Originea Omului

[baaron]

 Originea Omului din perspectiva Istoriei Religiei

  Marea majoritate a religiilor poarta amprenta unor evenimente cruciale, ce tin de viata omului: nasterea, perpetuarea speciei, supravietuirea si moartea. Acestea au constituit si constituie "preocupari de baza, de a caror rezolvare adecvata depinde perpetuarea societatilor".Nefiind sustrasi de la Revelatia Naturala si pastrand ecoul Revelatiei Divine primordiale, oamenii si-au cautat originea intr-un act de creatie supranaturala. Nu le lipseste din memorie nici drama pacatului originar cu consecintele sale: ruperea relatiei cu Creatorul, imperfectiunea proprie si a lumii inconjuratoare, moartea. Astfel, apare religia ca nazuinta a omului de a restabili starea pierduta, de a sterge, anihila urmarile dezastruoase ale caderii. Or, acest lucru este posibil numai prin religie ca raport dintre om si Divinitate. Si numai acest raport poate oferi exceptii dramei existentei umane cu momentele ei cruciale: nasterea, perpetuarea, supravietuirea si moartea.
Pe baza acestei constatari, este valabila afirmatia ca, cu toate ca religiile nu au o valoare si demnitate egala, nu contin aceeasi doza de adevar, nu exista religie falsa, caci "o institutie umana nu se poate intemeia pe eroare si minciuna; altfel n-ar putea dura. Daca nu s-ar intemeia pe natura lucrurilor, ar intalni in ele o rezistenta pe care n-ar putea s-o infranga". Aceasta natura a lucrurilor nu este altceva decat nazuinta dupa Dumnezeu, sadita in inima omului dintru inceput, nazuinta intarita de ecoul Revelatiei Divine primordiale, de prezenta unui continut fragmentar a adevarului mantuitor (samburi de adevar imbracati in coaja groasa a mitului), cat si de accesul la revelatia naturala.
Originea omului, pentru cele mai multe culturi traditionale, este legata de un act de creatie cu totul deosebit de cel al crearii lumii inconjuratoare. Distanta care-l separa pe om de celelalte vietuitoare, plante etc. l-a facut sa creada ca aceasta (distanta) isi trage originea dintru inceput. (Nu includem aici sistemele religioase totemice, care totusi mai tarziu au primit conceptia originii sus numita). Mitul este acela care ofera omului o explicatie a propriei origini. Cu toate ca mitul camufleaza bine miezul, samanta de adevar, caci nu mitul a creat religia, ci religia mitul, fenomenul poate fi studiat si din aceasta perspectiva.
Sa facem o paranteza pentru a descrie invatatura ortodoxa despre originea omului. Naratiunea biblica descrie actul crearii omului ca pe ceva iesit din comun in comparatie cu celelalte creaturi. Creatia dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, salasluirea omului in gradina Edenului, binecuvantarea primita de la Creator de a supune pamantul, fac din Om cununa creatiei. Iar destinul lui era de a "creste" nu numai in intelesul strict al cuvantului, ci si in cel spiritual. Or, "Intreaga creatie este incheiata, perfecta. Numai omul este neterminat, adica perfectibil, intr-o continua stare de crestere. De aceea, dintre toate fiintele din univers, numai lui i-a poruncit Dumnezeu sa creasca".

Alaturi de naratiunea biblica se asaza mitul creatiei in Coran, asupra caruia nu vom zabovi, deoarece autorii Coranului au imprumutat istoria crearii omului din traditia crestina.
La akkadieni (un popor invecinat vechilor evrei), omul a fost faurit din lut de anumiti lucratori divini, apoi zeita Nammu i-a modelat inima, si En-Ki i-a dat viata. Alte texte o arata pe zeita Aruru. Acest lucru arata ca nu exista o distanta de nestrabatut dintre natura omului si a zeilor. Cu toate ca omul e creat pentru a-i servi pe zei, el, totodata, este imitatorul si colaboratorul lor. Oamenii trebuiau sa le respecte poruncile, sa nu incalce preceptele ordinii sacre, "me", care asigura atat bunul mers al lumii, cat si al societatii umane.
Religiei Egiptului antic nu ii este proprie o antropogonie, sau aceasta apare oarecum stearsa. Cel mai vechi sistem religios din Egipt, cel Memfitic, vorbeste de creatie ca efect al unei puteri creatoare, al gandirii, al cuvantului unui singur zeu " Ptah. "In inima lui Ptah s-a nascut un gand, iar limba l-a pronuntat. Omul a fost creat de Geb (Zeul Pamantului sau Pamantul insusi), fiinta lui devenind locas al gandului (logosului) lui Ptah". Oamenii, "turma zeului", au fost daruiti cu tot ce le trebuia pentru existenta. Cerul si pamantul au fost faurite spre folosul lor.
La greci, o traditie il infatiseaza pe om ca pe o creatura a lui Prometeu, facut din argila. El ii invata pe primii oameni toate meseriile si toate stiintele.
Dupa traditia religiei zoroastriene, cu sistemul ei dualist, "Ahur Mazda a zamislit lumea fizica pentru a momi Raul sa paraseasca existenta spirituala. "Astfel, Raul va cadea in capcana creatiunilor fizice, iar creatiunea cea mai desavarsita dintre toate " Omul " va nimici in cele din urma raul".
Pentru China, este specific mitul crearii lumii de un cuplu frate-sora, Fu Xi si Nii Wa, doua fiinte cu cozi de dragon. Dupa crearea Cerului si a Pamantului, Nii Wa a modelat oamenii din lut galben (pe cei nobili) si din noroi (pe cei saraci si nenorociti). Credinte asemanatoare pot fi gasite si in alte religii, inclusiv in religiile populatiilor tribale contemporane.
Un alt soi de mituri leaga originea omului de o jertfa primordiala a unui zeu, a unei fiinte divine sau din substanta acesteia. O astfel de invatatura este caracteristica in mare masura religiilor panteiste. Un mit sumerian relateaza cum omul a fost facut din sangele a doi zei Lagma, ori, mai tarziu, dupa sinteza sumero-akkadiana, originea omului e legata de sacrificiul unui arhidemon, Kingu, caruia zeul Ea "ii taie vinele, si din sangele lui a facut omenirea".
In Egipt, o traditie afirma ca omul isi trage originea din lacrimile zeului Ra. Se spune ca ochiul lui Ra a fost trimis la lupta impotriva dusmanilor. La reintoarcere, a descoperit ca locul sau a fost luat de un alt ochi, si de ciuda a inceput sa planga. Din aceste lacrimi au aparut oamenii.

E de remarcat mitul Originii relatat in imnul Purusasucta din Rig-Veda X, 90. Creatia este rezultatul unui sacrificiu cosmic. Zeii sacrifica "Omul" Purusa: din corpul sau taiat in bucati, se nasc animalele, elementele liturgice, omul cu clasele sociale (e vorba de caste), pamantul, cerul etc. Gura sa a devenit Brahman, or, din ea descinde casta brahmanilor, din bratele lui s-a nascut casta luptatorilor (ksatrya), din coapsele lui s-au nascut mestesugrii (vaysya), iar din picioare slujitorii (sudra). O alta versiune indiana spune ca oamenii coboara din perechea primordiala Cer-Pamant, stramosul lor Manu fiind considerat primul om si fiu al zeului Visvasvat.
Un mit chinezesc pune originea omului pe seama antropomorfului primordial, Pan-Ku, care creeaza Lumea si Omul din trupul sau.
Ne-am limitat la cele mai importante mituri, cu toate ca paralele pot fi gasite si in alte sisteme religioase.
Mai exista si alte conceptii cu privire la originea omului, ce o ilustreaza ca o descendenta dintr-un animal mitic, planta, obiect neinsufletit, astru sau fenomen natural. O astfel de antropogonie este proprie religiilor totemice, si nu numai. La greci, un popor, myrmidonii, descindea din furnici, altul din frasini. Dupa potop, Deucalion a repopulat pamantul cu pietre. Un mit sumerian spune ca oamenii au crescut din pamant asemenea plantelor, iar o traditie zoroastriana tardiva spune ca prima pereche de oameni a crescut pe aceeasi tulpina de revent (floare), pentru ca mai tarziu sa se separe si sa ia forma omeneasca.
Cu toate ca distanta care separa naratiunea biblica - adevarata pastratoare a adevarului revelat si a diverselor motive antropogonice ce apartin mitologiei religiilor pagane- este adesea de nestrabatut, merita atentia faptul ca majoritatea culturilor vad originea omului altfel decat a celorlalte fiinte si a lumii in general.
Un alt moment crucial pentru existenta rasei umane il constituie fenomenul mortii cu urmarile ei dezastruoase asupra omului. Scriptura afirma ca Moartea vine in lume ca urmare a pacatului neascultarii. Acesta distruge dialogul dintre Adam si Dumnezeu, raportul dintre Eu-Tu. Ravagiile pacatului si-au lasat amprentele adanci in Creatie si in Om, acesta devenind muritor. Receptorii lui Adam aproape ca nu mai erau in stare sa perceapa si sa inteleaga mesajul divin. Daca inainte de Pacat Omul era aproape perfect, atunci, dupa Cadere, Omul apare aproape distrus. Iar daca omenirea intreaga era cuprinsa in Adam, atunci urmarile pacatului devin valabile si pentru ea. Astfel, moartea ca urmare a pacatului e mostenita de tot omul ce vine in lume. Unica speranta este Mesia promis de Dumnezeu, care nu numai ca va restaura firea omului, ci o si va ridica la maretia pe care Adam o avea inainte de pacat: asemanarea cu Dumnezeu.

In istoria sa milenara, rasa umana n-a incetat sa fie nelinistita, framantata de fenomenul mortii. Moartea e privita ca ceva strain Omului, ea n-a facut parte din structura sa originara. Firea umana tine minte acest lucru si o respinge cu repulsie. Moartea nu se altoieste firii noastre, cum nu poate fi altoit mugurele uscat la o ramura vie. O respingem la fel cum organismul, adesea, respinge organele transplantate.
In cele mai multe culturi traditionale, aparitia Mortii este prezentata ca un accident neobisnuit, ce a avut loc la origini. Moartea nu e cunoscuta primilor oameni, e o consecinta a unui eveniment ulterior. Pentru religiile necrestine, mitul este unica explicatie a propriei mortalitati si a destinului petrecut sub umbra mortii.
Exista putine mituri care explica aparitia Mortii ca o consecinta a incalcarii de catre Om a unei porunci divine. Islamul invata ca atunci cand a aparut Adam, Allah a poruncit ingerilor sa se inchine lui. Acestei porunci s-au supus toti ingerii in afara de Iblis. Iblis, creat din Foc, a refuzat sa se inchine celui creat din lut. Pentru aceasta neascultare, Allah l-a blestemat pe ingerul neascultator, iar acela l-a avertizat pe Allah ca, daca-l va izgoni, atunci el, Iblis, ii va pagubi pe urmasii lui Adam. Allah i-a permis acest lucru: "Ispiteste-l pe care-l poti dintre dansii" (17, 66). Allah da porunca Omului: "Si noi am zis: "O, Adame! Asaza-te tu si femeia ta in rai si va hraniti de acolo cu indestulare, unde doriti, insa nu va apropiati de copacul acesta, ca sa nu va aflati printre cei necredinciosi", si i-a impus Satana sa se impiedice de el si i-a scos de acolo de unde erau".
Deci Pacatul este consecinta Neascultarii, iar ca urmare a Pacatului in lume vine Moartea, Omul devine slab si stricacios. Dar pentru islam, Omul este slab nu numai din cauza pacatului originar, ci si pentru ca este doar o faptura. El nu e liber in alegerile sale, caci nimeni nu este liber in lume in afara de Allah, care carmuieste faptele omenesti. In astfel de conditii, pacatul originar si urmarile lui devin neintelese.
In zoroastrism, o traditie spune ca primul om, Gayomart, cade din starea de puritate atunci cand se impreuneaza cu desfranata primordiala. Acest fapt ii aduce moartea. De fapt, zoorastrismul cunoaste mai multe pacate originare, unul dintre acestea fiind comis de Vivahvant, "care pentru a maguli poporul nostru, l-a indemnat sa manance carne de bou".
O alta traditie, iraniana, asociaza paradisul originar cu domnia lui Yima: timp de mii de ani moartea si suferinta nu au existat, si oamenii ramaneau vesnic tineri, dar cand Yima a inceput sa rosteasca minciuni, el pierde nemurirea.
La sumero-akkadieni nu se mentioneaza care ar fi anume prima eroare a omului. Se pare ca aceasta a fost de natura rituala. Dupa o traditie, mania lui En-Lil a fost provocata de zgomotul insuportabil al oamenilor. Starea negativa a omului, pentru sumero-akkadieni, este legata si de originea propriu-zisa a omului: faptura creata din sangele unui arhidemon.

Religia egipteana se pare ca leaga pacatul originar de complotul oamenilor impotriva lui Ra. Oamenii s-au razbunat pe zeu pentru ca acesta devenise batran.
In China, o traditie exalteaza caracterul paradisiac al epocii primordiale, cand Cerul si Pamantul erau apropiate. Zeii se coborau la oameni, iar oamenii se urcau la Cer urcand un munte, o scara, o liatra. In urma unui eveniment mistic (o greseala rituala), Cerul a fost despartit de Pamant. Totusi anumite persoane privilegiate - samanii, misticii, eroii, suveranii- sunt in stare sa urce la cer in stare extatica.La societatile arhaice, exista mituri care leaga mortalitatea de sacrificiul unei fiinte divine sau semidivine. Un mit atestat pe insula Seram, spune ca din corpul sfartecat si ingropat in pamant al unei tinere fete de origine semi-divina, Hainuwele, cresc plante, necunoscute pana atunci, cu care se hranesc oamenii. "Acest omor primordial a schimbat in mod radical conditia umana, caci el a introdus sexualitatea si moartea". Alt mit relateaza ca plantele nutritive provin din excrementele unui zeu. Atunci cand oamenii afla sursa respingatoare a hranei lor, ei doboara zeul, ii ingroapa trupul si se hranesc cu plantele crescute din el. Consumand alimentele crescute din cadavru, ei impartasesc natura moarta a sursei.
Unele religii leaga originea Mortii de un act arbitrar si crud al unei fiinte demonice. Dar cele mai multe mituri ale societatilor arhaice explica moartea ca pe o consecinta a unei alegeri necugetate, facuta de primii oameni, sau ca pe o urmare a unei intamplari absurde. Conform unui mit al hotentotilor, Luna il trimite pe Iepure in calitate de sol Oamenilor si-i porunceste sa le transmita urmatorul mesaj: "Dupa cum eu, Luna, mor, asa si tu (omule) vei muri si vei invia din nou". Iepurele a incurcat mesajul, zicandu-le: "Cum moare Luna, asa vei muri si tu, omule, si nu vei mai invia niciodata". La tribul Amazulu, un mit povesteste ca Umccelumuculu a trimis la oameni doi vestitori: un Cameleon cu vestea ca vor fi nemuritori si o Soparla cu vestea ca vor muri. Cameleonul a zabovit in drum, iar Soparla i-a luat-o inainte. Dupa ce a trimis vestea, Moartea a patruns in lume. "Dumnezeu nu a putut sa schimbe verdictul, pentru simplu motiv ca, o data rostite, cuvintele au creat realitatea".
Un mit melanezian spune ca "pe masura ce inaintau in viata, primii oameni si-au lepadat precum serpii pieile si au iesit intineriti. Dar, odata, o batrana venind acasa intinerita, nu a fost recunoscuta de propriul copil. Ca sa-l impace, si-a repus vechea piele, si de atunci incoace oamenii au devenit muritori".
Sa amintim in sfarsit si un mit indonezian. La inceput, cand Cerul era foarte aproape de Pamant, Creatorul trimitea darurile sale oamenilor pe capatul unei franghii. Intr-o zi, le-a trimis o piatra, dar stramosii au refuzat-o. Ceva mai tarziu, Creatorul le trimite o banana, care a fost acceptata imediat. Atunci oamenii au auzit vocea Creatorului: "Deoarece ati ales banana, viata voastra va fi scurta ca acest fruct. Daca ati fi ales piatra, viata voastra ar fi fost asemenea existentei pietrei, imuabila si nemuritoare".
Vedem deci ca, avand credinta ca starea sa amorala este o urmare a unei erori, a unei interventii demonice, a unui pacat, Omul majoritatii religiilor incearca sa atenueze cumva urmarile acestora. Se incearca o restabilire a starii care a existat "inainte", sa se impace cu Zeii, sa reinnoiasca Ordinea pierduta ajunsa la Haos. Trebuie mentionat faptul ca majoritatea religiilor necrestine concep Timpul in mod ciclic. Lumea poate fi reinnoita periodic. Cosmogonia este reiterata prin rituri, jertfe, sacrificii. Innoirea lumii poate fi facuta prin repetarea sub forma de spectacol a cosmogoniei. Cu aceasta ocazie, la diferite religii, sarbatoarea centrala din cult era cea a Anului Nou. In cadrul sarbatorii se imita actul Creatiei, fiind prezent simbolismul sexual al originii lumii. In fruntea ceremoniei putea fi imparatul, conducatorul tribului etc. Adesea, in cadrul acestor ceremonii, sunt abolite toate normele sociale si morale: se trageau palme imparatului, se practicau orgiile sexuale. Mircea Eliade explica acest lucru astfel: "Relatiile sexuale nediferentiate si excesive arunca o colectivitate intr-o epoca antica a inceputurilor. Aceasta apare clar in practica orgiilor periodice de la sfarsitul anului si la anumite intervale sacre. Astfel de rituri reactualizeaza momentul primordial al Creatiei sau stadiul de Beatitudine al inceputurilor, cand nu existau nici tabuuri sexuale, nici reguli sociale". Actiuni similare pot fi gasite si la unele secte crestine, ca Adamitii. Tot cu scopul de a restabili originea pierduta, la unele religii care concepeau creatia ca pe un produs al unei jertfe primordiale, se practicau sacrificii umane. Acestea substituiau Zeului sacrificat un om.

Conceptia timpului liniar (Inceput si Sfarsit) este cunoscuta iudaismului, islamului, zoroastrismului si altor religii. Dar nici acestea nu dau o explicatie, un sens plenar destinului, existentei umane.
Iudaismul, obosit sa astepte venirea lui Mesia, a creat sisteme religioase noi, precum Kabbala, unde locul Mantuitorului este ocupat de credinciosii insisi, or, pentru kabbala, fiecare Om poseda o particica din Acesta. Astfel, iudaismul s-a transformat din religia unui singur Dumnezeu intr-un sistem ocult si panteist.
Islamul n-a rezolvat problema Libertatii Omului. Nimeni nu este liber in lume afara de Allah. El carmuieste ritmurile cosmice si faptele omenesti. Privind lucrurile din aceasta perspectiva, ramane neinteleasa valoarea omului in islam, acelasi lucru se poate spune pe drept si despre eshatologia lor. Allah ramane un Dumnezeu egoist.
In doctrina Zoroastriana, la moda altadata (vezi F. Nietzsche), omul este privit ca o arena pe care se desfasoara lupta dintre fortele Binelui, guvernate de Ahura-Mazda, si cele ale Raului, guvernate de Ahriman. Se accentueaza libertatea Omului de a alege intre Bine si Rau. Insa aceasta devine neinteleasa in lumina faptului, caci finalul luptei este cunoscut: indiferent de deciziile si alegerea Omului, Ahura-Mazda va birui. Or, omul este o simpla capcana pentru Ahriman, o unealta, aceasta conditie fiindu-i stabilita de la Creatie.
Ca urmare a celor spuse, trebuie mentionat faptul ca, necatand la toate absurditatile si excesele specifice unor religii necrestine, ramane valabila afirmatia lui E. Durkheim ca nu exista religii false. Acest lucru e adevarat, la fel cum e adevarat sa afirmi ca oxigenul e prezent nu numai in atmosfera, ci si in apa. Insa modul acvatic de existenta nu este specific Omului, mai devreme sau mai tarziu te ineci. Dar chiar si mai inainte de a te ineca, risti sa devii prada rechinilor, a acestor himere plasmuite de mintea omeneasca in cautarea unui adevar. Aceasta stare anormala, aceasta lipsa de "aer" a facut sa izbucneasca crize de sens a existentei umane. "Urca-te pe movilele vechilor ruine si plimba-te in jur: contempla craniile oamenilor morti de demult si ale celor morti de curand, care este al raufacatorului si care este al celui ce face binele"". Sau "oare leul cel mandru, care sfasie carnea cea mai buna, ofera tamaie ca sa potoleasca mania zeitei"" Cat despre mine, am intarziat eu oare sa aduc ofranda" Totusi zeul mi-a adus lipsa, in loc de bogatie".
Pentru spiritualitatea Egiptului antic, este caracteristic dialogul dintre un om, coplesit de deznadejde, si sufletul sau, intitulat: "Disputa asupra sinuciderii". Omul se straduieste sa-si convinga sufletul de oportunitatea sinuciderii, evocand urmatoarele argumente: "Nu mai exista drepti. Tara este abandonata lucratorilor nedreptatii" Pacatul care da rarcoale pe pamant nu are sfarsit".
Deosebit de intens, pesimismul existential e infatisat in religia Greciei antice: "Nu exista om caruia Zeus sa nu-i trimita o mie de rele", oamenii sunt "fapturi de o zi", traind ca vitele, "fara sa stie din care parte va trimite Zeus destinul". Teognis, Pindar, Sofocle proclama ca soarta cea mai buna pentru oameni ar fi sa nu se nasca sau, o data nascuti, sa moara cat mai repede posibil.
In alt capat al lumii, Gautama Buddha proclama: "Totul este suferinta, totul este efemer". ""Nasterea este durere, batranetea este suferinta, boala este suferinta, moartea este suferinta. A fi unit cu ceea ce nu-ti place inseamna suferinta. A fi despartit de ceea ce iti place, a nu poseda ceea ce doresti inseamna suferinta" (Majjhima I, 141). O descriere mai sumbra a existentei umane e greu sa gasesti in alta parte. Toate eforturile umane se concentreaza in jurul incercarii de a se elibera din ciclul existentei. Dar budismul, pe langa faptul ca este o religie fara Dumnezeu, este si o antropologie fara suflet. Buddha cel eliberat inceteaza a mai exista din toate punctele de vedere, inclusiv cel spiritual. De aceea, daca pentru un egiptean sinuciderea este o metoda de a se elibera de mizeria vietii, pentru un budist, eliberarea este o sinucidere desavarsita. Afirmatia lui Sofocle ca mai bine ar fi omului sa nu se nasca, ramane valabila si pentru budhism.
Intr-o opozitie vadita cu cele expuse mai sus, se afla doctrina ortodoxa despre Om. Pentru ortodoxie, omul nu este o fiinta adusa la existenta cu scopul de a-L servi pe Dumnezeu, un sclav al Acestuia. Nu este nici o faptura a carei existenta este lipsita de orice sens. Pentru ortodoxie, omul are o demnitate inexprimabil de mare. El "este coroana Creatiei, mai ales intrucat se poate face Insusi Fiul lui Dumnezeu". "Omul e creat ca viata lui sa devina viata lui Dumnezeu-Cuvantul". "Dumnezeu l-a creat in acest scop pe om, ca partener posibil al Lui sau pentru a putea lua loc intre oameni (prin persoana Fiului), ca sa-i poata ridica pe ei la nivelul indumnezeit prin har. Si in legatura cu Omul, a creat toata natura materiala capabila de a fi purtata de El, transfigurata de El, facuta mediu de manifestare stravezie a Lui".Or, pentru antropologia ortodoxa, Hristos este piatra de temelie. "Acesta a venit in intampinarea si ajutorul nostru, facandu-Se Om intre oameni sau partenerul nostru de dialog intim si egal si cu putere de a ne inalta la nivelul indumnezeit pe care l-a imprimat umanitatea asumata de El". Hristos da un sens nou existentei umane, un sens necunoscut altor religii. Toate aspiratiile umane sunt legate de persoana lui Divino-Umana. Drama existentei umane ajunge la punctul limita si-si gaseste sens si rezolvare in intruparea, moartea si invierea Mantuitorului. El este un salvator al Omului in plin sens al acestui cuvant. Omul nu mai este privit ca ceva rau de la sine, ca ceva ce nu mai poate fi reparat, si de aceea sa merite sa fie distrus impreuna cu toata Creatia, urmand sa fie creata una noua. Invers, Omul este acel cineva pentru care "Dumnezeu a preferat aceasta moarte (a Fiului Sau), care a supraechivalat prin cutremurul produs de ea rasunetul de hau al Mortii universale. Moartea creatiunii a fost substituita de moartea Celui ce cuprindea in rezumat intreaga Lume creata, dand insa acestei morti un ecou mai zguduitor decat il putea da moartea lumii"..........

[draculasblood]

Alaturi de naratiunea biblica se asaza mitul creatiei in Coran, asupra caruia nu vom zabovi, deoarece autorii Coranului au imprumutat istoria crearii omului din traditia crestina.

asa e...dar nu numai asta ci au copiat mai multe...( eu am trait si traiesc printre musulmani de 8-9 ani )
in rest ma bucur ca am reusit sa incep sa citesc articolele FULL ...
si inca nu stiu ce sa cred : facut de Dumnezeu...de ET ... sau a evoluat din maimuta ( care e cam exclusa )....

[wlady]

Buna faza cu maimuta nu prea e exclusa , tinand cont ca unele maimute sunt foarte asemanatoare cu oamenii . O descporire a fost facuta acum 2 ani cand a fost gasita o specie de maimute evoluate mai mult de jumate , parand a fi niste oameni preistorici , avand diverse trasaturi imprumutate de la maimute si majoritatea de la om .


----------------------------------------
Wlad

[xennon_2000]

cert este faptul ca omul trebuie scos din ragnul de maimutze!nu se trage din maimuta! :x
si se aseamana foarte putin la adn......mi mult seamana genetic cu cobaii!dar nici din cobai nu suntem!Parca am fi un amalgam de gene....din toate speciile din regnul animal!

[Shadowman]

 Marea intrebare... Cine suntem...
Dar de unde venim...?
Cind vom gasi raspunsul la aceste intrebari ,altfel vom privi zeii,dumnezeii si extraterestrii...
Se tot vehiculeaza ideea ca omul isi foloseste foarte putin din potentialul urias al
creierului...10-15 %...Cu un procentaj atit de mic omul a cucerit planeta...Omul a trimis
rachete in spatiul cosmic,a explorat fundul oceanelor,a gasit leac la multe boli,a inventat automobilul,avionul,televiziunea,calculatorul,laserul,a intrat in profunzimile atomului...A dezlegat multe "mistere" ale naturii,a lumii ce-l inconjoara...Alti oameni si-au descoperit sau dezvoltat calitati sau capacitati "aparte"...Telekinezie,telepatie,clarviziune...
Cum ar fi daca oamenii  si-ar folosi 50-80 % din creier...? Ar fi  "supermani"...?
Cu siguranta...! Iar zeii,dumnezeii si extraterestrii nu cred ca ne vor mai tine predici
ori se vor umfla in pene sau "figuri" in fata noastra...
Cind vom afla adevarul cred ca va fi sfirsitul lor... :evil:
Cred in mitul lui Prometeu...Cred ca omenirea ii va trece la "index" pe asa-zisii  "zei"... Avem o origine "divina",nu suntem maimute evoluate ori domesticite prin
jocul hazardului sau prin interventiile extraterestrilor evoluati,spirituali,destepti si morali nevoie-mare... :-)
Mai degraba cred ca omul a involuat..."De ce" sau "cum",greu de raspuns...Adevarul privind originea noastra e ascuns in spatele multor porti cu cifruri,coduri,lacate si lacatele...
Un adevar care,odata aflat,va aseza omul acolo unde-i este locul : Deasupra zeilor !
Atunci sa-i vad pe extraterestrii...!  :evil:

[Anna]

Omul vine din Rai...eu din Biblie am inteles ca gradina raiului era pe Pamant. A fost izgonit de acolo pentru ca a indraznit sa manance din pomul cunoasterii binelui si raului. De fapt acest pom, a deschis omului viziunea asupra reproducerii, pentru ca imediat Adam si Eva au sesizat ca sunt goi si li s-a facut rusine. Fructul oprit a trezit la viata constiinta  omului. Dumnezeu atunci i-a izgonit pentru ca nu cumva sa manance si din pomul "vietii vesnice" si sa devina nemuritor asemeni lor( mereu am fost nelamurita de ce in Geneza se vorbeste atat de mult la plural ...probabil e Dumnezeu si ingerii). Si daca omul afla secretul nemuririi ce s-ar fi intamplat....de ce se temea Dumnezeu de acest lucru? Nu vreau sa il aprob pe Zecharia Sitchin si sa spun ca omul a fost creat ca unealta de munca...si zeii au incepu sa se teama de puterea lui mai ales dupa ce au scapat din control inmultirea speciei umane. De fapt eu una nu am simtit niciodata Vechiul testament ca fiind parte din credinta mea, e plin de controverse, de simboluri si semnificatii ascunse, si in plus pare o copie dupa scrieri vechi sumeriene. Cand eram mica imi placea sa citesc din vechiul Testament pentru ca semana a carte de povesti. E o scriere radical diferita de Noul testament, in care multe lucruri se spun clar, in care fiinta umana de pretutindeni e indemnata la iubire, la intelegere la bunatate.
Din pacate Geneza nu ne lamureste de loc cine suntem, de unde venim, si cum am fost creati.....nu face decat sa dea nastere la speculatii si controverse si mai multe.

[dpaul]

Daca ne-am trage din maimute atunci de ce mai exista maimute azi?
Mi se pare mai plauzibila ipoteza lansata de Toni Victor in carte cu experimentul Terra.
Pamantul e un laborator sau o crescatorie si noi suntem un subiect de experiment.Poate reusit, poate nu.Si din cate se pare, nu primul experiment.Si poate nici ultimul.

[toma]

Daca ne-am trage din maimute atunci de ce mai exista maimute azi?

Ciinii se trag din lupi. De ce mai exista azi lupi?
Biblia nu este decit o catre de povesti, spuse si raspuse, talmacite si rastalmacite, adaptate dupa cerintele epocii. Atit.

[darkness]

Biblia nu este decit o catre de povesti, spuse si raspuse, talmacite si rastalmacite, adaptate dupa cerintele epocii. Atit.

care epoca???

[xennon_2000]

Cum spuneam si mai sus....Omul trebuie scos din regnul animal! :martiansad:
Poate suntem un experiment sau poate nu, dar se vede ca suntem ceva distinct si bine definit in raport cu alte specii din regnul animal.
Cat despre cartea "Programul Terra", nu cred  asa ceva (ca suntem un experiment), dar contine subiecte interesante!

[Shadowman]

Cine suntem,de unde venim...?

http://stiri.zoot.ro/adn-romania-intra-pe-harta-genetica,95376.html
sau
http://biz.hotnews.ro/articol_44108_2_55_2_55_em1-trimite-unui-prieten-Teste-ADN-pe-9-personalitati-din-Romania.htm

http://natgeochannel.ro/explore/genographic/spencerwells.aspx

Poate National Geographic va retransmite filmul documentar "Calatoria omului"...Va spulbera
multe mituri...Am fost dezamagit la finalul documentarului sa vad ca stramosii nostrii nu sunt extraterestrii ori urmasii atlantilor care sapau pesteri si ingropau OZN-uri sub Sfinx sau Babele... :cry: Un lucru e cert,nu suntem urmasii hipopotamilor sau rinocerilor...!  :-) Ca sunt daci,romani,cumani,vizigoti,mongoli ,australieni sau pigmei veti afla urmarind emisiunea si citind articolele...

https://www3.nationalgeographic.com/genographic/atlas.html
https://www3.nationalgeographic.com/genographic/

[LP]

Ca sa incercam sa deslusim originile noastre (oricum nu vom reusi noi aici), trebuie sa separam anumite teorii care influenteaza gandirea fiecaruia dintre noi. Sa separam religia de stiinta si apoi sa le combinam. Momentan, ni se dau de ales 2 terorii clare: Geneza Biblica si Big-Bangul adica Darwinismul. Daca credem in big bang, este absolut logic sa credem ca am evoluat la intamplare dintr-o bacterie primitiva. Daca credem ca Universul a fost creat de un Dumnezeu, atunci si noi am fost facuti de acest Dumnezeu. Aici intervine parerea fiecaruia si ar fi placut daca am discuta incepand de aici: Big Bang sau Dumnezeu?

Este a 3 a teorie cam slabuta care zice ca am fost creati de extraterestrii. Dar aduce aceeasi problema mai departe: pe ei cine i-a creat?

[lylyt_ice]

In concluzie ce ai vrut sa spui prin postul anterior?Nu ai spus nimic nou...asta stim cu totii si de aceea incercam fiecare sa ne dam cu parerea nimeni nu este inca in masura sa deslege enigma,cu toate ca,numai imbinind cele trei posibilitati cred ca se poate contura cit de cit un raspuns ambiguu...care la rindul sau da nastere altor intrebari ,si astfel ne invirtim la nesfirsit in jurul cozii....

[LP]

 8-) Imi pare rau Lylyt, dar nu nici nu am vrut sa auc ceva nou!! Imi plac concluziile tale oricum... Toata ideea este ca un adevar in care sa combinam Big-Bang, cu Geneza si extraterestrii nu e decat un mare talmes balmes. Asta am vrut sa zic. Nu se pot confunda teoriile pt ca sunt total diferite. Ce parere ai avea daca Universul nostru este facut de nimica, viata pe Pamant creata de Dumnezeu , iar oameni "nasucti" din gene extraterestre? Are vreo logica?

[lylyt_ice]

Daca stai sa te gindesti bine are o logica si inca una foarte plauzibila,de unde ar rezulta ca tote sunt legate intre ele....La inceput a fost cuvintul si cuvintul este Dumnezeu.Asta inseamna ca sunetul a creeat materie prin unde electromagnetice....implicit forme de manifestare creeate din fotonii expusi fregventelor foarte inalte ,asa numitele creaturi de lumina(ingeri, demoni ,extraterestri).Materia pe care o cunoastem noi,fiind formata din fotonii expusi unor frecvente f.scazute.oamenii fiind un prudus creeat de aceste fiinte de lumina printr-o combinatie intre FF.inalte si joase.Noi am numit aceste fiinte inpropriu,Dumnezei.Asupra evolutiei noastre hotarim singuri in functie de pozitivul sau negativul pe care il acumulam in timpul vietii.cei de sus nu au voia sa intervina in alegerea noastra,dar ne da de inteles prin intermediul unor Profetii cam in ce directie sa n-e indreptam.Dupa cum stim din scrierile f.vechi,un grup dintre aceste fiinte S-au opus planului esential (Satan si ingerii lui),iar dupa o lupta in spatiu,au fost aruncati pe pamint.Interesul lor fiind ca oamenii sa se inmulteasca cit mai mult, in acelas timp atragindui in directie negativa ,Pentru a putea supravietuii ei insisi au nevoie de energie pozitiva, pe care nu o mai pot primii de la sursa(soarele central)de aceea o trag de la oameni, ca niste vampiri.Concomitent,aceste creaturi ,folosesc oamenii pentru a-si duce la sfirsit ,planul de aparare impotriva schimbarii frecventei pamintului ,cind vom primii din nou energie de inalta ff.de la soarele central,ceea ce ar insemna sfirsitul lor.In acest scop, au creeat deja Proiectul Haarp,care poate ecrana pamintul impotriva patrunderii in admosfera a ff.inalte din spatiul cosmic.Sa zicem ca ei se Asteapta la aceasta in jurul anului 2012.Cred ca nu mai este cazul sa reamintesc cine  este satan si oamenii lui.....................