Cred că explicația (proto) existenței "uriașilor" rezidă in considerentele gravitaționale. Totul este condiționat de această omniprezentă atracție, iar statura / conformația oricărei ființe nu poate face excepție. Dacă gravitația ar crește, gradual, oamenii ar dezvolta o statură mai mică, iar dacă scade, normal, s-ar intâmpla invers.
Și nu e vorba doar de gravitația Terrei, ci și de alte forțe magnetice similare - precum a Lunii, a planetelor Marte sau Venus..ș.a.m.d. Pe asta s-a bazat excentricul savant Hans Horbiger - membru proeminent Thule Gesellschaft (nucleul ocult ce-a emanat nazismul) - când și-a elaborat cosmogonia bazată pe schimbarea raporturilor Pământ / Lună.
Precum se știe, el credea că Terra a avut, succesiv, mai multe "Luni", ce s-au prăbușit inevitabil peste glob - astfel, consecutiv, generând și distrugând rase cu alte conformații.
Teoriile lui, deși neacceptate "științific", merită totuși o anume atenție. La urma urmelor, un satelit ori părăsește orbita din cauza forței centrifuge, ori se prăbușește pe sursa atracției, din rațiuni centripete. Și intr-un caz, și-n celălalt, e verosimil gândul c-ar fi existat perioade in care raporturile gravitaționale să fi fost diferite - și, implicit, statura oamenilor să fi fost alta.
Putem dezbate - prin această premisă - și existența unor ființe mitologice precum "titanii" sau "ciclopii" (asta ca să nu mai zic de dimensiunile "urieșești" ale florei / faunei din indepărtatele ere geologice).