DACIA HIPERBOREEANA?

[amyra]

Buna,

va supun atentiei si sper si dezbaterii urmatorul subiect : Dacia (teritoriul Daciei) este teritoriul Hiperboreei?

Am gasit pe net urmatorul articol:

"Hiperboreea... o legenda, un tinut fabulos, despre care vorbesc miturile Greciei antice. O civilizatie straveche care continua sa fascineze... un spatiu care, ca si Atlantida, este mutat dupa voie, fara sprijin mitologic sau istoric, in diferite locatii care mai de care mai nastrusnice. Respectivii domni ar face bine sa mai arunce ochii peste relatarile antichitatii pentru a vedea ce marturii exista despre aceasta tara. Majoritatea istoricilor moderni, dupa "cercetari laborioase", sunt de acord ca Hiperboreea este plasata undeva in zona Polului Nord sau, oricum, dincolo de paralela de 65°, latitudine nordica. Tot ce se poate ....numai ca la Polul Nord nu este sol fertil si nici nu se fac doua recolte pe an, cum spuneau Hekateu si Diodor din Sicilia! 
Plasarea Hiperboreei in Extremul Nord nu este decat o interpretare fortata a mitologiei grecesti si nu se bazeaza pe nici un fel de documente istorice! S-a incercat, de asemenea, "implantarea" Hiperboreei in Arhipelagul Britanic sau in Islanda, urmand ramura celtica a europenilor care se presupune a fi descendenti ai hiperboreenilor. Captivant, dar neconform cu realitatea, deoarece celtii au aparut cam tarziu pe firmamentul istoriei pentru a-i cataloga popor neocolit, "scoborator" din hiperboreeni!
Datorita multitudinii de teorii emise de-a lungul timpului cu referire la amplasamentul geografic al Hiperboreei si al hiperboreenilor, ma simt indreptatit sa intreb: prin aceasta stramutare a Hiperboreei, dupa opiniile unuia sau a altuia dintre cercetatori, nu se incearca de fapt a se ascunde regiunea geografica in care era plasat acest taram mitic, cu original? Nu se incearca manipularea mentala prin ignorarea izvoarelor antice si publicarea a cat mai multor teorii cu privire la ipotetica localizare geografica a Hiperboreii? si asta in pofida faptului ca autorii antici sunt unanim de acord asupra locului unde se afla aceasta Hiperboreea! Nu cumva se mizeaza pe faptul ca atunci cand da de o news de genul "Hiperboreea era la Polul Nord ", cititorul neavizat uita sa-i mai consulte pe cei care au vorbit de ea in cunostinta de cauza si citeste uimit noua teorie, unii chiar intrebandu-se "cum de nu m-am gandit la asta?"! Si iaca cum curiosul nostru nu mai poate gasi adevarul prin hatisul de ipoteze care mai de care mai atragatoare si uneori chiar "probate" istoric.

Eu sunt ardelean ! Stiti cum sunt ardelenii? Stau stramb si judeca drept si pe indelete. Asa facand lucrurile, am ajuns la concluzia ca toate aceste teorii sunt falsuri grosolane, fondate doar pe imaginatie, cu suport material ioc! Am luat (tot pe indelete), marturiile antice la puricat si s-a ivit cu totul altceva si in alta parte....nu-i la Polul Nord ! V-am innebunit cu dovezile ? Vi le prezint si dumneavoastra ca sa va convingeti singuri!

Putina ordine prin ...Hiperboreea!
Pe langa istoricii "profesionisti" ai Occidentului, care plaseaza Hiperboreea dupa bunul lor plac, mutand-o ba in Islanda, ba in Groenlanda, ba in Arhipelagul Britanic exista si unii autori mai "modesti" sa spunem, dar care marcati de bun simt, nu fabuleaza, ci examina izvoarele istorice si isi formuleaza concluziile in conformitate cu acestea. Intre acestia mentionam o pleiada de autori precum Nicolae Densusianu, Vasile Lovinescu, Mioara Calusita Alecu si...Rene Guenon, din operele carora ne-am inspirat in prezentul analiza.
Nicolae Densusianu demonstreaza cu lux de amanunte unde se afla aceasta mult discutata Hiperboreea, in lucrarea sa de exceptie "Dacia Preistorica", in care acorda un spatiu destul de larg hiperboreenilor. El demonstreaza cu probe in regula, ca Hiperboreea anticilor nu era alta decat Dacia, care era centrul cultului apolinic, aici aflandu-se insula cea sfanta a lui Apollo si a lui Ahile.
Vasile Lovinescu demonstreaza, de asemenea, cu "acte in regula ", ca Hiperboreea era Dacia in studiul sau "Dacia Hiperboreana", incheiat in 1936 si publicat in foileton in revista franceza Etudes Traditionnelles. Studiul va aparea ca volum abia dupa razboi, mai intai in limba italiana, apoi in limba franceza si abia apoi in limba romana. Curios, nu? ce interes avem noi pentru istoria nationala?! Sa nu uitam ca studiul lui Lovinescu va aparea in limba romana abia in 1994!
Mioara Calusita Alecu vine si ea cu date noi si stupefiante, dar fondate istoric, nu fabuland precum occidentalii. Ea ne demonstreaza ca celebra Tula, din Hiperboreea, pamantul cel mai nordic cunoscut de greci, nu era alta decat actuala Tulcea, oras din Delta Dunarii.
Exista totusi si occidentali de bun simt.Unul dintre ei, Rene Guenon, in corespondenta lui cu Vasile Lovinescu, afirma, dupa ce studiaza materialul trimis de asta din urma, ca Dacia ar putea fi centrul traditiei hiperboreene "trebuie sa va spun (lui Lovinescu –n.n) ca ideea ca Dacia a fost una din etapele centrului traditiei hiperboreene, pentru o anumita epoca, nu mi se pare deloc neverosimila; dificultatea ar fi aceea de a preciza perioada la care s-ar putea raporta". Inca o data, in alt loc, acelasi autor se pronunta textual: "traditia dacica ar reprezenta in orice caz o continuare a traditiei hiperboreene sub o forma mult mai pura decat cea a celtilor" (sic!).

Marturii istorice despre Hiperboreea

Marturiile anticilor ne dau de inteles ca dacii erau hiperboreeni si locuiau in Hiperboreea.
Astfel, Pindar, in Olimpicele sale, ne vorbeste despre Apollo, care dupa ce a terminat de construit zidurile Troiei, s-a intors in patria sa natala de la Istru, la hiperboreeni (VIII,47); ori in toate traditiile antice, Istrul desemna Dunarea, ceea ce demonstreaza doua lucruri deosebit de importante:
1) - Apollo - zeul luminii solare, era de obarsie traco - dacica ;
2) - fapt si mai important – traco-dacii de la Dunare au fost constructorii vestitei cetati Troia. (in acest sens pledeaza si descoperirile arheologice, care atesta ca piesele ceramice descoperite in stratul Troia VII sunt identice cu cultura dacica Cucuteni, cu centrul de iradiere in Moldova).
Tot aici, trebuie sa il mentionam si pe Clement din Alexandria care, facand referire la marele preot dac Zamolxe, spunea ca este hiperboreu (Stromata,IX.213). Concluzia care se impune este ca si marele zeu Zamolxe era tot hiperborean. Din nou, adoratia de care avea parte ca zeu national, este o depozitie convingatoare ca locuitorii din nordul Dunarii erau hiperboreii, inca o data, tara lor era Hiperboreea.
Strabon confirma localizarea geografica a Hiperboreenilor si a tarii lor, spunand ca primii care au descris geografic partile cunoscute ale lumii stravechi i-au plasat deasupra Pontului Euxin (Marea Neagra) si in nordul Istrului (Dunarea) (Geografia XI.62)
Alte scrieri antice ne spun ca hiperboreenii sunt tot una cu pelasgii, care locuiau in nordul Traciei. "Hiperboreii sunt pelasgi, locuitori ai nordului Traciei" (Apolloniu Rhodiu).

De la Macrobius aflam ca nu doar Dunarea era un fluviu hiperborean, ci si Donul asiatic (Comentar la Somnul lui Scipio,II.7). Aceasta este o depozitie in plus ca habitatul pelasgo-dac nu se reducea doar la Dacia carpato-danubiano-pontica, ci se intindea pana in Asia, unde izvoarele antice ii plaseaza pe massageti in timpul antichitatii clasice.

De asemenea, Pliniu cel Batran ne spune ca poporul Arimphaeilor (arimi cum ii numea Nicolae Densusianu), locuitor langa Muntii Ripaei (Carpati), in Tracia, era de generatie hiperboreu (Istoria Naturala,VI.7).
Avem marturia lui Ovidiu, poetul roman exilat la Tomis (Constanta), ca este constrans sa-si petreaca viata in stanga Pontului Euxin sub Axis Boreus (Tristele, IV,41-42); din nou, in alt loc, acelasi Ovidiu, ne vorbeste despre Cardines Mundi sau axul boreal din tara getilor ( Tristele, II,19, 40, 45).
Martial, adresandu-se soldatului Marcellinus, care pleca in expeditie in Dacia ii spune: "tu mergi acum sa iei pe umerii tai, cerul Hiperborean si stelele Polului getic" si tot Martial numeste triumful lui Domitian asupra getilor "Hiperboreus Triumphus" ( Epigrame, VIII,78).
Vergilius scria despre Orfeu care - "singuratic, cutreiera gheturile hiperboreene... si campiile niciodata fara zapada din jurul muntilor Ripaei (Carpati)" (Georgicele, Iv,5,5 17).

Avand in vedere doar aceste marturii ale autorilor antici, vedem ca localizarea geografica a Hiperboreei nu e la paralela de 69° latitudine nordica, ci cea de 45°, latitudine nordica, la care se afla in antichitate Dacia si la care se afla actualmente tara noastra!




Hiperboreea lui Apollo era...Dacia
Dupa legendele antice, Hiperboreea era localizata dincolo de punctul de unde sufla vantul de nord, Boreas. Sa analizam un pic aceasta afirmatie mitica.
Zeii grecilor, nu traiau prea departe de tara acestora.. Ei salasluiau in Dacia, tara din care plecasera de fapt, aheii spre Elada ( actuala Grecie). Acolo, la nord de Istru, traisera titanii si tot acolo, vestitele amazoanele aveau o tara in care conduceau numai femeile. Tot de peste Istru sufla si vantul de nord- Boreas, care trecea peste Marea Neagra, strabatea stramtorile Bosfor si Dardanele, ajungand in Grecia!
"La nord de Tracia", scrie Herodot, "ce fel de oameni locuiesc, nimeni nu poate sa stie; atat dar se pare ca dincolo de Istru exista pamant nelocuit si infinit" .
Toate aceasta ne arata ca limita orizontului geografic al grecilor antici, se intindea doar pana la Dunare (Istru).
De altfel, si respectabilul istoric Arthur Weigall, este de aceeasi opinie cand, referindu-se la expeditia lui Alexandru Macedon la Dunare, spune: "Era aventura indrazneata, care ar fi putut prea bine pune capat carierei sale (a lui Alexandru Macedon –n.n) inca de la inceput ... (expeditia –n.n) fusese intreprinsa in mare parte pentru a putea afirma ca el traversase marele fluviu, care fusese ca o bariera pentru aventurile septentrionale ale lui Filip si formase linia admisa intre lumea cunoscuta a grecilor si nordul nestiut. Alexandru insusi, considera acest fapt ca fiind de mare importanta, caci pe tarmul marelui fluviu (Istru/ Danubius/Dunarea – n.n) el celebra un impresionant serviciu religios, oferind sacrificii lui Zeus, Herakles si divinitatii Dunarii"
Legendele cele sacre ale antichitatii clasice plasau patria lui Apollo in Hiperboreea(Aristotel chiar numindu-l Apollo-hiperboreu). Tot in Hiperboreea se nascuse si mama sa Latona/Leto/Letea, pe o insula vestita in toata antichitatea pentru cultul ei inchinat lui Apollo. Aceasta insula se numea Leuke (Alba), actuala Insula a Serpilor din dreptul varsarii Dunarii in Marea Neagra. Pe aceasta insula se afla cel mai mare si mai vestit templu a lui Apollo din toata antichitatea, despre care vorbeste Hecateu Abderita.

Tot de hiperboreeni se leaga si istoria infiintarii templului apolinic de la Delos, precum si a celui din Delphi
Ca centrul cultului apolinic se afla in Hiperboreea dacica ne-o dovedeste si faptul ca cei mai cunoscuti profeti apolinici: Olen si Abaris erau hiperboreeni. Olen a fost conducatorul hiperboreenilor care au fundat templul lui Apollo din Delphi, precum si primul poet hieratic al Greciei, unde l-a dus apostolatul sau pentru credinta apolinica. El a compus mai multe imnuri sacre in onoarea lui Apollo, in care amintea si despre hiperboreenii care mergeau in pelerinaj la Delos, insotind femeile pioase care erau inchinate templului de acolo. Tot lui i se atribuie si infiintarea hexametrului (ritm de vers).
Abaris, alt profet apolinic din partile Hiperboreei, a starnit o adevarata senzatie in randurile grecilor prin viata frugala si prin dreptatea-i caracteristica. Numai ca aceste doua caracteristici sunt aplicabile si anahoretilor geto-daci, acelor ktistai si capnobatai despre care vorbeste Strabon, care duceau o viata de meditatie si apropiere de Zeu. In ceea ce priveste dreptatea, aceasta este trasatura de baza prin care Herodot ii desparte pe daci de ceilalti traci. El spune: "dacii sunt cei mai viteji si mai drepti dintre traci". Acest Abaris, calatorind prin tinuturile Greciei in timpul apostolatului sau pentru intarirea credintei apolinice introdusa de Olen, arata tuturor o sageata de aur despre care zicea ca e simbolul lui Apollo. Este foarte captivant de stiut ca dacii vedeau sageata ca pe un simbol zamolxian, prin urmare Apollo si Zamolxe par a fi unul si acelasi zeu. In sprijinul acestei ipoteze, pledeaza si epitetul de "hiperboreu" atribuit atat lui Zamolxe - dupa cum aflam din scrierile lui Clement din Alexandria, cat si lui Apollo - dupa cum aflam din scrierile lui Aristotel.

Hiperboreea – polul spiritual al lumii

Polul getic este o denumire asociata cu Hiperboreea in toate textele antice care se refera la acest subiect. El defineste, de fapt, ideea de Centru al Lumii, ca pol spiritual, asemanator Insulei Fericitilor din mitologia greaca. Adica locul unde pamantul este in stare sa comunice cu cerul, un spatiu mitico - geografic, cosmic si teluric in acelasi timp.
Sub acest aspect era perceputa Hiperboreea de catre grecii din epoca antichitatii clasice. Marturia lui Pindar ne lamureste in acest sens: "nimeni, nici pe pamant, nici pe mare, nu putea descoperi calea minunata care duce spre tinuturile hiperboreilor" (Piticele, X.29). Aceasta depozitie ne spune si altceva, dar ea marturiseste despre orizontul limitat al cunostintelor geografice elene; ceea ce se afla in nordul Dunarii era pentru ei, inca la inceputul perioadei clasice, un mister si tinea de geografia mitica, nu de geografia reala.
Conform aceluiasi Pindar, hiperboreenii erau o semintie sfanta, scutita de maladii si batranete, care nu cunosteau razboiul (dar il vor invata mai tarziu, devenind unii dintre cei mai aprigi luptatori ai antichitatii).
Prin urmare, Pindar, si nu numai el, ne descopera o Dacie/Hiperboreea mistica in care oamenii duceau un trai paradisiac de inceput de timp, de epoca de aur a omenirii:
"Pe-un picior de plai
Pe-o gura de paradis..."
. Miorita noastra nu ne induce in gresala! Aceasta balada a geniului popular, fie ea antica, fie medievala, valorifica o traditie foarte veche confom careia Dacia/Hiperboreea era un tinut paradisiac, plaiul teluric devenind in ordinea lucrurilor sacre, gura de paradis.





As dori sa mai mentionez ca Medicii lui Zamolxe erau renumiti in toata lumea antica si mai priceputi decat grecii in tratarea diferitelor afectiuni, dupa cum ne spune Platon: "Vazand ca Harmide e de aceeasi opinie cu mine prinsei inima, imi regasii increderea in mine, putin cate putin, ma inflacarai si ii zisei: tot asa si cu descantecul cesta, Harmide: l-am invatat in oaste de la un doctor thrac, unul din ucenicii lui Zamolxe, despre care se spune ca au puterea sa te faca nemuritor. Acest trac spunea ca doctorii greci au mare dreptate sa faca observatia de care pomenii. Dar, adauga el, Zamolxe, regele nostru , care este zeu, spune ca precum nu se cade sa incercam a vindeca ochii fara sa ne ocupam de cap, ori capul fara trup, tot astfel nu se cade a incerca sa vindecam trupul fara sa vedem de suflet, si ca tocmai din pricina asta sunt multe maladii la care nu se pricep doctorii greci, fiindca nu cunosc intregul de care ar trebui sa se ingrijeasca. Caci daca cesta ar merge rau, este peste putinta ca partea sa mearga bine" (Charmides)
La aceasta adaugam si faptul ca mai toti marii invatati ai Greciei antice au fost initiati in Tracia, cei mai cunoscuti fiind Aristotel si Pitagora.
Inchei afirmandu-mi credinta ca Dacia a fost, intr-o vreme, pierduta pentru noi in negurile istoriei, centrul spiritual si cultural (civilizator) al lumii vechi. Daca am privi cu luare aminte trecutul si, astfel, am invata din el, credinta mea este ca am putea redeveni ceea ce am fost candva. Numai ca asta se poate doar prin revenirea la valorile fundamentale ale neamului nostru, nu prin adoptarea docila a "normelor" europene sau americane, care ne fura ochii in fiecare zi !
"

Ce parere aveti?

[Xanadron]

Doar doua mici adnotari la ispititoarea (fiindca, tre'sa recunoastem, si-un pic autoflatanta ;) - desi veridicitatea ei nu ne-ar face deloc mai cu motz decit altii) poveste cu iz protocronist:

1. Hiperboreea poate fi la fel de bine sa fi fost amplasata undeva dincolo de Cercul Polar de Nord, dac-ar fi sa credem teoria "Pamintului gol pe dinlauntru", cu toate corolarele desprinse din ea (inclusiv incalzirea stranie a climei dupa trecerea de o anume latitudine).  :star:

2. Din cite stiu, Zalmoxe ar fi fost initziat de Pitagora (la Scoala Alexandrina) si nu viceversa.  :-P


P.S. ...Si totusi, ramin la opinia (deranjanta deseori, recunosc): n-ar fi cel mai potrivit ca taman initiatorii fiecarui topic sa-si dea PRIMII cu parerea (nu in gard, evident :D) pe marginea parerilor postate - ale altora adica din start - inainte de-a cere opiniile restului lumii?!  :roll:
Nu de alta, dar sa stim si noi macar cu ce/cine ne-ncontram... sau la ce pareri achiesam.

[amyra]

Xanadron - ok, ai dreptate, desii am considerat ca postand articolul parerea  mea este evidenta, respectiv faptul ca o gasesc cat de cat valabila.  :)

Nu fac parte din categoria (?) celor care cred ca Romania/Dacia/ma rog, you name it, este "pamantul ales" sau ca suntem deosebiti si mai cu motz decat altii...chiar nu cred asta, dar cred in schimb ca acest pamant are ceva mistic in el...daca vrei ceva ce nu poti intelege decat daca  te-ai nascut aici, ceva ce seamana cu un blestem pe alocuri...eu cred ca nu intamplator ni se intampla ca natie tot ceea ce ni se intampla, inclusiv in prezent, dar sa nu intram in politica...sa fim on topic.   :-P

In fine...parerea mea? Aici s-au retras o parte din atlanti dupa potop (al doilea potop, ca au fost 3...din cate se stie dar nu se prea spune...).O mica parte, o colonie...atat.Si s-au retras aici cel mai probabil datorita vibratiilor acestui pamant, care le-au fost ca sa zic asa "compatibile".Hiperboreea cel mai probabil este denumirea acelei colonii, sau a ceea ce a derivat in timp din acei primi atlanti veniti pe aceste pamanturi.Pot fii 20 de Hiperborei...poate ca Hiperboreea este o denumire ce provine din vreo radacina a vreunui cuvant atlant care denumea notiunea de "comunitate-oras"...putem specula aici destul de mult, astfel ca in acest caz fiecare comunitate de atlanti avea in radacina numelui cuvantul "hiperboreea"...

Zamolxe? Parerea mea este ca era /este intr-o anumita ipostaza a sa, atlant si probabil ca a venit odata cu primii atlanti pe aceste pamanturi.Nu ma incurc in date... Zamolxe n-a fost GET/GOT, a fost cu mult mai "batran", parerea mea,repet.
Asa ca Pitagora nu prea cred ca l-a invatat ceva pe Zamolxis ,cu atat mai putin sa-i fie sclav...in sprijinul acestei idei citez urmatorul articol (si precizez ca nu este singurul articol de gen care afirma aceasta idee):

"ZALMOXIS


Mircea Eliade constatase cu amaraciune: "Creatiile religioase ale tracilor si geto-dacilor par sa fi împartasit deopotriva un destin nefericit... Cu exceptia câtorva informatii pretioase, comunicate de Herodot a propos de scenariul mitico-ritual al lui Zalmoxis, informatiile privind religiile traca si traco-geta sunt putin numeroase si aproximative". Marele istoric dezvaluie unul din motive: "Ca si celtii, sacerdotii si ascetii traci si geto-daci nu se încredintau scrierii" (Istoria..., p.168).

Astfel, dupa marturia lui Caius Iulius Caesar (contemporan cu Burebista si Deceneu), acestia "nu permiteau consemnarea în scris a învataturii lor, desi în celelalte treburi, de ordin public si privat, se folosesc, în general, de alfabetul grecesc" (apud O.Drâmba, Istoria culturii si civilizatiei, Ed. Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti 1984, vol.I, p.807). O alta explicatie o constituie pierderea stranie a presupusei carti a împaratului Traian despre razboaiele dacice si a cartii lui Criton, medicul acestuia, ca si disparitia altor surse pretioase.

Vom vedea ca informatiile ce ne-au parvenit erau nu numai sarace, dar si confuze, uneori de-a dreptul contradictorii.

În ce-l priveste pe Zalmoxis (Herodot, Platon, Diodor din Sicilia, Apuleius, Iordanes, Porphirios, etc.) ori Zamolxis (Strabon, Lukian din Samosata, Diogenes Laertios, Herodian, Suidas, Origenes), el a fost considerat de diferiti autori: personaj istoric îndeplinind rolul de filosof (Iordanes), sacerdot (Strabon), legislator (Diodor), reformator religios, cultural si politic (Herodot, Diodor, Iordanes, Origenes), medic (Platon) sau erou civilizator (Herodot, Strabon), poate mesianic, profet (Strabon), rege (Platon, Iordanes), semizeu ori daimon (Herodot), zeu suprem sau chiar unic.

Dupa informatiile primite de Herodot de la grecii din Hellespont si Marea Neagra, "acest Zalmoxis, fiind om (ca toti oamenii), ar fi trait în robie la Samos, ca sclav al lui Pythagoras", lucru de care marele istoric se îndoia: "Socot ca acest Zalmoxis a trait cu multa vreme mai înaintea lui Pythagoras. Fie ca Zalmoxis n-a fost decât un om, fie c-o fi fost într-adevar vreun zeu de prin partile Getiei, îl las cu bine" (Istorii IV, 95-96; trad.Adelina Piatkovski si Felicia Vant-Stef). Istoricul arata ca getii "numesc aceeasi fiinta divina (daimon) Gebeleizis" (IV, 94).

Eliade respinge identificarea celor doua zeitati ( Istoria..., p.172), iar Kernbach presupune o contopire a lor, într-un lent proces de sincretism (Dictionar de mitologie generala, Ed.Albatros, Bucuresti 1995, p.387). Mnaseas din Patara, elev al lui Eratosthene, îl considera identic lui Kronos, iar Diodor îl plasa alaturi de mari reformatori religiosi ca Zarathustra si Moise (apud Drâmba, p.801). Eliade face precizarea: "Kronos era stapân în Insulele Fericitilor unde sunt admisi numai oamenii piosi" (De la Zalmoxis..., p.58). Kronos fusese identificat de romani cu batrânul Saturn, considerându-se ca în timpul vârstei de aur (aurea aetas), sub domnia pacii si a fericirii obstesti, acesta va trai la suprafata pamântului. Saturnus Rex era Pater Deorum, Tatal zeilor.

De la Homer (Iliada XIII, 301 sq.) la Vergiliu (Eneida III, 357), traditia considera Tracia ca fiind patria lui Ares, zeul razboiului (Marte la romani), ce ar putea reprezenta astfel, principala zeitate. Eliade emite ipoteza ca la origine, Ares fusese un zeu al cerului, devenit zeu al furtunii si al razboiului, sugerând implicit posibila identificare cu Zalmoxis (Istoria..., p.169; De la Zalmoxis..., p.64-65). Dupa Hadrian Dacicoviciu "se presupune ca însusi numele Ares ar fi de origine traco-dacica" (apud Drâmba, p.802). Herodot (Istorii V, 7) aratase ca alaturi de Ares, tracii îi adorau pe Artemis si Dionysos, acesta din urma fiind fiul divin al zeului Cerului si al zeitei Pamântului (vezi mai jos "Cultul Marii Zeite"). Dionysos era pus în relatie directa cu Zalmoxis (Eliade, Istoria..., p.175). "A.B.Cook conchide ca Zalmoxis era apelativul trac al lui Zeus nou-nascut" (apud De la Zalmoxis..., p.59, nota 70).

În epoca urmatoare cuceririi romane, pantheonului autohton i s-au adaugat, pe lânga divinitati romane, si unele rasaritene. Kernbach (p.391) a aratat ca "abundenta de zei orientali absorbiti a raspuns, fara îndoiala, unei nevoi de religie a misterelor, ceea ce sistemul religios roman nu putea oferi; religia zalmoxiana oferise aceasta ispita, asa cum intelectualii din Roma imperiala se interesau îndeaproape de cultul zeitei hellenice Demeter si, implicit, de Misterele Eleusine" (v.mai jos).

O serie de autori sustin ipoteza unui monoteism daco-get (Vasile Pârvan, Jean Coman, R.Pettazzoni, E.Rohde) în baza afirmatiei lui Herodot: "ei nu cred ca exista vreun alt zeu decât al lor" (Istorii IV, 94; trad. Legrand). În alta varianta de traducere (Adelina Piatkovski si Felicia Vant-Stef): "ei nu recunosc vreun alt zeu decât al lor".

În fine, Strabon aratase ca "zeul suprem dacic este fara nume, fara calificare" (apud V.Lovinescu, Dacia..., p.35). Monoteismul, asociat acestei conceptii, furnizeaza dovada unui nivel spiritual deosebit de elevat (exemplul lui Yahweh în Vechiului Testament). Lovinescu vedea în asta reflectarea unei Traditii Primordiale, facând analogia cu Brahma Nirguna; el considera ca Zalmoxis nu era decât numele reprezentantului acestui Zeu nemarginit (ibid., p.36).

Din dialogul ce a avut loc între Socrate si un medic trac al lui Zalmoxis (Platon, Charmides, 157 d-e; v. mai jos), s-a apreciat ca întâlnirea celor doi ar fi avut loc la Potideia (colonie corintiana din Tracia) între anii 432-429, deci în perioada razboiului peloponeziac. Alte repere situeaza cultul lui Zalmoxis în intervalul 514-339. Numele zeului începe a fi citat în sec.al V-lea. În alta ipoteza (Stelian Stoica), radacinile cultului acestuia ar data din sec.IX-VII (apud Kernbach, p.686-687)."

Sursa : https://sites.google.com/site/dimensiuniparalele/dacia-ZAMOLXE-DECENEU


Namaste!  :rainbow:

[Xanadron]

Multumim pentru datele suplimentare - si, evident, parerile personale, amyra!  :rainbow:

Mai vin si eu cu citeva:

,,Grecii din Hellespont sau Herodot însuºi integraserã tot ce aflaserã despre Zalmoxis, despre doctrina ºi cultul sãu într-un orizont spiritual de structurã pitagoricianã. Or aceasta însemna cã cultul zeului geto-dac comporta credinþa în imortalitatea sufletului ºi anumite rituri de tip iniþiatic. Dincolo de raþionalismul ºi evhemerismul lui Herodot, sau a informatorilor sãi, se ghiceºte caracterul misteric al cultului. Acesta este poate motivul pentru care Herodot ezitã sã dea amãnunte (dacã -ceea ce nu e însã sigur- cei de la care aflase acste lucruri i le spuseserã cu adevãrat): discreþia sa a propos de Mistere este bine cunoscutã. Dar Herodot recunoaºte cã el nu crede în istoria cu Zalmoxis sclav a lui Pitagora, ºi cã, dimpotrivã, el e convins de anterioritatea daimonului get, ºi acest detaliu este important." — Mircea Eliade - Istoria credinþelor ºi ideilor religioase, vol II

Alþi istorici îl considerã doar patronul lumii subpãmîntene, al împãrãþiei morþilor, având, astfel, caracter htonic, dar a fost identificat si cu Gebeleizis, zeu geto-dac al furtunii, trãsnetelor ºi fulgerelor.

"Zalmoxis, un zeu-urs (Bärengott)
Alãturi de forma Zalmoxis (prezentã la Herodot, Platon, Diodor din Sicilia, Apuleius, Iordanes, Porphirios, etc.), antichitatea cunoºtea ºi forma Zamolxis (Lucian, Diogenes, Laertios, etc.). Eliade observã evidenþa faptului cã una dintre forme derivã din metateza celeilalte.
Porphiros, explicã varianta Zalmoxis prin cuvântul trac zalmos, ,,piele, blanã" , ceea ce se acordã cu o anecdotã conform cãreia, la naºterea lui, o blanã de urs a fost aruncatã peste Zalmoxis. Din aceastã etimologie, unii autori au dedus cã Zalmoxis ar fi fost la origine un Bärengott (zeu-urs). Ipoteza este reluatã de Ryhs Carpenter care îl aºeazã pe zeul get printre alþi "sleeping bears" ("urºi dormind" )."

Zeul htonic
Cealaltã etimologie interpreteazã numele plecând de la tema zamol, pentru care Matthäus Prätorius (1688) propusese sensul de pãmânt. În 1852, Cless îl comparã pe Zalmoxis cu zeul lituanian al pãmântului, Zameluks.

Abia Paul Kretschmer, în 1935, a elaborat demonstraþia lingvisticã, discutând în paralel Zemelô (de pe inscripþiile funerare greco-frigiene din Asia Micã), tracul zemelen (pãmânt) ºi Semele (zeiþa pãmântului, mama lui Dyonisus), termeni care derivã din tema protoindoeuropeanã *g'hemel-, pãmânt, sol, aparþinând pãmântului (cf. ºi avesticul zam, pãmânt, lituanianul mé, letonul zeme, vechi prusacul same, semme, vechiul slav zemlia, ,,pãmânt, þarã").
Cu privire la credinþa geþilor în nemurire menþionatã de Herodot, Eliade, urmând studiile lui Linforth, face o precizare esenþialã în înþelegerea cultului zalmoxian, anume cã áthanatizein nu înseamnã "a se crede nemuritor", ci "a se face nemuritor". Aceastã "imortalizare", dupã termenul folosit de Eliade, "se dobândea prin intermediul unei iniþieri, ceea ce apropie cultul instaurat de Zalmoxis de Misterele greceºti ºi eleniste".

Deºi ceremoniile propriu-zise nu au fost transcrise de cãtre istorici, informaþiile transmise de Herodot indicã, potrivit interpretãrii lui Eliade, un scenariu mitico-ritual al morþii (ocultare) ºi reîntoarcerii pe pãmânt (epifanie). Iar, cât priveºte semnificaþia magicã a singurului ritual transcris de cãtre Herodot, sacrificiul, Eliade îl interpreteazã drept menit pentru a "reactualiza raporturile dintre geþi ºi zeul lor, aºa cum fuseserã ele iniþial, când Zalmoxis se afla printre ei", constituind, astfel, o "repetiþie simbolicã a întemeierii cultului", similarã, doar din punct de vedere funcþional, cu reactualizarea Cãii Crucii în creºtinism.
Caracterul htonic al zeului a fost evidenþiat de anumiþi autori antici, precum ºi de cãtre mulþi savanþi moderni, care l-au pus pe acesta în relaþie, pe de o parte, cu Dionis ºi Orfeu, ºi, pe de altã parte, cu personaje mitice sau puternic mitologizate, a cãror trãsãturã principalã era fie o tehnicã ºamanicã, fie mantica, fie coborârile în Infern. Mircea Eliade, însã, vede în relatãrile lui Herodot despre cultul lui Zalmoxis elemente ce îl apropie pe zeul dac de Mistere


Concluzie: ...La atitea opinii, atit de diverse, ale unor atit de reputati ginditori, nu stiu daca mai merita sa vin si eu cu... inca una.  :lol:

Ce mai pot (re)afirma totusi e doar convingerea mea ca fiecare entitate geografica numita tzara, dar si cea socio-spirituala numita natzie au si... proiectia lor in Ceruri. :moon: Iar zei precum Zalmoxe vegheaza si-acum la pastrarea integritatii unui anume fir care leaga indisolubil nu doar cele doua tarimuri, ci si unele din spiritele lor cele mai evoluate.  :star: (uite cum degeaba mi-am propus sa tac)  :-D

Si-un P.S.: Afirmatia din postarea amyrei (la care subscriu realmente) "Saturnus Rex era Pater Deorum,Tatal zeilor" mi-a reamintit ca trebuie sa revin cu unele date importante pe topicul dedicat OZN-urilor saturniene.  :planet:

[amyra]

Da, egregorii unei tari si unei natii exista...clar.Iar Zamolxis vegheaza...yep...ssssssttt   :wink:

[aswotim]

   Nu am nici un dubiu ca spiritualitatea acestor locuri este vie inca, desi multi invidiosi din jurul nostru o doresc ingropata. Sa nu uitam ca pe aceste taramuri s-au succedat de mii de ani cele mai mari civilizatii ale protoistoriei europene; aici s-au descoperit cele dintai scrieri, aici erau cele mai mari asezari din epoca bronzului (vezi Cornesti - Timis, Partza, Vladuleni, Hamangia, Gumelnita, etc). Puterea acelor civilizatii e incontestabila; pe malurile Muresului in zona Sarmizegetusa - Tartaria se cunosc situri ale unor cladiri ridicate la 2-3 nivele, cetatile lor se intindeau pe suprafete mai mari decat municipiile romane, iar toate religiile antice datoreaza tracilor mare parte din legendele preluate de la ei dinaintea si din timpul potopului (inundarii bazinului Marii Negre de oceanul planetar prin Mediterana).
   Faptul ca ignoranti in lingvistica (desi in studiul unelor- altellor- perioade ale istoriei erau ilustri) au pus calificativul de fals pe tablitele ("de la Sinaia") cu scrierile dacice pe care le pastrasera peste doua milenii preotii, ne-au privat de dreptul - si datoria- de a ne cerceta istoria si credintele scrise de insusi stramosii nostri, nu de catre straini, asa cum le cunoastem azi. Dintre cele peste 300 tablite estimate acum un secol s-au mai pastrat doar 17 (!!!) care au fost in cele din urma inventariate in acesti ani de catre custodele Muzeului National. Intr-adevar, daca au fost distruse de catre ignoranti, fie ei istorici sau politruci, nu pot fi decat urmariti de blestemele inaintasilor, daca e sa credem in determinarea de acest gen.
   Sa vedem ce face generatia noastra, cat se va implica in repunerea in fagasul normal a cercetarii si salvarii patrimoniului umanitatii, fata de foamea politicienilor distrugatori ai culturii, in fata cultului banului. Ma refer si la practicile unor maghiari (si nu numai ) de a distruge artefacte din templele dacice, neprotejate.

[mr]

Existenta fara dubii a unor "dovezi" fizice ale unui trecut dacico-pelasgo-hiperboorean, chiar daca sterse de vreme sau mai evidente precum cele enumerate de voi mai sus, reprezinta o parte controlata, din pacate, de autoritati. Singura problema serioasa este aceea a dorintei de a prezenta totul asa cum a fost gasit, insotita de obiectivitate (atat cat pot cei implicati direct). Mereu apar niste "academici" care lanseaza interpretari contradictorii sau numai pe o linie istorica "oficiala" si impusa marind voit gradul de confuzie (pentru cei care cerceteaza onest fenomenul).

Doresc sa va aduc "in fata" cateva ganduri personale:

Sfarsitul secolului 19 si inceputul secolului 20 au fost marcate si de o intensa activitate in domeniul istoriei predacice si dacice. Cea mai evidenta a fost a lui Nicolae Densusianu care si-a incununat cca 40 ani de cercetare cu lucrarea "Dacia Preistorica" in care sustine cu totul altceva decat istoria academica a vremii. Concluziile lui sunt "ametitoare" si magulitoare pentru poporul nostru in sensul ca ne confirma descendenta din cateva civilizatii succesive foarte avansate spiritual si nu numai. Ma intreb, asa ca om, ce anume "stia" sau aflase de l-a determinat sa-si dedice viata acestor cercetari?

Tot in acea perioada si B.P. Hasdeu si Scarlat Demetrescu ajunsera sa "stie" ceva, iar atitudinea de denigrare mai ales impotriva lui Hasdeu, ridiculizandu-i lucrarile, plasandul doar in zona unui obsedat de spiritism si vesnic adulator al ficei sale Iulia - moarta de tanara, mascheaza in mod evident "altceva".

Insa, de departe, "patriotismul" si vocea lui Mihai Eminescu au "enervat" cel mai mult anumite factiuni de interese ale vremii (si nu numai). Vorbele drepte si fara mila la adresa "smintitilor si miseilor", a vanzatorilor de tara si neam i-au determinat pe "academicii" vremii sa-l extermine de tanar. Oare ce "stia" Eminescu legat de "trecutu-i mare" al acestor meleaguri? Oare ce l-a manat mereu sa "lupte" cu cei care, ca si acum, ne atacau fiinta si evitau trecutul adevarat?

Lucrarea "Dacia Hiperboreeana" a lui Vasile Lovinescu il aduce in discutie si pe Ion Creanga, prieten cu Eminescu,  care prin a sa poveste fabuloasa "Harap Alb" nu face decat sa pastreze si sa transmita mai departe intr-o forma metaforica o parte din stiinta predecesorilor nostri. Alaturi de "Mesterul Manole" si "Miorita" acestea, "decodate" intr-un anumit fel, ar putea oferi un "tablou" complet asupra trecutului nostru. Ramane, pentru noi, sa gasim cheia de decodare.

M-am intrebat mereu ce i-a determinat pe acesti oameni, la vremea respectiva, sa fie asa de devotati acestei cauze care pe unii din ei i-a dus la sacrificiu? Pe de alta parte, "ceva" imi spune ca astazi, sunt cateva persoane care stiu istoria veritabila, ca descendenti directi ai celor ce detineau adevarul despre aceste meleaguri si despre lume, in general. Cred ca "adevarul" lor poate aduce un sens tuturor evidentelelor fizice si ne poate ridica din mocirla constiintei generale joase in care ne scaldam de mult prea multa vreme. Poate se asteapta sa vina vremea pentru acest fapt!

[Xanadron]

Subscriu pe de-a-ntregul la ce-ai spus, mr! 8-)
Un tablou aproape complet al conjucturii istorice in care marele... nu doar poet, ci si ziarist, ginditor, patriot Eminescu a fost eliminat fizic :x se poate citi aici:

http://daciasecreta.anyhow5.com/2009/10/10/eminescu-%e2%80%93-prima-jertfa-politica-pe-altarul-daciei-mari/

[andrei]

    Prieteni,intrebarile astea eu mi le pun de 15-20 de ani.Am sa va povestesc o intamplare si fiecare va trage apoi propriile concluzii(ma rog,cei interesati)Va sa zica eram prin vara lui 95,murise bunica mea si ca la orice crestin,la un an se face un parastas.Acolo a venit si preotul din sat,un tanar,dezghetat la minte, care preluase de putin timp parohia.Dupa ce am pomenit-o pe batrana cum e obiceiul,discutia celor mai tineri care eram acolo,sa mutat spre alte subiecte(stiinta,descoperiri,documentare etc.)La un moment dat preotul ne spune urmatoarele;,,La Biserica este o lada plina cu cioburi si resturi de vase din ceramica,gasite de oamenii din comuna,pe dealurile din imprejurimi si pastrate de preotii dinaintea mea,mie mi se par destul de importante,dar nu prea stiu cam ce vechime au si ce sa fac cu ele"Cum eu apucsem sa ma laud ca am o oarecare idee despre antichitati(la nivel de amatori,desigur)preotul ma roaga sa vin si sa le vad si sa imi dau cu parerea.Biserica era foarte aproape,asa ca am fost de acord.Inchipuiti-va,surprinderea mea cind intr-o incapere mica de sub clopolnita am vazut o lada imensa plina cu resturi de amfore si urne funerare ce mie atunci mi s-au parut de provenienta dacica.Intimplarea facea ca printre cunostintele mele sa fie si un profesor de istorie,mare colectionar de arta,scriitor si ghid la un muzeu cunoscut.Il sun pe profesor,omul e de acord sa vina inmediat sa le vada,chem un prieten cu o masina si il aducem pe profesor la fata locului.Omul le studiaza un timp si apoi ne spune,,Cred ca sunt resturi de urne funerare geto-dacice.Stiti de unde provin? De pe dealurile acestea,raspunde preotul.Stiu batranii care le-au adus.-Vorbiti cu ei,iar eu o sa anunt Muzeul Judetean,chiar saptamana viitoare sa vina niste arheologi profesionosti sa cerceteze mai amanuntit'' Si sau tinut de cuvant.Preotul a vorbit cu oamenii si sa mirat tare cand a vazut ca majoritatea enoriasilor stiau de cand lumea de dealul cu cioburi,dar nimeni nu-si batuse capul cu ele,iar profesorul a anuntat Muzeul Jud. si sa mirat si el ca nici astia nu-si bateau capul.Totusi dupa lungi insistente(Preofesorul,preotul vreo doi primari niste ziaristi)prin 2003 au venit doi arheologi de la Muzeu( care se afla la vreo 40 de km nu mai mult) au sapat timp de o luna cu niste oameni angajati de prin sat,au clasificat situl -Structura de cult/religioasa-complex de cult sec.1-2 a.C.H.R.-si la revedere.Nu sa mai interesat nimeni de soarta sitului arheologic nici in ziua de azi.Am vorbit prin toamna cu preotul.Si el se arata la fel de surprins si dezamagit de lipsa de interes a celor care ar trebui sa se ocupe de treburile astea si mi-a spus ca a mai trimis cateva adrese pe la diferite foruri dar nu i sa raspuns sau i sa raspuns in doi peri .Ei voi ce ziceti?

[Siberia]

Eu zic ca daca nu vine nimeni cu o valiza de ieuroi drept comision pentru a revendica dealul sau daca nu se pot face bai termale ori o sala de sport pe acel deal... n-o sa intereseze pe nimeni din structurile inalte sa arunce bani pe sapaturile care sa ne aduca noua date noi despre istoria nescrisa...

[padme]

Mda si eu zic ca se va ridica interdictia de sit arheologic si i se va schimba destinatia juridica in "teren curti constructii" si va fi umplut de cladiri imediat ce va fi cineva interesat!

La mine in sat, cel ce s-a ocupat de istoria satului a fost prfesorul de istorie. In scoala chiar aveam un colt amenajat ca un mic muzeu. Cand s-au facut constructii adevarate, au venit intr-adevar arheologi, data fiind valoarea arheologico-istorica a locurilor, cu exponatele nu stiu ce s-a intamplat.
In satul vecin la fel, profesorul de istorie a pus bazele muzeului din sat si se ocupa de administrarea lui. In cealalta parte a tarii unde locuieste matusa mea, la fel, profesorul de istorie s-a mai ocupat de... cateva exponate, una dintre ele am inteles ca a fost expusa in curtea scolii. Imi povestea matusa ca se duceau la sapa la porumb, impreuna cu profesorul si le-a aratat o gramada de cioburi de ceramica ce se gaseau peste tot locul, explicandu-le vechimea si provenienta. Nu am intreabat, am uitat, daca s-au facut sau nu sapaturi in zona, etc.

@Andrei, tu ce ai mai vrea sa-i faca sitului respectiv?? Sa continue sapaturile, sau ce? Ca nu inteleg!
Oricum, e de admirat ca satenii si inclusiv preotii au recunoscut valoarea "cioburilor" si le-au strans, existau si alte variante...

[ryn]

Cu riscul de a fi criticat de multi dintre voi, am sa va dau o solutie simpla cu privire la siturile arheologice pe care le cunoasteti sau de care aflati intamplator: puneti beton peste! O placa serioasa asa cam de un metru grosime. Nu avem nici mijloacele si mai ales competenta de a sapa in situ. Nu faceti valva pe langa cetati, castre sau necropole, evitati sa puneti pe web informatii cu privire la localizarea unor astfel de locuri pentru ca instantaneu vor fi vandalizate, oficial sau nu, scormonite cu detectoare si artefactele  vandute pe net. Nu am chef sa va dau exemple, dar eu, am o lista neagra a acestor evenimente care se petrec constant sub nasul si chiar cu sprijinul autoritatilor, de la guvern pana la arheolog. Bine-nteles ca nu toti fac acest lucru, drept pentru care imi cer scuze fata de aceia care nu se incadreaza in tagma de mai sus. Istoria Daciei, plecata de la Parvan in forma pe care o cunoastem azi nu mai este, a murit o data cu el! Iar ceea ce citim pe diverse site-uri,  nu au nici macar o sustinere arheologica, faptica. sunt numai supozitii. Chiar si aici pe Rufon am citit destule chestii nesanatoase care nu fac altceva decat sa na zapaceasca si mai tare. Istoria e aceea facuta in arhive si in varful spaclului nu ceea ce ne dorim noi!

[andrei]

   Nu erau numai cioburi.Am aflat de la cei care au sapat cu arheologii,ca la sapaturi au gasit si alte obiecte care nu mai apar nicaieri(fibule,varfuri de sageti,obiecte de metal si mai jos unele de bronz),si chiar o barca cioplita din trunchi de lemn,aproape fosilizata.Eu personal cred ca nu se doreste sa se faca cercetari mai ample.Si faptul ca se raspunde in doi peri e dubios.

[aswotim]

Ai dreptate, Ryn, e bine sa avem grija sa nu apara informatii pe care sa le utilizeze cei rau intentionati. Ca arheologii nu vor sa se ocupe de arheologie de asemenea e adevarat. Am intalnit cercetatori -profesori arheologi prin peregrinarile mele pe la cetatile dacice, care organizau sapaturi cu studenti si studii pe situri care mentionau acelasi lucru; ca e ciudat ca vin in vizite la santiere si se intereseaza de cercetari profesori de fizica ( ca mine) sau alti entuziasti, si mai putini arheologi... E o realitate cruda ca valorile sunt deseori inversate in zilele noastre si unii ocupa un loc caldut la un muzeu doar din lenea de a face ceva, multumiti cu un salar modest pentru care nu fac nimic. Cum zice o vorba din batrani, astia imbatranesc degeaba.