Despre taoism

[adrianh]

Principalele curente ale taoismului

În general, taoismul se divide în douã curente:

1. Taoismul filozofic sau ªcoala lui Tao (tao-chia), care a înflorit în China perioadei Statelor combatante, sec. V-IV î.d.C. ºi

2.Taoismul religios (tao-chiao) care se referã la religia taoistã ºi la toate ºcolile ºi miºcãrile bazate pe speculaþii magico-mistice cum ar fi cele legate de alchimia chinezã. Idealul ºcolilor mistice este prelungirea vieþii sau chiar a nemuririi prin practici specifice de respiraþie embrionarã sau prin îngurgitarea unor substanþe alchimice.

Pãrerea specialiºtilor este cã în realitate aceste douã curente nu pot fi delimitate clar - taoismul filozofic ºi cel religios se impregneazã reciproc ºi conþin deopotrivã elemente arhaice de ºamanism. Astfel încît religia taoistã, ºcolile de magie ºi alchimie, ºcoala filozoficã sînt de fapt un amalgam de elemente disparate.

Taoismul filozofic

ªcoala lui Tao desemneazã un grup de filozofi ºi concepþiile lor despre tao la care se adaugã reflecþii legate de existenþa socialã ºi modul potrivit de adaptare la condiþiile temporale. Tao este privit ca principiu unic ºi necreat al Universului din care provin toate lucrurile create ("cele zece mii de lucruri" = wan-wu). Obligaþia filozofului taoist este de a-l reintegra pe tao în existenþa sa cotidianã rin practici ca vidul (wu) ºi nonacþiunea (wu-wei).

Pe plan etic, aceste concepþii intrã în conflict direct cu filozofia moralã a lui Confucius, atingînd, în cazul lui Yang-tzu, poziþii nihiliste ºi hedoniste care au trezit vii proteste din tabãra adversã.

Wan-wu =  cele zece mii de lucruri - expresie ce redã ideea de totalitate a universului, de întreagã creaþie.

Promotorii ªcolii lui Tao sînt Lao-tzu - care poate fi considerat pãrintele taoismului prin celebra sa lucrare Tao-te ching , Chuang-tzu - eminent discipol ºi continuator al lui Lao-tzu ºi  Lieh-tzu. Aceste personalitãþi controversate ºi oarecum bizare fac obiectul secþiunii maeºtrii taoismului de pe acest site.

Chietismul

La prima vedere, filozofia acestor precursori s-ar caracteriza printr-o atitudine distantã faþã de valorile sociale, pe accentul pus pe liniºtire - chietism -, pe retragere din lumea exterioarã, pe izolare totalã. Mulþi au fãcut în acest sens referiri la practica ascetismului de tip creºtin monahal.

Din nefericire, nu s-a observat cã promovarea acestui mod de viaþã nu constituie la taoiºtii ºcolii filozofice un cod de purtare aplicabil în orice împrejurare. Chietismul taoist este, mai degrabã, o atitudine impusã de împrejurãrile sociale, de transformãrile ºi schimbãrile radicale din viaþa socialã dictate de Tao. Astfel cã rãmîne la latitudinea fiecãruia sã aprecieze cînd e cazul sã activeze pe tãrîm social sau sã abandoneze ºi chiar sã se retragã în izolare.

Specialiºtii moderni ºi comentatorii filozofiei taoiste au ignorat acest aspect ºi au construit o imagine istorico-socialã ºi filozoficã a taoismului primitiv care se conformeazã ideii de ascezã, ceea ce este în fond o eroare.

Adaptarea la realitate

Putem spune cã în ochii unui taoist normele sociale impuse din afarã nu au relevanþã. Undeva, Chuang-tzu o exprimã fãþiº: ceea ce faci ºi ceea ce nu faci depinde de împrejurãri, de cerinþele momentului.

Ideea de adaptare la cerinþele momentului este capitalã în taoismul filozofic. Ea porneºte de la premiza universului care se aflã într-o continuã schimbare. Acest univers este unul heraclitean - un univers care nu se cristalizeazã, ci se modificã constant ca un soi de abur care îºi schimbã mereu conturul sau o structurã noroasã care, la fel, capãtã formele ºi imaginile cele mai neaºteptate.

Purtarea omului în aceste circumstanþe decurge din context: el împrumutã atitudinea crengii de pin care nu opune rezistenþã atunci cînd se aºeazã zãpada pe ea spre deosebire de cea de brad, care se opune ºi se rupe sub greutatea zãpezii.

"Calea" taoistã

Dacã este sã trasãm o cale sau disciplinã taoistã trebuie sã specificãm un lucru important: maeºtri taoiºti nu au avut ºcoli, în sensul în care înþelegem azi acest termen: imobile destinate expres ºcolarizãrii, un program fix ºi o programã de învãþare, plus o mulþime de examene care au darul sã streseze. Ei nu au avut nici mãcar o doctrinã sistematizatã, ceva la genul propus de Schopenhauer.

Maeºtrii taoiºti vorbeau despre ceea ce ºtiau ºi experimentau folosindu-se de metafore ºi comparaþii, la fel cum vorbea Isus în Noul Testament , de pildã, folosindu-se de parabole. Maeºtrii taoiºti învãþau mai ales prin exemplul personal. "ªcolile" erau itinerante ºi puneau un mare accent pe dialog, pe reflecþie ºi, mai ales, pe introspecþie. Învãþãtura nu era, aºadar, o materie moartã, pe care ucenicul urma sã o memoreze papagaliceºte. Acest punct nu a fost, nici el, reþinut de specialiºtii moderni.

Prin urmare, "calea" taoistã nu se deprindea altfel decît prin emularea, pînã la un anumit punct, a atitudinilor ºi conduitelor maestrului. Pînã la un anumit punct deoarece imitaþia perfectã are neajunsul de a falsifica personalitatea discipolului.

Mai exact ar fi sã spunem cã discipolii trãiau împreunã cu maeºtrii lor pe care îi slujeau necondiþionat ca niºte servitori casnici, ºi îi întovãrãºeau în lungi cãlãtorii. În schimb învãþau pe viu din experienþele de viaþã care li se ofereau constant, fãrã a provoca artificial - aºa cum se întîmplã în ºcolile moderne de meditaþie - situaþii speciale, poziþii, posturi, atitudini faþã de semeni etc.

Confruntaþi cu diferitele probleme, discipolii erau invitaþi sã mediteze asupra lor, sã se elibereze de prejudecãþi etico-morale ºi culturale, sã pãtrundã sensul ascuns al evenimentelor cu o mintea vidã , deschisã cãtre Realitate. Totodatã, ei erau inspiraþi de prezenþa maestrului, de maniera în care acesta coopera cu evenimentele. Învãþãtura se realiza astfel prin repetare ºi  practicã neobositã 24 din 24 de ore!

Pentru a da un exemplu din viaþa obiºnuitã, modul de învãþare al discipolilor taoiºti de odinioarã se asemãna cu cel al unui tînãr absolvent de Drept care, în primii sãi ani, conºtient de lipsa lui de experienþã, îl însoþeºte pe juristul experimentat ºi asistã la practica lui. Totodatã el se ocupã de acele munci banale, de rutinã, care constituie "bucãtãria" profesiei. Încetul cu încetul, el se substituie maestrului, îºi asumã experienþa lui, pentru ca în final sã stea pe propriile picioare. Imitaþia merge însã numai pînã la un anumit punct, pînã la deprinderea elementelor de bazã ale practicii. Personalitatea elevului rãmîne neºtirbitã ºi se exprimã ulterior în stilul sãu de lucru.

[lylyt_ice]

  Taoisti sau alta religie de acest gen, pe mine una nu m-a convins cu absolut nimic...avind in vedere ca bietii chineji, cu toate ritualurile, ceaiurile si mai stiu eu ce proceduri... nu prea au ajuns decit la performanta ca pe la 40 de ani arata ca la 65 de ani... iar ca spiritualitate...cam lasa de dorit...eu nu v-as indemna da aveti prea mare incredere in cunostinte sau prieteni chinezi, aparentele insala si nu veti fii placut impresionati la urma . Zambesc binevoitori dar sub aceasta masca se afla cu totul altceva...!!!

[romulus]

avind in vedere ca bietii chineji, cu toate ritualurile, ceaiurile si mai stiu eu ce proceduri... nu prea au ajuns decit la performanta ca pe la 40 de ani arata ca la 65 de ani...

----Observatie corecta Lylyt ! Da , dar stii de ce ? Pentru ca la nivelul experimentului in derulare pe Terra,  ei  chinezoii,  au o alta radacina.
----Adaptarea si mixarea lor cu ceilalti este insa in curs...
----Referitor la chestia cu Tao/ taoism, din cate mi-aduc eu aminte, la origine nu a fost ceva religios ! Mai degraba curent filosofic , /mod/stil  de viata, cale de urmat. Mai apoi , dupa multi ani, a capatat si accentele actuale religioase.
---Si eu cred ca nu-i asa mare scofala ca religie! Ia si citeste ori afla in alt mod despre viata /vietile unor calugari neaosi, de-ai nostri, si vei gasi tot atata "intelepciune" ca si in doctrina acelui Tao ! Parerea mea..
----Howgh !

[antoniu]

De fapt asta este esenta taoismului,  iar simbolul dao este elocvent si comprehensibil ,pentru ce ce fac hermeneutica semnelor,siglelor si simbolurilor. " CONFLICTUL " este esenta,bipolaritatea pe care o gasim si in fizic ,chimic,biologic sau social-pentru ce ce nu cred in EL,iar pentru cei ce cred-(in dumnezeu) , conflictul este si in noesic,enisic si supraenisic.IL gasim de la pariculele elementare ..... pina la filamentele si sistrelele cosmic de miliarde de ani lumina (gaurile negre/gaurile albe)...... atat pentru azi

[fiulploii]

cum adica nu deosebeste raul de bine?..totusi traim dupa anumite reguli sociale, fara ele ar fi anarhie, fiecare ar face ce ar dori...desigur ,asta se intampla si cu  acele reguli  :-D
daca exista  aceasta "regula" de a nu deosebi binele de rau, inseamna ca totusi exista ceva mai profund care sa oblige persoana sa nu ucida la intamplare,doar pt ca binele si raul sunt unul si acelasi lucru

O descriere perfecta a functionarii unui sistem de interactionare intre entitati cu constiinta  :evil:.
  Tao urmareste iesirea din sistem dar nu completa . Cel care este Tao este prezent simultan si aici si acolo desi e cam impropriu spus ''acolo'' . Acolo se pare ca desemneaza doar cealalta suprafata a planului numit matrixul local.
  Intreba cineva ce e dincolo de Matrix la care raspunsul amuzant a fost :Patrix.
  Oare cati au inteles raspunsul ?  :lol:

Parerea mea...