b. realist vorbind, aceleași acțiuni... active presupun o groază de condiții prealabile greu de îndeplinit în grupuri mai mari de 3-4, chiar dacă nimic nu-i imposibil teroretic; practic însă unii-s prea săraci, alții - prea ocupați, cîțiva - prea bătrîni, iar restul - prea departe de România ca să intervieveze-escaladeze-sape-dezgroape etc. potcoave de ozeneuri verzi sau nu.
Asta cu ”prea ocupați” și ”prea bătrâni” pare deja o marotă. Cum se face că acei ”prea ocupați” și ”prea bătrâni” găsesc în schimb timp de discutologii interminabile, fără sens și fără nici un folos (colectiv sau personal) pe Forum?
”Prea săraci” - Colega @Xanadron, de-asta s-au și propus deplasări în grup, scăzând la o mașină prețul de patru ori. Cât despre întâlniri, să citez cenaclul unui membru Rufon care nu mai apare demult pe aici? Cenaclu care se întâlnea în separeul unei cafenele de pe Moșilor, plătindu-se doar consumația (o cafea, un suc, un fursec)? Or poate costa biții pentru o revistă on-line PDF?
În ziua de azi, faci vblog și emisiune Youtube cu un smartphone. Poate nu sunt nici de-astea în dotarea membrilor?
Suntem campioni la scuze, nu doar membrii Forumului, ci românii în general.
Nimeni nu cred să vrea să-mpiedice pe cineva mai pro-activ să și facă ceva practic - mai ales că nici n-ar putea
Din contră, eu zic c-ar putea (și chiar foarte ușor), poate, și chiar se practică. Cheia de boltă este sădirea neîncrederii programatice, cultivarea ei până la paroxism în bula-țintă și exploatarea ei insiduoasă (ca să folosesc și un termen grifonian). Se merge pe două direcții: prima, afirmarea repetată a imposibilității de a face ceva (în ciuda evidențelor contrare) și 2. dezbinarea interumană prin inducerea suspiciunii reciproce. La 2 se pune accentul pe virtualizare - neînțelegeri care s-ar rezolva într-un ceas stând la un colț de masă sunt lăsate la dospit și alimentate prin postări în doi peri, totul culminând în conflicte lipsite adesea de temei.
Care-i miza? Părerea mea - păstrarea unui status-quo în contextul noii utilizări a iraționalului ca armă în războiul psihologic. Șmecheria nu este fenomenul OZN sau misterele sau enigmele (astea sunt ele însele praf în ochi), ci cum pot fi ele folosite ca vector de propagandă și acțiuni psihologice derivate într-un bazin social. (Aici se poate vorbi pe date concrete și-ți stau oricând la dispoziție). Exemplu - știi cât costă să pui pe picioare o Agenție de presă globală? Enorm. Știi cât costă s-o transformi într-o sursă lipsită de încredere, demonizând-o prin peiorativul MSM prin intermediul ”prietenilor de drum” și a ”idioților utili”? Infinit mai puțin. Exact așa funcționează războiul informațional asimetric.
De ce să se formeze pe Forumul Rufon (sau plecând de la el, în sensul de bază) o echipă care să strice jocurile unor actori de pe piață, care au deja cărțile și rolurile împărțite? De ce să se pună în discuție valabilitatea unor ”paiațe” care se prezintă ca ”cercetători OZN” sau ”esoteriști” sau ... la TV și în mass-media, dar al căror rol este mai degrabă de agenți de influență? Nu mai bine îi ”tocăm” mărunt pe cei 5-10 membrii capabili ai acestui Forum, introducându-i în false probleme, alimentând discuții sterile și conflicte fără sens? Exemplu concret - o ilustră asociație ozenistică din România produce un și mai ilustru specialist în analiză foto-video. Doar că acel specialist se ocupă prioritar cu monitorizarea întrunirilor, inclusiv cu înregistrarea lor audio-video (se mai ocupă și cu altele, dar să nu intrăm în astfel de amănunte). Pe Rufon sunt câțiva bunicei în analiză foto-video, câțiva care încurajați și susținuți ar deveni rapid și mai buni; oricum mai buni decât personajul în discuție. Dar în această situație, acești câțiva ar strica niște jocuri babanoase (și bănoase).
Pe scurt - miza sunt 5-10 persoane care trebuie cu orice preț împiedicate să-și unească eforturile și al căror timp și resurse intelectuale trebuie păpate fără încetare. Restul membrilor sunt fix de umplutură, indiferent cât de political incorrect sună asta. Dovada - go to statistics, @Xanadron. La cât timp ai ars pe aici, deveneai Balzac, coane...
Se practică conștient această direcție? Părerea mea - nu. Genul ăsta de abordare s-a dezvoltat și consolidat în timp; s-a mizat pe firea umană și limitările ei; posibil ca acțiunea să fi fost încurajată din exterior punctual pe sistemul macazului - punct de pivot în care o direcție se schimbă pe nesimțite. La asta se adaugă Fenomenul Kapo și Sindromul Stockholm.
Subiect: Un viitor mai bun pentru Rufon? Se poate! (Citit de 6803 ori)