the "BLACK Pope" sau cine conduce lumea....

[Ronin]

Cateva extrase dintr-o carte neobisnuita:

"În întreaga creºtinãtate, protestantismul era ameninþat de duºmani redutabili. Dupã ce primele biruinþe asupra Reformei au trecut, Roma adusese forþe noi, nãdãjduind sã-ºi desãvârºeascã distrugerea. În vremea aceea a fost creat ordinul iezuiþilor, cel mai tiran, cel mai lipsit de conºtiinþã ºi puternic dintre toþi apãrãtorii papalitãþii. Cãlugãrii acestui ordin erau cu totul izolaþi de orice fel de legãturi pãmânteºti ºi interese omeneºti, morþi faþã de cerinþele afecþiunii naturale, cu raþiunea ºi conºtiinþa complet înãbuºite, ei nu cunoºteau nici o regulã, nici o legãturã, în afarã de aceea a ordinului lor, ºi nici o datorie în afarã de aceea a extinderii puterii lui (vezi note suplimentare). Evanghelia lui Hristos i-a fãcut în stare pe aderenþii ei sã facã faþã primejdiei ºi sã suporte suferinþele, fãrã sã se descurajeze din cauza frigului, a foamei, a trudei ºi a sãrãciei, ca sã înalþe steagul adevãrului, fãcând faþã scaunului de torturã, temniþei ºi rugului. Pentru a lupta împotriva acestor forþe, iezuismul îi inspira pe urmaºii lui cu un fanatism care-i fãcea în stare sã îndure ºi ei primejdii asemãnãtoare ca sã opunã puterii adevãrului toate mijloacele de amãgire. N-a existat o crimã mai oribilã pe care sã n-o sãvârºeascã, nici o amãgire josnicã pentru a o practica, nici o prefãcãtorie prea perfidã la care sã nu recurgã. Legaþi prin jurãmânt pentru o sãrãcie ºi umilinþã continuã, ei aveau scopul de a câºtiga bogãþie ºi putere, ca sã fie devotaþi înãbuºirii protestantismului ºi restabilirii supremaþiei papale.


Ca membri ai ordinului lor, aveau un aparent veºmânt de sfinþenie, vizitând închisori ºi spitale, ajutându-i pe bolnavi ºi pe sãraci, mãrturisind cã au renunþat la lume ºi purtând numele sfânt al lui Isus care a venit sã facã binele. Însã, sub aceastã înfãþiºare exterioarã fãrã reproº, se ascundeau adesea planurile cele mai josnice ºi criminale. Un principiu fundamental al ordinului era acela cã scopul scuzã mijloacele. ªi în virtutea acestui principiu, minciunile, furturile, jurãmintele false, asasinatele erau nu numai scuzate, dar erau ºi recomandate atunci când slujeau interesele bisericii. Sub diverse deghizãri, iezuiþii îºi croiau drum în funcþii de stat, devenind chiar consilieri ai regelui ºi conducând astfel politica naþiunilor.

Deveneau servitori pentru a-i spiona pe stãpânii lor. Înfiinþau ºcoli pentru copiii prinþilor ºi ai nobililor ºi ºcoli pentru poporul de rând, în care copiii protestanþilor erau atraºi ºi educaþi în pãzirea ritualurilor catolice. Toatã pompa ºi manifestarea exterioarã de atunci a cultului romano-catolic avea drept scop sã producã confuzie, sã uimeascã ºi sã cucereascã imaginaþia ºi în felul acesta libertatea, pentru care pãrinþii luptaserã ºi muriserã, sã fie trãdatã de copii. Iezuiþii s-au rãspândit cu repeziciune în Europa ºi oriunde ajungeau se producea o reînviorare a papalitãþii.

Pentru a le da o putere mai mare, a fost datã o bulã papalã care împuternicea Inchiziþia (vezi note suplimentare). În ciuda faptului cã era privit cu oroare chiar ºi în þãrile catolice, acest tribunal groaznic a fost din nou înfiinþat de cãtre conducãtorii papistaºi, astfel cruzimile prea groaznice pentru a suporta lumina zilei au fost repetate în temniþe ascunse. În multe þãri, mii ºi mii de oameni chiar din floarea naþiunii, cei mai sinceri ºi mai nobili, cei mai inteligenþi, mai educaþi, pastori evlavioºi ºi devotaþi cetãþeni harnici ºi patrioþi, savanþi eminenþi, artiºti talentaþi ºi meseriaºi pricepuþi, erau omorâþi sau obligaþi sã fugã în alte þãri.
Acestea au fost mijloacele la care a recurs Roma pentru a stinge lumina Reformei, pentru a-i despãrþi pe oameni de Biblie ºi pentru a restabili ignoranþa ºi superstiþia evului mediu."


Tragedia Veacurilor, pag.235-236


"Plecarea hughenoþilor a fost marcatã în Franþa de o decãdere generalã. Oraºe meºteºugãreºti înfloritoare au decãzut, regiuni fertile s-au transformat în adevãrate pustietãþi, stagnarea intelectualã ºi decãderea moralã au urmat unei perioade de progres neobiºnuit. Parisul a devenit un vast azil pentru sãraci ºi s-a apreciat cã, la izbucnirea Revoluþiei, douã sute de mii de sãraci cerºeau pâinea din mâna regelui. Numai iezuiþii prosperau într-o þarã în plinã decãdere ºi conduceau cu o tiranie groaznicã bisericile ºi ºcolile, închisorile ºi galerele".
Tragedia Veacurilor, pag. 280


Pagina 237 . Iezuiþii - Pentru o declaraþie cu privire la originea, principiile ºi þelurile "Societãþii lui Isus", aºa cum au fost subliniate de membrii acestui ordin, vezi o lucrare intitulatã Concerning Jesuits, editatã de Rev. John Gerard, S.J., ºi publicatã la Londra în anul 1902 de Societatea Adevãrului Catolic. În aceastã lucrare se spune: "Resortul întregii organizaþii a societãþii este un spirit de totalã ascultare. Fiecare, scrie Sf.Ignaþiu, sã fie convins cã toþi aceia care trãiesc în ascultare ar trebui sã se lase miºcaþi ºi cãlãuziþi de providenþa divinã prin superiorii lor, ca ºi cum ar fi un trup mort care se lasã purtat oriunde ºi sã fie tratat oricum, sau ca toiagul unui bãtrân de care se slujeºte ºi care-l þine în mânã cum vrea".


Aceastã supunere absolutã este înnobilatã de motivul ei ºi trebuie sã fie, continuã întemeietorul... promptã, cu bucurie ºi stãruitoare... ascultãtorul religios împlineºte cu bucurie ceea ce i-au încredinþat superiorii lui pentru binele general, asigurat cã prin aceasta el corespunde în adevãr voinþei divine". The Contess R. de Courson in Concerning Jesuits, Pagina. 6.


Tragedia Veacurilor, Note Suplimentare, pag.687

[Ronin]

SECRETA MONITA
INSTRUCTIUNILE SECRETE ALE IEZUITILOR

Pe lânga Juramânt, iezuitii au un îndreptar intitulat Secreta Monita. Dupa stiinta autorului ea a fost divulgata lumii doar de doua ori: o data în anii 1600' si o data în anii 1800'. Datorita dimensiunilor continutului sau care se refera la subiectul nostru, The Secret Instructions of The Jezuits - 1857 (Instructiunile secrete ale iezuitilor) este retiparita în întregime (în Vatican Assasins - Asasinii Vaticanului). (Datorita lungimii acestui material, noi aici la The SPECTRUM vom prezenta doar câteva extrase si titluri de capitole, dar acest lucru ar trebui sa fie suficient pentru a va forma o idee destul de clara despre ceea ce se contine în ele. Pentru prezentarea completa, consultati Vatican Assasins. Portiunile pe care sunteti pe cale sa le cititi, nu au fost tiparite (dupa cunostinta noastra) în nici un ziar modern. Ceea ce sunteti pe cale sa cititi, The Secret Instructions Of The Jesuits - Instructiunile secrete ale Iezuitilor a fost publicata pentru prima data în 1669 de catre venerabilul si învatatul Dr. Compton, Episcop de Londra. 
Argumentele lui pentru autenticitatea lor si caracterul lui ca învatat si teolog sunt o garantie suficienta ca el nu si-ar folosi niciodata numele si influenta pentru a sustine o lucrare a carei autoritate este dubioasa sau menita sa induca opinia publica în eroare. Trebuie sa mai adaugam doar ca ultima editie americana, publicata la Princeton, si aceasta pe care o publicam, sunt luate din traducerea care a fost publicata la Londra în 1723 si dedicata lui Sir Robert Walpole, care a fost dupa aceea Lord Oxford si care a avut înalta onoare de a fi primul ministru sub George I si George II.

INSTRUCTIUNILE SECRETE ALE IEZUITILOR

Capitolul 1: Cum trebuie sa se poarte membrii societatii când încep o noua organizatie.
V. La prima lor stabilire, membrii nostri trebuie sa fie precauti în ceea ce priveste achizitionarea de terenuri; dar daca se întâmpla sa cumpere terenuri care sunt bine situate, trebuie ca aceasta sa fie facuta în numele unui prieten credincios si de încredere. Si pentru ca saracia noastra sa poata fi o camuflare a realitatii, trebuie ca achizitionarile adiacente locurilor unde se gasesc corporatiile noastre, sa fie atribuite de catre arhiepiscop unor corporatii situate la distanta; prin aceste mijloace va fi imposibil pentru conducatori si magistrati sa ajunga la o cunoastere exacta a nivelului la care se ridica veniturile Societatii.

VI. Sa nu se aleaga nici un loc de catre membri nostri pentru înfiintarea unei societati altundeva decât în orasele bogate; scopul Societatii fiind imitarea Salvatorului nostru binecuvântat, care si-a avut resedinta principala în metropola Iudeii si care nu a avut decât vizite în tranzit în locurile mai putin remarcabile.

VII. Trebuie ca sumele cele mai mari sa fie întotdeauna stoarse de la vaduve, prin manifestari frecvente ale necesitatilor noastre extreme.

VIII. În fiecare provincie, nimeni decât conducatorul trebuie sa fie complet informat de adevarata valoare a veniturilor noastre; si trebuie ca ceea ce se afla în tezaurul Romei sa fie tinut întotdeauna ca un secret inviolabil.

Capitolul II: În ce maniera trebuie sa se comporte Societatea asa încât sa se strecoare, si dupa aceea sa pastreze o cunoastere buna a printilor, nobililor si a persoanelor celor mai distinse.

I. Printii si persoanele distinse de pretutindeni trebuie cu toate mijloacele sa fie astfel conduse încât sa dispunem de urechile lor, aceasta asigurându-ne cu usurinta inimile lor; prin aceasta procedura toate persoanele vor deveni uneltele noastre si nimeni nu va mai îndrazni sa provoace societatii cea mai mica neliniste sau opozitie.

II. Persoanele ecleziastice sa câstige un sprijin mare din partea printilor si nobililor, închizând ochii la viciile lor si dând o interpretare favorabila pentru tot ceea ce ei fac în mod gresit; putem observa aceasta în contractarea casatoriilor lor cu rudele si neamurile lor apropiate sau cu cei asemenea lor. Trebuie sa fie treaba noastra sa încurajam astfel de oameni care sunt înclinati în aceasta directie, conducându-i sa spere ca ajutati de noi pot obtine cu usurinta o dispensa de la Papa; si fara îndoiala ca o va primi cu usurinta, daca vor fi invocate motivele potrivite, daca vor fi indicate cazuri paralele si vor fi citate opinii care încurajeaza astfel de
actiuni, când binele obisnuit al omenirii si înaintarea mai mare a slavei lui Dumnezeu, care reprezinta singurul scop al societatii sunt pretinse ca fiind singurele motive ale lor.

V. Mai presus de toate, trebuie sa se aiba grija ca sa se intre în gratiile favoritilor nobililor si printilor si celor din casele lor; pe acestia prin mici atentii si multe manifestari evlavioase, îi putem câstiga, ca prin ajutorul lor sa obtinem informatii exacte cu privire la înclinatiile si dispozitiile stapânilor lor; astfel Societatea va fi mai bine pregatita ca sa se potriveasca temperamentelor lor.

VII. Printesele si doamnele din înalta societate pot fi câstigate cu usurinta prin influenta cameristelor lor; pentru care motiv trebuie pe cât posibil sa ne purtam galant cu acestea, deoarece astfel familia respectiva nu va mai avea nici un secret ci totul ne va fi adus la cunostinta.

XV. În sfârsit, fie ca toti sa dobândeasca cu asemenea maiestrie influenta asupra printilor, nobililor si magistratilor de pretutindeni pentru ca acestia sa fie gata la ordinele noastre chiar sa îsi sacrifice cele mai apropiate relatii si pe cei mai intimi prieteni în momentul când vom spune ca este în interesul si avantajul nostru.

Capitolul III: Cum trebuie sa se poarte membrii Societatii cu aceia care sunt la cârma unor afaceri, si cu altii care, cu toate ca nu sunt bogati, pot totusi sa fie de folos în alte privinte.

I. Tot ceea ce a mai fost mentionat, poate, într-o mare masura, sa fie aplicat si în cazul acesta;
si trebuie sa fim priceputi si în a ne asigura de protectia lor împotriva tuturor celor care ni se opun.

II. Autoritatea si întelepciunea lor trebuie apreciate pentru obtinerea anumitor servicii gratuite; de asemenea trebuie sa facem uz de sfaturile lor cu privire la dispretuirea bogatiilor; desi în acelasi timp, daca discretia si credinciosia lor sunt garantate, putem sa facem uz de numele lor în strângerea de bunuri materiale în beneficiul Societatii.

Capitolul IV: Lucrurile de capatâi care trebuie recomandate predicatorilor si duhovnicilor nobililor.

VI. Imediat dupa moartea unei persoane cu pozitie, sa se aiba imediat grija ca un prieten al Societatii sa fie pus în locul sau; dar aceasta trebuie îndeplinita cu asemenea iscusinta si abilitate încât sa se evite cea mai slaba suspiciune în ceea ce priveste intentiilor noastre de a uzurpa autoritatea printului; pentru acest motiv (asa cum s-a mai spus) noi însine nu trebuie sa fim amestecati, ci sa ne folosim de anumiti prieteni credinciosi pentru îndeplinirea planurilor noastre, a caror putere sa-i protejeze de invidia care altfel ar putea sa cada mai greu asupra Societatii.

Capitolul V: Ce fel de comportament trebuie respectat în ceea ce priveste persoanele religioase care sunt angajate în aceleasi functii ecleziastice ca si noi.

Capitolul VI: Despre metodele propice pentru a le face pe vaduvele bogate sa fie generoase cu Societatea noastra.

I. Pentru aceasta însarcinare, sa fie alesi doar membri care sunt înaintati în vârsta, cu o înfatisare plina de viata si cu o comportare placuta; acestia sa viziteze frecvent pe astfel vaduve, si îndata ce acestea încep sa arate afectiune îndreptata înspre ordinul nostru este timpul sa înfatiseze înaintea lor lucrarile si meritele Societatii. Daca par sa dea ascultare în mod favorabil la acestea si încep sa viziteze bisericile noastre, trebuie cu orice pret sa avem grija sa le oferim duhovnici prin care ele sa fie bine povatuite, în special în ceea ce priveste perseverarea în starea de vaduvie, si aceasta, prin enumerarea si aprecierea avantajelor si fericirii vietii de celibat: si ei sa garanteze cu credinta lor si cu ei însisi ca o garantie ca o perseverare continua într-o astfel de hotarâre evlavioasa va avea negresit ca urmare dobândirea unui merit vesnic si se va dovedi ca un mijloc extrem de eficient pentru a scapa de suferintele altfel sigure ale purgatoriului.

IV. Trebuie sa se aiba grija ca sa se îndeparteze în special acei slujitori care nu pastreaza o întelegere buna cu Societatea; dar aceasta sa aiba loc încetul cu încetul; si când am reusit sa îi aducem la conformitate, acestia sa fie recomandati ca si când ar fi, sau vor deveni în voluntar uneltele noastre; astfel vom avea acces la orice secret si ne vom putea amesteca în fiecare afacere în care este implicata familia.

Capitolul VII: Cum trebuie sa ne asiguram de astfel de vaduve si în ce fel trebuie sa dispunem de averea lor.

I. Trebuie sa fie determinate în mod continuu la o perseverare în devotiune si fapte bune, într-un astfel de mod încât sa nu treaca o saptamâna în care, din proprie initiativa, sa nu puna deoparte din belsugul lor ceva pentru onoarea lui Hristos, binecuvântata Fecioara sau pentru sfântul care le patroneaza; ele sa dispuna de bogatia lor spre usurarea poverilor saracilor sau spre înfrumusetarea bisericilor, pâna când vor fi în întregime usurate de rezervele lor inutile si bogatiile lor nenecesare.

XIII. Duhovnicii sa aiba grija deosebita sa le împiedice pe vaduvele care sunt penitentele lor sa viziteze clericii care apartin altor ordine sau sa intre în relatii cu acestia, oricare ar fi motivul, drept pentru care, în ocazii potrivite, sa pretinda Societatea ca fiind infinit superioara tuturor celorlalte ordine; ca aducând cele mai mari servicii bisericii lui Dumnezeu si de o mai mare autoritate cu Papa si toti printii; si ca este cea mai desavârsita în ea însasi prin faptul ca îndeparteaza toate persoanele neplacute sau necalificate din comunitatea ei si astfel este purificata de lepadaturile si drojdiile cu care acesti calugari sunt infectati, care, în general, sunt o adunatura de oameni needucati, prosti si lenesi, care îsi neglijeaza datoriile si care sunt slujitorii propriului pântece.

XIV. Duhovnicii sa le propuna si sa se straduiasca sa le convinga sa acorde mici pensii si contributii pentru sprijinirea anuala a colegiilor si a caselor ordinului, dar în special casei ordinului care este la Roma; sa nu le lase sa uite de podoabele bisericilor, lumânari, vin si lucrurile necesare pentru celebrarea messei.

XV. Daca vreo vaduva îsi transfera în timpul vietii întreaga proprietate Societatii; oricând se iveste posibilitatea, dar mai ales atunci când este cuprinsa de boala, sau când viata îi este în pericol, câtiva sa aiba grija sa îi prezinte saracia celor mai multe dintre colegiile noastre, din care multe abia aparute, abia daca au vreo baza; angajati-o printr-un comportament cuceritor
si prin argumente convingatoare la o astfel de darnicie (trebuie sa o convingeti) care sa puna o baza solida fericirii ei eterne.

XVI. Aceeasi îndemânare trebuie sa fie folosita în cazul printilor si al altor binefacatori; ei trebuie adusi la credinta ca acestea sunt singurele fapte care vor perpetua amintirea lor în lumea aceasta si le vor asigura gloria eterna în cea viitoare.

Capitolul VIII: Cum sa fie tratate vaduvele asa încât sa îmbratiseze religia sau o viata evlavioasa.

Capitolul IX: Despre cresterea veniturilor Colegiilor noastre.

XV. Duhovnicii sa viziteze în mod constant pe bolnavi, dar în special pe aceia care par a fi în pericol; si pentru ca ecleziasticii si membrii altor ordine sa fie înlaturati cu un motiv bun, superiorii sa aiba grija ca atunci când duhovnicul este obligat sa se retraga, altii sa poata sa îl înlocuiasca imediat si sa o mentina pe persoana bolnava în hotarârile ei bune. În aceste momente poate fi indicat sa fie miscata prin frica iadului, sau cel putin a purgatoriului; si sa i se spuna ca asa cum focul este stins de apa, pacatul este înabusit prin acte de caritate; si ca milosteniile nu pot fi folosite mai bine decât pentru hranirea si sprijinul acelora care prin chemarea lor exercita dorinta de a promova mântuirea aproapelui lor.

XVI. În sfârsit, femeile care se plâng de naravul proastei dispozitii al sotilor lor sa fie instruite în mod secret sa retraga o suma de bani, ca prin aducerea unui astfel de dar lui Dumnezeu sa faca ispasire pentru nelegiuirile pacatosilor lor parteneri si sa le asigure acestora iertarea.

Capitolul X. Despre rigorile particulare ale disciplinei în cadrul Societatii.

Capitolul XI. Cum trebuie sa se poarte în mod unanim membrii nostri cu aceia care sunt exclusi din Societate.

I. Deoarece aceia care sunt dati afara, adesea aduc prejudicii foarte mari Societatii divulgând secretele în care au fost implicati; prin urmare, tentativele lor trebuie prevenite în felul urmator. Înainte de a fi dati afara, ei sa fie convinsi sa jure ca, direct sau indirect, nu vor scrie sau vorbi ceva care sa fie în defavoarea Ordinului; iar superiorii sa înregistreze înclinatiile rele, neajunsurile si viciile pe care ei, dupa obiceiul Societatii, pentru despovararea constiintelor, le-au marturisit cândva: acestea, daca ei ne vor da vreodata ocazia, pot fi aduse de Societate înaintea nobilimii si prelatilor pentru a preveni promovarea lor.

VIII. Nenorocirile si accidentele cu ghinion care li se întâmpla sa fie publicate imediat; dar cu rugaminti staruitoare pentru rugaciunile bunilor crestini, ca lumea sa nu creada ca suntem mânati de pasiune: dar, printre membrii nostri, aceste lucruri sa fie prezentate cu orice pret în cele mai întunecate culori, pentru ca restul sa fie într-o mai mare siguranta.

Capitolul XII. Cine ar trebui sa fie pastrat si favorizat în Societate.

Capitolul XIII. Cum sa alegem tineri care sa fie promovati în Societate si în ce mod sa-i retinem.

V. Sa fie ademeniti prin mici atentii si prin indulgenta manifestata cu privire la libertatile vârstei lor; si, mai presus de toate, sentimentele lor sa fie încalzite prin discursuri spirituale.

VI. Sa li se insufle ca faptul de a fi fost alesi dintr-un numar atât de mare fiind preferati colegilor lor este cea mai vizibila proba a chemarii lor divine.

VII. Cu alte ocazii, dar mai ales în predicare, sa fie îngroziti prin afirmarea pedepsei eterne daca nu accepta invitatia cereasca.

VIII. Cu cât doresc mai mult sa fie admisi în Societatea noastra, cu atât mai mult sa li se amâne aceasta favoare, cu conditia ca ei sa para neclintiti în hotarârea lor; dar daca mintile lor par sa sovaie, sa fie folosite toate metodele potrivite pentru însufletirea lor imediata.

Capitolul XIV. Despre cazurile rezervate si cauzele îndepartarii din Societate.

Capitolul XV. Despre comportamentul fata de maici si credinciosii de sex feminin. (În copia pre-publicarea lui Vatican Assasins din care aceste fragmente sunt extrase apare observatia ca una din pagini lipseste din aceasta sectiune a instructiunilor.)

Capitolul XVII. Despre metodele de înaintare a Societatii.

I. Membrii nostri sa se straduiasca în principal în sensul acesta, sa actioneze întotdeauna cu omenie chiar în ceea ce priveste lucrurile neînsemnate; sau cel putin sa aiba aparenta exterioara ca fac astfel; pentru ca astfel, orice confuzii ar aparea în lume, Societatea va creste mereu cu necesitate si îsi va pastra terenul dobândit.

VII. Favoarea nobilimii si a clerului superior, odata câstigata, urmatoarea noastra tinta trebuie sa fie atragerea tuturor preotiilor în posesia noastra, pentru o reforma mai completa a clerului, care pâna atunci traisera sub anumite reguli ale episcopilor lor si facusera avansuri considerabile spre perfectiune. Si, în sfârsit, sa aspiram la abatii si episcopii, obtinerea carora, atunci când exista locuri vacante, fiind foarte usor de facut, având în vedere indolenta si stupiditatea calugarilor; pentru ca ar tinde în întregime spre beneficiul bisericii ca toate episcopiile si chiar scaunul apostolic sa ajunga în mâinile noastre, iar în special ar trebui ca Sanctitatea Sa sa devina un conducator secular mai presus de toate. Prin urmare, sa nu ramâna nefolosita nici o metoda, cu iscusinta si discretie, treptat, pentru cresterea foloaselor lumesti ale societatii, si apoi, fara îndoiala, o epoca de aur va merge mâna în mâna cu o pace universala si de durata, iar binecuvântarea divina va însoti Biserica Catolica.

VIII. Dar daca s-ar întâmpla ca sperantele noastre în sensul acesta sa fie spulberate, si de vreme ce vor aparea fara îndoiala ofense, strategiile noastre politice trebuie sa fie diversificate cu abilitate, în functie de vremuri si împrejurari; iar printii, confidentii nostri, pe care îi putem influenta sa urmeze consiliile noastre, trebuie sa fie împinsi mai departe sa se implice în razboaie dârze unul împotriva altuia cu scopul ca Societatea noastra (ca promotor al binelui universal al lumii) sa fie solicitata din toate partile sa contribuie cu asistenta ei si sa fie folosita întotdeauna ca un mediator al disensiunilor publice; prin aceste mijloace principalele beneficii
si promovari în biserica ne vor fi desigur acordate drept compensatie pentru serviciile noastre.

IX. În sfârsit, Societatea trebuie sa se straduiasca sa îndeplineasca cel putin acest lucru, adica obtinând favoarea si autoritatea printilor, aceia care nu îi iubesc, cel putin sa se teama de ei.

[Ronin]

EXTRAS DIN JURAMÂNTUL IEZUITULUI

În scopul acesta iezuitii de profesie s-au obligat cu un juramânt, din care s-a publicat o parte în 1899. Aceasta suna în felul urmator: "Din momentul acesta renunt si reneg supunerea mea datorata oricarui Monarh, Print sau Stat eretic, numit Protestant, sau liberalilor, sau ascultarea de legile, magistratii sau functionarii lor. Declar în continuare ca doctrina Bisericilor Angliei si Scotiei, a Calvinistilor, hughenotilor si a celorlalti care se numesc Protestanti sau Liberali este de condamnat precum sunt de condamnat si aceia care nu vor sa se lepede de acestea. În continuare ma angajez sa ajut, asist si sfatuiesc pe toti sau pe oricare din agentii Sfinteniei Sale, oriunde ma voi afla, în Elvetia, Germania, Olanda, Danemarca, Suedia, Norvegia, Anglia, Irlanda sau America, sau în orice alt stat sau teritoriu în care voi ajunge, facând tot ceea ce îmi sta în putinta pentru distrugerea doctrinelor eretice Protestante sau Liberale si a tuturor pretinselor lor puteri, legale sau de alta natura." (Errors of the Roman Catholic Church (Erori ale Bisericii Romano-Catolice), 15 colaboratori, 1894)

În 1981, unul dintre protagonistii nostri, Alberto Rivera, a dezvaluit juramântul pe care îl facuse ca iezuit:

CEREMONIA DE INSTALARE SI JURAMÂNTUL EXTREM AL IEZUITILOR (Administrata unui iezuit de rang minor când este pe punctul de a fi înaintat într-o pozitie de comanda.)

Superiorul vorbeste: "Fiul meu, pâna în clipa de fata ai fost învatat sa joci rolul fatarnicului printre romano-catolici, sa fii un romano-catolic si sa fii un spion chiar si între fratii tai: sa nu crezi pe nimeni, sa nu ai încredere în nimeni. sa fii reformator cu reformatorii, sa fii hughenot cu hughenotii (protestantii francezi), sa fii calvinist cu calvinistii, sa fii în general un protestant
cu protestantii (aceia care protesteaza si care nu sunt de acord cu Institutia Romano-Catolica); si câstigând încrederea lor sa cauti chiar sa predici de la amvoanele lor si sa învinuiesti cu toata vehementa (emotie violenta) de care dispui, Sfânta noastra Religie si pe Papa; si chiar sa te cobori atât de jos încât sa fii evreu cu evreii, ca sa capeti astfel posibilitatea sa aduni toate informatiile necesare pentru binele ordinului tau ca soldat credincios sub steagul Papei. Ai fost învatat sa plantezi în mod insidios semintele geloziei si ale urii între statele care traiau în pace, si sa le inciti la fapte sângeroase, antrenându-le în razboaie unul cu altul, si sa creezi revolutii si razboaie civile în cadrul comunitatilor, provinciilor si tarilor care au fost independente si prospere, cultivând artele si stiintele si bucurându-se de binecuvântarea pacii; sa te declari de partea combatantilor si sa actionezi în secret în acelasi sens cu fratele tau iezuit care ar putea sa fie angajat de cealalta parte, dar declarat în mod deschis contra aceleia de care tu esti legat; Numai ca biserica sa poata sa fie cea care are de câstigat în cele din urma prin conditiile fixate în tratatele de pace si ca scopul sa justifice mijloacele. Ai fost învatat care este datoria ta de spion, sa aduni toate statisticile, faptele si informatiile care stau în puterea ta, din orice sursa: sa intri în gratiile cercului de familie al protestantilor si al ereticilor de orice fel sau caracter, ca si al comerciantilor, bancherilor, avocatilor, printre scoli si universitati, în parlamente si adunari legislative, în curtile de justitie si consiliile de stat, si sa fii "totul pentru toti", de dragul Papei, ai carui servi suntem pâna la moarte. Pâna acum ai fost instruit ca novice (ca unul care nu avea pregatire), ca neofit (un preot nou-ordinat) si ai servit ca un asistent (ai lucrat ca un ajutor), duhovnic si preot, dar nu ai fost înca învestit cu tot necesarul de comanda în armata lui Loyola si în serviciul Papei. Trebuie sa servesti un anumit timp ca instrument si calau asa cum esti îndrumat de catre superiorii tai; pentru ca nimeni nu poate sa comande aici daca nu si-a consacrat lucrarile cu sânge eretic; pentru ca "fara varsare de sânge nici un om nu poate fi salvat."

"Eu, ________, în acest moment, în prezenta Atotputernicului, a Fericitei Fecioare Maria, a Fericitului Arhanghel Mihail, a Fericitului Ioan Botezatorul, a Sfintilor Apostoli Sf. Petru si Sf. Pavel si a tuturor sfintilor si a sfintelor osti ale cerului... promit si declar ca, atunci când voi avea ocazia, voi face si voi purta razboi neînduplecat împotriva tuturor ereticilor, Protestanti sau Liberali, asa cum sunt îndrumat sa fac. Si ca atunci când aceste lucruri nu pot fi facute în mod deschis, voi folosi în mod secret cupa otravita, cordonul de strangulare, otelul pumnalului sau plumbul gloantelor, fara sa îmi pese de cinstea, rangul, demnitatea sau autoritatea persoanei sau persoanelor , oricare ar fi conditia lor în viata, fie publica sau privata, dupa cum voi fi îndrumat sa fac de orice agent al Papei sau superior al fratiei sfintei credinte, al Societatii lui Isus." [Double-Cross: Alberto, Partea a doua, 1981]

[Ronin]

In cartea lui Eric Frattini, ,,Sfanta Alianta-500 de ani de spionaj la Vatican", aparuta la editura ,,Sens Tritonic" in anul 2008, se vorbeste despre existenta unui ,,Serviciu de Informatii si Contrainformatii" apartinand Vaticanului, si care poarta numele de ,,Sfanta Alianta".

,,Sfanta Alianta" ca si Serviciu de Informatii, a fost fondat in anul 1566 din ordinul lui Papa Pius V.

Serviciul de Contrainformatii numit ,,Sodalitium Pianum" (SP) a fost fondat in anul 1910 din ordinul lui Papa Pius X.

Autorul precizeaza faptul ca ,,Sfanta Alianta" ca si serviciu de spionaj si contraspionaj, numara (avea) in randurile sale foarte multi iezuiti inca de la constituire.

Cu toate astea, acest serviciu secret al Vaticanului nu trebuie confundat cu activitatea de spionaj a Iezuitilor, care aveau propriul lor serviciu secret.In anul 1773, atunci cand Ordinul Iezuit era desfiintat general, prin bula (decretul) lui Papa Clement al XIV-lea (Dominus ac Redemptor), acest serviciu secret al Vaticanului ,,Sfanta Alianta", a fost pagubit de cei mai ,,talentati" spioni.

Papa Clement al XIV-lea il revoca pe cardinalul Torrigiani (prieten al iezuitilor) de la Secretariatul de Stat si-l inlocuieste cu cardinalul Pallavicini, in timp ce ordona epurarea totala a serviciilor de spionaj (Sfanta Alianta) din Sfantul Scaun (Vatican) de infiltrarea iezuitilor.

Nu este lipsit de importanta ca acest Papa (Clement al XIV-lea) care promulga decretul (bula) moare otravit, un an mai tarziu, la fel ca si predecesorul sau (Papa Clement al XIII-lea) care initiase decretul.(Vezi materialul ,,Ordinul in Istorie si Prezent") Ordinul Iezuit este repus in drepturi in anul 1814 prin decretul lui Papa Pius al VII-lea.

Chiar daca in perioada suprimarii generale Iezuitii fusesera deosebit de activi (vezi materialul de mai sus mentionat) sub protectia unor mari lideri politici ai timpului cum ar fi Marele Frederick al Prusiei (cel mai puternic mason al vremii), Tarul Alexandru al Rusiei, regele George al III-lea al Marii Britanii, etc. Iezuitii hotarasc sa intre intr-o si mai mare clandestinitate in ceea ce priveste ,,Serviciul de Informatii-Contrainformatii Iezuit".

Iata ce spune John Le Carre, in cartea sa, ,,Spionul Perfect":

,,Pentru fiecare operatiune de spionaj, exista o misiune oficiala si alta secreta, ascunsa cu mare maiestrie. Misiunea oficiala trebuie sa se puna de acord cu regulile societatii si sa le respecte. Dar ceea ce se afla ascuns (secret), motivul real al misiunii, trebuie sa-si gaseasca maniera potrivita in care aceasta sa fie dusa la indeplinire."

Asta s-a intamplat si cu Ordinul Iezuit incepand cu acel an, 1814.Chiar daca exista un ,,Serviciu de Spionaj" al Vaticanului care poarta numele de ,,Sfanta Alianta" pe Informatii si ,,Sodalitium Pianum" pe Contrainformatii, chiar daca aceste servicii sunt mai mult sau mai putin oficiale (recunoscute), chiar daca Iezuitii se afiseaza (oficial) prin ,,bunatatea", ,,intelegerea" si ,,realizarile" lor, noi toti trebuie sa fim extrem de constienti de un singur lucru:

Serviciul de Informatii si Contrainformatii al Ordinului Iezuit de astazi (sec.XX-XXI) este cu mult mai experimentat si periculos decat era in secolele trecute.

[Ronin]

Alte spicuiri din carte:

500 de ani de spionaj la Vatican.

De-a lungul istoriei, papalitatea a avut intotdeauna doua fete.

Pe de-o parte, a reprezentat simbolul Bisericii Catolice din lumea intreaga, iar pe de alta parte, a fost una dintre cele mai mari puteri politice de pe planeta.

Papii binecuvântau oamenii simpli si primeau vizitele unor ambasadori si sefi de stat ai altor tari sau isi trimiteau reprezentantii diplomatici si delegatii in misiuni speciale.

Istoria Sfintei Aliante, serviciul de spionaj al Vaticanului, nu poate fi adusa la lumina independent de istoria fiecarui papa in parte.Cei 40 de papi care au guvernat sau mai exact "au domnit" de cand aceasta a fost creata, incepand cu Pius V pana la Ioan Paul al II-lea, s-au confruntat cu decrestinizarea si schismele, revolutiile si dictaturile, colonizarile si expulzarile, persecutiile si atentatele, razboaiele civile si mondiale, asasinatele si sechestrarile.

Politica papilor era un obiectiv, iar Sfanta Alianta - un puternic instrument pentru a-l sustine cat mai bine. Este absolut sigur insa ca, fara puterea reala pe care papii au avut-o, Sfanta Alianta n-ar fi existat si cu atat mai putin gruparea Solidatium Pianum.

Cartea, "Sfanta Alianta - 500 de ani de spionaj la Vatican", aparuta in România, la editura "Tritonic", este o relatare a celor cinci secole de operatiuni secrete ale Vaticanului.«Prin cruce si spada»

In numele lui Dumnezeu au fost asasinati regi, au fost incarcerati diplomati, au fost sustinute factiuni in conflict, s-au inchis ochii asupra catastrofelor, au fost finantate grupari teroriste si dictaturi sud-americane, au fost protejati criminali de razboi si au fost spalati bani ai mafiei, au fost manipulate piete financiare si s-au provocat falimente bancare sau condamnate conflicte in timp ce se vindeau arme beligerantilor.

Spionii papei au fost simbolul perfect al devizei: "Prin cruce si spada". Vaticanul ascunde foarte multe secrete. Suntem in anul 2008, iar Vaticanul ascunde cel putin 2008 secrete. Un prieten foarte bun de-al meu, spune autorul cartii, Eric Frattini, care este avocat expert in drept canonic, mi-a spus ,,Aminteste-ti, Eric, ca pentru Vatican tot ce nu e sfant e secret".

Spionii de la Vatican: David Rizzio, Lamberto Macchi, Roberto Eidolfi, James Fitzmaurice, William Parry, Marco Antonio Massia, Giulio Alberoni, Alessandro de Medici, Giulio Guarnieri, Tebaldo Fieschi, Charles Tournon, John Bell sau Giovanni DaNicola au fost cativa dintre agentii Sfintei Aliante ale caror operatiuni au schimbat cursul istoriei incepand cu mijlocul secolului XVI pana in zilele noastre.

Ludovico Ludovisi, Lorenzo Magaloti, Olimpia Maidalchini, Sforza Pallavicino, Paluzzo Palluzzi, Bartolomeo Pacca, Giovanni Battista Caprara, Annibale Albani, Pietro Fumasoni-Biondi sau Luigi Poggi au fost cativa dintre cei mai puternici patroni ai spionajului pontifical care au decis si au ordonat, intotdeauna in numele credintei, operatiuni secrete, asasinate politice si de stat sau simple "lichidari" de personaje secundare, care interferau cu politica papei sau cu cea a lui Dumnezeu pe pamant.

Bagheta si orchestra PapeiDe-a lungul celor cinci secole de existenta, imensa umbra a Sfintei Aliante a planat deasupra numeroaselor evenimente si aspecte ale istoriei; luptele impotriva Elisabetei I a Angliei; masacrul din noaptea Sfantului Bartolomeu; aventura Invincibilei Armade; asasinatele lui Wilhelm de Orania si Henric al IV-lea; razboiul de succesiune la tronul Spaniei sau criza cardinalilor Richelieu si Mazarin in Franta; atentatul impotriva regelui Jose I al Portugaliei; Revolutia franceza, apoi Austerlitz; ascensiunea si caderea lui Napoleon; Razboiul de Secesiune din America si razboiul de independenta din Cuba; relatiile secrete cu imparatul Wilhelm II din timpul Primului Razboi Mondial sau cele cu Adolf Hitler din cel de-al Doilea Razboi Mondial; "Aurul Croatiei" si organizatia "Odessa"; lupta impotriva gruparii teroriste "Septembrie Negru", a lui Carlos Sacalul sau impotriva comunismului; finantele obscure ale IOR si relatiile sale si mai obscure cu francmasoneria, mafia si traficul de arme; si, in sfarsit, crearea de companii in paradisurile fiscale sau finantarea dictatorilor de dreapta, precum Anastasio Somoza sau Jorge Videla.

La ordinul Mossadului si CIA.

In tot acest timp, societatile secrete care au depins de Sfanta Alianta, cum ar fi Cercul Octogonus, etc, au realizat operatiuni secrete pentru serviciile de spionaj al altor tari, cum ar fi Mossad sau CIA.

In timp ce acestea luptau cu un dusman definit, terorismul arab sau comunismul "malefic", Sfanta Alianta a stiut sa se adapteze epocilor si situatiilor marcate de suveranii pontifi.

Intrucat, cum a zis intr-o zi preaputernicul cardinal Paluzzo Paluzzi, capul Sfintei Aliante pe la mijlocul secolului XVII: "Daca un papa ordona ca cineva sa fie lichidat in numele credintei, acest lucru se va face fara discutie. Este vrerea lui Dumnezeu, iar noi (Sfanta Alianta), bratul sau executiv".

Frattini - reporter de terenPrin acest volum, Eric Frattini doreste sa scoata la lumina misterele care au invaluit timp de 500 de ani actiunile papalitatii, mai exact istoria Sfintei Aliante - serviciul de spionaj al Vaticanului.

Frattini a luat parte la mai multe conflicte internationale precum: sfarsitul razboiului din Liban, razboiul iraniano-irakian, conflictul din Fasia Gaza, razboiul din Golf, razboiul din Kurdistan si cel din Cecenia, in calitate de reporter de teren.

In acest interval a avut ocazia sa cunoasca si sa intervieveze pe Yasser Arafat, Nelson Mandela, Margaret Teatcher, Tony Blair. A publicat peste 20 de carti, majoritatea vizand tema serviciilor de investigatie secreta si spionaj precum si numeroasele actiuni ilegale si criminale ale organelor de conducere.

http://ordinulnegru.blogspot.com/2009/02/ordinul-in-sfanta-alianta.html

[Ronin]

Din Cartea: Spioni in Sutana, de Vasile Dumitru Fulger la Aldo Press, 2008.

De unde pana unde aceasta asociatie Iezuit - Spion ? Sau invers: Spion - Iezuit. Care este legatura ?

Ne lamurim imediat, facand apel la dictionar. Termenul de IEZUIT are doua intelesuri. La propriu inseamna "membru a ordinului calugaresc catolic - "Compania lui Iisus" - intemeiat in anul 1534 de calugarul spaniol Ignatiu de Loyola pentru combaterea Reformei si intarirea puterii papale.

Vorbind insa la figurat, IEZUIT inseamna omul ipocrit, intrigant, perfid, viclean.

Cinstit vorbind, aceste "calitati" care caracterizeaza de regula pe cei care-i gratulam cu termenul de "iezuit" le intalnim nu numai la cei care ne spioneaza din curiozitate sau rautate, ci si la cei care si-au ales profesiunea de spion.

Din literatura de specialitate, aflam ca "de regula", membrii ordinului mai sus pomenit erau oameni "alesi" cu multa grija, instruiti in spiritul unei supuneri neconditionate, oarbe, fata de sefi. In plus, iezuitul era invatat sa foloseasca toate mijloacele de influentare spirituala a credinciosilor, fiind justificate toate procedeele - minciuna, calomnia, otrava sau pumnalul (plumbul-glontul) unui asasin platit.

E. Cerneak, in lucrarea sa "Cinci secole de razboi secret", dedica un capitol intreg ordinului iezuit (Compania lui iisus), din care se desprind multe idei ce se axeaza perfect pe tema abordata in acest volum. Iata cateva dintre ele:

1. - Statutul si regulamentul iezuitilor erau subordinate scopului de a-i transforma in propovaduitori si agenti zelosi ai catolicismului, iar deseori in agenti secreti sau organizatori ai unor servicii secrete;

2. - Adesea, confesorul unui rege sau seful unei scoli a iezuitilor era, in fond, rezidentul caruia ii era subordonata o larga retea de spionaj sau seful unei scoli de spionaj;

3. - Preotii audiau cursuri speciale, devenind spioni sau diversionisti bine instruiti. Deseori, rolurile de predicator si spion erau cumulate de aceeasi persoana. Uneori, spionul iezuit renunta la camuflajul de predicator;

4. - Agenti ai ordinului iezuit puteau fi atat membrii ordinului, cat si persoane laice. De regula, iezuitii actionau doar ca o forta ce conducea din umbra, cautand sa realizeze cele mai tenebroase actiuni cu "maini" straine;

5. - Nu de putine ori, iscoadele-spionii din "Compania lui Iisus" unelteau chiar pe teritoriul adversarului. In alte cazuri actionau pe ascuns (secret) prin persoane interpuse, ei insisi ramanand in tarile catolice, inaccesibile dusmanilor lor;

6. - Spionii iezuiti erau gata sa ajute pe cei de la conducerea statului in care se aflau sau, din contra, sa actioneze impotriva acestora, sa incite masele populare la tulburari, sa predice, pe ascuns sau deschis, uciderea celor pe care-i considerau adversari sau piedici in drumul lor catre atingerea unor obiective, totul in functie de scopurile pe care le urmareau la momentul respectiv in tara vizata;

7. - Iezuitii aprobau si sprijineau incercarile unora de a instaura in Europa dominatia unei singure puteri religioase, desigur cea catolica. "Compania lui Iisus" nu a tinut niciodata seama de faptul ca o asemenea perspectiva este cu totul potrivnica intereselor altor religii si tari (state);

8. - Ordinul iezuit, pe langa serviciul propriu de informatii, a avut si unul de contraspionaj. Nu a existat o organizatie aparte, dar toti membrii ordinului aveau si obligatia de a depista si demasca pe dusmanii strecurati in randurile lor. "Contraspionajul" actiona in special impotriva celor care , la un moment dat, se rupeau de trecutul lor si porneau sa demaste tainele (secretele) si scopurile "Companiei lui Iisus".

Cunoscand toate acestea, se poate spune ca iezuitii au avut, la vremea lor (nota: dar mai ales astazi-sec. XX-XXI), un adevarat "Serviciu de Informatii si Contrainformatii", fiecare fiind angrenat intr-o directie sau alta.

Literatura de specialitate consemneaza faptul ca serviciul de spionaj al iezuitilor a organizat zeci de comploturi, revolte si asasinate. Acelasi serviciu a influentat incheierea unor acorduri politice si destramarea mai multor aliante intre state, tot ei au ajutat la instaurarea la putere sau, din contra, la rasturnarea de la putere a diferitelor grupuri si clici de pe la curtile regale.
Iezuitii au luat parte, direct sau indirect, la unele asasinate politice de la sfarsitul sec. XVI si in prima jumatate a sec. al XVII-lea (nota: deasemenea in sec. XVIII, XIX, XX si desigur in XXI).

Vezi cartile de mai jos:


*Teroristii Secreti*, de Bill Hughes.
http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,1961.0.html
http://www.semperfidelis.ro/e107_plugins/forum/forum_viewtopic.php?13531.post

*Istoria Secreta a Iezuitilor*, de Edmond Paris
http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,2309.0.htm
http://www.semperfidelis.ro/e107_plugins/forum/forum_viewtopic.php?17197.last


Wilhelm de Orania, considerat un dusman inversunat al bisericii, a fost asasinat, la 10 iulie 1584, ca urmare a unui complot pus la cale de "Ordinul lui Iisus".

Iezuitii au fost implicati si in masacrele comise in Noaptea Sfantului Bartolomeu (Franta - 24 august 1572).

S-au aflat, de asemenea, in culisele mai multor curti regale (Spania, Germania, Italia, Anglia, Franta) tragand sfori pentru pregatirea si desfasurarea unor conflicte, chiar razboaie, religioase. Activitatea pentru obtinerea in prealabil a datelor si informatiilor necesare organizarii si desfasurarii actiunilor preconizate era in toi, se extindea si se perfectiona permanent.


PS:
,,Pentru fiecare operatiune de spionaj, exista o misiune oficiala si alta secreta, ascunsa cu mare maiestrie. Misiunea oficiala trebuie sa se puna de acord cu regulile societatii si sa le respecte. Dar ceea ce se afla ascuns (secret), motivul real al misiunii, trebuie sa-si gaseasca maniera potrivita in care aceasta sa fie dusa la indeplinire."

[Outlaw]

Sa nu uitam ca Istoria nu e doar cea care ne-a fost predata in manualele din scoli. Exista si istoria alternativa. Istoria descoperita de unii care astazi sunt siliti sa traiasca in anonimat si acoperire din cauza pretului pus pe capetele lor. Exista oameni plecati din sisteme politice, militare si religioase care au scris despre lucruri ce noua ni se par de domeniul SF, lucruri pe care le-au trait sau descoperit in cadrul sistemelor inchise in care au activat. Faptul ca sunt mai putin cunoscuti nu e o scuza pentru a fi ignorati.

[Outlaw]

Ia uitati ce am gasit pe un site:

Într-un interviu acordat CNBC, Henry Kissinger a afirmat cã alegerea lui Obama ca preºedinte al SUA ºi conflictele existente în prezent la nivel internaþional creeazã cadrul ideal pentru implementarea Noii Ordini Mondiale.

Henry Kissinger a ocupat poziþii importante în conducerea SUA, cum ar fi cele de consilier pe probleme de securitate naþionalã sau secretar de stat în administraþiile Nixon, Ford ºi Reagan. A condus acþiunile militare americane ºi ale CIA în perioada 1969-1977. S-a implicat în rãzboiul din Vietnam ºi în bombardarea Cambodgiei de cãtre SUA. Este membru CFR, Bilderberg, Comisia Trilateralã, Shriner, francmason ºi participã la ritualurile satanice de la Bohemian Grove.

Kissinger este celebru ºi pentru urmãtoarea declaraþie: ,,nu poate fi nicio crizã sãptãmâna viitoare, agenda mea este deja plinã". Poate de aceea, Bush l-a numit preºedinte al comisiei care a anchetat evenimentele de la 11 septembrie 2001.

Prezentatorul CNBC, Erin Burnett, l-a întrebat care din conflictele internaþionale din prezent va influenþa definitiv politica externã a administraþiei Obama. Kissinger a rãspuns: ,,Obama nu poate spune cã are o singurã problemã care este cea mai importantã. Dar poate da un nou impuls politicii externe americane, tocmai pentru cã este bine vãzut la nivel internaþional. Sarcina sa va fi sã dezvolte o strategie americanã globalã în aceastã perioadã în care o Nouã Ordine poate fi creatã într-adevãr. Este vorba de fapt de o mare oportunitate, nu de o crizã."

Aceeaºi Nouã Ordine Mondialã de care vorbea ºi George Bush senior într-un discurs din 1989 în faþa Congresului: ,,A început un nou parteneriat între naþiuni. Asistãm astãzi la un moment unic ºi extraordinar. În aceste vremuri zbuciumate, va apare o nouã erã, în care naþiunile lumii, Estul ºi Vestul, Nordul ºi Sudul vor prospera în armonie. Este cel de-al cincilea obiectiv al nostru,  o nouã ordine."

Fiind implicat în mai toate organizaþiile Noii Ordini Mondiale, Kissinger este un bun cunoscãtor al planului ºi vorbise despre acesta ºi în 2008. Atunci afirmase într-un interviu acordat  lui Charlie Rose, de la PBS : ,,Este nevoie de o Nouã Ordine Mondialã. Cred cã la încheierea acestei administraþii (n.n. Bush), atât de agitatã, ºi la începutul celei urmãtoare, vom fi martorii creãrii unui noi ordini, pentru cã oamenii care privesc spre abis, chiar ºi cei din lumea islamicã, trebuie sã accepte cã la un anumit moment, tot ceea ce înseamnã ordine trebuie sã se schimbe, sã se ajungã la un alt sistem."

http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=5685

[Ronin]

Am tinut sa atasez doua poze din care veti intelege cat de "buni" si "toleranti" sunt acesti "calugari" negri.
Opera lor poate fi vizionata de oricine..., este de ajuns sa vizitam HQ-ul lor din Roma.

[Outlaw]

Imiagini luate din catedrale catolice. Prima imagine- un beneficiar al bunelor intentii marca Man in Black.
A doua imagine reprezinta un Isus in format extraterestru...
Cam prea apropiat de ufologie acest curent iezuit... nu credeti?

[lylyt_ice]

 Mai sunt dubii? Astia sunt oameni sub influenta unor Halucinogene...implicit "metehne" anormale........ :-D M-a refer la creeatorii acestor......incapacitati de luciditate......

[Ronin]

Mai sunt dubii? Astia sunt oameni sub influenta unor Halucinogene...implicit "metehne" anormale........ :-D M-a refer la creeatorii acestor......incapacitati de luciditate......

"Din literatura de specialitate, aflam ca "de regula", membrii ordinului mai sus pomenit erau oameni "alesi" cu multa grija, instruiti in spiritul unei supuneri neconditionate, oarbe, fata de sefi.

In plus, iezuitul era invatat sa foloseasca toate mijloacele de influentare spirituala a credinciosilor, fiind justificate toate procedeele - minciuna, calomnia, otrava sau pumnalul (plumbul-glontul) unui asasin platit."

Interesante acele "exercitii spirituale", concepute de fondatorul "man in black", Loyola, prin intermediul carora, studentul iezuit, intra in CONTACT cu ET...!
Asa cum masonii cred in marele arhitect si o viata viitoare, "credinte" intarite prin aparitia unor ET la unele "servicii", tot asa si iezuitii se "bucura" de prezenta unor "fiinte extraterestre" care ii consiliaza pe diferite domenii...
Dar, asa cum masonul "realizeaza" de la gradul 30 in sus cui sau la ce se "inchina", tot asa si iezuitul de rang inferior, nu realizeaza "identitatea" acelor fiinte care le apar de-a lungul pregatirii lor speciale...si dupa...
Ei doar se bucura de "experientele paranormale"...nepunand deloc sub semnul intrebarii "identitatea" reala a "mesagerilor cosmici"...

[Ronin]

Doua carti care merita citite.
"Cheile acestui sange" si "Iezuitii".
Ambele sunt scrise de un fost "Man in Black", Malachi Martin.

Speram sa le vedem si pe piata romaneasca cat de curand.

[Ronin]

"Pana la urma, toate tehnologiile Ordinului Iezuitilor, care au fost create acum mai bine de 300 de ani se aplica foarte bine in lumea informatiilor moderne, in diplomatie si, in general, in relatiile internationale."

Asta era fragmentul din articolul cu pricina unde se face referire si la "black pope" si armata sa de iezuiti.

http://reporter-special.radiolynx.ro/tag/spionaj/

[StarDust]

Ronin, eu te-as ruga sa ne expui si noua aici care sunt acele tehnologii vechi de 300 de ani create de iezuiti. Asta ca sa fim cat decat "on-topic". Merci!