Autor Subiect: Strigoiul "Cojoc"  (Citit de 5006 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline Sirius13

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 853
    • Vezi Profilul
  • Liked: 4
  • Likes Given: 12
Strigoiul "Cojoc"
« : 21 Ianuarie 2017, 04:00:29 »
Am gasit pe acest forum povestea asta :

Citat
Strigoiul din Nucuºoara

   Nucuºoara este un sat aºezat chiar la poarta de intrare a Munþilor Retezat. Un sat de crescãtori de vite ºi de oieri, unde în urma cu 50 de ani, s-au petrecut întâmplãri desprinse parcã din altã lume, nemaivãzute ºi nemaiauzite pânã atunci. În zorii unei zile de martie din anul 1949, tocmai când sãtenii o porniserã pe jos ºi-n cãruþe spre târgul Haþeg, un lup turbat, apãrut pe neaºteptate, a dat iama în animale ºi-n oameni, fãcând prãpãd. Ce a urmat e o poveste halucinantã, de care au luat cunoºtinþã chiar ºi autoritãþile de atunci. O reproduc exact aºa cum mi-a fost povestitã de un martor direct al evenimentului: Ioan Hobeanu, astãzi în vârstã de peste 80 de ani.

Jurnalul unui viceprimar

La cei 82 de ani ai sãi, Ioan Hobeanu are lemnul vieþii încã puternic ºi verde, mai tare decât colþii pe care timpul a încercat sã-i înfigã în el. Are o casã frumoasã, copii ºi nepoþi. De la înãlþimea celor peste 1,80 m ai sãi - bãrbaþii din Nucuºoara sunt niºte adevãraþi uriaºi - veteranul de rãzboi a vãzut multe lucruri pe care ar vrea sã le scrie într-un jurnal, ca sã rãmânã de pomenire ºi de învãþãturã urmaºilor. Þãran, revizor contabil, magazioner ºi, în cele din urmã, chiar viceprimar, Ioan Hobeanu a trãit în mijlocul evenimentelor statului, fiindu-le martor ºi cronicar. Multe întâmplãri, mai vesele sau mai triste, s-au petrecut acolo, în aºezarea aceea lipitã de coastele Retezatului, dar nici una n-a fost ca cea din primãvara anului 1949, pe care viceprimarul de-atunci a aºternut-o pe foi de hârtie, cu scrisul lui ordonat:
„Mã numesc Hobeanu Ioan, din localitatea Nucuºoara. Þin minte cã pe la jumãtatea lunii martie, în anul 1949 , într-o dimineaþã, pe la orele 5, a intrat în sat un lup turbat, care a atacat oamenii care se aflau afarã din case, pe care i-a încolþit ºi muºcat. Fiara sãlbaticã a atacat nu mai puþin de 21 de persoane, pe care le-a sfârtecat cu colþii sãi. Deºi unii au avut asupra lor furci, securi ºi ciomege, nu s-au putut apãra de acest fioros animal, cãci fiara se arunca la om cu vitezã, de la o distanþã de peste 5 metri, atacând corpul fiinþei umane, pe unii izbindu-i mai mult la pãmânt ºi încolþindu-i la obraz. În dimineaþa aceea, mulþi sãteni plecau pe jos la târgul tradiþional din Haþeg, fiind atacaþi de acea fiarã. Toþi cei muºcaþi au fost transportaþi de urgenþã la Spitalul Judeþean din Deva.”

Zãvorâþi dupã gratii, în casele lor

   Vestea cã pe uliþele Nucuºoarei umblã un lup uriaº ºi turbat s-a rãspândit cu repeziciune, umplând de groazã toate satele de la poalele Retezatului. Nimeni nu mai ieºea din casã, decât pentru a hrãni ºi adãpa animalele, dar ºi atunci cu mare groazã. În tot acest timp, autoritãþile comuniste ale vremii au fãcut tot posibilul sã ascundã pericolul real la care erau expuºi localnicii. Cei muºcaþi au fost vaccinaþi antirabic, dar leacul pãrea sã nu aibã nici un efect. “Deºi oamenii rãniþi de lup au fost trimiºi de urgenþã la Deva, unde au fost vaccinaþi cu vaccinul antirabic, numai 5 persoane au supravieþuit, iar restul de 16 persoane au fost izolate în casele lor ºi au fost încuiate acolo cu lacãte la uºi, iar la ferestre au fost bãtute lemne sau gratii de fier, ca nimeni sã nu poatã sã iasã, sã muºte persoane sau animale, cãci turbaserã. Cei închiºi apucau cu dinþii de paturi ºi de celelalte obiecte din casã, urlând ºi þipând. Au venit ºi jandarmii din Haþeg sã controleze izolarea lor”, scrie azi viceprimarul de atunci.
   În mod cu totul bizar, lupul n-a muºcat nici un copil. O întâmplare revelatoare a fost relatatã de Roza lui Ligu, o femeie din sat, care, mergând într-o noapte, cu pruncul în braþe, s-a pomenit faþã-n faþã cu fiara. Îngheþatã de groazã, ea a apucat doar sã-ngâne: „Piei din faþa mea, mãi Cojoc !”. Dupã ce-a mai aþintit-o câteva clipe, lupul a ascultat-o, plecând cu coada între picioare.
   Roza lui Ligu s-a jurat multã vreme cã ochii lupului erau ochii consãteanului ei, Dumitru Barb, poreclit „Cojoc”, care murise de câteva sãptãmâni. El fusese toatã viaþa cioban, iar cei care l-au cunoscut mai bine povesteau despre Cojoc cã era priculici, adicã se transforma noaptea-n lup ºi cutreiera pãdurile, intrând în haitã cu ceilalþi lupi sau atacând vitele oamenilor. Roza jura cã ochii lupului erau ochii lui Cojoc ºi cã acesta, dupã ce murise, devenise strigoi, transformându-se în fiarã ºi atacând oamenii pentru a le bea sângele.

Uriaºul ºi lupul

   “Eram în funcþie de viceprimar în acea perioadã”, îºi continuã cronica Ioan Hobeanu, “ºi mergeam la Primãrie ziua cu securea sau cu furcoiul, de teama acelui lup fioros. Dupã douã zile de la întâmplare, într-o searã, pe când lumea satului se afla la cinã, lupul a trântit jos, în ºanþ, un om trecut de 60 de ani, pe numele sãu Pavel Lic. Þipetele au fost auzite de Barb Vasile, care a încercat sã loveascã fiara aflatã deasupra victimei, dar bâta cu care a dat în lup s-a rupt, iar lupul l-a lãsat pe bãtrân în ºanþ ºi s-a repezit la obrazul lui Barb Vasile. Acesta era un om de staturã înaltã, adicã peste 1,90 m, ºi a avut curajul sã-l prindã pe lup de gât ºi s-au rostogolit amândoi în ºanþ. Vasile striga ºi el dupã ajutor. A fost auzit de vecinul sãu, Ioan Carafã, ºi – dupã o vreme – au reuºit sã spintece burta lupului, de s-au împrãºtiat maþele pline de sânge peste Vasile, care avea faþa ruptã de colþii fiarei. Vasile a fost dus la spital ºi a scãpat cu zile, murind de bãtrâneþe. Fiara a fost spintecatã ºi capul a fost dus la spital, într-o cutie de metal, pentru analize. Restul corpului a fost ars chiar în ºanþ, dupã ce a fost stropit cu petrol.” În lumina flãcãrilor ce transformau în scrum trupul lupului, se vedeau chipurile chinuite de groazã ale oamenilor scãpaþi de coºmar. La eveniment, se adunase întregul sat. De dupã ferestrele bãtute în cuie, se mai auzeau urletele cumplite ale turbaþilor, care nu muriserã încã. Bilanþul era tragic: 21 de persoane muºcate, dintre care 16 au trecut în lumea morþilor, iar 5 au scãpat cu zile.

Povestea nevestei lui Cojoc

   Moartea lupului nu avea totuºi sã punã capãt acelor nefireºti întâmplãri. Cinci dintre sãtenii muºcaþi, care nu muriserã încã, ºi-au revenit ca prin farmec dupã ce lupul a fost ucis. „Nu e lucru curat”, spuneau oamenii din sat. ªi nici un necaz nu vine singur, dupã ce 16 sicrie au fost coborâte în groapã la cimitir, a venit rândul animalelor sã se prãpãdeascã. Cãdeau bietele vite din picioare ºi mureau sub privirile neputincioase ale gospodarilor. Mai ales vitele vecinilor lui Cojoc, care murise cu puþin înainte de apariþia lupului cel turbat, erau gãsite dimineaþa moarte în grajd, cu urme de sânge la coadã ºi gât, ca ºi când cineva le-ar fi golit de viaþã. Toþi bãnuiau cã era în cauzã Cojoc, omul-lup devenit strigoi.
   Dumitru Barb, zis Cojoc, fusese toatã viaþa pãstor ºi umblase cu turmele peste tot, pe drumuri de transhumanþã, din Ardeal în Muntenia ºi Moldova, de la Nucuºoara la Novaci ºi mai jos, cãtre Dunãre. Era om ursuz ºi greu intra în vorbã cu cineva, de unde umbla ºi zisa cã nu e un lucru curat cu el. Oamenii cei mai bãtrâni din sat îºi amintesc chiar ºi o mãrturie fãcutã în acest sens, de nevasta lui Cojoc. Într-o noapte – spuse ea – pe când se afla în munte cu soþul sãu, s-au pus sã se culce ºi au adormit în cojoace, sub cerul înstelat. La un moment dat, urletul unui lup a trezit-o din somn, ºi atunci a vãzut cã Dumitru nu era lângã ea. Lupul s-a apropiat de ea, de se întreba femeia cum de nu fusese simþit de câini. Fiara avea ochii scânteietori, asemãnãtori cu ai soþului ei, ºi ºi-a împlântat colþii în laibãrul de lânã pe care îl purta. Norocul a fost cã începuse sã se licãreascã de ziuã ºi lupul a dispãrut. Dupã o vreme, s-a ivit ºi Cojoc. Când l-a vãzut, un sloi de gheaþã i-a alunecat femeii pe ºira spinãrii, deoarece în dinþii bãrbatului erau câteva fire de lânã din laibãrul sãu. Femeia lui Cojoc a murit, dar dupã ce apucase sã-i povesteascã unei vecine aceastã întâmplare.

Strigoiul

   Pentru a gãsi o soluþie ca sã vadã ce e cu vitele moarte, satul s-a sfãtuit sã consulte un vrãjitor din Banat. Acesta le-a confirmat cã este vorba de un duh necurat, intrat într-un trup înhumat recent, care noaptea se face strigoi ºi suge sângele oamenilor ºi al animalelor. Ba, ºi mai mult, de peste munþi, din Regat, au venit câþiva oameni în sat, care s-au jurat cã Cojoc nici nu era mort, fiindcã îl vãzuserã cu ochi lor, în timp ce pãºtea oile la stânã.
   Febra ce cuprinsese satul i-a determinat pe oameni sã cearã sprijinul autoritãþilor. Dupã tragedia cu lupul, dupã morþile de oameni ºi vite, sãtenii doreau sã-l dezgroape pe Dumitru Barb, zis Cojoc. Numai cã autoritãþile comuniste de atunci nici nu vroiau sã audã de aceste lucruri: povestea cu strigoiul contrazicând teza materialistã despre viaþã. Aºa cã oamenii s-au sfãtuit între ei ºi au hotãrât pe furiº ce este de fãcut. Într-o noapte, mai mulþi bãrbaþi curajoºi s-au apucat sã sape la mormântul lui Cojoc. Pãmântul era încã îngheþat ºi târnãcoapele ºi cazmalele înaintau anevoie. Alþi sãteni stãteau de pazã, sã vadã dacã jandarmii ar fi pe urmele lor. Spre dimineaþã, au ajuns la sicriu. Când sã-l ridice, acesta era greu ca de plumb. Douãzeci de oameni a trebuit sã-ºi urneascã puterile ca sã-l urneascã din groapã. Scos afarã, au ridicat capacul sicriului. Cei care au participat la aceste evenimente susþin cã mortul rea roºu la faþã ca sângele ºi parcã dormea. Aºezat într-un car cu boi, sicriul a fost dus la capãtul satului, unde a fost stropit cu petrol ºi ars, iar cenuºa a fost aruncatã pe râul din apropiere.

Calul alb ºi roþile care se învârt înapoi

   Peste Nucuºoara se lasã întunericul. Ascult povestea interlocutorului meu ºi ea parca nu vrea sã se termine. Aflu alte câteva întâmplãri care au rãmas în memoria satului. Înainte de dezhumarea din cimitir, a fost adus un armãsar alb, care a fost pus sã treacã peste toate mormintele. Cumintele animal a ascultat de poruncã, cu excepþia gropii în care zãcea Cojoc, peste care nu a vrut sã treacã în ruptul capului. Sforãia puternic pe nãri ºi s-a ridicat de mai multe ori în douã picioare. „Doamne fereºte-ne !”, s-au închinat cei de faþã. Martorii mai spun cã în drum spre locul  incinerãrii, au mai fost înjugaþi la car alþi doi boi, deoarece sicriul se fãcea tot mai greu. Alþii jurã ºi azi cã au vãzut roþile învârtindu-se înapoi. Cert este cã în noaptea aceea, nici un om din Nucuºoara nu a dormit, satul aºteptând cu înfrigurare sã se termine odatã cu vizitele strigoiului. N-au aºteptat în zadar. O datã cu cenuºa risipitã pe ape, liniºtea a pogorât din nou în Nucºoara. Oamenii bãtrâni au murit, tinerii nu mai cred în povesti cu strigoi, ci numai Ioan Hobeanu aºterne, cu scrisul lui caligrafic, istoria satului, aºa cum a fost."

Sursa: Formula AS (nu mai stiu exact ce numar, dar unul foarte vechi...)

Cica Sursa, Formula AS.

stie cineva daca e adevarata sau nu povestea ? nu am gasit nicio alta sursa, pare o poveste inventata

Offline Xanadron

  • MARE MAESTRU
  • *****
  • Mesaje postate: 4,726
  • Gen: Bărbat
  • Ozenaut precaut
    • Vezi Profilul
    • Povestoteca SF
  • Liked: 3807
  • Likes Given: 12313
Re: Strigoiul "Cojoc" iese din joc :-)
« Răspuns #1 : 21 Ianuarie 2017, 13:42:35 »
Credeti-ma ca-i din seria "si pixelii suporta orice" - nu doar hartia deci.
Desi povestile cu [z]vircolaci :lol: au o anumita noima daca sapam spre miezul... arhontic :evil: al existentzei 'bateriilor vivante' umane care este :-D - pe orice meridiane, mioritice sau nu.

...si chiar daca satul Nucsoara - si nu NucUsoara - exista (vb. de al' din Retezat aferent comunei Sălașu de Sus din jud. Hunedoara, nu de comuna argeseana omonima).

P.S. Nu cred totusi ca orice aiureala de pe net merita deschiderea unui nou topic - pe linga multe alte inutilitati care [inca] aglomereaza fara vreun rost RUFOn.
« Ultima Modificare: 21 Ianuarie 2017, 13:47:49 de Xanadron »
Trăim pe-o planetă nebună - opriţi-o să mă cobor !!!
http://povestoteca.wordpress.com/

Offline kandaon

  • Cool
  • ***
  • Mesaje postate: 473
    • Vezi Profilul
  • Liked: 583
  • Likes Given: 779
Re: Strigoiul "Cojoc"
« Răspuns #2 : 21 Ianuarie 2017, 19:14:34 »
Povestea e intr-adevar doar o poveste, asta e si parerea mea. Cred ca autorul s-a inspirat insa partial din niste studii etnologice (pe langa ceva filme de gen, foarte probabil  :fullmoon:  :-D ).
Am citit (destul de demult, nu-mi amintesc exact titlul) o carte de mitologie populara, etnologie si credinte populare, unde se vorbea si despre strigoi, pricolici, varcolaci, valve, Fata Padurii etc, si tin minte ca apareau mai multe povesti si marturii culese din diverse sate, iar unele semanau leit cu unele parti din povestea de mai sus.

Sincer pe mine ma interesa in primul rand presupusa abilitate a "strigoilor" si varcolacilor de a-si parasi corpul fizic si de a calatori "in astral" sau de a ajunge foarte repede in locuri indepartate etc. Asta asa, ca tot se vorbeste de "remote viewing" sau asimilarea unor eprsonaje de basm din mitologii cu extraterestrii de azi (care ar fi aceiasi cu cei de ieri). Apropo, am inteles ca s-au declasificat si pus la liber si ceva arhive CIA zilele astea, dar n-am apucat sa vad pe unde se pot citi si daca apar chestii interesante legate de UFO si alte asemenea pe acolo