moartea este doar un prag spre alta forma de viata!

[adakarina]

Nu am sa ma lansez in disertatii pro sau contra vreunei forme de religie, si va rog sa ma credeti ca nu sunt vreo habotnica care incearca sa convinga prin orice mijloace de existenta lui Dumnezeu.
Numai ca, ce mi s-a intamplat in ultimele luni, mai bine zis din 19 iunie 2005, ma face sa cred cu tarie ca exista viata dincolo de moarte. Catelul meu scump,un ciobanesc german de o frumusete rara, pe care il chema AYAX, s-a hotarat sa paraseasca aceasta lume in noaptea de 18 spre 19 iunie 2005, lasandu-ma cu un imens gol in suflet . Nu ma asteptam sa fiu atat de legata de acest sufletel pufos. Faptul ca l-am avut in viata mea 12 ani, 5 luni si 9 zile, a facut sa-mi fie foarte greu sa nu-l mai am aproape.
Si uite ca cineva sau ceva a hotarat ca eu trebuie sa primesc niste semne de la piticul meu, pentru a ma linistii. La doua saptamani dupa ce l-am ingropat, intr-o dimineata, cand eram singura acasa (familia mea era plecata la tara de doua zile, deci de doua zile nu eram decat eu singura acasa), am gasit patura de pe pat impaturita cu grija spre mijlocul patului.
Catelul meu a avut un cancer de prostata ce i-a cauzat, cel putin in  ultimul an de viata dureri foarte mari. Atunci cand era in criza, eram chemata de la serviciu ca sa-i administrez medicamentul, pentru ca numai pe mine ma accepta in preajma lui. Cand ajungeam acasa, gaseam patura de pe pat (patura groasa din par de camila) facuta ghemotoc si el asezata pe ea. Cu siguranta il durea burtica.
In dimineata aceea am inteles imediat mesajul. In locul unde era el acum era bine, si nu-l mai durea nimic.
Al doilea eveniment s-a intamplat in data de 21 august 2005, intr-o duminica, cand deschizand balconul am gasit o pasare, cu cioculetul negru, ochisorii ca doua margelute negri, penele gri - negru cu pete gri pe burtica si labute albastre. Nu ma pricep deloc la pasari  (de altfel m-am nascut cu o frica fata de pasari), nu prea le-am agreat, dar mogaldeata asta mica care statea in fata mea, infoiata in pene de parca imi spunea "esti tu mare, dar uite ce mare sunt eu", mi-a fost foarte draga. Am inchis usa de la balcon cu grija si m-am dus la ai mei sa le spun de ea.Uitandu-ne pe fereastra, am vazut-o in acelasi loc balustrada, privind  parca explorativ la usa ce dadea in balcon. Atunci am luat o bucata de paine, am faramitat-o si am aruncat-o pe balustrada. Ea a vazut si a venit repede, mergand (nu zburand!), la mine. Credeti ca a mancat painea? Nu. O lua in cioculet si o arunca in sus, facea trei pasi, se intorcea, iar lua o faramitura de paine si o arunca in sus, si tot asa, pana a terminat toate bucatile. Toti am incremenit. Era un adevarat spectacol. Nu am vazut vreodata vreo pasare facand asa ceva. Doar Ayax facea asa de cate ori rupea prosoapele, ciorapii sau orice prindea in gurita si putea rupe. Si dupa ce rupea le arunca in sus una cate una , dupa ce facea , intre aruncari, cate trei pasi. Si eu, si ceilalti din familie, ne-am uitat uimiti unii la altii si am spus in cor, e AYAX?! dar pasarea disparuse. Nu am mai vazut asa ceva de atunci incolo, si nici pana atunci.
Al treilea eveniment, a avut loc anul acesta in februarie, cand uitandu-ma intr-un album de familie, l-am vazut pe Ayax. Desigur, cum toti ceilalti din casa erau plecati , am inceput sa plang (nu plang de fata cu ei, ca sa nu-i intristez). La scurta vreme am auzit o respiratie rapida, sacadata, de catel, care parca astepta sa-i mai arunc o data jucaria. M-am oprit din plans, si m-am uitat in jur sa vad daca nu cumva vrenul din familie s-au intors acasa cu cel de-al doilea catel. Dar nu era asa. Eram singura in toata casa . Am realizat ca era Ayax si, spre regretul meu, in loc sa ma bucur, m-am speriat. M-am gandit ca-mi pierd mintile, ca aud aiurea, si in acel moment totul s-a oprit. Acum regret.
V-am povestiti toate acestea, simplu, exact asa cum s-au intamplat si nu stiu cat de convingatoare am fost Va las pe voi sa trageti concluziile.
Nu cred in iluzii auditive, sau in puterea subconstientului si
desfid pe toti aceia care ar putea pune la indoiala sanatatea mea mintala.
Cred cu tarie ca a fost scumpul nostru catelul Ayax, care a trai atitia ani in familia mea si care ne-a suportat asa cum eram, cu bune si rele.
Sunt sigura ca acum este intr-un loc bun si ca ii este bine.
Va urez la toti sa fiti sanatosi si fericiti, sa va traiti viata asa cum doriti dar in respectul profund fata de voi, fata de semenii vostrii si fata de orice foma de viata. Mult succes!!!

[adakarina]

am vrut sa-l corectez, da am depasit timpul, asa ca va rog sa ma iertati pentru greseli. Multumesc pentru intelegere

[jackie28t]

Bun venit pe forumul nostru ''adakarina''
Multumim pentru cea ce ai relatat mai sus.Intr-adevar cea ce ai povestit te unge la suflet.
Eu te inteleg foarte bine cand spui de scumpul catel AYAX si de acea pasarica.Dorul de cei scumpi face ca subconstientul sa se concentreze asupra lor.Devii mai sensibil si mai ingrijorator atunci cand e vorba de cei la care ai tinut enorm sau la ceva care iti aduce aminte de ei.
Si eu sunt deacord ''ca moartea este doar un prag spre alta forma de viata'' As spune ca sufletul se deplaseaza itr-o alta dimensiune si recapata viata intr-o alta forma.Este foarte bine ca ai deschis acest topic pentru a discuta,cred ca sunt foarte multi printre noi care au un cuvant de spus despre acest subiect.As face rugaminte la alti membrii sa se destainuie politicos in preaja unui asemenea subiect sensibil.Incodata multumim pentru relatare ''adakarina''

[ryn]

Poveste frumoasa si pentru tine dureroasa... O poveste veche spunea ca atunci cand vei duce zeilor lumina dintr-o casa in care nu a murit nimeni atunci vei stapani moartea... Sfatul meu e sa iti lasi prietenul credincios sa se odihneasca in pace, iar semnele pe care le primesti sa le interpretezi ca fiind rugamintea lui de a se poate desprinde de aceasta lume.
Pentru cei care normal ca vor dori sa ma contrazica: Nu comentati, nu faceti diferente de opinie, lasati sa se vindece rana...

[udar]

Foarte interesant post-ul, multumim pentru el. De acord in totalitate cu ryn...

[pri3st3ss]

imi pare rau pt pierderea ta, adakarina, stiu ce inseamna sa pierzi pe cineva drag,stiu cum e acel "gol"  despre care ne vorbesti..... fii sigura ca te va veghea mereu si va fi mereu langa tine; ai incredere in tine, ai multa putere in interior, foloseste-o si vei trece peste, trebuie sa fii puternica....moartea fizica nu e sfarsitul....

[deepblue]

Subscriu si eu la cele spuse de pri3st3ss

[lory]

o viata avem asa cum o stim...sa ne-o traim, fara sa fim pusi in situatia de a stagna atunci cand vine momentul inerent al despartirii...Sa ne gandim ca furtuna e suma multor picaturi de apa.

waw, ce filosofic :-D :mrgreen:

nu uita, adakarina, traim in lumea pe care o cream fiecare...dar lumea noastra trebuie sa mai interactioneze si cu lumile celorlalti... :-(

iar m-ai inspirat, alien mic :wink: :lol:

[pri3st3ss]

serios?!  :-D
nu imi fura ideile, lory :lol:
problema in viata e ca sunt multi care isi bat joc de ea...ai dreptate, traim in lumea pe care ne-o cream si visam la iubire si dorinta pura si multe altele...din pacate nu suntem atenti ce facem atunci cand interactionam cu lumile celorlalti...iar unele inimi fac implozie de cele mai multe ori....devin supernove sau dispar pur si simplu...de durere, suferinta, ori prea multa iubire...
         nu uita,adakarina, forta e in tine ( fara nicio trimitere la filme ) si poti trece peste....exista multi sticlari care sa  asambleze la loc cioburile inimii, iar daca inima ta e franta de prea multe ori si nu se mai gasesc bucatelele, atunci singurul vindecator esti numai TU; daca accepti si vrei sa te ridici poti face multe lucruri frumoase...
          uneori totul ti se poate parea invalmasit,fara logica.....dar totul are un scop bine stabilit, moartea da nastere la viata, viata ofera sanse si drumuri pe care doar tu le poti alege in functie de circumstante si de idealul tau...
si eu iubesc animalele si am plans f mult cand mi-a murit papagalul, era singurul care "ma iubea"...stiu cum e...ai uneori impresia ca te asculta ,ca sunt indignati de ceea ce ti s-a intamplat, dar a trebuit sa ii las amintirea neintinata, sa nu il chem de acolo unde e....sunt un pic animista,stiu...
        nu  lasa amintirea lui sa iti  tulbure sufletul...e f rau atunci cand suntem tulburati, devenim vulnerabili si unii  , fara pic de nerusinare , profita...nu iti spun nici sa il alungi din inima ta, dar nici sa te legi prea mult de el...iubeste-l in continuare si nu ii uita prietenia sincera...

[Stunner]

"traim in lumea pe care ne-o cream"

De fapt traim mai mult in lumea care ne-o creaza ALTII !!

[lory]

cat de mult ii lasi pe altii sa te conduca? sa iti faureasca ei visele,idealurile, telurile?cat de mult te lasi influentat de civilizatie,cultura, traditie, arhetipuri ancestrale? ( waw, iaka se prinde si de mine ceva invatatura :-D )
cat, cum si pana cand, Stunner?
U poti fi propriul stapan si U  poti crea lumea ta, U poti face reguli...asta nu inseamna sa te izolezi de lume, ci sa fii ferm pe pozitia ta, pe ceea ce crezi ( nu mai stiu cine spunea, parca TurnusX - scuze daca gresesc , ca ai mereu nevoie de dovezi ca sa crezi in ceva, nu neaparat o suma din dovezile altora,caci altii intervin si subiectiv chiar daca inconstient ) [ ce zici, pri3st3ss, iau 10 la psihanaliza? :-D, uite cate lucruri  "inteligente" spun  :-P ]

trebuie doar sa crezi in tine, altfel ce faci, traiesti in matrix?

altii au creat lumea,da, dar U o poti schimba ( reclama  :lol: 8-) ) pt tine si pt cei care vor veni dupa tine...altii au creat-o asa cum au crezut ei...u ce crezi?in ce crezi?care este cea mai mare temere a ta?
cauta, constientizaza..si apoi....da,mai e autohipnoza si autosugestia,dar asta e cam periculos sa incerci singur,s-ar putea sa nu iti fie prea bine..
intreab-o pe pri3st3ss mai multe despre autosugestie si hipnoza, doar isi ia licenta in hipnoza :-D

asa ca indicatia mea e sa te trezesti si sa incerci sa iti dai seama ce vrei si in ce lume vrei sa stai ( nu vreau acum sa mi se rastalmaceasca vorbele..nu spun nimic despre  superioritate sau  fuga de lume... )

[blue]

mai mult ca sigur e doar un prag ..tot ce acumulam cind traim nu poate dispare asa in neant...traim intr o lume plina de energii iar cordonul acela de argint ce se ridica la cer atunci cind murim sigur pluteste linistit in lumea noastra  pina cind i se permite iar sa faca o noua inima sa bata ..sa inceapa o noua viata..ma impresioneaza una din religiile hinduse in care adeptii merg pe drum si matura calea din fata lor pt a nu calca nici macar o insecta in care poate fi sufletul cuiva pe care l au cunoscut

[xennon_2000]

Cu totii credem in viata dupa moarte indiferent de felul de a o concepe.Ar fi absurd  sa nu credem in viata dupa moarte ar insemna sa renegam si divinitatea

[xennon_2000]

Eu cred in reancarnare dar nu in corpul plantelor si animalelor ca la credintele arhaice!Dar si in judecata!

[Elvin]

      "Somnul - o moarte care nu sperie pe nimeni" [Marin Preda]
     
      Moartea - un somn care sperie pe toti

  Ps 1: un sicriu umplut cu stele  :lol: > http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,557.msg10928.html#msg10928
 
  Ps 2 pentru xennon. Daca ne reincarnam, in nici un caz nu ne reincarnam ca oameni  :lol:
        Budistii zic asa : ai un ocean, pe el pluteste la intamplare un cerc. Ai o broasca testoasa care inoata linistita in apa, si la fiecare suta de ani scoate la intamplare capul din apa. Probabilitatea ca ea sa scoata capul fix prin cerc, e probabilitatea ca eu sau tu sa renastem tot ca oameni   :-P
    De ce ? te-ai reincarna ca om doar daca ai fi complet neutru, ceea ce nu e prea posibil. Deci, ori ai fost rau si revii intr-o forma de viata inferioara [planta, animal], ori ai fost bun si renasti intr-o existenta superioara [inger, serafim etc]

  Ps 3 > Modestie : "Imi vine sa plang ori de cate ori imi ascult albumul. Atat e de bun"  :evil: [Paris Hilton]

  Ps 4 > Nihilism: "Ce e practic e si logic. Pe dracu, ce importanta are ?" [Britney SPears]  :-D

  Ps 5 > Realism: "Pentru o fiinta infinita, timpul inseamna plictiseala. Eu nu pot tolera timpul decat intre anumite limite"  8-)
           [Nava-Dumnezeu din trilogia lui Franke Herbert]