Adevaratul nume al lui Dumnezeu

[baaron]

Ok...pai daca Dumnezeu nu tine cont de Biserica....atunci care e scopul Bisericii?

[Arckadii]

scopul Bisericii este de a-L sluji pe Dumnezeu insa asta nu inseamna ca exista o echivalenta in sensul "Cred in Dumnezeu dar fac rau => ca si Dumnezeu e rau".
Trebuie sa intelegi urmatorul lucru: oamenii fac multe tampenii, chiar si in numele Lui Dumnezeu, dar asta nu inseamna ca El face lucrul asta.
Ark

[baaron]

... oamenii fac multe tampenii, chiar si in numele Lui Dumnezeu, dar asta nu inseamna ca El face lucrul asta.

Daca nu il cunosti pe Dumnezeu de unde poti sti daca face un lucru bun sau un lucru rau?
Sau si mai bine zis....poate ca acel lucru rau facut de el inseamna bine pentru noi...

[Arckadii]

Atata timp cat te referi la Dumnezeu te referi la dragoste, bunatate si perfectiune in forma lor adevarata. Dumnezeu nu face rau. Asta i-a rezervat-o diavolului.
Insa aici pot spune urmatorul lucru: de multe ori ni se pare ca ceea ce face Dumnezeu este rau cand realitatea este cu totul alta si anume : In plan universal, acel lucru este bun, s-a creat un echilibru, s-a facut dreptate...etc etc etc.
ArK

[baaron]

Incerci sa ma convingi sa ma duc la Biserica? :-D

[Arckadii]

nicidecum Baaron, chiar daca asta ar fi un lucru bun, tot ceea ce iti spun este ca nu trebuie sa te lasi indus in eroare. Tu acum nu vezi padurea din cauza copacilor
incearca sa vezi mai departe de erorile umane si ai sa intelegi mai multe in domeniul asta.
Ark

[baaron]

In primul rand o demonstratie teoretica a existentei lui e inutila.
De fapt, în esenta ei, orice demonstratie face apel la limitele ratiunii/cunoasterii noastre, uzand de tendinta noastra fireasca de a banui existenta unor forte ascunse în spatele fenomenelor inexplicabile.
Ducand la limita aceasta tendinta, ajungem la conceptul oarecum simplificativ ca în spatele tuturor necunoscutelor s-ar afla o unica forta....acest dumnezeu.
Ca într-o teorie împinsa la absolut, tot ceea ce ne scapa ratiunii ar fi efectul unei vointe superioare animata de intentii misterioase, de aici si pana la dumnezeul religiilor cunoscute mai e un singur pas: bunatatea acestui dumnezeu.

Acum vei încerca sa-l identifici pe acest dumnezeu în toate, vei cauta sa-i intri în voie pentru a obtine diverse chestiuni... ma rog, diferiti dumnezei ofera diferite chestii.
Problema principala a acestui concept este suferinta.
Cum îngaduie acest dumnezeu atotputernic existenta raului?  ...aici fiecare religie ofera diverse metafore care mai de care mai frumoasa în lipsa ei de logica, nu intru în detalii, cunoastem cu totii aceasta dilema.
S-a ajuns pana la celebra "crede si nu cerceta", un apogeu al lipsei de respect pentru fiinta rationala....

O alta tendinta este de a considera ca natura însasi este o forta cu o organizare intrinseca speciala, o anume armonie bazata pe niste principii imuabile (derivate în fapt din cele ale omului).
Aceeasta randuiala necunoscuta (sau incomplet cunoscuta) da un sens lumii, îi confera o anume justificare...pe aceasta latura au luat nastere concepte ca destinul (karma), astrologia, alchimia, dar si altele, mai putin oculte.
Pentru unii, aceasta armonie universala are functie de dumnezeu.
Integrarea în ea si întelegerea ei profunda constituie un scop religios.
Problema acestei conceptii este faptul ca omul este redus la un constituent al angrenajului universal, actiunile lui sunt conforme cu organizarea acestei naturi ori un asemenea concept îngradeste liberul arbitru al individului,chiar daca are impresia ca actioneaza el însusi, în fapt omul se supune unei ordini universale.
In privinta asta, dumnezeul persoana ofera un avantaj substantial.
Cu el, si omul si natura vor fi dotate cu vointa proprie.
De fapt, religia (dumnezeu) nu are sens fara om si esenta oricarei religii este mandria omului de a socoti ca lumea se învarte în jurul lui...

Partea cea mai interesanta este ca, indiferent ca se declara adept al uneia sau alteia dintre religii, sau chiar ateu, fiecare are propria lui conceptie religioasa pe care el o socoate diferita, originala (inclusiv eu am o asemenea conceptie)

hai sa discutam despre cum rezolvi tu imposibilitatea logica a existentei lui dumnezeu? :-D

(poate dumnezeu concepe o întrebare la care nu i-ar putea raspunde? etc....)

[Arckadii]

Religia - de la latinescul religio, derivat al verbului religare = a lega, sinonim cu ebraicul berit = legatura, legamant - este legatura constienta si libera a omului cu Dumnezeu. In continutul acestei legaturi intra cunoasterea Lui Dumnezeu si trairea dupa voia Lui iar in aceasta din urma se pot distinge doua lucruri: partea de traire morala si de cult divin si partea practica a ei.
Este de remarcat aici ca cele trei elemente constituente ale religiei: doctrina, morala si cult desi distincte intre ele nu sunt despartite ci alcatuiesc un intreg unitar pastrandu-si intre ele daca sunt bine si corect intelese, o vie si indisolubila legatura.

... din cugetarile lui Petre Tutea



1. Se spune cã intelectul e dat omului ca sã cunoascã adevãrul. Intelectul e dat omului, dupã pãrerea mea, nu ca sã cunoascã adevãrul, ci sã primeascã adevãrul.

2. Am avut revelatia cã în afarã de Dumnezeu nu existã adevãr. Mai multe adevãruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevãr. Iar dacã adevãrul este unul singur, fiind transcendent în esentã, sediul lui nu e nici în stiintã, nici în filozofie, nici în artã. Si cînd un filozof, un om de stiintã sau un artist sînt religiosi, atunci ei nu se mai disting de o babã murdarã pe picioare care se roagã Maicii Domnului.

3. Acum, mai la bãtrînete, pot sã spun cã fãrã Dumnezeu si fãrã nemurire nu existã adevãr.

4. O babã murdarã pe picioare, care stã în fata icoanei Maicii Domnului în bisericã, fatã de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ãsta moare asa, dihor.

5. Eu cînd discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu usa. Între un credincios si un necredincios, nu existã nici o legãturã. ãla e mort, sufleteste mort, iar celãlalt e viu si între un viu si un mort nu existã nici o legãturã. Credinciosul crestin e viu.

Asta ca sa fac o introducere referitor la ce inseamna religia.

Acum,

In primul rand matematic, Dumnezeu a fost demonstrat (desi numele matematicianului imi scapa).
Totusi mi se pare josnic sa incercam sa il demonstram pe Dumnezeu cu mijloacele noastre rudimentare cu care calculam partea materiala a lumii cand Dumnezeu tine in primul rand de spiritual.
In continuare deci o sa adopt o pozitie teologico-filozofica iar raspunsul meu o sa fie in conformitate cu aceasta.
Omul a incercat inca din cele mai vechi timpuri sa-si explice realitatile in mijlocul carora a trait ca si pe cele cu care a venit in contact fie si in mod intamplator. Insa omul nu s-a limitat la a cunoaste acele fenomene si setea de cunoastere l-a manat sa afle ultima explicatie a lumii in intregimea ei, ca si a vietii.
In aceasta incercare a omului de a-si explica originea lumii si a vietii trebuie sa cautam argumente sau dovezi rationale pentru existenta Lui Dumnezeu, care mult mai tarziu a primit o forma logica adecvata prin intermediul mai multor filozofi incepand cu: Socrate, Platon, Aristotel, Cicero, Seneca si sfarsind cu cei din epoca moderna: Descartes, Leibniz, Kant, Hegel etc.
Argumentele rationale pentru dovedirea existentei Lui Dumnezeu sunt dovezi scoase din ratiune rezultand faptul ca Dumnezeu nu este o fictiune ci exista in realitate.
Cu alte cuvinte, aceste argumente sunt dovezi care se bazeaza exclusiv pe ratiune de care ne folosim pentru a argumenta ca notiunea de Dumnezeu nu este un produs al imaginatiei ci ei ii corespunde o realitate. Prin ele dovedim ca Dumnezeu exista. Cunostinte mai bogate despre Dumnezeu primim din Revelatie(pe care o sa ti-o explic cu cea mai mare placere daca esti interesat).
Desi scolastica medievala scotea la peste cinci mii de argumente pentru existenta Lui Dumnezeu, numarul a scazut la cinci si anume
1.Argumentul istoric
2.Argumentul cosmologic
3.Argumentul teologic
4.Argumentul moral
5.Argumentul ontologic.
In continuare o sa incerc sa iti fac o sinteza referitoare la aceste argumente pentru ca mi-ar lua altfel foarte foarte mult timp si spatiu sa le explic pe larg.
In concluzie:
1.Argumentul istoric deduce existenta Lui Dumnezeu din universalitatea ideei de Divinitate idee care exista la toate popoarele si in toate timpurile.
2.Argumentul cosmologic care se bazeaza pe principiul cauzalitatii, pleaca in dovedirea existentei Lui Dumnezeu de la constatarea ca lumea fiind marginita si contingenta(intamplatoare) in mod necesar ratiunea omeneasca trebuie sa admita existenta unei fiinte absolute vesnice care este ultima cauza necauzata de nimeni si de nimic. Deci aici argumentul este: Orice efect are o cauza deci si lumea in totalitatea ei trebuie sa aiba o cauza.
3.Argumentul fizico-teologic consta in dovedirea existentei Lui de la ordinea armonia si finalitatea care exista in lume. Se poate astfel constata ca, cu toata imensitatea universului, cu toata complexitatea lui, el este un mecanism care functioneaza perfect supunandu-se anumitor legi, in el domneste cea mai desavarsita ordine, nimic nu se petrece la intamplare => trebuie sa existe un autor care a oranduit, organizat universul si lumea pentru ca fiecare sa isi poata implini scopul sau.
4.Argumentul moral -> Cicero spunea "A fost intotdeauna convingerea oamenilor cu adevarat intelepti ca legea morala nu e ceva inventat de oiameni sau introdus de popoare ci ceva vesnic dupa care trebuie sa se conduca toata lumea. Ultima ei tmelie e doar Dumnezeu, care porunceste si opreste, si aceasta lege e atat de veche ca Duhul Lui Dumnezeu."
Aceasta lege - legea morala naturala - este impartasita omului prin insusi actul creatiei.
5.Argumentul ontologic(cel mai dezbatut si discutat) Notiunea provine de la latinescul ov= cel ce este fiinta
Argumentul ontologic ridica o problema mai generala de gnoseologie(teorie a cunoasterii) si anume a posibilitatilor cunoasterii intemeiate pe experienta subiectiva in afara oricarei experiente obiective. Aceasta se opune empirismului reprezentat de Locke, Hume si Berkeley.

Cam asta este in mare explicatia mea,
ARk

[AdiM]

Ma tot macina intrebarea asta care o fi adevaratul nume al lui Dumnezeu...

Asta e o intrebare veche si cu substrat.
Pentru tine, daca te framinta, ar fi poate mai util sa te intrebi la ce ti-ar putea folosi sa afli adevaratul nume al lui Dumnezeu.

Ai aflat pina acum vreodata adevaratul nume al altui alt lucru?!
Si daca l-ai aflat, la ce ti-a folosit?
Daca afli adevaratul nume al vreunui lucru, iti foloseste la ceva, si cum?

Daca nu ai raspuns la intrebarile astea, inseamna ca esti doar fascinat de un nume pe care oricum nu stii la ce il vei putea folosi daca il afli.

Parerea mea.

[Max C.]

Dupa parerea mea Dumnezeu cum ii spunem noi nu are nume pentru ca nu este o persoana sau ceva asemanator.Eu cred ca mai degraba este energie,lumina,...dragoste...parerea mea.

[asd]

S-a ajuns pana la celebra "crede si nu cerceta", un apogeu al lipsei de respect pentru fiinta rationala....

Stimate partener de discutie, doresc sa iti spun ca aceasta formula "crede si nu cerceta" este o chestie masonica, draceasca pe care preotii o baga in capul oamenilor.
De ce fac ei asta?

Deoarece Biblia arata ca ei sunt echivalentul modern al fariseilor si saducheiulor.

Cercetaþi Scripturile, pentru cã socotiþi cã în ele aveþi viaþa veºnicã, dar tocmai ele mãrturisesc despre Mine.  Ioan 5:39

Eu iti doresc sa cercetezi cat mai mult, dar sa studiezi si Biblia cand ai timp si atunci vino cu argumente de genu: crede si nu cerceta.

Adu argumente din stinta sa vedem.... poate ca vei primi un raspuns, dar asta nu inseamna ca tu o sa fii un bun crestin.

Dupa parerea mea Dumnezeu cum ii spunem noi nu are nume pentru ca nu este o persoana sau ceva asemanator.Eu cred ca mai degraba este energie,lumina,...dragoste...parerea mea.

Da si noi credem la fel. Persoana lui Dumnezeu este mult diferita de a noastra in ce priveste substanta. Dar faptul ca este o constinta poate sa isi de-a nume, ceea ce a si facut. La exod 3:15 scrie daca o sa citesti ca si-a dat numele de Iehova. Sau i-a orice dictionar biblic ortodox sau baptist sau alta religie si o sa vezi ca Iehova este numele pe care si L-a ales chiar El, Creatorul.

[baaron]

Pentru Arckadii

Ti-am citit explicatiile, dar niciuna nu se conformeaza celorlalte lucruri, pe care le ºtiu deja..
Explicaþiile pe care le-am aflat pâna acum sunt în conflict cu raþiunea...
Noþiunea de atotputernicie e absurda, ideea de voinþa suprema este un nonsens, un simplu joc de cuvinte.
Când te doare o masea spre exemplu, sesizezi fara probleme ca lumea este imperfecta ºi ca dumnezeu va trebui înlocuit pentru moment cu un dentist...

Nu-mi ramâne decât credinþa pura ca alternativa, iar daca renunþ la raþiune pentru a-l accepta pe dumnezeu, atunci nu-l mai pot concepe, pentru ca orice raþionament asupra lui devine gresit odata cu ratiunea însaºi.
Pe linia asta s-a dus Budha care a postulat vidul ca ultima realitate.
Pentru mine, ca simplu muritor, lumea e înca reala ºi coerenta din punct de vedere raþional, ba mai mult, nu pare a necesita un dumnezeu deasupra/dedesubtul/în interiorul/exteriorul ei...

[Arckadii]

Baaron, de acord cu tine insa asta tine numai si numai de credinta ta proprie.
In realitate totusi, conform celor ce ti-am spus, exista si altceva.
Oameni de stiinta, doctori, fizicieni, au ajuns intr-un anumit punct in care nu pot nega existenta Lui Dumnezeu.
Cunosc personal un astfel de caz.
Am promis ca revin cu numele celui care l-a demonstrat matematic pe Dumnezeu. Este vorba de Oppenheimer.
Baaron, nu incerc sa te schimb, insa nu poti trece cu vederea ceea ce este mai presus de noi. Orice trebuie sa aiba o cauza.
Ark

[baaron]

Eu nu neg existenta "Totului".

[Arckadii]

ok, atunci am ajuns la un punct comun:)
Ark