Gradinile Zoologice Umane

[Urban]

Cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea si primele decenii ale veacului XX au fost, din multe puncte de vedere, o perioada a paradoxurilor... Desi atat de bogata in progrese – si nu doar tehnologice - epoca s-a remarcat, totusi, printr-o privire hegemonica a europenilor fata de "supusii" lor din colonii.
In acea perioada, lumea se impartea, in mintea celor mai multi europeni, intre albii civilizati, considerati superiori, si celelalte populatii.
Africa, in care mai multe puteri europene detineau colonii, era vazuta ca un taram populat de oameni aflati pe o treapta mai joasa a evolutiei, socotiti ca fiind primitivi, canibali, imorali, pagani, inferiori.
Pentru a sublinia si mai mult diferentele dintre cele doua culturi si pentru a satisface populatia avida de distractie si spectaculos, francezii - la acea vreme Franta detinea o mare parte din coloniile lumii -, au decis infiintarea asa-numitelor gradini zoologice umane.
Scoase din memorie si nesemnalate in manualele de istorie, aceste "rezervatii" nu pot fi, totusi, uitate total. Oricat de revoltatoare ni se pare azi ideea, ea a existat, a facut parte dintr-o realitate a vremii. Iar ceea ce este si mai ciudat este faptul ca exista inca, in Europa timpului nostru - sub alte forme si denumiri - atractii ce amintesc de acele vremuri, asa cum veti vedea.

"Atractiile spectaculoase", cum erau vazute la sfarsitul anilor 1800, constituie si astazi un subiect complex si delicat pentru o tara a carei deviza sustine egalitatea si fraternitatea.
In anul 1877, Geoffroy de Saint-Hilaire, director al Jardin d'acclimatation, a decis sa lanseze, cu ocazia expozitiilor universale de la Paris, mai multe reconstituiri de "sate primitive", populate de indigeni... Pe un teritoriu ingradit, reprezentanti ai unor populatii precum nubienii, somalezii si inuitii erau obligati sa isi reconstituie satele natale si sa le populeze, desfasurand activitati.
Smulsi din habitatul lor si adusi in Europa, acesti oameni erau expusi pentru a satisface curiozitatile occidentalilor.
Femei cu sanii goi, barbati si copii dezbracati sau semi-dezbracati erau aratati privitorilor in cadrul acestor expozitii, netinandu-se seama nici macar de faptul ca diferentele climatice dintre Europa si locurile lor de origine sunt destul de mari. Nimeni nu parea sa-si dea seama ca este anormal sa compare populatii care traiesc in armonie cu mediul din tara lor de origine, cu niste fiinte prezentate ca atractii de expozitie in orasele europene, in conditii indecente si nesanatoase.

S-a vorbit, la acea vreme, despre gradinile zoologice umane ca despre un mijloc menit sa faciliteze o legatura intre omul occidental si "celalalt"... Insusi ministrul coloniilor din acea perioada, Paul Reynaud, a afirmat la inaugurarea unui astfel de eveniment ca scopul expozitiilor este acela de a-i civiliza pe "barbari".
In fapt, tot ceea ce faceau aceste expozitii era sa intareasca sentimentele de superioritate ale "omului alb" atat asupra naturii, cat si asupra populatiilor non-europene, gradina zoologica devenind, astfel, simbolul cel mai explicit al triumfului culturii asupra naturii, al civilizatiei asupra salbaticiei.

Prin intermediul gardurilor, publicul era separat de "exponate", lucru ce avea ca scop adancirea si mai mult a granitelor dintre salbaticie si civilizatie, iar umanitatea non-europena era retrogradata la statutul de animal. Pentru Occident, oamenii de culoare erau vazuti ca niste salbatici in procesul de domesticire si civilizare, iar in ansamblu, prin felul in care erau realizate, cat si prin conceptia care statea la baza lor, aceste expozitii aminteau cu adevarat, intr-un chip revoltator, de gradinile zoologice.
In intentie, gradina zoologica era un loc unde animalele erau aduse din diferite colturi ale planetei, pentru a fi crescute intr-un spatiu limitat si intr-un mediu artificial. In esenta, ea creeaza o viziune nerealista, simplista si deteriorata a vietii. Intr-o gradina zoologica, animale sunt separate de vizitatori prin garduri, gratii si bariere, pentru siguranta acestora din urma.
Este un loc unde natura este dominata si tinuta sub control.
Pentru Europa de atunci, superioritatea omului alb era de netagaduit, un garant al valorilor civilizatiei. Prezenta non-europenilor care locuiau in salbaticie si observarea lor indeaproape, nu facea altceva decat sa intareasca etnocentrismul caracteristic acelei perioade.
Daca astazi acest tratament ni se pare inuman, acum un secol si jumatate el era considerat perfect normal.
Europenii vizitau in numar foarte mare gradinile zoologice umane, iar sambata seara, plimbarea "la sosea" se incheia cu o vizita la aceste expozitii.


Zeci de milioane de oameni au frecventat acest gen de "parcuri de distractii".
Numai la o singura expozitie, cea din 1931, organizata la Paris, pentru 6 luni, au venit 34 de milioane de curiosi.
Toate aceste "puneri in scena" au satisfacut, vreme indelungata asteptarile Vestului. Imobilizati si expusi, oamenii din populatiile de culoare au fost fortati sa simuleze dansuri, parade, sau chiar acte de razboi, prin care sa se care sa se evidentieze presupusa violenta si barbarie de care ar fi fost capabili.
Astfel de "expozitii etnologice" - cum erau numite - au fost organizate si in alte tari europene - Germania, Marea Britanie - dar si peste ocean, in SUA, expunand in fata publicului avid de exotism exemplare umane si indeletniciri traditionale ale unor populatii indigene din Africa, America de Sud, Filipine, Laponia...

Neasteptat este faptul ca, in ciuda tuturor problemelor pe care le ridica acest subiect, conceptul de gradina zoologica umana nu a disparut inca. Reconstituiri ale unor asezari din tinuturi indepartate, populate de oameni apartinand etniilor respective, constituie si in vremurile contemporane atractii ale unor instalatii de tip expozitional - un fel de muzee in aer liber, daca vreti - a caror existenta este motivata, adesea, de ratiuni legate de educatie si cunoastere, dar care constituie un subiect prea sensibil pentru a nu starni controverse.
In 1958, la Bruxelles a fost reconstruit un sat congolez, in interiorul unui parc de distractii, iar in aprilie 1994, in Franta a fost creata replica unui sat din Coasta de Fildes... Mai mult decat atat, un sat african a fost deschis in Augsburg, Germania, in 2005, acelasi an in care London Zoo a expus o echipa de voluntari care purtau, drept vesminte, doar frunze de smochin. Cel putin erau voluntari, nu fusesera fortati sa se expuna astfel.
Poate ca e, totusi, un semn ca am mai progresat in conceptii...

Sursa http://www.descopera.ro/cultura/8140248-gradinile-zoologice-umane

[tractorbeam]

  :mrgreen: Maimuta tati, uite maimuta! Vorbeste tati uite ca vorbeste !  :mrgreen:

[arckadii]

Mi-ar fi placut ca macar o data sa se priveasca si invers...interiorul custii sa fie exterior de fapt si invers. Filosofic macar.

Ark

[fiulploii]

Pamantul si poate intreg Sistemul Solar e o mare diorama dinamica - parerea mea. :-) :martiansmile: