajutor al sefei casei. In Moldova, dar si unele parti din Oltenia sau Dobrogea, traditia se pastreaza si azi. Uitam prea usor de regina Tamira (al carei altar ridicat in cinstea fiului pierdut in lupta, de la Adamclisi, este atribuit fortat romanilor lui Traian) dar si de Vitoria Lipan, Doamna Stanca a lui Mihai Vitezu, sau "muma" lui Stefan cel Mare. Dupa 1918 parca suntem legati la ochi de traditia ardeleana mixata cu cea a invadatorilor ...pana la nivelul in care cei din "Tinutul Secuiesc" au uitat cine a fost nobilul secui Gheorghe Doja si impotriva cui a luptat el. O deznationalizare evidenta, o renuntare la traditii care nu ne face cinste. Dar asta e o alta problema.
Amu, eu ca ardelean tre sa te contrazic aici colega.
-Odata aia cu hunii, hunii astia n-au nicio treaba cu ungurii, decat poate ca au venit cam din aceeasi directie, Asia. Au si disparut relativ rapid din istorie, cu mult inainte ca ungurii sa ajunga pe aici. Ungurii cam dispar si ei dupa ce ajung mongolii pe la ei (la data aia Transilvania era inca un voievodat autonom, condus de voeivodul Posea daca tin bine minte, roman evident). Ce apare dupa e un amestec din ce a a ramas din unguri + ce a ramas din cumani + diverse populatii, romani, slavi si germanici (de asta putini mai au trasaturi asiatice, majoritatea arata ca europenii), un regat reconstruit de Vatican ca si pion al sau in estul Europei si condus de regi din vest (d-Anjou, Sigismund etc etc).
-Traditiile cele mai vechi romanesti s-au pastrat in buna parte din tara dar in special in zonele de munte/deal/padure mai izolate (Maramures, nordul Transilvaniei, Hateg in sudul ei, Gorj, Bucovina, Buzau, Fagaras).
-Legatura romani antici-romani moderni e facuta prima data mai vizibil de cronicarii moldoveni (Neculce si ceilalti, cu Letopisetul Tarii Moldovei)
-Regina Tamira era de fapt Tomiris (numele vechi al Constantei, Tomis, se spune ca vine de la ea). In mod ironic ea conducea triburile masagetilor care traiau taman in stepe, si tot in stepele alea sunt consemnate mai tarziu triburile scitilor si sarmatilor, in cadrul carora existau femei-razboinici, prototipul amazoanelor antice din legendele grecesti. Nu stiu cum se impaca asta cu teoria ta cum ca in stepe femeia valora mai putin decat un cal.
Mai degraba e vorba de un model social si cultural, ce incepe sa dispara inca din antichitate (nu inseamna ca femeile nu au continuat sa joace un rol important in diverse societati, chiar si la romanii antici erau un cronicar ce zicea ceva de genul "noi barbatii romani conducem lumea dar suntem condusi de femeile noastre).
-Odata cu trecerea la religiile si credintele "indo-europene" ale Zeului-Tata ceresc (Zeus, Jupiter, Odin samd, functie de popor) decade si pozitia principala a Zeitei-Mama pamant (Cibele, Gea etc, perioada de apogeu a fost probabil in preistorie si la inceputul epocii metalelor, e de ajuns sa vedem ca majoritatea statuetelor culturilor neolitice reprezinta zeite) ce era inainte zeitatea principala. Bineinteles nu dispare, nu avea cum, dar pica de cele mai multe ori pe locu doi cum se zice.
-DEX-ul modern (ca si origini de cuvinte) e influentat in buna parte de Cihac sau mai ales de Iorgu Iordan (iti las placerea sa descoperi cine au fost ei, in caz ca nu stii), iar Scoala Ardeleana nu mai exista la data aia. In perioada interbelica (inca inainte de fapt) s-a contrabalansat cat de cat exagerarea in directia exclusiv latina si s-a mers destul de mult si in cealalta directie, geto-dacica. Poate ai auzit de Nicolae Densusianu cu a lui Dacia Preistorica, omul era ardelean get beget, nascut cu doi ani inainte de revolutia de la 1848. Ori de Badea Cartan, care s-a dus pe jos pana la Roma sa vada Columna lui Traian, si a dormit la baza ei, a doua zi cand l-au vazut italienii au scris ca "un dac a coborat de pe Columna", atat de mult semana cu ei
-Nu stiu de unde ai ajuns tu la concluziile alea despre ardeleni, rolul femeii la romani (care e exclusiv la cratita in Ardeal) si ce mai zici tu acolo (nu vreau sa te acuz neaparat de ceva discordie, la fel de usor pot sa zburd si eu pe campii cu influentele fanariote, slavice si turcesti din alte zone, de ex desi mi se pare aiurea si contra nu doar a interesului nostru, dar si al adevarului uneori, pentru ca eu cred ca un filon stravechi s-a pastrat peste tot la romani, altfel nu mai exista poporul asta nicaieri)
- Drumul spre Shamballa trece totusi si prin Romania, printr-o linie groasa, trasata in timp. M Eliade evoca acest drum in nuvela (fantastica !!???) „Secretul doctorului Honigberger” . Aparent fantastica aceasta nuvela este, dupa parerea mea, mai mult o autobiografie a autorului, a lui M Eliade, in cautarea manuscriselor ce au refacut viata doctorului Honigberger, care a existat cu adevarat, nu e doar o fictiune:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Johann_Martin_Honigberger
Ramane sa ne intrebam doar daca experienta celui care studiaza caietele in nuvela lui M Eliade este fictiune sau sunt experientele personale ale autorului in cautarea drumului spre Shamballa prin manuscrisele lasate de doctorul sas din Brasov - Johann Martin Honigberger .
Si intram iar in vartejul ipotezelor M Eminescu - I Creanga - Culianu (bunicul) - M Eliade - Culianu (nepotul).
Drumul spre Shamballa ar putea trece pe aici inca de demult, daca nu are si niste inceputuri aici. Intersant probabil taman in vremea in care zeitele dominau panteonul local, in neolitic. In veche civilizatie danubiana apar prima data atat zvastica (inca foarte prezenta la indieni/hindusi) cat si semnul cunoscut mai apoi ca yin si yang de ex
Solomonarii (care pot controla vremea de ex, ca tot s-a pomenit de asa ceva, cheama si controleaza balauri pentru asta) si care sunt instruiti in numar de cate 9 (un posibil al zecelea ramanea ca plata in unele variante), se aseamana destul de mult cu istorisirea despre "cei noua necunoscuti" din Tibet (ca sa amestec si Vrilul si Shamballa).
Apoi hora poate avea si efecte negative uneori, vezi hora ielelor din folclor, cand in urma ramane un cerc unde nu mai creste nimic, ori dispare mult mai tarziu, iarba din centru isi schimba culoarea, animalele nu o mananca etc. Si, desigur, muritoru de rand o pateste daca se nimereste prin preajma cand joaca ele si il vad ielele
Daca nu ma insel calusarii (si hora lor) sunt uneori o contrapondere la iele
