Un nou strat al Matrixului : Trezirea ....Din ce?

[fiulploii]

   Am constatat ca tot mai multi oameni declara sau se declara a fi treziti privind cu un aer mai deosebit la cei netreziti - sa nu zic adormiti ca se intelege altceva  :lol: . Acest aer de potentiala superioritate , plin de compasiune nervoasa si spasm visceral imparte automat lumea in doua: turma de oi din care trezitu' evident ca nu mai face parte si clanul celor fara pleoape al trezitilor.

  Pleoapele au mai multe roluri printre care si acela ca apara ochii de prea multa lumina si atunci netrezitu' mijeste pleoapele dela usor mijite si pana la incruntare , lucru pe care trezitu' nu il mai poate face.
   Nu domnule, trezitu' simte ca e datoria lui sa stea de veghe cu ochii cat mai bulbucati ca sa nu piarda nici o frantura de foton ce trece pe langa el si i se infige in celulele cu bastonashe din dotare.
   Din cauza auto-privatiunii de somn, trezitu' aproape urla la cei din alte 'triburi' pe principiul '' Baa, tu esti chior? '' si ii indeamna sa se trezeasca . De obicei, aceasta trezire ar fi sa se bage cu fortza in capatzana netrezitului diverse pentru a scapa de dogmele si cretinatatile aduna acolo . Frumos si aproape crestinesc sa vrei sa impartasesti bucuria rasaritului de soare si cu altcineva.
   Numai ca daca ochii trezitului sunt arsi de lumina rasaritului iar iluzia continua, cu ce difera urletul profetului trezit de cel al profetului netrezit?
   
  Pe scurt : mie imi pare un curent de strangere a elementelor oarecum mai 'dashtepte'' decat a celor ce pupa moashte de sfinti pentru mentinerea lor in iluzia aceluiasi matrix. Nada este alcatuita din urmatoarele cuvinte : reptilieni, masoni, fara secrete, conspiratii, deconspiratii, tuneluri, margini de lumi, linii genealogice, etc. , in general tot ce face vorbire de ascuns si ascundere .

  Fara discernamant si bazat pe acest mix de cultura pe sentimentul sau dorinta de a fi superior , de a face parte dintr-o ipotetica elita , etc, nu fac acum profilul psi. Observ doar fenomenul in desfasurare tot mai acerba ..cel putin pe apele feisbucului si pe diverse forumuri , de aici sau de aiurea.
  O consider psi-op cu scopul de a bloca anumite cai care si asa erau pline de balarii.

  Parerea mea.
  Voi ce parere aveti?

[Aseneth]

Ei de unde au siguranta ca sunt treziti? Poate au trecut doar la un alt nivel de vise.

[abyss]

   Numai ca daca ochii trezitului sunt arsi de lumina rasaritului iar iluzia continua, cu ce difera urletul profetului trezit de cel al profetului netrezit?
  Voi ce parere aveti?

Ca arunci prea multe mingi la fileu deodata.
O parere... daca ochii trezitului sunt arsi de lumina rasaritului cred ca era bine sa-l fi trezit mai devreme...in timpul NOPȚII...

Cat despre cei doi profeti...nu stiu...dormeau in acelasi pat?  :lol:

[fiulploii]

Ca arunci prea multe mingi la fileu deodata.
O parere... daca ochii trezitului sunt arsi de lumina rasaritului cred ca era bine sa-l fi trezit mai devreme...in timpul NOPȚII...

Cat despre cei doi profeti...nu stiu...dormeau in acelasi pat?  :lol:

:lol:  Ca sa respectam ordinea universului as putea zice ca cei doi profeti dormeau in acelasi pat insa nu ''Bot in bot cu-o lepra mica '' -Parazitii dixit  :lol:
  In alta ordine de idei, mea culpa pentru numarul de mingi aruncate la fileu. Ideea e ca s-ar putea sa fi fost orbit eu de lumina apusului  :-D  cu toate subintelesurile sale .

Ei de unde au siguranta ca sunt treziti? Poate au trecut doar la un alt nivel de vise.

  Eu zic ca e doar nevoia de a umple golul lasat de religiile momentului ce nu mai aduc satisfactie launtrica atunci cand ramai singur cu gandurile tale sau atunci cand incepe o noua zi. Ar fi ceva tipic fazelor de tranzitie.
  La un nivel mai eteric ce permite aberatii fara dovezi  :evil: face impresia unei ''pompari'' de tendintze la nivel global in vederea obtinerii unei reactii ??? Nu stiu, dau si eu cu impresia artistica .
  Din observatiile mele , acest curent este unul 'feroce' in judecarea celorlalti si prea putin dispus spre aplanarea conflictelor nou iscate .
  Ceva de genul ori ei, ori noi.   :lol: Toate astea parca au mai fost ....
  Parerea mea.

P.S. consider miscarea asta ca fiind deja infiltrata de elemente catalizatoare de ...reactii chimice cu precipitate.

[Aseneth]

Profetul netrezit, dar care se crede trezit, urla pentru ca visul lui a devenit putin lucid si are si el putina influenta si un cuvant de spus in cadrul visului. Sunt doua situatii, una in care profetul stie ca nu e trezit, dar isi gaseste placerea in manipularea celorlalti care dorm si nu stiu ca sunt manipulati, si a doua in care profetul nu stie ca doarme in continuare, si traieste ceea ce in psihiatrie se numeste delir.

Profetul trezit e trezit si atat. Nici nu se gandeste ca doarme sau ca e treaz. Pentru el, oamenii sunt oameni si atat. El stie ca exemplu personal este singurul care poate ajuta pe altii, si zicala zen " mind your own bussines" se aplica peste tot. Si ca trezitul natural este mai bun decat cel artificial. Poate ati vazut diferenta intre cum se trezeste cineva pentru ca va aude foindu-va prin casa, si cum se trezeste cineva cand ii turnati apa rece in cap si tipati la el/ea : TREZESTE-TEEE, CAT MAI DORMI?


Nu stiu de ce topicul asta imi face pofta de somn. Dar nu ma las.

[fiulploii]

  E momentul sa aduc in prim plan un articol care chiar daca e de pe yogatraditionala.ro eu zic ca merita citit.
  Pentru cei grabiti o sa dau copy/paste doar la zona crestinismului . Articolul cuprinde si zonele budism, zen, yoga si poate si altele.  :wink:
  Pot sa spun ca am intalnit si am ascultat vreo doi calugari considerati sfinti , traitori in manastire si care delirau la greu pe latura intunecata a apocalipsei , a lipsei de credinta si a fricii ce trebuie sa o traiasca dreptcredinciosul.
  Am intalnit si un caz situat de partea cealalta, luminoasa . Majoritatea covarsitoare sunt insa intunecati , distrugatori de dovezi arheologice si plantatori de cruci moarte in suflete si pe pamant .
  Stiu perfect ce spun .

http://yogatraditionala.ro/?p=18

Traditia crestina

Si in traditia crestina intalnim o multime de descrieri ale unor psihoze aparute ca urmare a practicii contemplative isihaste. Cel mai des gasim astfel de descrieri in Patericuri, unele dintre acestea sfarsindu-se intr-un mod tragic, precum este si urmatoare istorisire, extrasa din ,,Patericul egiptean":

"Era un oarecare sihastru iscusit ce trăia în pustie cu multă înfrânare, postire şi priveghere şi alte osteneli pentru mântuirea sa, atât încât se socotea pe sine că a ajuns la măsura părinţilor celor de demult. Pe acesta a început vrăjmaşul diavol a-l amăgi şi a-l înşela cu năluciri diavoleşti. I se arăta lui adesea în chip de înger, ca şi cum ar fi de la Dumnezeu trimis pentru pustniceasca lui viaţă cea iscusită. Şi aşa, multă vreme arătându-i-se în chipul îngerului luminat, multe lucruri neştiute îi arăta şi îi spunea. Iar el nesocotind vicleşugul vrăjmaşului, s-a încredinţat cum că este îngerul şi îi slujeşte pentru viaţa sa plăcută lui Dumnezeu. Tatăl acestui sihastru încă era viu şi trăia la ţară. Şi după multă vreme auzind el despre feciorul lui sihastru, unde trăieşte şi în ce loc în pustie, a dorit să meargă acolo, să-l mai vadă cu ochii mai înainte de moartea sa, fiindcă numai pe acel fecior îl avea şi de mulţi ani nu-l văzuse. Şi aşa, luându-şi traista şi o secure în mână, a plecat şi a ajuns în acea pustie. Apropiindu-se de acel loc, unde era chilia sihastrului, acel înger al satanei care pururea se arăta sihastrului, i-a grăit lui zicând: păzeşte-te şi ia aminte de tine că diavolul s-a închipuit în chipul tatălui tău şi vine la tine cu o traistă şi cu o secure în mână vrând să te omoare. Deci, ia-ţi şi tu degrabă securea în mână şi ieşi înaintea lui şi apropiindu-te de dânsul, apucă înainte şi-l loveşte cu securea şi-l omoară. Iar el încredinţându-se acelui înger şi ascultându-l a ieşit şi văzându-şi tatăl venind cu securea în mână, precum i-a spus, s-a apropiat de el şi lovindu-l cu muchea securii în cap, l-a omorât."

In cazul de mai sus, se poate distinge cu usurinta un episod psihotic tipic, cu halucinatii de tip vizual si auditiv de comanda. Ca de obicei, in crestinism gasim o personalizare (proiectie/personificare) a propriilor nevroze si psihoze, sub forma "diavolului", pe spatele caruia este aruncata vina pentru toate problemele si laturile nevrotice ale propriului psihic. (Un aspect interesant, si care sustine din plin aceasta interpretare, il gasim si in lucrarea scriitorului si a cercetatorului isihasmului Vasile Andru, intitulata "Exorcismele", unde acesta realizeaza o analiza detaliata a o serie de cazuri de "posesie" de la noi din tara, concluzionand in final, ca in majoritatea cazurilor, a fost vorba despre niste fenomene nevrotice/psihotice, si nicidecum despre niste fenomene reale de "posesie". La fel, in lucrarea"Terapia isihasta", Vasile Andru spunea: "Mai sunt si astazi preoti care isi sperie enoriasii slabi de inger cu scenarii malefice, infernale. Acesti preoti induc (in enoriasii mai vulnerabli) nevroze sau sindromul de posesiune. De ce mai sunt astfel de preoti? Reminescente dintr-o pedagogie negativa care nu stiu cate roade a dat in Evul Mediu, dar care azi in mod cert reprezinta un atavism si un semn de retardare").

Un alt exemplu, de data aceasta mai degraba de delir religios (de grandomanie), il gasim tot in Patericul egiptean:

"Un frate oarecare, Avramie, trăia în pustie şi era foarte îndărătnic, neascultător şi nesupus, umblând numai după voia gândului său şi a părerii sale. Acesta cu foarte multă dorinţă poftea sfânta preoţie şi multe năluciri şi vedenii îi arăta lui înşelătorul noaptea în vis pe care el socotindu-le cu amănuntul, le credea că sunt adevărate. Şi de vreme ce multe din cele ce vedea în vis, se izbândeau aievea, se încredea foarte mult visurilor sale. Odată a venit la dânsul diavolul în vis în chipul lui Hristos şi cu îngerii Săi şi i-a zis: văzut-am multa şi marea ta poftă şi dorinţă, pe care de mult o ai pentru sfânta preoţie. Bun şi ales lucru doreşti, căci în vremile acestea cu mare nevoie se câştigă preoţia şi numai cei ce sunt bogaţi şi de neam slăvit o pot câştiga. Căci arhiereii s-au făcut acum toţi lacomi, mândri, măreţi şi iubitori de cinste. Pentru aceea eu însumi am venit la tine, văzându-ţi multa şi marea ta dorinţă, să te hirotonesc şi să te fac preot. Acestea zicând, au început îngerii a cânta cântare dulce şi veselă: axios, adică vrednic! Şi aşa l-au tuns pe el şi l-au făcut preot şi după ce l-au preoţit, l-au lăsat şi s-au ridicat cu îngerii înălţându-se la cer. Aceasta făcându-se, s-a deşteptat fratele din somnul său şi se minuna şi sebucura foarte de acel vis minunat. Aşa a crezut că este preot cu adevărat. Şi mulţumea lui Hristos că l-a făcut preot şi a început a-şi citi pravila cu începere preoţească. După aceea a mers la biserica părinţilor, ca să liturghisească, fiind ziua duminicii. Şi se adunaseră părinţii de prin pustie la biserică. Atunci a venit şi el şi intrând în biserică, a mers drept în altar şi cu mare îndrăzneală a luat sfintele veşminte să se îmbrace, neîntrebând pe nimeni. Dar preoţii bisericii care erau în altar, văzându-l că ia sfintele veşminte preoţeşti, l-au întrebat, zicând: ce vrei să faci? Pentru ce iei veşmintele? El le-a răspuns: eu vreau să mă îmbrac, să liturghisesc astăzi. Zis-au lui: dar cum vrei să faci tu aceasta, nefiind preot şi cum îndrăzneşti de intri în sfântul altar, unde numai preoţii şi slujitorii lor intră? Şi cum îndrăzneşti de iei veşmintele preoţeşti, de care nu ţi se cade ţie nici să te atingi? Au doară ai înnebunit? Răspuns-a lor, zicând: nu! nu am înnebunit, ci şi eu sunt preot ca şi voi. Iar ei ştiind că nu este preot, l-au scos afară din sfântul altar. Atunci a început a se gâlcevi şi a striga în gura mare, zicând: pentru ce să mă scoată pe mine afară din altar, că şi eu sunt preot şi m-a preoţit însuşi Domnul Hristos cu sfinţii îngeri. Iar părinţii văzând şi auzind acestea de la dânsul, l-au cunoscut că este amăgit şi înşelat de vrăjmaşul diavol. Atunci au cunoscut părinţii că pentru îndărătnicia, neplecarea şi nesupunerea lui, i s-a întâmplat aceasta. Şi au poruncit părinţii de i-au pus fiare mari în picioare şi l-au trimis la o mânăstire afară din pustie şi au poruncit să fie acolo în pază şi să-l smerească cu ascultări grele, fără de odihnă, până ce se va smeri şi îşi va cunoaşte neputinţa şi înşelăciunea sa. Şi aşa i-au făcut, până ce a venit el întru cunoştinţă şi a cunoscut înşelăciunea şi smerindu-se s-a pocăit."

Importante sunt insa (in cadrul traditiei isihaste) "mecanismele de protectie" foarte bine puse la punct, impotriva unor astfel de episoade de tip psihotic , rodul probabil a peste o mie de ani de experienta contemplativa. Practic, mereu li se reaminteste calugarilor isihasti ca mai toate viziunile, senzatiile, etc care apar in cursul practici contemplative isihaste sunt iluzorii, recomandandu-li-se mereu si mereu sa nu creada niciodata in astfel de aparitii, adica, mai exact, sa nu se prinda in acest joc al mintii, sa le ignore complet si sa isi continue cu hotarare lucrarea rugaciunii.  Ca si o paranteza, in literature psihiatrica se aminteste mereu de faptul ca intrarea intr-o psihoza nu este totusi un act care scapa complet controlului propriu. Dimpotriva, exista un anumit gard de liber arbitru chiar si aici. Altfel, nu ar mai exista cazuri de vindecare complete a unor afectiuni spihice grave, fara nici un medicament. (De exemplu, ultimele cercetari arata ca, la nivel mondial, in tarile subdezvoltate, schizofrenia se vindeca in proportie de aproape 45-50%, fara a se lua nici un medicament. In tarile civilizate insa, unde pacientii sunt internati in spitale, si se utilizeaza la greu medicamente psihotrope cu efecte extrem de toxice la nivelul creierului si al intregului organism, procentul de vindecare este undeva in jur de 20-24%%, boala mai mult fiind cronicizata). Multe persone care s-au vindecat de diverse afectiuni psihice, vorbesc de faptul ca, chiar si in cele mai cumplite episoade psihotice, exista "insule de realitate", in care exista posibilitatea de a alege daca sa intri sau nu in acel mod de gandire delirant, complet rupt de realitate, deci de a nu te lasa prins in tot acel proces halucinator, mai ales daca persoana in cauza intelege natura complet iluzorie/halucinatorie a acelor stari/experiente.)

Iata de exemplu sfaturile pe care le da parintele Dumitru Staniloaie in una dintre lucrarile sale:

"Senzatiile sau imaginatiile, care tind sa impiedice mintea sa patrunda in inima pentru a ajunge la rugaciunea curata sau rugaciunea inimii, sunt fie senzatii sau imagini produse de pacat ori care il atrag pe om in pacat, fie senzatii sau imagini care ii dau omului impresia ca este atras spre o actiune buna sau spre o intalnire reala cu Dumnezeu insusi, desi in realitate ele nu-l conduc spre Dumnezeu. Din acest motiv, Parintii ii avertizeaza pe monahi chiar impotriva inchipuirilor care li s-ar parea bune. Ei ii indeamna pe monahi sa nu se increada in nici un fel de inchipuire sau de aparitie."

De exemplu, in lucrarea episcopului/misticului Vladica Antonie Marturisitorul -"Calea Rugaciunii Launtrice. Manualul Isihiei" se spune:

"In timpul rugaciunii, mintea nu trebuie să-şi mute atenţia asupra vreunui fenomen suprafiresc, nici asupra luminii, chiar dacă ea ar fi emanată dintr-o icoană, şi nici asupra vocilor, chiar dacă ar cânta îngerii, deoarece ea trebuie să se îndrepte prin rugăciune la Însuşi Stăpânul îngerilor, care în chip nevăzut este pretutindeni. Nu se cuvine în nici un caz a lua în serios arătările de îngeri şi sfinţi pentru că, până la curăţirea desăvârşită de patimi şi până la deprinderea împlinirii cu desăvârşire a voii lui Dumnezeu nu pot avea loc adevăratele arătări, ci numai năluciri."

"Văzând că patimile slăbesc, Satana începe a-1 speria pe cel ce lucrează rugăciunea prin imaginaţie, apărând în tot felul de chipuri înspăimântătoare, dorind să-1 smulgă pe om de la rugăciune pentru totdeauna, sau dacă nu, măcar pentru un timp sau chiar pentru un minut. Acesta este perioada când harul îi oferă minţii să vadă rădăcinile patimilor, temelia lor, adică pe diavolul cu toţi demonii care s-au ascuns în inimă. Povara suferinţei într-un asemenea moment, poate fi comparată cu cele mai mici chinuri din iad, aici fiind binevenite cuvintele: "Cel ce ridici până la ceruri, cobori până la iad". Satana, înfuriat şi izgonit din inimă, începe să acţioneze în mod simţitor, lovind când din stânga, când din dreapta.Lucrătorul rugăciunii minţii din inimă este supus atacului a diferite fiinţe cu chip de fiară şi monştri de neînchipuit, care atacă în particular sau mai mulţi, dar cu un singur scop, şi anume acela de a lovi cu frică şi de a sustrage de la rugăciune. Cel ce se roagă, va respinge orice ispită şi o va transforma în nimic, numai dacă va persista cu atenţie în lucrarea sa, cea a minţii din inimă, în care va fi ajutat de harul ce se află prezent în însăşi rugăciunea. Suferind o înfrângere în timpul atacurilor din partea stângă, atunci când se arată în chipuri înspăimântătoare, diavolul începe ispita din partea dreaptă. Acum se arată în chipurile sfinţeniei şi plăcut la înfăţişare. Asemenea ispite sunt greu de recunoscut. Aici, unii asceţi părăsind atenţia la rugăciune din voia lor proprie, au primit răni adânci şi dureroase sau au suferit o înfrângere totală. Însă cel mai uşor treceau peste această încercare aceia ce nu dădeau importanţă la nici un fel de chipuri nevăzute, ci vorbeau în gândul lor cu Hristos, având credinţă tare în prezenţa Lui. A rezistat cel care ţinea minte că el nu-L poate vedea cu vedere simţitoare pe Dumnezeu, pe Maica Domnului, pe Îngeri şi pe Sfinţi, acela care ştia că arătările cereşti sunt date prin nevoinţă şi în mod exclusiv celor ce sunt curaţi cu inima. Păcătosului, cele sfinte nu i se arată. Satana este capabil, în mod imaginar bineînţeles, să ia asupra sa chipul lui Hristos după felul cum este E1 arătat în icoane, şi tot el, diavolul, poate arăta o icoană care învie şi pe Atotţiitorul coborând din ea gata să binecuvânteze, sau o icoană care se îndreaptă spre tine mărindu-se în dimensiuni.S-ar putea să vezi şi o lumină din icoană sau pe Sfinţii din cer; să auzi voci sau cântări pseudo-îngereşti sau altceva de acest fel, fie realitate sau închipuire, pe care omul supus simţurilor nu le poate deosebi. Satana procedează astfel pentru ca cel ce se roagă, fiind copleşit de visuri, să se închine lui, diavolului care i s-a înfăţişat într-unul din chipuri, lucru pe care unii 1-au şi făcut, din care cauză au înnebunit. Însă cel ce cunoaşte cât de mare este preţul iertării păcatelor, şi care îşi cunoaşte propria nevrednicie, acela este atent doar la rugăciune. Doar cel ce niciodată nu se încrede propriilor simţuri trece prin ispite fără nici o pagubă."

"Cel ce lucrează rugăciunea, atâta timp cât nu a ajuns la măsura curăţiei inimii, nu trebuie să dea importanţă simţurilor fiziologice: căldura din trup sau din piept, frigerea sau săltarea înăuntrul trupului sau sub piele. Toate acestea trebuie respinse şi nebăgate în seamă. Toate aceste fenomene sunt de ordin neo-firesc şi sunt nevinovate dar, dacă le primim ca fiind pline de har, atunci urmează înşelarea. S-ar putea simţi o dulceaţă în gâtlej, o mireasmă sau altceva de acest fel, adică o funcţie a unuia din cele cinci simţuri exterioare. Dar să nu dai atenţie la nimic din ceea ce este supus simţurilor, ci să le alungi de la tine. Să cunoşti doar rugăciunea şi să te îngrijeşti de atenţie. În rugăciune se găseşte tot ceea ce este necesar. Ea duce [pe cel ce o practică- n.n.] la ceea ce ochiul n-a văzut, nici urechea n-a auzit, nici la inima omului nu s-au suit, acestea au gătit Dumnezeu celor ce îl iubesc pre dânsul"

In  textul de mai sus, foarte importanta este observatia urmatoare: "până la curăţirea desăvârşită de patimi şi până la deprinderea împlinirii cu desăvârşire a voii lui Dumnezeu, nu pot avea loc adevăratele arătări, ci numai năluciri". Exact aceasta este si atitudinea intalnita in traditia budista. Mereu si mereu se atrage atentia asupra acestui fapt: ca viziunile "adevarate" "pure", apar doar in fazele foarte avansate de practica, restul fiind doar "naluciri", sau, asa cum spunea atat de clar Dudjom Lingpa: experiente inselatoare/iluzorii ce apar ca semne de-a lungul caii. Considera aceasta cunoastere ca fiind de o foarte mare importanta" – tocmai cu scopul de a nu permite practicantului sa ajunga sa creada in realitatea lor, si astfel sa cada prada unor fenomene de tip psihotic.
Iata ce scrie Vasile Andru cu privire la acest aspect:

,,Sfantul Antonie cel Mare spunea ucenicului sau: ,,Azi a venit la mine îngerul si i-am spus sa plece". Ucenicul s-a speriat si Antonie i-a zis: ,,Nu te speria, sa faci la fel când îngerul vine la tine: sa-i spui sa plece". De ce? Daca a fost cu adevărat îngerul, el stie de ce l-am alungat, dar daca nu a fost cu adevărat, bine am făcut ca l-am alungat. Si va veni mâine înca o data, daca sunt într-o stare receptiva, îi spun sa plece si mâine. Si va mai veni înca o data. De fiecare data când el va veni, va veni mai purificat de adaosurile tale subiective. Purificarea viziunii se face prin înlăturarea viziunii. Pentru ca în primele faze ale vieţii contemplative, viziunile au multe elaborări si scenarii personale. Dar pe măsura ce le inlaturi, ele revin mai curate, pana ce într-o zi, când vei avea harul si experienţa lui Antonie cel Mare, viziunile vor fi atât de curate încât poti sa speri cu adevarat la atingeri teoforice, aproape de informaţionalul dumnezeiesc".

[DarkAngel]

@fiuploi
"Majoritatea covarsitoare sunt insa intunecati , distrugatori de dovezi arheologice si plantatori de cruci moarte in suflete si pe pamant ."
Amin   :-D