Lași totuși impresia că încerci să ne tragi de urechi, @Tamerlan 
Departe de mine acest lucru colega @fiulploii.
Și uite ca să vezi că nu este așa, îmi cer scuze, atât ție, cât și tuturor celorlalți care ar fi putut să aibă această impresie. Acest lucru face bine la karma (
), deci nu mă sfiiesc să te rog să mă ierți, dacă ți-am greșit cu ceva.
Apelez la îngăduința si înțelegerea ta când citești joaca noastră imatura si imaginara
Nu am numiti niciodată astfel textile colegilor mei de forum. Nu mi-aș permite.
rugându-te să contribui si tu cu explicații mai ample , cu păreri personale si ipoteze terestre pentru a ne arăta calea unei investigații detectivistice clasice neapelând la argumentul Autorității intenției Xanadronice.
Mda!... știu și eu?!… Am observant că am tendința de a scrie în așa fel încât colegii mei de forum se pot simți “atinși” cumva și de asta nu știu cum să o spun, ca să nu mi se facă iarăși un proces de intenție.
Așa că – în urma unei adânci deliberări – am ajuns la concluzia că a spune lucrurile “de-a dreptul” este cea mai bună soluție. Dacă cineva se va “simți” iarăși atins, o să-mi cer iarăși iertare. Nu văd altă soluție, mai ales atunci când urmărești Adevărul, și nu obiective mundane, de genul „recunoașterii valorii”. Ce vreau să spun este că îmi vine greu să vin “cu păreri personale” și “ipoteze terestre” atunci când știu de despre ce este vorba. “Părerile personale” și “ipotezele terestre” sunt metode adoptate de: 1) cei care știu și ei și vor să vadă ce/cât știu ceilalți/alții (din diverse motive) sau 2) cei care nu știu exact, dar au câteva hinturi și încearcă completarea puzzle-ului cu ajutorul “părerilor personale” și “ipotezelor terestre” ale celorlalți.
Tertium non datur.
Personal sunt interesat de opiniile tale pe acest subiect si nu de statutul de observator care arunca atenționări in privința neurmării anumitor căi fiindcă acest comportament mă indrituiește să concluzionez ca Sistemul nu doarme ceea ce este chiar interesant .
Mai mult ca sigur e doar o coincidență nefericită.
Mă simt onorat de această atenție, însă nu prea pot exprima opiniile personale pe acest subiect, fără repercusiuni. Am avut de multe ori “gura mare” și mi-am învățat lecția. Chiar transmit public “Sistemului” (citez!): “că am învățat să nu mă mai p… contra vântului“.
Deci, observația mea că acest topic “a luat-o la vale” (pentru care îmi cer scuze încă o dată! (după cum am zis, face bine la karma să-ți ceri scuze
)), pur și simplu viza o alunecare a discursului din planul concret/material/obiectiv, spre cel speculativ. Atâta tot!
Cu siguranță că ai dreptate atunci când zici:
In alta ordine de idei, dupa părerea mea subiectul nu a luat/o deloc la vale dar deh, totul depinde de poziția Observatorului .
Exact asta exprimă și observația mea.
Atâta timp cât investigația de tip clasic a eșuat cel putin oficial cred ca e timpul de luat in considerare si alte aspecte mai nepalpabile la prima vedere , in primul rând opera victimei, căutările si experiențele încercate - cele de care se știe.
Abia apoi cred ca putem vedea aspectul practic, fizic al soluției . In postările anterioare consider ca au inceput sa se lege niste idei si sa se explice existența unor lipsuri de probe fizice dar nu e obligatoriu ca impresia asta sa fie adevarata . Jocul rămâne deschis aproape tuturor opțiunilor .
Aici - dacă-mi este permis, bineînțeles – aș prefera epuizarea amănuntelor “investigației de tip clasic”, înainte de a concluziona că “jocul rămâne deschis (n.n.
chiar) tuturor opțiunilor”… frază care nu face decât să deschidă autostrăzi vaste de explorare, către… locul în care “lucrurile nu au umbră, iar oglinzile nu reflectă decât nimicul” (iată o opinie personală
). Deci dacă, “investigația de tip clasic” nu a dat rezultate, asta nu se datorează filozofiei, ontologiei sau istoriei religiilor sau credințelor religioase. Motivele sunt mult… mult mai mundane. Doar că ascunse în amănuntele, date cu nonșalanță la o parte, pentru deschiderea “autostrăzilor de explorare” de care vorbeam mai sus. În fine… nu-i nici un bai. Important este drumul până la țintă, nu neapărat atingerea ei. Nu-i așa?
IPC este un caz extrem datorită preocupărilor extreme ale victimei si de aceea susțin ca si soluția trebuie sa se încadreze in acelasi tipar.
Asta ar presupune că analiza asasinării unui medic veterinar, trebuie musai să se facă în sfera circumscrisă de zoologie.
Iertată să-mi fie iarăși, mica înțepătură.
Bineînțeles, că motivul asasinării lui Culianu are legătură cu sfera sa de activitate. Nu cred că este cineva pe-aici care să creadă contrariul (deși Sistemul a aruncat destule nade, pentru cei mai “naivi” cu duhul (
) - de genul: “studentului nemulțumit” sau a “partenerului homosexual gelos” ). Însă asta (cel puțin pe mine) – înainte de a mă arunca pe autostrăzile deschise de alde Gavriluță (asupra căruia mă voi opri mai târziu), mă face să analizez cu atenție detaliile mundane ale afacerii.
Victima era fascinată de matricea matematica sau computațională a Sistemului - vezi materialele anexate la postarea Precedenta - si practic se mula pe conceptul sf al " psihoistoriei lui Harry Sheldon
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Hari_Seldon
fiind de fapt mult mai generală si mai generatoare de "linii temporale adiacente" sau mai precis de schimbarea liniei temporale actuale - părerea mea si cred ca pe undeva si a lui @Xanadron
Scuze colega @Xanadron că mă folosesc si eu de tine ca de o proptea in sprijinul "observațiilor " mele dar văd că ăsta e "trendul" .
Iertată să-mi fie (iarăși!) contra, dar victima NU “era fascinată de matricea matematica sau computațională a Sistemului”. Victima
a devenit “fascinată de matricea matematica sau computațională a Sistemului”. În fine, deja iarăși încep să am gura mare și asta nu face bine la ten.
Deci, în concluzie, colega @fiulploii, te rog să mă ierți, pentru orice anume consideri tu că este necesar. Îți respect poziția și preocupările (pe care chiar le apreciez, deși nu am prea lăsat să se vadă asta
)
P.S.: Revin și cu alte răspunsuri, dat fiind că de când nu am mai scris, s-au vehiculat multe lucruri interesante pe-aici. Ar fi păcat să nu fie punctate anumite aspecte. Cândva, cel ancorat în paradigma corespunzătoare, va citi și răspunsul (la această enigmă a asasinării lui Culianu) în mod corect.
