În altă ordine de idei, link-ul postat de colegul @al_pacino înaintea interviului (cel cu Octavian Cojan, exponent al diasporei Chicago) lāmurește destul de bine contextul cu vizita răposatului rege.
Din ce spune Cojan, Culianu s-a bāgat cam singur în seamā - oarecum oportunist - speculând preocuparea fostului suveran față de opera lui Eliade. Precum a reieșit, Mihai I mai fusese și înainte la Chicago, în anii '80, interesul sāu pentru Eliade fiind oarecum de înțeles (chiar dacă era doar un exercițiu de imagine).
Ar rāmâne, cum am mai zis, posibilitatea ca, în acel ansamblu de interacțiuni, IPC să fi auzit ceva, sau poate să fi văzut pe cineva ce n-ar fi trebuit să fie acolo...Cineva care poate se străduia să rămânā incognito, sau cineva despre care Culianu ar fi știut amănunte compromițătoare. Un fost securist ce acum poza în dizident...sau un dizident care intrase în complicități cu Ilici , Voican & Co...
Miza, astfel, n-ar fi fost regele sau discuțiile momentului...ci descoperirea, íntâmplătoare, a unei filiere destul de importante - cel puțin din punctul de vedere al celui accidental deconspirat. Ín această logică speculativă, crima ar fi fost comandată oarecum intempestiv, motivul fiind salvarea unui alt context sau a carierei (foste ori viitoare) a celui reperat.
Dar dacă e așa...înseamnă că cel descoperit de Culianu era ori un potentat ce putea găsi asasini, ori avea legături strânse cu cineva ce putea face asta (precum G.V. Voiculescu, să zicem...).
E doar o speculație, desigur. Dar ar ajuta la definirea unei noime - care altfel cam lipsește. O noimă pentru care apelul la crimă era justificat, chiar necesar.
De gândit...