Discutii pentru gradinita

[baaron]

CONVERSATIE INTRE DOI EMBRIONI

- Si tu crezi in viata de dupa nastere?

- Desigur. Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva. Probabil ca ne aflam
aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza.

- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea
sa arate?

- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate
ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura.

- Ce tampenie! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca
ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical? Insa ia sa iti
spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e
prea scurt cordonul ombilical.

- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa, probabil, ceva mai altfel
decat ne-am obisnuit aici.

- Pai de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se
termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o
permanenta inghesuiala, in intuneric.

- Eu nu stiu exact, cum va fi, daca ne vom naste, dar desigur ca o vom
gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi.

- Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie?

- Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu
am fi deloc.

- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca
e evident ca nu exista.

- Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum
mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne
asteapta abia de acum incolo!

[wlady]

asta zicem si noi ... nu va exista viata dupa moarte .. etc .. si ce o sa vedem dupa ? cine stie ... poate ajungem... in alta dimensiune si poate chiar noi vom fi acei alieni de care noua ne este frica in prezent .. viitorul va avea multe surprize bune si rele , mii de raspunsuri la niste intrebari imposibil de grele pt noi ( mai ales pt mine ), in viitor cred ca vom avea niste tehnologii la care noi visam , si cu timpul vom afla raspunsurile ( vom ajunge si noi la acel nivel la care putem intelege cam tot ce se poate )

[Skywalker]

Frumoasa fabula, baaron! Tu ai compus-o, sau ai preluat-o de undeva?
 Cand am vazut discutiile aprinse din topicul "In Univers tu esti aici", mi-a venit in minte o inspiratie si am inceput sa compun si eu o poveste " de gradinita". Dupa ce o sa-i dau forma finala, care nu stiu cand va fi, vreau sa o postez aici.
 Deci, sa nu se stearga acest topic!

Mda,... dupa moarte il vom vedea si noi pe Dumnezeu, cel in care cam greu credem, ca si embrionul. Si nu vom fi pregatiti pentru aceea lume...
 Vom fi ca niste bebelusi...Imi vine greu sa ma gandesc la asta.

[baaron]

Multumesc pentru aprecieri....Nu...nu eu am compus-o...este preluata de undeva insa mi s-a parut haioasa si in acelasi timp extrem de reala si adevarata....se adapteaza foarte bine la ceea ce se petrece cu noi acum:):):):)

[Skywalker]

 

   Un foc ardea in centrul unei asezari primitive, fiind nereu alimentat. El constituia atractia principala a acelei asezari. Noapte de noapte oamenii se strangeau in jurul lui si dansau. Iar pentru ca focul sa fie mare noaptea, presupunea sa fie langa el o rezerva cat mai mare de lemne. Aceste lemne erau stranse zilnic.
   Intr-o zi, in timp ce se taiau si se transportau lemne, un anume Klaus s-a impiedicat de un bushtean, care a inceput sa se rostogoleasca sub el. Si Klaus a luat-o la vale, dus de bustean. Dupa ce si-a revenit dupa cazaturile zdravene, s-a ridicat in picioare, s-a uitat la bustean, si-a sprijinit capul pe brate si a inceput sa se gandeasca:
  "... Mai sa fie, uite cum m-a dus busteanul asta la vale. Oare asa cum s-a rostoglit si acum, nu s-ar mai putea rostogoli si sa transporte greutati mai mari? Si pe distante mai lungi?".
  Tot stand pe bustean si gandindu-se, numai ce lua o crenguta si incepu sa scrijeleasca pe pamant tot felul de scheme.
Tot stand si desenand, numai ce se facu si noapte. Ceilalti din ceata erau probabil in jurul focului deja. Deodata Klaus sari in sus si striga vesel:
    -Evrika!

   A doua zi, Klaus se intalni cu un bun prieten, Albert, tot din aceeasi ceata.
    - Sa vezi ce idee grozava mi-a venit ieri, spuse Klaus. M-am gandit la ceva ca o "felie" dintr-un bustean, si cu ajutorul ei vom putea transporta mult mai usor incarcaturi mari.   Am denumit-o roata. Ce zici de roata?
    - Roata? Ce prostii vorbesti? Nu exista asa ceva cum sa existe? Mai gandeste-te inainte sa scoti din gura asemenea prostii!
    Klaus atunci ii si desena pe pamant schema unei roti si cum ar functiona.
     -Si crezi ca va functiona? Zise Albert? Mai bine lasa prostiile si hai sa taiem lemne.

    Klaus se gandi atunci: "Bine, poate asta are mintea prea inchisa.Ce ar fi daca daca as povesti intr-o noapte langa foc despre roata, doar doar se va gasi cineva cu o minte deschisa, care ma va ajuta sa o construim."
  Urmatoarea noapte, langa foc, era stransa toata ceata din aceea asezare primitiva. Klaus profita de ocazie si uncepu
sa vorbeasca despre marea lui descoperire. Insa nici de data asta nu i-a reusit.
"Ba, esti nebun! Daca ai chef sa vorbesti despre ce ai visat azi noapte, mergi in alta parte, iar daca vrei sa stai aici, atunci lasa-ne cu roata ta sau alte prostii care-ti tot vin!"
   Urmatoarele zile incepeau sa fie dramatice pentru bietul Klaus. Oamenii cand il vedeau ziceau" Uite-l si pe nebunu ala cu roata" "Ce faci, iti cauti roata?".
    Intr-o zi, cand Klaus nu a mai suportat batjocurile celorlaltor membri, a decis sa plece sa-si gaseasca alta ceata. Poate altii vor fi mai deschisi la minte si vor vedea altfel ideea lui. Si numai ce intr-o zi nu mai era de gasit in aceea asezare. Ii disparuse si urma. El a tot calatorit, pana ce a gasit o noua ceata. Dupa cateva zile de acomodare, nu a ezitat sa le prezinte si lor ideea rotii. In aceea asezare erau si multi oameni, care vroiau sa-si extinda teritoriul. Si intr-o zi, seful decise sa se organizeze toata ceata cea mare si sa porneasca la atac. Si armata a pornit tocmai spre locul de unde provenea Klaus.
   Aceea asezare a fost dintr-o data cuprinsa de panica. Veneau o gramada de care ce se deplasau pe ROTI. Fostii consateni il lui Klaus erau ca morti de frica. Nu mai vazusera niciodata asemenea arme. Parca erau din viitor. Sulitele lor abia reuseau sa zgarie carele ce mergeau pe ROTI. Toate colibele erau daramate de niste berbece care se deplasau tot pe ROTI. Iar soldatii pedestrii erau invincibili. Orice sageata se inficea intr-o mare ROATA tinuta pe un brat.
    Dupa o ora, din aceea asezare nu mai ramasese decat marele foc. Noua ceata a lui Klaus si-a marit teritoriul cu ajutorul rotii... 
                                                                                                               
                                                                                                     by SKYWALKER

[Skywalker]

  Da, Jackie, daca toti am medita la textul tau,..., dar mai ales daca am trage toti invatatura...
Cel pe care uneori il consideram inferior in comportament, poate este de fapt superior noua :wink:
Si, oare de cate ori n-am trecut prin experiente similare cu cea a biscuitilor?

  Oare acestea-s chiar discutii pentru gradinita? Sau mai bine as zice discutii "imbracate" in haine de gradinita.

[silverstar]

P?i, dac? tot suntem la gr?dini??, atunci s?...   :-)
                               
                                Ne-amuz?m pu?in cu... :-) Panselu??

- Mami, strig? Panselu?? de cum o vede pe mama, mami, gata nu mai plâng când m? la?i la gr?dini??.
- Bun, b?iatul mamei, ?i-l strânge-n bra?e.
- Mama, ?tii, azi doamna educatoare m-a ?i l?udat...
- Da? ?i ce ?i-a spus?
- P?i, m-a mângâiat pe cap ?i mi-a spus c? sunt aliniat mintal...  :-)

- Mami, strig? Panselu?? de cum intr? pe u??, mami, s?-?i spun ce ne-a spus ast?zi la ora de religie.
- Da? Spune...
- Mami, ne-a spus c? cic? de luni începe postul ?i noi nu trebuie s? mai mânc?m carne...
- ?i tu, tu ce ai de gând s? faci?
- P?i, nu mai m?nânc carne, mînânc numai ?ni?el...  :-)

La ora de geografie.
- Panselu??, vrei s? mai nume?ti ?i tu m?car un loc unde se g?se?te sare?
- Da? P?i, în grajdi, la vaca lui bunica...

Directorul intr? furios la clasa a VI-a. Când îl vede pe Panselu?? îl întreab? a?a, f?r? nici o leg?tur? cu motivul pentru care a venise.
- Ia spune, Panselu??, tu nu cumva fumezi?
- Nu, don director, nu s? mor eu, m-am l?sat din clasa a V-a...  :-)

//bluemoon8520 [fara text integral cu bold]

[silverstar]

Amica mea

Acum o or?, pisica mea ce-mi ?ine companie   
De când recems?mântul nu m? ?tie,
A p?r?sit în tain? farul
Ce-mi lumineaz? portul
?i a venit tip-til pe-acoperi?
În dinti cu pa?aportul...

"Te du, frumoasa mea, copil?,
Te-a?teapt? marea ?i oceanul,
Î?i râde Coasta de Azur într-o pupuil?"
?i de sub pat a scos pisica mea ligheanul...

"?i când de mare r?u ?i se va face
S? te arunci pe calul
Ce galopeaz? printre nori,
Popas s? faci acolo unde lunii-i place
S?-?i bea cafeaua diminea?a
În cântec de viori".

Pe mas? a deschis un manual de-astronomie
Apoi mi-a spus s-a?tept
C? nu-i prielnic timpul,
?i eu, dus? de nas de o pisic?
M-am conformat
?i-am a?teptat...

Târziu, într-un amurg de plictiseal?,
Am preferat s? plec, f?r? s? ?tie,
Cu trenul care-n zori a deraiat
Printre pahare ?i ?erve?ele de hârtie...  :roll:

//bluemoon8520 [fara text integral cu bold]

[silverstar]

Roman? la Gherm?ne?ti (1989)

În satul Gherm?ne?ti,
Acum o s?pt?mân?,
Venit-am c-o valiz?,
Cu mama ?i-o ma?in?.

Prietena mea, Doina din Vaslui
Mi-a spus c? la spitalul sanatoriului
Lucreaz? un doctor tân?r, frumos ?i elegant
F?când, îns?, o gre?eal? -
Asem?narea cu al ei b?rbat...

S?-i cunosc pe cei din jur n-a fost prea greu,
Pentru c? acolo unde-s eu
Neap?rat trebuie s? fie
?i cântece, ?i joc, ?i veselie.

L-am cunoscut întâi pe dumnealui,
Director sau inspector la Vaslui,
Apoi pe juna Angelique
O dam? very, very chique,
Prieten? cu doamna de la Hu?i
Da unde ne sosesc pe pia??
Cei mai gusto?i harbuji,
Prieten? la rândul ei
Cu doamna cu discopatie
De la rezerva trei.

Vineri seara ne-am întâlnit cu to?ii pe potec?
?i-am stabilit s? ne petrecem seara la o discotec?,
Improvizat? - c-a?a e la spital,
Nu este sal? special? pentru bal...

?i Doamne, ce sear? minunat?-a fost
De se-ntrebau HB-urile f?r? rost:
Au, maic?, oare ce s? fie,
Botez, aniversare, cununie?

?i vineri seara, cântat de Marian la-acordeon
Am auzit un cântec nou, de dor
Pe care de atunci îl fredonez neîncetat
În dorul unui înger
Din via?a mea pe veci plecat...

?i de atunci, de când tot fredonez aceast? pies?
Bruna din Bucure?ti m-a botezat "prin?es?",
Iar eu, la rândul meu, în gând,
L-am botezat pe ddoctorul Con?escu G. "atât"

?i, ca s? r?mân? pour toujour
Acest de neuitat for me sejour
Pe o caset? am înregistrat
Pu?in din ce atunci noi am cântat,
S? duc în casa mea, mereu pustie,
Acest crâmpei de-aleas? veselie. :roll:

//bluemoon8520 [fara text integral cu bold]

[silverstar]

Dac? vine prim?vara...

Dac? vine prim?vara
?i g?se?te r?t?cit?
Doar o pat? mic?, mic?
De om?t pufos ?i moale,
Ea se sup?r?, se-nfoaie,
Sufl? ca un mo? în deal,
?i se poart? ca un val
Care m?tur? din cale
Tot ce-i dor ?i ideal.

Dac? vine prim?vara,
Tu - om bun ?i r?bd?tor
N-o for?a cu rug?min?i
S?-?i aduc? pomi în floare
?i curând zile fierbin?i.

Dac? vine prim?vara
Poart?-te-ng?duitor,
Fiindc? ea, nesuferita,
Ba-ntr-o zi e mofturoas?,
Ba într-alta-i radioas?,
Dar încet, pe nesim?ite,
Când nici nu te mai a?tep?i,
Se-mblânze?te ?i s?rut?
Ai p?mântului pere?i.
?i atunci, ca-ntr-o poveste,
Cre?te iarb?, r?sar flori
?i î?i râde în fereastr?
Soarele pictat pe ?iruri
Nesfâr?ite de cocori... :roll:

//bluemoon8520 [fara text integral cu bold]

[silverstar]

Ce crede?i? Plantele, florile au sentimente? Ia citi?i aici...

Daliile  (publicat? în rev. Formula AS, 9 aug. 2004

Întâmplarea s-a petrecut nu departe de ora?, acolo unde fratele meu are o curte ?i o gr?din? bine îngrijit?, mândria întregii familii. Era într-o sâmb?t? de august ?i zi de s?rb?toare. Cumnata mea mi-a întins un cu?it ?i m-a rugat s? aduc din gr?din? câteva dalii. Le-am ales pe cele mai frumoase ?i le-am pus pe masa a?ezat? sub bolta de vi??-de-vie din fa?a casei. Urma s? vin? în vizit? ni?te prieteni, blocari ca ?i mine, ?i fiecare ne str?duiam ca totul s? fie cât mai frumos, cât mai primitor...
?i, cum ziua era deosebit de pl?cut?, musafirii ?i-au f?cut apari?ia mai curând decât ne a?teptam. Nici n-am observat care din cei veni?i i-a intins cumnatei mele un superb buchet de gladiole de un crem cald, calm, cu frunze - s?bii lungi ?i grele de-atâta verde - mândre ?i parc? sfid?toare.
În clipa în care cumnata s-a întors spre vaza de pe mas? s? le pun? lâng? florile culese de mine, am s?rit de pe prisp? ?i am strigat: "Nu! Se sup?r? daliile..." S-a f?cut o lini?te total?. To?i ochii s-au întors spre mine - care mira?i, care comp?timitori, care... "N-am mai auzit una ca asta...", a spus unul dintre musafiri, întorcându-mi spatele. Încremenisem. Mi-era ru?ine, voiam s? se deschid? p?mântul ?i, printr-un miracol, s? dispar. "Florile acestea ?in m?car o s?pt?mân?", a rupt t?cerea cumnata, privind cu ochii str?lucind de bucurie la vaza acum burdu?it? de dalii ?i gladiole.
Am plecat cu capul în p?mânt, umilit?, cu sufletul greu ?i regretul de a nu-mi fi ?inut gura. Cu siguran??, to?i au gândit, dac? nu chiar au ?i spus, c? sunt "?uie"... Am luat o p?tur? ?i, cu o carte sub bra?, m-am dus departe, tocmai spre cap?tul gr?dinii, ca s? nu m? mai vad? nimeni. N-am reu?it s? citesc nici un rând. Ore întregi am stat cu ochii pe cer, mângâiat?, din când în când, de acierile blânde ale unui vânt c?ldu?, certându-m?, în gând, pentru gafa f?cut?.
Târziu, m-am furi?at în cas? ?i, numai ce-am pus capul pe pern?, am adormit strivind între gene o lacrim? amar?, o lacrim? care m? ap?sase greu întreaga zi...
Când mi-am dat seama c? nu e vis ?i c?, într-adev?r, cineva m? strig?, am ie?it pe prisp?. "Uite, uite..." ?i un deget îmi ar?ta vaza. "Uit?-te pe mas?, nu vezi nimic? Ai avut dreptate... De unde-ai ?tiut?" Frecându-mi ochii, am coborât încet sc?rile ?i m-am îndreptat spre masa în jurul c?reia to?i st?teau în picioare?i priveau ceva, nedumeri?i...
M-am apropiat ?i eu ?i atunci am v?zut cum florile culese de mine se sufocaser?, muriser?. Tulpina lor se înmuiase ?i toate daliile erau c?zute peste buza vazei ca ni?te solda?i secera?i de la mijloc. "Florile nu se amestec?," am spus eu. "Au ?i ele orgolii. Noi, oamenii ?tim cum s? ne ferim de un intrus, dar ele... Ele reac?ioneaz? a?a, cum vede?i..." Am luat daliile din vaz? ?i le-am a?ezat la r?d?cina nucului. La fel de maiestoase, pe mas? r?m?seser? gladiolele. Învinseser?...  :roll:

//bluemoon8520 [fara text integral cu bold]

[Skywalker]

Bravo, Silverstar! Frumoase poezii!

Iar despre povestioara cu "relatiile intre plante", deja intri in domeniul meu. Adica viitorul domeniu, ca inca sunt student. Sa sti ca intr-adevar intre plante se stabilesc relatii, care pot fi si antagonice(cum e cazul descris de tine). Si aceste relatii intre plante se pot explica stiintific. Forumul acesta nu e pentru astfel de subiecte, de aceea nu voi scrie aici nimic despre relatiile intre plante sau intre plante si astrii. Insa daca esti interesata de acest domeniu, trimite-mi te rog in mesaj privat. Voi fi bucuros sa-ti raspund la orice intrebare legata de plante.

[toma]

Hazli povesti.
Un pestisor din adincurile intunecate ale marii inoata spre suprafata pina ajunde la suprafata. Vede cu uimire un soare stralucitor si, mai ales, ca apa se termina si nu se intinde la infinit!
Da navala in adincuri, isi aduna semenii si le povesteste.
- Fugi de aici nene, cum o sa fie lumina, cum o sa se termine apa?!
Atunci un alt pestisor inoata si el spre suprafata. Inoata, inoata si...ajunge la suprafata, noaptea pe furtuna!
Vine disperat inapoi in adincuri si povesteste:
- Mai fratilor, apa nu se tremina, cit despre lumina...ce sa mai vorbim!
Spiritele fiind incinse, se intruneste o comisie care se decide sa inoate spre suprafata. Inoata ei ce inoata si ajung la suprafata tocmai dupa potolirea furtunii ce a lasat un urma nitele valuri si un cer senin, plin de stele.
Vine conisia inapoi si decide irevocabil:
- Uite cum sta treaba: apa, ba se termina, ba reapare peste capul tau. Cit despre lumina...parca, parca ar fi ceva, ceva, dar nesemnificativ!

Mai mult decit un tilc!

[silverstar]

IEDERA - publicat? în rev. Formula AS, 12 apr. 1999

Când mergeam la Emi, buna ?i draga mea prieten de care în fiecare zi mi-e dor, cea mai mare pl?cere a mea era s? stau la buc?t?rie. Minute întregi priveam corzile iederii bogat împodobite de frunze mari, cât palma, de un verde str?lucitor, care acopereau to?i pere?ii înc?perii. "Vrei ?i tu?" m-a întrebat într-o zi. "Da,"i-am r?spuns, "dar nu ?tiu ce s? fac, cum s? procedez..." A rupt o ml?di?? cu câteva frunzuli?e ?i mi-a spus s? o pun în ap?.Dup? ce i-au ie?it "must??i", am plantat-o într-un ghiveci. Cu toate îngrijirile, mai bine de un an, iedera mea nu a crescut m?car cu un milimetru, dar nici nu s-a uscat. ?i, într-o diminea??, în timp ce-o udam, am început s?-i vorbesc calm, lini?tit, cu blânde?e, ca unei fiin?e dragi. F?ceam acela?i lucru când îi serveam por?ia zilnic? de "hran?". ?i... miracolul s-a produs! În nici dou? luni, iedera mea a trecut de mai bine de un metru lungime.
Când m-am hot?rât s? p?r?sesc ora?ul care m? adoptase dup? terminarea studiilor universitare, primul lucru luat din cas? a fost ghiveciul cu iedera. I-am legat corzile s? nu se rup? ?i tot drumul am ?inut ghiveciul în bra?e.
Din p?cate, noua mea locuin?? s-a dovedit a nu fi ceea ce crezusem ?i sperasem. Au început nemul?umirile, fr?mânt?rile suflete?ti, repro?urile pe care mi le f?ceam singur?. Nimic nu ma mai interesa. F?ceam totul mecanic, triste?ea nu m? p?r?sea o clip?, în jurul meu se n?ruise totul... Într-o zi, am observat c? frunzele iederei se ve?tejiser?. Apatic? ?i indiferent?, am udat-o, spunându-mi în gând c? o s?-?i revin?. Între timp, am hot?rât s? m? mut în alt? locuin?? ?i, de?i foarte greu, în câteva zile totul s-a rezolvat. Dar... stupoare! Iedera mea se uscase... Când? De ce? Frunzele, odinioar? atât de vesele, se zdrobeau între degete, transformându-se în praf. Indiferen?a mea, dar , mai ales egoismul de care m? l?sasem dominat?, o uciseser?. Iubirea, cuvintele de alint, laudele cu care o obi?nuisem r?m?seser? undeva, departe...
Când am desprins-o de pe perete, am observat cu mirare c? undeva, pe la mijlocul corzii uscate, mai erau vreo dou? frunze verzi care supravie?uiser?. Le-am rupt ?i, f?r? o vorb? le-am întins cumnatei mele care m? ajuta la împachetat. Dup? câteva luni, în toamn?, când am mers s?-i fac o vizit?, am r?mas câteva clipe în curte, unde zeci de ghivece de flori str?luceau înc? în razele soarelui. "O recuno?ti?" m-a întrebat. Am tres?rit ?i mi-am întors privirile spre flori... "O recuno?ti?" m-a întrebat din nou, amuzându-se de nedumerirea care mi se citea în priviri. Mâna ei a atins o ieder? splendit?, cu frunze mari, lucioase, orbitor de verzi ?i de catifelate. Am privit mai cu aten?ie. Iedera era chiar în vaza pe care o abandonasem indiferent?. Am început s?-i vorbesc ?optit, s-o mângâi ?i cred ?i ast?zi c? sub atingerea palmelor mele, am sim?it-o vibrând...
Am adus-o acas?. Îi place aici, pentru c? ?i mie îmi place. În fiecare zi cre?te câte pu?in pentru c?, indiferent de starea mea sufleteasc?, nu uit s?-i spun câte un cuvânt care s?-i fac? pl?cere, s-o încânte, s-o flateze...
Verdele de smarald al frunzelor sale e primul lucru pe care-l v?d când deschid u?a casei.  :roll:

//bluemoon8520 [fara text integral cu bold]

[baaron]

                   

          INTREBARI EXISTENTIALE

1. De ce "prescurtare" este un cuvant asa lung ?

2. De ce soldatii Kamikaze purtau o casca ?

3. De ce se sterilizeaza acele cu care se fac injectiile condamnatilor la
moarte ?

4. Care este sinonimul cuvantului " sinonim " ?

5. De ce nu exista mancare de pisici cu gust de soarece ?

6. Daca nimic nu se lipeste de teflon, cum e lipit teflonul de tigaie ?

7. De ce balerinele merg mereu pe varfuri ? Nu ar fi mai simplu sa angajeze balerine mai inalte ?

8. Vreau sa imi cumpar un bumerang nou. Cum pot sa scap de cel vechi ?

9. De ce localurile deschise non stop au incuietori ?

10. De ce avioanele nu sunt fabricate din acelasi material din care sunt facute cutiile negre ?

11. Cum poate avea Donald nepoti daca nu are frati sau surori ?

12. Adam avea buric ?

13. Daca Superman este asa de destept, de ce isi ia chilotii peste pantaloni ?

14. Cand faci fotografii cu Mickey la Disneyland, omul din interiorul lui Mickey zambeste ?

15. Cand o masina merge, aerul din interiorul pneului se invarte ?

16. Daca o pisica pica mereu in picioare si o bucata de paine cu unt cade mereu pe partea unsa, ce se intampla daca legam o felie de paine unsa cu unt de spatele unei pisici si o aruncam pe fereastra ?

17. Ce culoare are un cameleon cand se uita intr-o oglinda ?

//bluemoon8520 [fara text integral cu bold]