Ştiri:

Forumul RUFOn este din nou funcțional după ce a primit un upgrade important de software și rulează acum pe un server nou.

Main Menu

Lampile eterne

Creat de Sidney, 19 Aprilie 2007, 18:47:50

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Sidney


            La mijlocul secolului al XV-lea, a fost descoperit la Roma un mormint mai putin obisnuit, a carui vechime a fost stabilita, dupa inscriptiile gasite la fata locului, la circa 1500 de ani. In el, "cufundat intr-un lichid, a carui compozitie a ramas necunoscuta, zacea trupul Tulliei, fiica lui Cicero". Corpul era intr-o perfecta stare de conservare, nici una din trasaturile fetei nefiind alterata. La picioarele defunctei, o candela raspindea o lumina palida. Cum nimeni nu mai umblase anterior pe acolo, inseamna ca ardea de un mileniu si jumatate! Din nefericire, la putin timp dupa aceea, flacara s-a stins si nimeni nu a reusit sa explice remarcabila longevitate a felinarului.

 
Un studiu amanuntit asupra a ceea ce a ramas din doua lampi vesnice aflate la Muzeul Leyda ar putea oferi o solutie. Insa, se pare ca acest aspect nu intereseaza pe nimeni. Lampile la care ne referim au fost gasite intr-o minastire din Anglia, la inceputul secolului al XV-lea, in timpul regelui Henric al VIII-lea, si se presupune ca ardeau din secolul al IV-lea. In Germania anului 1604 a fost descoperit, in interiorul unei caverne, un mormint. Conform unei inscriptii gravate pe o placa de arama, monumentul funerar apartinea lui Christian Rosenkreutz, decedat in 1484, presupus fondator al societatii secrete Rose-Croix (Crucea de Trandafiri). Primii care au patruns in sanctuar au fost intrigati, in primul rind, de lumina ce scalda toate obiectele din mausoleu, lumina ce era generata de mai multe lampi eterne si care, asa cum se intimpla cu toate lucrurile importante, s-au stins inainte ca secretul sa le fi fost patruns. Singura mentionare despre respectiva asociatie secreta poate fi gasita doar in Fama Fraternitatis Rosae Crucis, manifestul confreriei intemeiate de Rosenkreutz, publicat in 1613, la 9 ani dupa descoperirea mormintului. Iata ce puteau citi parizienii anului 1613, intr-un afis lipit pe zidurile coscovite si strimbe ale viitorului oras al luminilor: "Noi, deputati ai colegiului principal al Rose-Croix, facem sejur vizibil si invizibil in acest oras, prin gratia Celui Prea Inalt. Aratam si invatam a vorbi, fara carti sau semne, toate graiurile tarilor unde vrem sa ne aflam pentru a-i salva pe oameni, semenii nostri, din greseala si moarte. Daca cineva este cuprins numai din curiozitate de dorinta de a ne vedea, nu va reusi niciodata sa comunice cu noi; dar daca doreste sa ni se alature, noi, care citim gindurile, ii vom arata adevarul promisiunilor noastre; pina-ntr-atit ca noi nu spunem locul unde ne aflam, pentru ca gindurile unite cu vointa reala a cititorului vor fi capabile de a ne face lui cunoscuti si el noua". O suta de ani mai tirziu a fost descoperit un alt templu subteran care-i apartinea unui membru al confreriei. In ziua de 15 mai 1717, oamenii care au patruns in sanctuar au gasit un fotoliu de piatra pe care era asezat un barbat mumificat, ce parea a citi dintr-o carte voluminoasa, sprijinita pe genunchi. Linga necunoscut, un felinar emitea o lumina placuta. Brusc, o mina a cadavrului a coborit pe neasteptate, strivind lampa eterna si bagind groaza in vizitatori. Roger Bacon, Geoffroy de Villehardouin, Laonikos Chalchochondylas, Georgios Akropolites, Abul Feda, Abul Fergius pomenesc si ei despre neobisnuitele mijloace de iluminat ce par sa fi fost destul de bine cunoscute in Evul Mediu. De forma sferica si confectionate dintr-un material care "nu era nici piatra, nici sticla, nici metal, dar seamana cu toate aceste materii la un loc", intrau singure in functiune si nu foloseau nici unul din materialele combustibile cunoscute in acea vreme. Degajau o caldura si o lumina intense, fara a scoate fum, iar lovite, explodau violent, distrugind palate si cetati, asa cum s-a intimplat in Cipru, la Famagusta, si in Nicosia. Cind unul dintre aceste globuri care ardeau fara incetare a fost aruncat in mare, fiind considerat "lucratura diavoleasca", furtuna izbucnita din senin si moartea pestilor din zona au intarit ideea originii nepamintene a straniilor obiecte. Legede europene, asiatice si africane sustin ca ele ar fi fost daruite oamenilor de fiinte coborite din cer. Colonelul Fawcett, renumit explorator al continentului latino-american, afirma ca orasele ascunse in jungla sint luminate de sfere stralucitoare, iar locuitorii lor sint "descendentii unei mari civilizatii disparute". Din nefericire, Fawcett a disparut pe cind incerca sa descopere fabuloasele cetati, inainte de a divulga sursa neobisnuitelor informatii pe care le detinea. Precedindu-l cu citeva secole, cronicarul Barco Centenerra descrise si el o "luna mare", fixata in virful unui stilp inalt si care lumina in intregime cetatea, denumita de conchistadori Gran Marco (in Matto Grosso, la izvoarele Paraguayului). In cursul luptei de cucerire, misteriosul obiect a disparut fara urma, luat probabil de bastinasii care s-au retras in desisul impenetrabil al junglei. Conform exploratorului si scriitorului australian Ian Idriss, capeteniile merilor, triburi din insulele Oceanului Pacific, erau posesoarele unor asa-numite "buia", toiege care pareau sa aiba o foarte interesanta proprietate. Astfel, cind, in timpul ceremoniilor, detinatorii le indreptau spre cer, din virful lor tisneau, mai ales inainte de furtuna, o intensa lumina albastra-verzuie, asemanatoare flash-ului fotografic. Pentru realizarea toiegelor "buia" se foloseau trei pietre ovale, a caror compozitie Idriss nu o cunostea, introduse intr-o trestie groasa de bambus. Tot din piatra par a fi confectionate si sferele din virful unor stilpi inalti, care straluceau asemeni unor tuburi de neon peste colibele unui sat de la poalele muntelui Wilhelmina/Noua Guinee, asa cum mentiona, in 1963, C. S. Downyx, autorul surprinzatoarei descoperiri. Beneficiarii originalei instalatii, care intra singura in functiune la caderea noptii, aveau un nivel de dezvoltare echivalent cu ceea ce se considera a fi fost paleoliticul timpuriu. Singurele mijloace care pot fi intrevazute astazi si care ar putea egala performantele enigmaticelor lampi eterne, s-ar putea baza pe energia nucleara. Conditia ar fi, insa, ca realizarea lor sa fie miniaturala, nepericuloasa, extrem de friabila, extrem de usor de folosit si sa nu necesite intretinere. Cum, insa, legendarele felinare nu aveau nevoie, aparent, de nici un fel de combustibil, este mai probabila utilizarea surselor de energie neconventionale, desi aplicatiile practice din acest domeniu se lasa inca asteptate chiar si pentru stiinta actuala. O posibilitate ar putea-o constitui valorificarea asa-numitilor curenti telurici ce curg in profunzimile pamintului si inmagazineaza energii imense, iar o alta – utilizarea cimpului electric, care atinge in orice loc de pe suprafata globului terestru, in medie, 75 de volti pe metru. In momentul in care se apropie furtuna sau inaintea cutremurelor, el poate depasi chiar 4000 de volti/m. Tehnologiile contemporane utilizeaza aproape in exclusivitate prelucrarea la cald a materialelor, fiind mari consumatoare de energie si contribuind la poluarea cu substante nocive a mediului inconjurator. Dovedind un respect mai mare pentru natura, anticii au pus la punct metode de prelucrare a materialelor la rece, fara consumuri excesive de caldura si energie. In favoarea acestei afirmatii vin marturiile referitoare la utilizarea unei tehnici de taiere la rece si a unei tehnici de inmuiere a pietrei.   

                 Textul este  luat de  pe  net .  Comentarii pls..

Nox

#1
Interesant...

Citat din: loreley din  19 Aprilie 2007, 18:47:50
Singurele mijloace care pot fi intrevazute astazi si care ar putea egala performantele enigmaticelor lampi eterne, s-ar putea baza pe energia nucleara.

Sau era un ZPE/ZPM...

http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,104.0.html
Nu tot ce zboară şi este necunoscut este extraterestru.
All warfare is based on deception. -- Sun Tzu, 600 BC

All types of knowledge, ultimately mean self knowledge. -- Bruce Lee

pri3st3ss

da,am adus si eu in discutie  acest subiect aici:

http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,368.15.html  - Arheologie - Astronautica Antica > Tehnologie antica
..nu am primit raspuns... :|
Ii invat si ei se indeparteaza,
Ascult si ei se se apropie....
Puterea mea, este tacerea mea.

xennon_2000

Am o teorie in acest sens.
Asemanator fenomenului de fluorescenta (unele substante chimice au proprietatea de a transforma undele radio in lumina), ar fi unele substante chimice care transforma energia gravitationala sau curentii telurici in lumina. Asemanator este si fenomenul de triboluminescenta (energia mecanica este transformata in energie luminoasa).

alx

Citat din: xennon_2000 din  30 Mai 2007, 12:23:49
Am o teorie in acest sens.
Asemanator fenomenului de fluorescenta (unele substante chimice au proprietatea de a transforma undele radio in lumina), ar fi unele substante chimice care transforma energia gravitationala sau curentii telurici in lumina. Asemanator este si fenomenul de triboluminescenta (energia mecanica este transformata in energie luminoasa).

este intr-adevar o teorie interesanta...dar daca nu ai si altceva despre aceste substante...si e doar o idee a ta...nu stiu ce sa zic...
  pot avansa si eu o idee,ca aceste lumini ar proveni din cristale.Se stie ca cristalul are o structura mai speciala,atomii de carbon fiind legati intre ei intr-un mod care se regaseste doar la aceste materiale...si daca se executa modificari ale structurii din interiorul cristalului,fara sa-i modifici stratul de suprafata,energiile eliberate sunt foarte mari,unul dintre efectele acestor transferuri de energie intre niveluri fiind eliberarea fotonilor...iar pentru ca stratul exterior este foarte subtire,este si extrem de sensibil la socurile mecanice,spargerea acestui strat ducand la eliberarea energiei,distrugand totul in jur...
     Ps.  nu luati in seama ideea de mai sus,era doar o demonstratie cum poti emite teorii aparent posibile si corecte...si nu am vrut sa supar pe nimeni...
"O piatră nu cade din cer.Sau,daca se intamplă să cada,atunci nu mai e piatră,ci aerolit."

xennon_2000

Cam asa ceva am vrut eu sa zic mai sus!
Si...pana la urma de ce sa nu ne dam cu parerea?
Si chiar daca avem teorii, cine ne poate judeca? (nu suparam alx pe nimeni, stai fara grija)

Marius MMG

Dar de unde stiau astia in trecut cum sa faca toate smecheriile astea cand abea ca le putem explica noi? Si daca le stiau de ce nu s-a transmis mai departe. Am impresia ca extraterestrii si-au spus cuvantul in intoria omenirii.

pri3st3ss

da,marius,ai dreptate..uite,mai citeste si aici:

http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,31.60.html - avioane antice
http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,368.45.html - tehnologie antica ... si multe altele, plus lampa din dendera...

uuh,ce as vrea niste raspunsuri... :roll:
Ii invat si ei se indeparteaza,
Ascult si ei se se apropie....
Puterea mea, este tacerea mea.

pri3st3ss

EVER-BURNING LAMPS

In spite of amazing discoveries, the stark truth is that the early history of Egypt remains largely unknown and therefore unmapped territory. It is not possible, then, to say precisely how miles of underground passageways and chambers beneath the Giza Plateau were lit, but one thing is for sure: unless the ancients could see in the dark, the vast subterranean areas were somehow illuminated. The same question is addressed of the interior of the Great Pyramid, and Egyptologists have agreed that flaming torches were not used, for ceilings had not been black-ened with residual smoke
From what is currently known about subsurface passageways under the Pyramid Plateau, it is possible to determine that there are at least three miles of passageways 10 to 12 storeys below ground level. Both the Book of the Dead and the Pyramid Texts make striking references to "The Light-makers", and that extraordinary description may have referred to a body of people responsible for lighting the subterranean areas of their complexes.Iamblichus recorded a fascinating account that was found on a
very ancient Egyptian papyrus held in a mosque in Cairo. It was part of a 100 BC story by an unknown author about a group of people who gained entry to underground chambers around Giza for exploratory purposes. They described their experience:

 

We came to a chamber. When we entered, it became automatically illuminated by light from a tube being the height of one man's hand [approx. 6 inches or 15.24 cm] and thin,
standing vertically in the corner. As we approached the tube, it shone brighter. . .the slaves were scared and ran away in the direction from which we had come! When I touched it, it went out. We made every effort to get the tube to glow again,
but it would no longer provide light. In some chambers the light tubes worked and
in others they did not. We broke open one of the tubes and it bled beads of silver-
coloured liquid that ran fastly around the floor until they disappeared between the cracks (mercury?) As time went on, the light tubes gradually began to fail and the priests removed them and stored them in an underground vault they specially built southeast of the plateau. It was their belief that the light tubes were created by their beloved Imhotep,
who would some day return to make them work once again.


 

It was common practice among early Egyptians to seal lighted lamps in the sepulchres of their dead as offerings to their god or for the deceased to find their way to the "other side". Among the tombs near Memphis (and in the Brahmin temples of India), lights were found operating in sealed chambers and vessels, but sudden exposure to air extinguished them or caused their fuel to evaporate.
Greeks and Romans later followed the custom, and the tradition became generally established-not only that of actual burning lamps, but miniature reproductions made in terracotta were buried with the dead.Some lamps were enclosed in circular vessels for protection, and instances are recorded where the original oil was found perfectly
preserved in them after more than 2,000 years. There is ample proof from eyewitnesses that lamps were burning when the sepulchres were sealed, and it was declared by later bystanders that they were still burning when the vaults were opened hundreds of
years later.
  The possibility of preparing a fuel that would renew itself as rapidly as it was consumed was a source of considerable controversy among mediaeval authors, and numerous documents exist outlining their arguments. After due consideration of evidence at
hand, it seemed well within the range of possibility that ancient Egyptian priest-chemists manufactured lamps that burned if not  indefinitely then at least for considerable periods of time.
Numerous authorities have written on the subject of everburning lamps, with W. Wynn Westcott estimating that the number of writers who have given the subject consideration as more than 150 and H. P. Blavatsky as 173. While conclusions reached by different authors are at a variance, a majority admitted the existence of the phenomenal lamps. Only a few maintained that the lamps would burn forever, but many were willing to concede that they might remain alight for several centuries without replenishment of fuel.
It was generally believed that the wicks of those perpetual lamps were made of braided or woven asbestos, called by early alchemists "salamander's wool". The fuel appeared to have been one of the products of alchemical research, possibly produced in the temple on Mt Sinai. Several formulae for making fuel for the lamps were preserved, and in H. P. Blavatsky's profound work, Isis Unveiled, the author reprinted two complicated formulae from earlier authors of a fuel that "when made and lighted, will burn with a perpetual flame and you may set this lamp in any place where you please ".   
Some believe the fabled perpetual lamps of temples to be cunning mechanical contrivances, and some quite humorous explanations have been extended. In Egypt, rich underground deposits of asphalt and petroleum exist, and some would
have it that priests connected asbestos wicks by a secret duct to an oil deposit, which in turn connected to one or more lamps. Others thought that the belief that lamps burned
indefinitely in tombs was the result of the fact that in some cases fumes resembling smoke poured forth from the entrances of newly opened vaults. Parties going in later, and discovering lamps scattered about the floor , assumed that they were the source of the fumes. There were some well-documented stories concerning the discovery of ever-burning lamps not only in Egypt but also in other parts of the world.
De Montfaucon de Villars gave this fascinating account of the opening of the
vault of Rosicrucian Christian Rosenkreuz. When the Brethren entered the tomb of their illustrious founder 120 years after his death, they found a perpetuallamp brightly shining in a suspended manner from the ceiling. "There was a statue in armour [a robot] which destroyed the source of light when the chamber was opened."7 That is strangely similar to the accounts of Arab historians who claimed that automatons guarded galleries under the Great Pyramid.


A 17th-century account recorded another story about a robot. In central England, a curious tomb was found containing an automaton that moved when an intruder stepped upon certain stones in the floor of the vault. At that time, the Rosicrucian con-
troversy was at its height, so it was decided that the tomb was that of a Rosicrucian initiate. A countryman discovered the tomb, entered and found the interior brilliantly lit by a lamp hanging from the ceiling. As he walked toward the light, his weight
depressed the floor stones and, at once, a seated figure in heavy armour began to move. Mechanically it rose to its feet and struck the lamp with an iron baton, destroying it and thus effectively preventing the discovery of the secret substance that maintained the
flame. How long the lamp had burned was unknown, but the report said that it had been for a considerable number of years.
Ii invat si ei se indeparteaza,
Ascult si ei se se apropie....
Puterea mea, este tacerea mea.