Autor Subiect: DOCUMENTE  (Citit de 5996 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

zalmoxes

  • Vizitator
DOCUMENTE
« : 17 Mai 2008, 08:50:39 »
FOARTE INTERESANT

Offline fiulploii

  • MARE MAESTRU
  • *****
  • Mesaje postate: 3,620
  • Gen: Bărbat
    • Vezi Profilul
  • Liked: 2513
  • Likes Given: 5323
Re: DOCUMENTE
« Răspuns #1 : 04 Ianuarie 2014, 22:49:52 »
 Cred ca aici isi are locul apocriful Apocalipsa lui Moise
Apocalipsa lui Moise este carte apocrifă ce are o compoziţie creştină bazată pe un material de origine iudaică. Ea reprezintă o versiune extinsă a Cărţii Genezei, capitolele 3 şi 4. Fără îndoială, au existat de timpuriu, probabil chiar înainte de distrugerea celui de al II-lea templu, mai multe legende despre Adam şi Eva care s-au păstrat în parte, dar nu în limba lor originală. Deşi este general acceptat că Apocalipsa lui Moise aparţine corpusului apocrifelor Noului Testament, acest document ar putea la fel de bine să se numere printre apocrifele Vechiului Testament; aceasta deoarece textul nu conţine nici o referinţă explicită la vreo scriere creştină, în forma sub care se prezintă acum, pare să fie un fragment dintr-o lucrare mai extinsă. Cel puţin câteva pasaje sugerează o dată destul de veche; este foarte posibil ca autorul Evangheliei lui Nicodim să se fi inspirat de aici pentru a alcătui vestita legendă a Pomului Vieţii şi a Mirului îndurării.

Adam, aflat pe patul de moarte, îi cere Evei să-i adune pe copiii lor şi să le istorisească despre păcatul originar; înainte de cădere, ei doi locuiau în Paradis, care se afla în al treilea cer. Eva povesteşte cum şarpele a venit la ea în timp ce îngerii lor păzitori se aflau în cel mai înalt cer pentru a-l proslăvi pe Dumnezeu. Satana a convins-o să mănânce din fructele pomului interzis; la rândul ei, l-a îndemnat pe Adam să păcătuiască în acelaşi fel. Consecinţa actului lor necugetat a fost pierderea cinstei şi purităţii originare cu care Dumnezeu i-a înzestrat la creaţia lumii. Drept pedeapsă pentru fapta lor, Dumnezeu îi alungă din Paradis, trimiţându-i pe pământ. Cu toate acestea, lui Adam i se făgăduieşte - dacă viaţa lui pe pământ va fi bună şi dreaptă -, învierea în cel de-al treilea cer, unde el va putea din nou să se înfrupte din roadele Copacului Vieţii şi să trăiască veşnic.


 Cartea se poate descarca free de aici
http://www.arcb.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=6819:apocalipsa-lui-moise&catid=278:apocalipsa-lui-moise

Iar aici
http://www.arcb.ro/index.php?option=com_content&view=section&id=24
alte apocrife ale VT :
Cartea lui Adam şi a Evei
O carte apocrifă din tradiţia ebraică. Despre ea se spune că ar fi fost scrisă de Moise şi Domnul i-a descoperit aceste lucruri atunci când se afla pe munte 40 de zile înaintea Domnului, după cum se afirmă în Cartea Jubileelor.
Apocalipsa lui Avram
Apocalipsa lui Avram este o carte apocrifă de origine iudaică. Textul nu s-a păstrat decât în limba slavonă. Ea relatează împrejurările convertirii lui Abraham şi viziunile pe care le are. Ghidul său în realităţile cereşti este Iaoel, un înger care nu este Dumnezeu dar posedă într-o oarecare măsură puteri divine. Originea răului este atribuită liberei voinţe a omului. Alesul sau Mesia va aduna triburile împrăştiate ale lui Israel, însă numai Dumnezeu îi va pedepsi pe duşmanii lui Israel.
Apocalipsa lui Ilie
Apocalipsa lui Ilie este o carte apocrifă care a fost scrisă în limba greacă. Originea sa este iudaică şi a fost remaniată de un redactor creştin, la o dată imprecisă, situată între sec. II şi III al erei creştine.
Apocalipsa lui Ezdra
Apocalipsa lui Ezdra este de fapt o modestă imitaţie a cărţii apocrife 4 Ezdra. Apocalipsa lui Ezdra este cea mai bine păstrată într-o traducere etiopiană. Manuscrisul datează din secolul al XV-lea, iar porţiunile mai vechi sunt foarte greu de descifrat. Au existat cu siguranţă versiuni în greacă, care trebuie să fi fost traduceri ale unui text în ebraică redactat pe la sfârşitul secolului I d.Cr. (după unele opinii, secolul al II-lea sau al III-lea d.Cr.) dar nici una nu s-a păstrat, cu excepţia versiunilor târzii în limba latină.
Apocalipsa lui Zedra
Încercând să răspundă problemei apartenenţei Apocalipsei lui Zedra, o carte apocrifă, unii exegeţi au opinat că în forma ei finală este clar creştină, deşi păstrează un puternic substrat pur iudaic. Această reminiscenţă pare să arate că scrierea aparţine mai degrabă unei forme neuzuale de creştinism ce vădeşte o bună cunoaştere a anumitor teme iudaice, întregul text (şi nu doar predica despre iubire din cap. 1. este plin de aluzii la Noul Testament şi la ideile creştinismului timpuriu.
Cartea a treia a lui Esdra
Cartea a treia a lui Esdra este o carte apocrifă de origine iudaică. Nu aparţine Canonului Sfintei Scripturi şi este una dintre cele trei cărţi necanonice care pot fi găsite ca adaos la ediţia oficială a Bibliei Vulgata (3 Esdra, 4 Esdra şi Rugăciunea lui Manase).
Testamentul lui Ruben
Testamentul lui Ruben este preocupat îndeosebi cu admonestarea voluptăţii şi a păcătoşeniei lui Ruben în desfrâul său cu Bilha, o concubină a tatălui său. Se pare că autorul a dorit să trateze tema desfrânării în orice mod şi i-a atribuit-o lui Ruben datorită relaţiei sale cu Bilha relatată în Biblia canonică.
Testamentul lui Isahar
Testamentul lui Isahar face referire îndeosebi la ascetism, textul arătându-l pe Isahar ca fiind un om virtuos. Totuşi relatarea începe prin repovestirea istoriei biblice a cumpărării serviciilor nocturne ale lui Iacob de către Lia prin vânzarea mandragorelor Rahelei. Rahela este arătată mai virtuoasă întrucât este mai cumpătată decât „pofticioasa” Lia.
Testamentul lui Iob
Testamentul lui Iob este o carte apocrifă ce a fost compusă înainte de secolul al V-lea d.Cr. şi este considerată de majoritatea exegeţilor ca având la origine o compoziţie iudaică din primul secol înainte de Cristos sau primul secol după Cristos. Textul a fost scris cu o mare probabilitate în limba greacă; forma în care a fost găsit nu arată ca fiind o prelucrare excesiv creştină.
Cartea lui Enoh
Cartea lui Enoh, este o scriere apocrifă făcând parte din rândul apocalipselor de origine iudaică; scrisă probabil în secolul al II-lea sau I î.Cr. şi descoperită în Etiopia în anul 1773, este una dintre cele mai vechi mărturii mistice existente şi cel mai important text al corpus-ului pseudoepigrafic biblic. Pomenită şi în Scrisoarea sfântului apostol Iuda, cartea aceasta a exercitat o puternică influenţă asupra gânditorilor evrei şi creştini, inclusiv asupra autorilor Noului Testament. Câteva teme familiare precum: introducerea răului în lume de către „îngerii căzuţi”, epoca mesianică, Noul Ierusalim, Învierea şi Judecata de Apoi sunt numai câteva dintre ele.