Sectiune pentru limba româna > Fenomene conexe si paranormale

Tehnici de accesare a memoriei astrale

<< < (5/16) > >>

Ganditorul:
Am zis ca exercitiile sunt amestecate pentru ca in astfel de practici amanuntele fac diferenta intre succes sau esec. Coborarea in spirala mi se pare ok, numai ca nu este o coborarea abisala ci pe un drum pe care deja l-ai parcurs si ....vrei sa-l retraiesti, sa vizualizezi mai multe amanunte decat cele surprinse parcurgand drumull in sensul "real", sa rememorezi momente trecute de aceasta data cu mult mai multe amanunte si trairi.
Numai ca aceste exercitii sunt parte ale unor etape pe care trebuie sa le parcurgi - nu sa o iei "de la jumate' " crezand ca ajungi la un rezultat (aici te poti pacali singur, mai ales daca ai o putere de autosugestie deja functionala).
Respiratia controlata e una din etapele preliminare. Tehnicile de respiratie controlate abunda acum si pe net si in carti (nu ca acum 30 de ani cand am incercat si eu asta). Trebuie doar sa ai perseverenta sa le stapanesti - nu numai sa le practici superficial. De aceste respiratii depinde nivelul "Alfa" - poti sa fi "scuipat" din meditatie/experienta doar pt ca ti-ai pierdut controlul respiratiei ( si ai destule motive emotive sa ti se intample asta )
"A nu te gandi la nimic" pentru a ajunge in starea sa te focalizezi pe un singur gand - indiferent daca asta inseamna sa te concentrezi pe un mar, o lumanare sau o amintire - este o alta etapa preliminara ff importanta.
Spun asta pt ca cu mult, mult timp in urma o astfel de experienta - reusita sau nereusita, depinde cum o interpretezi - m-a facut sa renunt total la aceste practici. E cumplit sa "treci pragul" sa fi constient ca e "alta lume" si sa nu poti sa te intorci indiferent ce incerci - schimbarea ritmului respirator, schimbarea obiectului in care ti-ai fixat gandirea etc etc. Citisem de acest pericol care te poate lasa "agatat" intr-o lume exterioara - ceea ce pentru ceilalti ar fi insemnat ca "esti dus cu pluta" sau ca "prinzi fluturi la Balaceanca". De aceea dupa ce cu greu am reusit sa ma "extrag din experiment am renuntat total la astfel de practici. Nu eram pregatit (si nici acum nu sunt) sa spun bye acestei lumi, pe care la intoarcere o consideri extrem de frumoasa. Cam astea sunt pericolele unei meditatii facute dupa carte,fara un guru/indrumator spiritual. De asta am si hotarat sa scriu despre o experienta de acum 30 de ani, considerata uitata pana la "startul" acestui topic. Asa ca recomand atentie cu astfel de practici, daca sunt facute corect, cu toate amanuntele aparent inutile ce le insotesc ( ceea ce aici pare un amanunt "dincolo" poate fi un element esential). Posibil sa va reuseasca dincolo de asteptari si sa nu fiti pregatiti pt aceasta situatie, care (doar) in scris pare frumoasa . A fi pus sa spui adio, brusc, la tot si la toate, nu e chiar o intamplare comoda. Daca nu esti pregatit in orice moment sa renunti la tot, la toate valorile materiale, morale, sentimentale, si sa te integrezi intr-o alta lume... mai bine nu te apuci sa mergi pe acest drum. Chestia cu "venitul inapoi" nu e asa simpla cum pare la prima vedere, mai ales daca "saltul" iti reuseste si nu e o autoiluzie. Parerea mea. Toate cele bune.

abyss:
 Dar te-ai intors colegule @Ganditorul, ceea ce e de bine as zice.
  Pana la urmă aceste regresii au și ele scopul lor , functie de nevoile fiecăruia. Nimeni nu zice sa spui by by realitatii actuale... nici nu cred că e asa de usor ... poate o fi bine, poate nu...
   @Guest, eu l-am rugat pe colegul @Grifon sa inițieze topicul. Dacă nu o făcea domnia sa as fi facut-o eu. Din motive personale, pentru cunoastere....si intenția de a ști.
Una e sa citesti despre acest subiect pe internet si altceva e o discuție vie între noi , cei mai speciali dintre cei din urmă  :-)
  Si ca tot a povestit @Ganditorul ceva personal , o voi face si eu. Unul din motivele  pentru care mă interesează subiectul e din pricina ca acele "salturi" la mine aveau loc mai des in tinerete si in majoritatea cazurilor in mod necontrolat și oarecum terifiant.  E mai complicat si prea mult de povestit. Cu timpul am reușit un relativ control dar in prezent ma intereseaza sa pot rafina acest control, intenționez nu sa zic by by vietii ci sa observ si sa recuperez anumite informații ce îmi apartin din alte timpuri.

Tehnica cu mersul înapoi e tibetana. Se numea parca tehnica rememorării.  Se începea in prima zi cu rememorarea ultimelor 10 minute. In fiecare zi se marea timpul rememorării /derulării inverse pana cand se putea ajunge la ziua si apoi zilele si anii trecuti. Evident treptat. Apoi ...in final se putea ajunge si la vieti anterioare.
   @fiulploii , există o tehnica si pentru problema ta. E simpla si directă dar presupune combinarea mai multor aspecte. Ideea e ca o data ajuns în faza de oobe, la care poti ajunge si prin "usa" domnului Grifon , te ridici cu viteza crescătoare exponențial catre infinit privind pământul cum dispare, si stelele cad parca intr un adânc întunecat, tu țâșnnind catre infinit cu spatele.... si vei ieși din matrix/univers/cum-i-o-zice. Si ... nu uita ca esti inca legat cu firul de argint. Ce vei vedea si cu cine vei vorbi.... să le păstrez i pentru tine.

Grifon:
O altă tehnică - oarecum înrudită - constă în contemplarea (cu aceeași stare a minții) a unor anumite elemente din realitate, care să fi existat, cu certitudine, și în secolele trecute.
Aici e puțin problematic, căci nu trebuie să ne pripim. Am putea considera, de pildă, că valurile mării - întrucât au existat dintotdeauna - pot fi un reper de care ne-am "legat" si în alte existențe. Acest lucru e posibil, însă nu e sigur - căci, probabilistic gândind, se poate să fi viețuit doar în zone fără deschidere la mare (munți, deșerturi, etc.).

Tot căutând elemente garantat întâlnite și în alte epoci, eu m-am oprit la cal. Fie că am fost luptători, curieri, țărani cu plug, nobili sau iobagi...într-un fel sau altul sigur întâlneam cai. Ori ca războinici, ori ca fermieri, sigur depindeam de asemenea animale, si sigur legam atașamente puternice.

Deci recomand calul. Unul viu, dacă se poate, cu fornăieli, necezări, miros aferent...tot. Merge si cu înregistrări sau poze, dar, firește, mult mai greu (lipsind trăirea, elementul viu...)
Apoi e aceeași problemă de receptivitate pasivă - fără raționalizări. Dacă avem la dispoziție mai mult timp (cu exemplarul viu), într-un sfărșit pot apare niște...ecouri.
-----------------------------------------

Dle @Guest....
Sper că dl.@abyss ți-a deslușit...."ocultul" scop al acestui subiect.
Voiam s-o fac eu, chiar aseară, dar văzându-ți ora postării mi-am amintit avertismentul dat de dl.@Godak - știi d-ta, cel privitor la fatidica oră 23.00...
Ca să-ți iau totuși o piatră de pe inimă, îți pot spune că, dacă vreodată îmi va veni năstrușnica idee de a "vâna"/ "selecta" anumite persoane de pe acest forum, domnia ta sigur nu te vei număra printre ele.
În rest, numai bine. Nu mă citi, iar eu (ca si până acum) te voi lăsa în treburile domniei tale.

fiulploii:

--- Quote from: abyss on  25 July 2017, 19:53:37 ---
   @fiulploii , există o tehnica si pentru problema ta. E simpla si directă dar presupune combinarea mai multor aspecte. Ideea e ca o data ajuns în faza de oobe, la care poti ajunge si prin "usa" domnului Grifon , te ridici cu viteza crescătoare exponențial catre infinit privind pământul cum dispare, si stelele cad parca intr un adânc întunecat, tu țâșnnind catre infinit cu spatele.... si vei ieși din matrix/univers/cum-i-o-zice. Si ... nu uita ca esti inca legat cu firul de argint. Ce vei vedea si cu cine vei vorbi.... să le păstrez i pentru tine.

--- End quote ---

De ce sa le păstrez pt mine ?

@Guest , așa cum fiecare sac își are petecul său așa si fiecare învățăcel își are maestrul său si de multe ori , ca sa nu zic că de fiecare dată, maestrul nu este cel pe care și-l imaginează novicele. Si nu oricine poate sa aibă ucenic chiar de pare a fi maestru . Ca sa nu mai spun ca si Maeștrii la rândul lor sunt ucenici . Deh, chestie de vibrații si de rezonanță.
Părerea mea .

Grifon:
În același registru cu calul, se poate folosi ca releu mnemonic o ...sabie.
La fel, preferabil una reală (dintr-un muzeu, să zicem), dar se poate si cu un surogat metalic - cu condiția să imite acceptabil o sabie veritabilă.
De ce sabie ? Pentru că, în orice epocă am fi trăit, pe orice continent, sabia a fost, cu certitudine, un reper care s-a întipărit. Și nu e vorba doar de varianta în care să fi fost mânuitori de așa ceva - căci muuuult mai mulți oameni au fost schilodiți / răniți / uciși de sabie, decăt purtătorii.

Ideea e ca, atunci când se contemplă receptiv așa ceva, să fie lăsate deoparte orice potențiale prejudecăți. Sabia (sau, în fine, orice obiect ce l-am alege ca "releu") nu trebuie privită nici ca armă de apărare, nici ca generatoare de suferințe, ci doar ca....ceva care a fost. Dar nu ca a fost...în general....ci că a fost ceva în legătură cu noi.

În primă fază -dacă receptarea se face nealterată - ar trebui să apară o opinie valorică. Poate...respect, poate repulsie...admirație sau frică.
Va fi, oarecum, un sentiment - generat de contextul de atunci...., si care va da un prim indiciu despre relația, profundă, cu acel instrument.

Evident, va fi f. greu - căci nu ne vom putea debarasa ușor de actualele concepții. Confuziile vor fi foarte frecevente, si sunt șanse mari să se ia drept ...anterior, ceva ce nu e decât rodul vizionării a prea mult " Game of Thrones".….hahaha !

Navigation

[0] Message Index

[#] Next page

[*] Previous page

Go to full version