Am citit cu deosebit interes acest topic. Nu am dat pe-aici de ceva vreme (mai ales de când
cu Covidu') și chiar căutam un loc de dezbatere al acestui subiect, deosebit de aberațiile de care netul este plin perioada aceasta... Mă refer aici la canalele Telegram ale Q, comentariile articolelor, diversele grupuscule Whatsapp, etc.
Ceea ce m-a frapat (ca să nu zic dezamăgit de-a dreptul) este modul în care este pusă problema... chiar și aici, pe acest forum, unde te-ai aștepta să găsești oameni care au un alt nivel de înțelegere al realității... sau măcar alt gen de cunoștințe, rezultate din expunerea la alt gen de informații, comparativ cu oile telespectatoare. Nu doresc să vă mustru cumva pentru chestiuni care țin de subiectivismul meu și de modul meu de filtra lucrurile, ci doar să luminez subiectul și din alte puncte de vedere, mult prea puțin (sau chiar deloc!) explorate în acest topic (până acum!). "Dezamăgirea" pe care am suferit-o lecturând aceste șaptezeci de mesaje și ceva... nu are nici o importanță și o puteți ignora.

Dar s-o iau pe rând.
Totuși, eu am un atu: faptul că analizez contextul de muuult, când acest carambol media nu era atât de radical intensificat. Am studiat f. atent fenomenul "Occupy", nașterea "Black Block" (de la battle of Seattle), apoi toată derularea "Gilets Jaunes" (cred c-am acumulat peste 300 ore de vizionare, în direct, la ce s-a petrecut pe străzile pariziene). Paralel, am lecturat și tot ce prezintă MSM-ul - doar că nu aiurelile și mimetismele dâmbovițene, ci sursele - Foreign Policy, Bloomberg, The Economist, Financial Times, etc.
Concluzia era clară de mult - cam toate forțele societății (oriunde în lume) doresc modificarea paradigmei neoliberale (numită uneori eronat, din intenție sau nu, "neomarxistă"). Problema nu e dacă vom asista la schimbări, ci cum vor arăta acestea.
Stimate domnule Grifon,
De mută vreme voiam să vă întreb... cum se face că o persoană posedând o inteligență peste medie, așa ca dumneavoastră, un discurs bun, o logică sclipitoare și o tenacitate detectivistică debordantă, poate să creadă cu o convingere demnă de o cauză mai bună, că se poate ajunge la Adevăr folosind drept instrumente logica, deducția și inteligența, iar ca materiale de lucru:
informații care eludează în mod voit și programatic Adevărul?!? Când spun "informații care eludează în mod voit și programatic Adevărul" mă refer la cele scrise de în sursele indicate de dumneavoastră, care - să ne înțelegem! - nu sunt neapărat minciuni (din contra, chiar!). Prin ce mecanism psihologic, ajungeți să credeți că vă puteți baza pe
ORICE deducție logică și/sau orice construct rațional
DEDUS din astfel de "informații care eludează în mod voit și programatic Adevărul". Cum puteți crede că în aceste surse de informare (în fond, doar niște trompete media care au agendă prestabilită, un personal atent selectat și aflate sub un control strict!) veți putea afla ceva (ORICE!) care să nu fie în favoarea celui/celor care le-au lansat pe piață?!?

Cum puteți crede că doar logica și rațiunea pot scoate mărgăritare atunci când lucrează cu bălegar?!

Concluzia dumneavoastră din această analiză a rezultat în mod clar, fără echivoc: "
Concluzia era clară de mult - cam toate forțele societății (oriunde în lume) doresc modificarea paradigmei neoliberale (numită uneori eronat, din intenție sau nu, "neomarxistă")". Chiar dacă afirmația nu este neapărat o minciună (opinia mea este că subiectul în sine este complet irelevant

) ea conține germenii inducerii în eroare a oricui o citește! de ce spun asta?! Pentru că oricine o citește va crede că există două entități diferite, cu agende diferite, una cu agendă neomarxistă/neoliberală și alta - vezi Doamne! - cu o agendă diferită. Nimic mai fals! Nu există deloc două entități aflate în conflict, ci una singura care conduce și controlează societatea în mod despotic. Entitatea care - pare! - că se opune este constituită din noi, toți ceilalți. Percepția de conflict pe care o avem se datorează faptului că lucrurile nu funcționează fără sincope pentru acești Controlori ai societății din două motive:
- datorită faptului că noi ne opunem (în 99,999% din cazuri în mod inconștient - pe modelul vacii care dă din copită și răstoarnă găleata cu lapte atunci când o ciupi prea tare de țâță!

) și
- datorită LIPSEI ACUTE DE PERSONAL CAPABIL, cu care se confruntă acești Controlori ai societății.
De-a lungul mesajelor scrise până acum, și-au exprimat opinia mai mulți utilizatori, că ar exista două entități în conflict (de ex. China vs. USA, Banul vs. Religia, Comunism/Socialism vs. Capitalism,
Old money (industriașii, petroliștii, producătorii) vs.
New money ("virtualii" Gates, Zuckenberg, Bezos, etc.), etc.), fără a realiza că TOATE ACESTEA nu sunt decât cele două fețe ale aceluiași ...... (ups! era s-o comit!

)
În altă ordine de idei, am fost plăcut impresionat de următoarele idei descoperite în acest topic:
Istoria ne-a demonstrat mereu ca schimbarile majore s-au facut cu salturi intre paliere/registre/nivele/frecvente, in sus sau in jos. Cred ca este evident faptul ca logica nivelului pe care suntem acum este iremediabil alterata/epuizata. De aceea nu cred putem analiza economia evolutiva doar din perspectiva unui nivel. E normal ca totul sa-si piarda sensul, se intampla ciclic in istoria omenirii. Se numeste evolutie, iar o parte din simbolistica ouroborosului se refera la salturile intre nivele. De acceea, asa cum bine spunea colega Grifon, e greu de tradus in concretul cotidian, neconventionalul, acesta apartinand altor registre de logica.
In plus, fiintam simultan pe mai multe planuri de existenta, interdependente, planul fizic fiind doar apendicele.
Zic ca e complicat de recunoscut conducatorii de alta natura pentru ca tendinta predominanta este de a-i evalua in registrul perimat al nivelului pe care ne aflam. Putini dintre noi sunt capabili sa gandeasca o imagine de ansamblu pe mai multe nivele - chiar daca nu au certitudini, macar sa o lase liber ca potential. Iar aici antrenarea unei gandiri critice conduce la ascutire a intuitiei, fapt imperios necesar in aprofundarea multinivel.
Masele "beneficiaza" de o educatie perimata, exterioara, care le tine subdezvoltat simtul critic, implicit intuitia. De aceea nu sunt de condamnat pentru ca nu "stiu". Insa conducatorii actuali stiu. Dar si lor li se termina timpul…
Foarte bine ales termenul, dle.@mr. Ouroboros - ciclicitate.
Iată un exemplu elocvent : ciuma bubonică (black plague) a bântuit lumea la jumătatea secolului XIV, cu apogeu la 1351. A fost tocmai momentul conjuncției Saturn / Pluton, exact ca și acum. Mai mult, originea ciumei bubonice a fost ín China, de la șobolani, iar apoi s-a íntins pe Drumul Mătăsii - ínsă ín Europa a ajuns mai iute, pe caravelele negustorești ale venețienilor (Veneto) - deci tot Italia (prima și cel mai greu lovită).
Repetabilitatea e fascinantă : aceeași conjuncție astrală, China > șobolani > Italia !
E-hee...bună íntrebare. Chiar profundă.
Părerea mea este că, fiind cunoscută perspectiva unor schimbări de ansamblu, forțele "anti-sistem" nu pot fi íntru totul străine de sistem. Ele vor contribui la transformarea actualului sistem...nu la modificări de profunzimi insondabile.
Posibil să par eliptic, dar nu sunt. Neînțelesul s-ar diminua dacă am fonda raționamentele pe clarificarea premisei bazale. Ce este sistemul ?
Dacă îl concepem a fi peren, cu existență milenară, atunci e clar că nu se va modifica în urmātorii ani.
Dar eu vorbesc de "sistem" în sensul paradigmei neoliberale care a dominat ultimele decenii, nu la sisteme precum banul sau religia, care rămân, în esențā, neschimbate, și-și modificā doar interfața dupā aspirațiile noilor generații.
Iar ca să rāspund cât mai la concretul întrebārii, sunt ferm convins că existā elemente ale actualelor structuri de putere care lucreazā la fabricarea unor "forme" noi, sau la infiltrarea (ulterior cāpușarea) acestora.
Cam la fel cum securiștii abili dinainte de '89 s-au "integrat" bine în noul peisaj de "după".
Dar...chiar și cu menținerea unora la butoane, nu înseamnā cā la precedenta revoluție nu s-a schimbat sistemul. El s-a modificat substanțial, și asta e unicul motiv pentru care mai pot denumi tragedia din 1989 "revoluție". Chiar și cu Ilici & Co la putere, lumea din anii '90 n-a mai fost deloc cea din anii '80.
Să nu fim însă pesimiști. Unica garanție că în noua pradigmā nu vor domina majoritar cei "vechi' poate fi clăditā doar de cei cu adevărat "noi". Pe principiul : nu suntem proști când greșim, dar am fi cu adevărat nătărăi dacă repetăm.
In lipsa unei atitudini ferme si curajoase din partea liderilor, a unor eroi de zi cu zi, suntem in schimb bombardati cu filme pentru copii innapoiati, unde toti oamenii sunt inzestrati cu puteri supranaturale, slabindu-ne astfel increderea in noi insine, niste fiinte [nu-i asa?] obisnuite.
Incet incet, ni se retrag drepturi de baza si ni se refuza accesul la servicii pe care pana deunazi le consideram normale. Si nu trebuie sa fii Roman ca sa fii adormit si usor de pacalit. Se intampla peste tot in lume.
Nu vad nici o schimbare asa zis revoluționară. Dimpotrivă.
In clipa care nu mai ai bani si firmele au murit ne vom alinia frumos TOȚI cu gamela in mâna.
In afara de cei cu relații, finanțe...etc. Asa a fost si asa va fi de cand e lumea.