Civilizatii vechi

[darksid3]

Motive pot fi multe si mai conteaza cat de mult se poate desprinde un Om de prejudecati si canoane ca sa priveasca sistemul social dintr-un unghi obiectiv...mai conteaza si ce nivel si sursa de informatii are. Iti zic eu ca societatea globala privita de la departare seamana cu o ferma. Se nasc, invata (programare), traiesc, mor. In toata ecuatia asta, motivul vietii nu exista. Daca cauti temeinic iti dai seama ca tot ce definim noi despre viata nu sunt decat procese, nu cauze. Eu nu cred ca Zeii se ascund de noi, eu cred ca Zeii sunt doar discreti. Cel mai bun Observator este cel de existenta caruia nu se stie. Sunt extrem de multe ce se pot spune pe marginea acestui subiect dar ma opresc aici. Nu vreau sa fac un post foarte stufos si greu de urmarit.

[mr]

Darksid3,daca zeii nu au plecat,cu siguranta ca au schimbat foarte mult modul in care trateaza cu noi oamenii. Oamenii si-au pus intrebari inca de la inceputuri,minti iscoditoare exista dintotdeauna! De ce inainte raportul oamenilor cu zeii era atat de....sa zicem la vedere,iar astazi unii cauta,iar altii spun ca ceea ce cauta ei nu exista. In trecut existenta acestor zei nu era negata de nimeni,astazi ,oficial ei nu exista! De ce aceasta schimbare?

Asta ar confirma ideea ciclicitatii civilizatiilor. Noi, oamenii moderni, suntem o civilizatie relativ noua, creatie a "zeilor" din vechime. Conform legilor universale, probabil, sub semnul liberului arbitru, am fost lasati sa experimentam efectele gandirii noastre pe parcursul mai multor mii de ani. Vibratia mentalului nostru colectiv este inca prea joasa fata de cea a celor care ne-au creeat si astfel mai avem de "muncit" pana sa ajungem sa intelegem aspectele mai profunde ale creatiei, implicit sa discutam de la egal la egal cu "ei".
Analogic vorbind, un copil mic trebuie lasat sa mearga singur...si doar sprijinit cand e cazul. Cam in faza asta suntem si noi.
Ca si civilizatie, nu avem inca principii clare, armonioase (inclusiv cu natura si universul) si sanatoase care sa aduca beneficii tuturor membrilor. Dovezi sunt... suprematia militara care ne domina interesele si jungla economica care ne subjuga fiinta fortand-o sa ramana in zona supravietuirii. Pe scurt, gandirea noastra este entropica si in general distructiva. Nici macar nu am ajuns la punctul in care sa echilibram cat de cat balanta.

De ce ar veni "zeii" sa vb cu noi acum? Cred ca ar fi dialogul surzilor ...:)

[darksid3]

Si ipoteticii Zei s-ar supune acelorasi legi Universale. Noi avem probleme noastre de specie dar observam maimutele de exemplu. Zeii ne observa pe noi si tot asa.
Total de acord cu ideea ca suntem lasati sa experimentam propriile consecinte.

[Xanadron]

Poate Zeii nu au plecat  :wink:

Sigur n-au plecat - doar s-au retras un pic, dupa anul 1030 (circa). :wink:
In fine, zic si io doar ce mi s-a parut ca mi-a spus unul din ei (nu pe you-tube insa, clar :D).
Iar incurcate-s doar aparent caile lor.

[calator astral]

De acord si eu, exista o ciclicitate a civilizatiilor, vibratia are un cuvînt de spus în reactiile lor, dar nu cred deloc ca "liberul arbitru" se aplica în cazul nostru :ZEII nu au plecat deloc, daca în absolut toate reprezentarile artistice par foarte...umani (nu "umanoizi!), cred ca au fost simpli muritori "alesi" de Divinitate sau de "alte Inteligente Superioare", extraterestre sau provenind din alta dimensiune, inaccesibila noua ("fractal" e cuvîntul-cheie), banuiesc ca au fost "recrutati" dintre INTRA-terestri, ei aveau deja un nivel evolutiv superior noua, ceea ce numim "atlantii" mai precis...nu ar fi exclus sa arate cam asa :

ps: mr> dar daca vezi "copilul" care musai tre' sa "mearga singur" îndreptîndu-se spre rîul învolburat, inconstient de pericol, ce faci, nu intervii ?! aici e Contradictia "liberului arbitru"...

[adrian75]

Interesanta remarca lui Calator Astral...referitoare la copilul lasat sa mearga singur care se indreapta spre un rau involburat (inconstient de pericol),cam asa este civilizatia umana azi: mergem din rau in mai rau! De ce Zeii nu intervin? Daca ei s-ar arata noua oamenilor,daca ar pune capat tuturor acestor intrebari fara raspunsuri,tuturor acestor contradictii,oare civilizatia umana nu ar avea mult de castigat? Nu s-ar pune capat acestui mers haotic pe care il avem acum? In felul acesta prin revelarea lor noua in mod direct,in sfarsit si civilizatia umana din ziua de azi ar atinge acel nivel de spiritualitate care ne-ar determina sa ne schimbam modul de a gandi si implicit ne-ar determina sa ne schimbam viitorul.

[darksid3]

Daca e sa intervina o vor face....si chiar daca nu intervine "cineva" din afara, tot va fi ceva (cataclism, revelatie,etc). Intrebarea nu e DACA ci CAND (ideea de ciclicitate). Mai e chestiunea de Timp...am mai spus-o si in alte subiecte dar contextul e acelasi: Nu putem avea pretentia ca lucrurile sa se intample raportat la perceptia noastra despre Timp.
Trebuie sa avem un lucru in vedere - ciclicitatea  trebuie sa contina si evolutia Universului, deci nu va fi de fiecare identica ca si continut ci doar ca si cauza primordiala.

[mr]

ps: mr> dar daca vezi "copilul" care musai tre' sa "mearga singur" îndreptîndu-se spre rîul învolburat, inconstient de pericol, ce faci, nu intervii ?! aici e Contradictia "liberului arbitru"...

Sensul liberului arbitru de care ziceam este acela de a nu se umbla cu jumatati de masura, chiar daca prin efectele gandurilor noastre ajungem sa ne autodistrugem. Distrugerea este ca o nota mica la purtare. De aceea copilul, daca e sa se duca spre raul involburat...se duce pentru ca a invata prost ce  invatat sau a invatat sa mearga langa rau.

Asa cum zicea darksid3, timpul exista doar pentru noi si ni se pare o eternitate.

Aceasta perspectiva prin care noi asteptam o interventie de "sus" pentru a rezolva problemele este o perspectiva care reflecta exact neputinta si orientarea gresita a felului prin care ne educam. Ramanem captivi in aceasta perspectiva, nu intelegem sensul ei si ne plangem continuu..
Avem o multime de carti fundamentale (Biblia, Coran, Vedele etc), care ne prezinta modul cum gandeau civilizatiile vechi. De ce oare nu incepem sa le studiem in scoli, acasa...oriunde! Nu dogmatic...ca nu rezolvam nimic asa.

Acum suntem invatati ca toate problemele noastre au rezolvare in exteriorul nostru. Intotdeuna de vina e altcineva, nu noi insine. Schimbandu-ne atitudinea si perspectiva, vazand rezolvarea problemelor mai intai in interiorul nostru, ajungem sa traim o schimbare de paradigma prin care , in timp, ajungem sa intelegem modul in care functioneaza lumea tridimensionala. Stiu ca sunt greu de inteles pentru multi aceste aspecte pentru ca presiunea celor "oficiale" e prea mare, dar cei care  au trait aceasta schimbare de paradigma inteleg bine despre ce vorbesc.
Ca sa ajungem la nivelul "zeilor" trebuie sa "muncim" cu noi insine, atat fiecare in parte cat si ca civilizatie.

[adrian75]

Mr schimbarea de paradigma de care vorbesti (la nivel de societate) nu se va intampla decat ca urmare a unui eveniment exceptional de oricare natura ar fi el. Altfel,paradigma ramane paradigma,iar societatea umana va continua sa mearga tot asa,pt ca asa gandim noi ca oameni. Cat despre schimbarea de paradigma la nivel individual,priveste in jurul tau...unde o vezi? Cati oameni din 100 au trait asa ceva? Noi ca si civilizatie nu ridicam capul spre stele,il tinem in pamant si alergam incontinuu dupa treburile noastre zilnice,santem in pas cu "moda" acestei lumi.Cei care ne-au creat nu ne vor lasa sa ne autodistrugem,ar fi lipsit de logica,cel mai probabil vor interveni la momentul stabilit de ei pt a corecta actualul mod de gandire al rasei umane. Asa se va rezolva pt totdeauna si problema paradigmei de care vorbeai tu.

[mr]

Mr schimbarea de paradigma de care vorbesti (la nivel de societate) nu se va intampla decat ca urmare a unui eveniment exceptional de oricare natura ar fi el.

Sunt din ce in mai multe voci care "vad" si sustin acest lucru

Cat despre schimbarea de paradigma la nivel individual,priveste in jurul tau...unde o vezi? Cati oameni din 100 au trait asa ceva? Noi ca si civilizatie nu ridicam capul spre stele,il tinem in pamant si alergam incontinuu dupa treburile noastre zilnice,santem in pas cu "moda" acestei lumi.

In ultima perioada de timp....sunt f putini cei care au curajul sa-si ia sorta in maini si sa inceapa deprogramarea. Este o consecinta a vremurilor pe care le traim, un efect a ce s-a gandit pana acum. Oamenii gandesc doar dintr-o perspectiva rationala ajungand astfel in timp doar trupuri "goale".

Cei care ne-au creat nu ne vor lasa sa ne autodistrugem,ar fi lipsit de logica,cel mai probabil vor interveni la momentul stabilit de ei pt a corecta actualul mod de gandire al rasei umane. Asa se va rezolva pt totdeauna si problema paradigmei de care vorbeai tu.

Regulile jocului exista...si le au in mana "zeii". E normal sa intervina in joc la un momemt dat...probabil dupa ce apogeul nebuniei(generata de liberul arbitru al civilizatiei noastre) a fost atins.
Suna ciudat...dar in acelasi timp si f clar :)

[abyss]

Eu înþeleg ce spune @mr. Este ºi pãrerea mea cã problemele noastre individuale dar ºi colective îºi au rãdãcinile în identificarea sinelui cu iluzia a ceea ce numim viaþa în prezent. Este evident cã identificându-ne cu niºte repere ºi valori nepermamente ne rãtãcim în cãutarea unui rãspuns permanent la o problema în continuã schimbare.
În viziunea mea dracul ca un zeu de temut ce este pentru unii, apare ca þinând în mâini un compas ºi o riglã cu care în iluzia sa crede cã dacã va putea mãsura întreg universul ºi va afla numãrul sacru atunci îl va spulbera pe Creator...  Pãi Universul nu e permanent ºi nu poate fi mãsurat, se comportã precum un organism viu ºi chiar mai mult de atât. Trupurile noastre nu sunt permanente iar timpul pe care-l avem la dispoziþie pentru a observa descrierea lumii este foarte scurt. ªi totuºi, þinând ori nu cont de acestea ne purtãm asemeni unor nemuritori... Discuþiile noastre sunt aproape absurde, toate în majoritatea lor fac abstratie de realitatea morþii care ne paºte fãrã milã pe fiecare individual. Câþi dintre noi vom mai face umbrã pãmântului peste un an? Sau peste zece... Dar peste o lunã? Vedeþi, asta e realitatea... Nu prea avem timp pe aici, ºi totuºi ne frãmântãm cum va arãta una, alta peste mii de ani ori peste o lunã. Am încetat sã mai trãim clipele vieþii noastre, care sunt suficiente pentru a înþelege totul... Chiar totul. Cum ar fi dacã fiecare ar porni din acest moment sã-ºi parcurgã clipele vieþii de parcã ar fi ultimele? ...? ... ultima rãsuflare, ultima imagine a cerului, ultima imagine a unei pãsãri, a chipului persoanei iubite, ultima imagine a duºmanului de o viaþa... ultima clipã de introspecþie, ultima þigarã, ultimul sãrut... ultima varã, ... Ultima clipã de viaþã. 
  Aceastã atitudine nu presupune sã te încarci cu pesimism ci dimpotrivã! Devii atent ºi în control asupra vieþii tale...ºi atunci apare un miracol - sufletul se inundã de bucuria trãirii conºtiente a fiecãrei clipe din viaþa. Moartea devine astfel un sfetnic formidabil. Este simplu... Adu-þi aminte cã vei muri! Este primul pas cãtre a deveni conºtient, treaz ºi decuplat de la aºa zisa veche paradigmã ºi vei putea astfel sã devii creatorul propriului destin, vei putea manifesta un alt viitor. Nu mai suntem copii în grija pãrinþilor noºtri. Am devenit adulþi ºi avem alte rãspunderi acum... ªi deja cu trecut cam 150 de ani de când suntem destul de maturi ºi ca orice adult putem face aproape orice. Zeii sunt bãtrâni. Noi suntem mai mult decât au fost ei. Noi cei puþini suntem Unul.
Suntem Totul ºi Nimic. Sinele nostru se aflã în afara timpului iar ceeace alegem pe parcursul vieþii sã permanentizãm în suflet, va deveni mai apoi eternitatea noastrã.

Terra este un izvor de viaþa, de civilizaþii. Este o planetã mamã. Noi nu suntem primii ºi nici ultimii. Trupurile noastre trecãtoare ce adãpostesc aceastã conºtienþã inteligentã ce se percepe pe sine ca acþionând ºi manifestând timpul, nu sunt primele ºi nici ultimele.

Dupã ce trupurile noastre, ale prietenilor de pe acest forum vor deveni praf de stele iar vorbele noastre vor mângâia prin eter infinitul ºi urmaºii noºtri vor deveni zeii altor universuri... alte fiinþe vor apare pe Terra sub atenþia ºi ocrotirea bãtrânilor zei din acest colþ de lume. Este o poveste fãrã sfârºit... însã timpul nostru pe aceastã lume e foarte scurt. De ce sã-l facem ºi mai scurt prin trãirea vieþii în mod oniric ºi fãrã strop de control? Oare fiecare-ºi aminteºte ce ºi-a propus sã facã înainte de a se naºte ºi vede unde se duce când trupul se uzeazã ºi cedeazã?  

Nu societatea e de vinã în vre-un fel cã noi dormim. Sunt adevãraþi luptãtori ºi oameni ai cunoaºterii care susþin cã sunt de dorit cele mai oribile condiþii de trai deoarece acelea trezesc spiritul care doarme-n noi ºi omoarã autocompãtimirea ºi importanþa de sine ce ne furã existenþa ºi ne iluzioneazã cã suntem nemuritori aici. De aceea schimbarea va veni fie cã vrem ori nu.      
       

[darksid3]

Foarte bine punctat de @biss. Moartea ar trebui privita tot ca o parte din Univers si cand spun "Univers" nu ma refer la imaginea reductionista tapetata de stiintele oficiale ci la un TOT care cuprinde partile fizice, subtile, "legile", etc. Necesita o condensare atenta in cuvinte pentru a incerca sa explicam uman, notiuni transcendente. Cel mai corect e sa traim PREZENTUL iar daca definim ceva, s-o facem in urma experimentarii vietii interioare.
Nu am facut offtopic ci o mica paranteza vis-a-vis de un posibil motiv al vietii, zeilor si ciclicitatii.

[Guest]

Foarte frumos ai spus @biss, ma bucur ca gandesti si ca simti asa. La concluzia asta am ajuns si eu.

[adrian75]

Pe mine nici nu ma intereseaza viata anterioara,nici cea de dupa...nici macar nu cred in existenta acestor vieti.Pe mine ma intereseaza viata asta care o traiesc acum,cat de mult ma pot apropia de raspunsul la intrebarea fundamentala a omenirii: cine santem,de unde venim si incotro ne indreptam? Care este rolul nostru in acest univers? In ceea ce priveste civilizatiile din vechime,gandeau intrun mod mai simplu si mai eficient..erau mai aproape de divinitate,iar divinitatea era mai aproape de ele.Nu aveau aceasta goana nebuna dupa bani,nu aveau mass media care sa-i intoxice atat, nu cred ca exista atat egoism si competitie intre oameni cum exista azi.

[Guest]

Pe mine nici nu ma intereseaza viata anterioara,nici cea de dupa...nici macar nu cred in existenta acestor vieti.Pe mine ma intereseaza viata asta care o traiesc acum,cat de mult ma pot apropia de raspunsul la intrebarea fundamentala a omenirii: cine santem,de unde venim si incotro ne indreptam?

Pai ai zis ceva asemanator cu vietile anterioare si cele viitoare, sau cel putin cu urmatorul plan de existenta  :-D. Bine nici eu nu bag mana in foc pentru existenta reincarnarii dar cred ca e o posibilitate.