Biserica egipteana a celor trei valahii

[fiulploii]

https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Sumerian_Cylinder_Seal_-_The_sacred_tree.jpg



Sunt izvoare care traduc simbolul ca fiind ''Copacul Cunoasterii/Vietii''.

Pe de alta parte unii sustin ideile din poza atasata

[abyss]

Este o analogie valabila in contextul corpului uman iar la nivelul principiului insine de funcționare , patternul copacului sacru poate fi identificat de la scara micro pana la scara macro, in ce domeniu doresti. De la un curmal mergand la planete si sisteme solare, galactice etc.
  In contextul de față copacul poate marca o cale de comunicare, atat suportul cat si traseul concret prin/pe care informatia circula si uneste puncte distante in spatiu si timp.
  Daca animalele folosesc liniile de camp magnetic pentru orientare si comunicare  eventual asa cred ca omul a folosit liniile de camp magnetic pentru a sonda sau receptiona "extrasenzorial" informatie in spațiu timp.
  Moise e posibil sa fi nimerit peste o fântână de linii de camp, unde a stabilit contactul cu reteaua de linii cosmice primind informatie. Apoi a construit un soi de aparat.
  Liniile acestea cere se impletesc si se unesc nu sunt doar locale, provin de la alte planete, sori etc. De unde si informația/influența pe care o exercita asupra sistemului nostru nervos, chestiune pe care ti-o traduc astrologii sub o forma inteligibilă.
  Tufa ardenta reprezintă un principiu. Cum il folosesti sa ajungi precum Moise, David , Solomon si probabil si altii.... habar nu am

[Grifon]

Nu am reușit să încarc pdf-ul cu lucrarea lui Grigoraș (fiind digitalizat după original e prea mare), dar indic link-ul de unde se poate descărca.
https://dokumen.tips/documents/criptografia-si-istoria-romneasca-emcgrigoras

Acum vreo trei ani, comentând "rețeta" sa de criptare, spuneam:

Lasandu-l deocamdata pe Sadoveanu si revenind la lucrarea lui Emilian Grigoras ("Criptografie si Istorie Romaneasca", evocata de @Daos), pot spune ca e o pista utila, dar trebuie luata cu rezerve. Autorul forteaza rau limitele criptografiei, improvizand abundent "sa iasa". E drept, alternanta grafiilor  latina / chirilica / greaca/ ebraica se practica in epoca, dar pe mine ma zgarie tare aseriuni precum "asta e un P fara bucla / T fara liniuta / X pe trei sferturi", etc. De nu mai gaseste litere "sa iasa", zice ca-s abrevieri, iar de are prea multe, zice ca-s "la deruta".

Îmi mențin opinia - procedeul este de-a dreptul hazardat, frizând pe alocuri ridicolul. Dar merită lecturat finalul (ultimele pagini), unde Em.C.Grigoraș sintetizează concluziile:
1) Mircea cel Bătrân = templier.   2) urmașii Drăculești, tot templieri, deveniți "zidari".  3) urmașii Dănești = "egipteni", deci antagonici. 4) Zidarii sunt " de 3", "egiptenii" de 4.    5) Mihai Viteazul era "egiptean", ucis de " zidari".

Tare, nu ? "Assassin's Creed" ín 1924 ! Iar mai tare e că toate acest idei, integral, sunt preluate de Radu Theodoru ín "Vulturul" (1969), apoi duse până la ultimul său roman din 2015 ("Calea Robilor).

Ăsta da hobby.

[abyss]

Foarte interesanta micutza lucrare a lui Grigoraș. Dar formidabila.
 Am ramas cu impresia ca ridicolul survine din bruschețea cu care prezintă traducerile pe care in opinia mea le consider destul de valabile.
Omul lasa impresia ca pricepea foaaarte bine modul de operare al celor care transmiteau mesajele. Zugravii nu s-ar fi apucat de capul lor niciodată , absolut niciodată sa scrie ciudățenii pe vesmintele sfinților pictați. Iconografia si textele cuprinse in imagini erau stabilite de ierarh. Astia nu se jucau cu asemenea chestiuni.... plus ca pictorii mai si trosneau la masea, plus oboseala, posturile si stresul meseriei. Cred ca stateau popii cu lumânări înfipte in pălării si le dictau ce sa scrie si cum. In primul rand la vremea aceea o biserica pictata echivala cu un Mega Mol. Acolo era toata treaba. De citit stiau doar extrem de putini, preotii in primul rand si boierii. Iar subtilitățile înscrisurilor erau doar pentru preoții pamanteni. Clar.

Interesante legaturile cu :
Marduk
Nabucodonosor
Zaharia
Kirano Kuyula ot Saka

[Grifon]

Bruschețe e puțin spus - le trântește axiomatic, deși logica sa scârțâie la fiecare....șurub.
Sunt sceptic, dar îi recunosc un singur lucru - și-a bătut binișor capul, documentarea se vede limpede.
Acum, rămânând obiectiv, trebuie să admit că o serie din canoanele de criptare invocate existau în Evul Mediu, fiind reperate (și atestate) în mai multe lucrări cunoscute. Iată un articol interesant, mai amplu și mai solid documentat, în care se prezintà o gamă variată de inscripții / cripturi:

https://corespondenteculturale.blogspot.com/2013_07_02_archive.html

Autorul (ce preferă anonimat) îl citeazà inclusiv pe Grigoraș - dar cu serioase rezerve. Argumentația sa confirmă totuși, pe alocuri, aserțiunile jurnalistului interbelic - și o face într-o manieră mai acceptabilă pentru critică.

Voi reveni cu niște completări privitoare la acest Em. C. Grigoraș - e, orice s-ar zice, un personaj interesant.

[Grifon]

Despre Em. (Emil sau Emilian) C. Grigoraș se găsesc foarte puține date, doar 3-4 referiri secvențiale.
Puse cap la cap, reperele aratà cà era jurnalist, mai mult independent. Scria în nișa "mistere / senzațional", cercetând ades culisele conspiraționiste (Siguranța, masonii, NKVD...de-ale epocii).
Ca publicist, s-a evidențiat cu lucrări mici, precum " criptografia" de aici, și cu preocupări de hermeneutică medievală.
George Călinescu, marele critic și istoric literar, și-l amintea ca o persoană introvertită, "cenușie" - ba chiar îl cataloghează ca fiind "puțin maniac".  Putea fi văzut adesea la Capșa (local elitist și boem), semn că nu stătea chiar rău cu banii, și interacționa cu multe din figurile cunoscute ale perioadei.

Lucrarea sa cu "Iglisia" si templierii a stârnit controverse doar în mediul istoricilor, nefiind prea difuzată la publicul larg. Critica a desființat-o iute, dar lucrarea a fost recuperată în era comunistă, ca izvor pentru protocroniști (si așa deduc c-a picat sub ochii lui Radu Theodoru, ce a făcut din "izvor" câteva romane interesante).

Totuși, eu altceva vreau să punctez. Tezele sale sunt îndoielnice, decriptările sale și mai bizare....dar de unde a găsit el ideea primară, noțiunea de fond ? Căci, atunci când vrei cu orice preț să-ți iasă ceva, înseamnă că acel "ceva" pre-există. În cazul lui, marile strădanii de-a dreptul rebusistice pentru a decripta "igipsia iglesia" atestă că el avea deja noțiunea, și chiar în această formulare - îi mai trebuia legitimarea ei, cu probe.

Ei, acum ne întrebăm, vrând a urmări lanțul cauzal : de unde găsise / primise Em. C. Grigoraș noțiunea ? Căci nu cred  s-o fi născocit pur și simplu, ar fi putut jongla cu taine și conspirații mai suculente în acea perioadă.
Ori cineva i-a "strecurat-o", ori a descoperit niște ițe disparate, pe care le-a croșetat până la împletire.

Mai devreme de el, alte referiri explicite la o " Iglisia" nu mai găsim. Firul mai poate fi dus, speculativ, până la Eminescu (cu așa-numitul său "plan Basarab") și apoi mai în spate, la B.P.Hașdeu.
Iar mai în urma lor, nimic. Ieșind din jumătatea a 2-a a sec. XIX ieșim din statul modern român, si nu ne mai rămâne decât obscura medievalitate, ce la noi a ținut aproape până la Tudor Vladimirescu.

[abyss]

Totuși, eu altceva vreau să punctez. Tezele sale sunt îndoielnice, decriptările sale și mai bizare....dar de unde a găsit el ideea primară, noțiunea de fond ? Căci, atunci când vrei cu orice preț să-ți iasă ceva, înseamnă că acel "ceva" pre-există. În cazul lui, marile strădanii de-a dreptul rebusistice pentru a decripta "igipsia iglesia" atestă că el avea deja noțiunea, și chiar în această formulare - îi mai trebuia legitimarea ei, cu probe.

Ei, acum ne întrebăm, vrând a urmări lanțul cauzal : de unde găsise / primise Em. C. Grigoraș noțiunea ? Căci nu cred  s-o fi născocit pur și simplu, ar fi putut jongla cu taine și conspirații mai suculente în acea perioadă.
Ori cineva i-a "strecurat-o", ori a descoperit niște ițe disparate, pe care le-a croșetat până la împletire.

Si eu mi-am pus aceeași întrebare.

Și cum sa scoți o cărțulie atât de mica si de ... putin spus bizară??

Mi-a rămas gândul la ultimele cuvinte ale lui Em. (Emil sau Emilian) C. Grigoraș:
''Si pentru ca trebuie sa inchei; voi spune ca intuiția mea, izvorâta din cele ce expun, imi indica ca materialul examinat nu e deceit oinfima particica din cel existent si ca surprinderi mai mari ne re-zerva desgroparea partii necunoscuteCine o va face insa, aici sta toata chestiunea in legatura cu cunoasterea unui ass de bizar trecut. Bucuresti, 20 Decemvrie 1924''

[Grifon]

Această încheiere confirmă pasiunea și dedicarea lui Grigoraș - omul chiar credea sincer în tezele sale (mai ales după cât s-a trudit cu toate acele inscripții).
Iar contextul (istoric / geografic / religios) este, într-adevăr, extrem de complex. Prin zonele noastre s-au perindat (și amestecat) zeci de seminții, mai mult sau mai puțin diferite. Iar peste asta se adaugă și valurile diversificate de credințe, unele chiar concomitente. Paulicieni, bogumili, templieri, arieni, nestorieni....oho. Iar pe fundal, remanent, mai era și cultul zamolxian, ce tot căuta, evolutiv, diverse sincretisme.
Cine să le mai dea de capăt....și mai ales într-o formulă inatacabilă ? Sarcină, mă tem, imposibilă.

Crâmpeie totuși se mai pot repera, puse în conexiune. De exemplu, ce caută în vestitele fresce de la mânăstirile din Moldova filosofi platoniceni / neoplatoniceni ? Sau ínsuși Pitagora, pictat și la Sucevița și la Voroneț ?
Păi, dacă zamolxianismul are rădăcini pitagoreice, aceste fresce pot fi privite ca..."link" Mai ales că ele se regăsesc aici pe cale de excepție, cu atribuirea unor mesaje biblice (în mâini) ce nu se leagă între ele (plus că acești filosofi au viețuit cu mult înaintea apariției creștinismului).

Chiar mă întreb, cum de Em. C. Grigoraș nu s-a trudit să găsească și în aceste mesaje un cod...

[abyss]

Ințelepții elinilor apar in iconografia bizantina fiindca au pomenit despre intruparea Mântuitorului nostru. Același lucru este valabil pentru sibile (cele care slujeau in temple pagane) care au proorocit despre Maica Domnului.

Filozofi:
Apollonius
Solon Atenianul
Thucydide
Plutarh
Platon
Aristotel
Filon Filologul
Sofocle
Thulius \Vulisis
Valaam vrăjitorul

Sibile:
Persana
Libiana
Delfiana
Cimeriana
Samiana
Cumeeana
Helespontica
Frigiana
Europeana
Tiburtina

https://www.scribd.com/doc/307324669/Dionisie-din-Furna-Erminia-picturii-bizantine-pdf

Daca apare alti filozofi decat cei mentionati atunci e o problema.

Un citat la Imaginea de mai sus:

''O evoluţie foarte interesantă ne dezvăluie profeţia elin-ului Pivogo(r) [=Pitagora] din
registrul al treilea al benzii drepte „cu filosofi” de la Voroneţ (Fig. 10). Profeţii identice,
atribuite aceluiaşi Pitagora, descoperim pe banda din stânga Arborelui lui Iesei de la aceeaşi
mănăstire Voroneţ (vezi supra), precum şi în pictura exterioară de la mănăstirile Humor şi
Suceviţa. Textul acestei profeţii este următorul: „Сe выш/нїй Бѓъ съ/нидgть/ и съ
ч(hло)в(h)к/ и поживg(т)/ и дв(с)тъ в/ на (ч-?)#ло(ж)...” [„Înaltul Dumnezeu va
coborî şi între oameni va trăi şi două sute (probabil, de ani) de la începutul...”]. Această
profeţie nu are nimic în comun cu spusele lui Pitagora de la Trapeza Lavrei athonite29 şi de la
biserica „Naşterea Domnului” din Arbanassi30. Nu o putem descoperi în izvoarele antice
referitoare la Pitagora sau în culegerile medievale bizantine şi slavone. Totuşi, unele afinităţi
între textul profeţiei filosofului din Samos (reprezentat în frescele moldave) şi unele surse
literare medievale există cu certitudine. Astfel, începutul profeţiei lui Pitagora de la Voroneţ
– Înaltul Dumnezeu va coborî şi între oameni va trăi... – pare să fie foarte apropiat de
profeţia apocrifă referitoare la Hristos, atribuită lui Ieremia în manuscrisul slavon de
secol XIII, cunoscut sub denumirea de „Cronograful Iudaic”: „Сg Бѓъ наш ... и посgмжg
на зgмли "вис# и съ чл(в)кы поживg...” („Dumnezeul nostru... pe pământ va apărea şi
între oameni va trăi”)31. Această profeţie apocrifă a lui Ieremia (mai exact pseudo-Ieremia)
pare să fi circulat în versiune slavonă pe parcursul mai multor secole. O găsim într-o formă
aproape identică în capitolul 81 (care precede capitolul 82 cu profeţiile Anticilor!) al primei
redacţii a Cronografului rus (1516-1522)''
http://www.medieval.istoria-artei.ro/resources/Voronrt.SCIA.AP2011-02-C.%20Ciobanu-Profetiile.pdf

[Grifon]

Bun, într-adevăr, unii din filosofii antici sunt acceptați în religie, devenind "canonici". Platon și Aristotel au fost "cooptați", dar Pitagora, din câte știu eu, nu. Și nici Homer, care nu e nici măcar filosof.

Și apoi, chiar de luăm de bună lămurirea din ultimul link, c-ar fi un citat apocrif din profetul Ieremia (să zicem), de ce trebuia atribuit lui Pitagora ?! Păi, ce păzeau ierarhii-supervizori ? Să bagi un citat apocrif, deci nerecunoscut evanghelic, si apoi, colac peste pupăză, să-l pui în gura unui păgân ?! De-l lăsau lui Ieremia, măcar păstrau aparența canonică.... Dar, hm, stricau lanțul cu filosofii antici, care rezultă astfel că era...necesar.

Cât despre misterioșii (ceilalți) filosofi ce continuă "lanțul", ce să mai zicem ? "Astakoe ", "Zmovagl ", "Goliud ", "Umid ", "Selum ", "Udin " ??
Treaba se complică. Fie și dacă forțăm traducerea "à la Grigoraș", găsind Zmovagl = Sofocle, sau Selum=Solon, tot rămâne un mare mister, care nu văd ce-ar fi avut comun cu ortodoxismul (sau cu creștinismul, în genere).
Asemenea subtilități, jocuri și adâncimi în plin Ev Mediu ? De la cine ? Și mai ales, întrebare și mai grea, pentru cine ?

[abyss]

"Astakoe ", "Zmovagl ", "Goliud ", "Umid ", "Selum ", "Udin "
Daca forțăm a la Grigoraș ... poate nu sunt nume ci o frază: " A stat Zamolxe gol si ud ascuns din lume"

[fiulploii]

"Astakoe ", "Zmovagl ", "Goliud ", "Umid ", "Selum ", "Udin "
Daca forțăm a la Grigoraș ... poate nu sunt nume ci o frază: " A stat Zamolxe gol si ud ascuns din lume"

    you made my day !  Cea mai tare glumă!

[Grifon]

"Astakoe ", "Zmovagl ", "Goliud ", "Umid ", "Selum ", "Udin "
Daca forțăm a la Grigoraș ... poate nu sunt nume ci o frază: " A stat Zamolxe gol si ud ascuns din lume"

Acest tip de "forțare" nu e à la Grigoraș, ci mai degrabă à la prof. Adrian Bucurescu (v."Dacia Secretă" și alte lucrări similare). Deși nu exclud, sunt totuși puțin înclinat să iau această ipoteză în lucru, din următoarele motive:

1) Dacă numele de filosofi erau menite să formeze, prin alăturare, propoziții, atunci ar trebui ca și celelalte nume, deja traduse (Aristotel, Platon, Pitagora) să poată compune ceva similar - și eventual conex.
2) Similaritățile fonetice / semantice sunt ades înșelătoare, iar dacă le "potrivim" după ureche pot ieși cele mai năstrușnice comparații.
3) Dacă sunt propoziții sau fraze ascunse, atunci acestea mai degrabă ar fi în "pergamentele" afișate de filosofi. Precum am zis, nu doar că nu aparțin realmente lui Pitagora, Platon, etc., ci nici nu au o legătură coerentă (vizibilă) între ele, care să le justifice alegerea și alăturarea.

Dar un anume tâlc sunt convins că există, mai ales că ideea filosofilor e reluată în cel puțin două edificii (Sucevița și Voroneț). Cum zicea și dl.@abyss, niciun zugrav nu și-ar fi permis "șotii" de capul său - așa că deducem o intenție anume la cei care au dat (și supervizat) comanda.

Posibil să fie o noimă în amplasarea anumită a coloanelor de filosofi pe lateralele tabloului în cauză. Intuiesc niște corespondențe / liante, poate orizontale, poate diagonale...după canoane geometrice.

La pitagoreici (implicit la zamolxianism) geometria și numerele erau sacre, iar armonia ansamblului trebuia să se supună unor legități matematice, nu doar estetice.

[abyss]

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/de-ce-sunt-romanii-ortodocsi-o-falsa-explicatie-istorica

[Grifon]

Precum am zis prin aprilie, am reușit să dau o fugà și la Mânăstirea Sinaia (atât la cea nouă, cât și la cea veche).
Cea nouă nu mi-a furnizat prea multe elemente de interes. E frumoasă, impozantă...dar banală.
Pe cea veche am studiat-o însă cu mare atenție, cam 2 ore - făcând și o mulțime de poze. E mică (15m / 5), așa că nu e greu să fie acoperită din toate unghiurile.
Desigur, nimic extraordinar nu sare în ochi, mai ales că se tot perindau grupuri de turiști, înghesuind zona. Totuși, am remarcat iute aceleași teme Sinai / Antim: "schimbarea la față", " rugul aprins" și chenarele ce formează figura octogonală asupra personajelor centrale.
De asemenea, zugrăveala e interesantă, dar puțin relevantă. E o re-vopsire din 1795, și nu mai păstrează din fresca originală decât zona din turlă (restul s-a pierdut într-unul din desele incendii).
Voi reveni cu păreri, atașând și unele cadre luate. Deocamdată afirm că merită cercetată - dacă nu din alte p.d.v, măcar din perspectivă cultural-istorică.