Sectiune pentru limba româna > Fenomene conexe si paranormale

Tehnici de accesare a memoriei astrale

<< < (2/16) > >>

fiulploii:
Departe de mine colega @Godak sa pun dezvoltarea tehnicii cercului in cârca altcuiva si nu cred ca am susținut altceva decât ca ai amintit de cercul magic . Restul este imaginația mea de prin filme.
  Am lămurit problema sper .

Ca un plus de informație pe subiect: citirea asta a vieților trecute ar fi corectă dar aceste vieți nu sunt ale cititorului tot așa cum citirea unei cărți nu implica realizarea ei de către cititor .

Grifon:

--- Quote from: Godak on  18 July 2017, 20:28:42 ---@Grifon
Eu știam că în orice domeniu, mai mundan sau mai eterat, se face o protecșie a muncii în prealabil. Nu am nici o grijă pt. ceilalți colegi - de altfel reiese acest fapt și din postarea mea anterioară. Cât despre larve, deși greșiți parțial (faceți un scurt periplu prin lumea romană, că de-acolo pleacă dezvoltările termenului), nu este, vorba dvs. subiectul topicului. Dar nici Stevenson nu e?
Un sfat sincer prietenesc - Evitați să-l citați pe Bardon. Dați peste unul care mai știe una-alta și are impresia că-l luați la mișto... 

Gata, nu vă mai deranjez topicul. Monolog plăcut...

--- End quote ---

Îți mulțumesc pentru recomandări, dle @Godak.

Revenind la dezirabila receptivitate a minții, să încerc o detaliere.
Știm toți cum e când avem un lapsus. De ex., uităm un nume...si tot bâjbâim cu eforturile. Începea cu A...parcă era din 5 litere..Aneta....Anica...Andra...în sfârșit..ne enervăm si ne lăsăm păgubași. Apoi, dacă sforțarea a fost destul de intensă (cât să declanșeze resorturi din subconștient), răspunsul vine neașteptat, clar si si(n)gur : Adela !

Ei, cam pe aici trebuie ajuns. Nu că zona din care a ieșit corectul nume Adela ar fi "memoria astrală" - în niciun caz. E tot mintea...actuală, dar e într-o profunzime incontrolabilă, ce o apropie (până la punctul insesizabil al interconectării) de memoriile...celelalte.
Am dat exemplul pentru a întări (dacă mai era cazul) ideea unor mecanisme ascunse ale minții, ce pot fi utilizate în demersul propus. Doar astfel de "țâșniri" - uneori abia sesizabile - indică faptul că accesăm si altceva. Altfel, de vizionăm cu ușurințã tot soiul de "lung/scurt metraje" în minte...e puțin probabil să fie vb.de vieți anterioare.

Grifon:
Importanța acestei stări de receptivitate a minții își va vădi utilitatea în următorul exercițiu:
Într-o stare de relaxare (cu gândurile coborâte în frecvența alfa - 8-12 Hz) se vizualizează un soi de scară, spiralată, coborând către un...adânc. Pe măsură ce treptele sunt coborâte, trebuie vizualizate, pe pereți, scene din viața actuală - ca într-un slide-show descrescător. Se începe cu prezentul, apoi în manieră curgătoare, pe măsura coborârii, perioade de la 25, 20, 15, 10, 5 ani.
Se recomandă sincronizarea acestei retro-vizualizări cu viteza de "coborâre", astfel ca la momentul în care se ajunge la un "capăt" de amintiri să se termine si treptele spiralate.
La acest punct, trebuie să se vizualizeze un culoar, terminat la capăt cu o ușă. După câțiva pași, se ajunge la acea ușă, cu ferma convingere că dincolo de ea se află....altceva.

Ce se remarcă, până acum ? Că e vb, în faza "coborârii", de două trucuri. Primul este " ținerea ocupată" a minții, astfel încât să n-aibă timp de dubii / analize. Al doilea e autosugestia, prin care aceeași minte buclucașă e luată "complice" la experiență, ajungând și ea să creadă în eficacitatea tehnicii.

Până aici nu e mare scofală - deși unii întãmpină dificultăți și la retro-vizualizarea vieții curente. Abia la momentul critic al "ușii spre nevăzut" apare însă reala dificultate - unde aproape toți doritorii (inclusiv eu, deseori) eșuează.
Căci, după "deschiderea ușii", mintea trebuie să se abțină de la absolut orice gând, de la orice tentativă de a "umple golul". Din bezna imaginată aici trebuie lăsate să vină impresii. Oricare. Orice. Fie și un simplu flash, fie si o boare...o adiere...de idee (nu degeaba mă exprim acum poetic, căci doar metaforic poate fi descrisă starea).
Dacă nu apare nimic, după max.10 secunde, se impune renunțarea - eventual reluarea după o pauză. Căci dacă in aceste max.10_sec. nu s-a ivit nimic din afara minții, aceasta va re-prelua controlul și va imagina ea...chestii (adică pure iluzii, ce nu ajută cu nimic).

Pare simplu, nu ? Nu e. Vă asigur că e extrem de greu, iar dacă în prealabil nu s-a lucrat la cultivarea receptivității anterior menționate, va fi practic imposibilă " trecerea punții".

abyss:
Foarte interesant conceput exercițiul. ..
  As adauga faptul că în fața ușii mai funcționează un truc asupra minții de a o menține tăcută și receptivă. Și anume faptul de a focaliza atenția pe ceea ce "simți" ca e dincolo de ușă. Mă refer aici la o senzație, sentiment , stare . care în momentul deschiderii ușii declanșează o imagine sau loc 3d. Acea senzație cred eu ca e o ancoră buna pentru minte.

Grifon:

--- Quote from: abyss on  20 July 2017, 12:11:50 ---....a focaliza atenția pe ceea ce "simți" ca e dincolo de ușă. Mă refer aici la o senzație, sentiment , stare . care în momentul deschiderii ușii declanșează o imagine sau loc 3d. Acea senzație cred eu ca e o ancoră buna pentru minte.

--- End quote ---

Da, chiar necesară completare. De fapt, focalizarea pe sentiment / trăire / emoție reprezintă cea mai sigură cale de a trece "puntea", căci în memoria transcendentă acestea sunt valorile predilect tezaurizate.
E și firesc, cred eu, să fie așa. Ce importanță pot avea, pentru un "sine" profund si multimilenar, detalii tehnice sau simple experiențe cotidiene ? Niciuna. De ce ar conta un șirag de profesii, sau de educații primite ? La nimic - căci înțelepciunea Sinelui milenar este, neîndoielnic, superioară oricărei vieți terestre.
În schimb, trăirile, emoțiile, alegerile între Bine / Rău - acestea sunt veritabilele experiențe ale Sinelui . În fapt, acest gen de "școală" e chiar noima încarnărilor , deci e chiar logic ca asemenea "zestre" să fie, prioritar, stocată.

Așadar, primele "recepții" veritabile vor fi anumite....trăiri (sau, să zicem, sentimentul unor anume trăiri). Din clipa în care (cu noroc) se "recuperează" așa ceva, abia acum se poate lucra către alte detalii. Prin "cufundarea" în aceste simțiri, treptat, se pot înfățișa și alte elemente (ca părți subsidiare ale ansamblului cauză-efect).
Dar până acolo...eheee..."cale lungă să ne-ajungă"...

Navigation

[0] Message Index

[#] Next page

[*] Previous page

Go to full version