Adevaratul Eminescu

[baaron]

Motto: "Suntem zapaciti, nu mai stim ce voim, ce sa facem, ce sa primim, ce sa respingem, în cine sa ne încredem; nu ne mai întelegem si nu ne mai auzim unii pe altii: ne trebuie o idee care sa ne limpezeasca toate capetele si care sa ne împreune pe toti la lucru (...) De aceea alungati turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic si n-au nimic si vor sa traiasca ca oamenii cei mai bogati; ei nu stiu nimic si vor sa va învete copiii si n-au destula minte pentru a se economisi pe sine si vor sa va economiseasca pe voi toti." Mihai Eminescu 

Pe 15 ianuarie se sarbatoreste si acum cu aceleasi declaratii pompoase ziua de nastere a "Marelui Poet National", ajuns atât de faimos încât prea putini îi mai cunosc astazi opera. Incontestabil Mihai Eminescu a fost un vizionar, un om inteligent ce a depasit cu mult gândirea epocii în care a trait. Un om dotat cu talent scriitoricesc, un condei "periculos" pentru ignoranti si mincinosi pentru ca detinea mijloacele de a-si propaga ideile si a transmite mesajul de trezire nationala.

Dupa ce Eminescu a fost redus la tacere de aceleasi forte din umbra care manipuleaza si astazi frâiele politice ale lumii, opera sa a fost trunchiata si "omorâta" cu buna stiinta ca si autorul ei. Consideram "cazul Eminescu" unul dintre cele mai cutremuratoare exemple de manipulare prin intermediul mass-media si al unor "experti" istorici si critici. Imaginea lui a fost cosmetizata atât în epoca cât si pentru posteritate, opera trunchiata corespunzator si mesajul alterat. De ce îl iubim pe Eminescu si consideram necesara reconsiderarea operei, vietii, mesajului si imaginii lui? Pentru ca el a iubit extraordinar de mult România si poporul român. Patriotismul a fost poate cea mai definitorie calitate a lui Eminescu. El a militat pentru trezirea si emanciparea românilor si de aceea a avut atât de mult de suferit. în epoca, el a fost acuzat de nebunie si internat cu forta pentru ca ideile lui erau "periculoase". Pentru posteritate, el a fost prezentat apoi doar ca un poet romantic.

"Cine a fost Eminescu?". Ah, veti spune, este o întrebare usoara. Cine nu a învatat la scoala despre marele poet, si mai cu voie, mai fara voie a memorat mai mult interpretarile divertilor critici decât poeziile sale. Despre prozatorul sau despre jurnalistul Mihai Eminescu însa la scoala nu se spune aproape nimic. Pentru cei mai multi dintre noi Eminescu este doar un capitol de studiu obligatoriu în manualele de limba româna si unul dintre subiectele cele mai temute de elevii care se pregatesc de BAC. Acest proces de trecere sub tacere a laturii incomode a activitatii lui Eminescu a început înca de pe vremea când poetul mai traia, internat fiind într-un spital de psihiatrie. Apoi prapastia dintre viata si opera lui Eminescu a fost adâncita în mod deliberat de criticii si biografii poetului în frunte cu George Calinescu si a fost amplificata apoi de sistemul de învatamânt, care a propagat în masa acest model. Pâna si imaginea poetului atât de bine cunoscuta noua este prima lui poza, pe când Eminescu avea doar...19 ani, probabil ca ea corespundea mai bine cu imaginea dorita, aceea de poet plapând, firav, eterat, fara implicare sau eficienta în viata sociala si politica a vremii.

Scriam nu de mult ca atunci când nu poti împiedica o informatie sa se propage, cel mai eficient este sa o directionezi încotro ai nevoie.
Acest mecanism a fost utilizat din plin în cazul marilor genii ale acestei lumi, pentru ca de regula acestea au fost persoanele cele mai "periculoase" (a se citi capabile sa îi trezeasca si pe ceilalti oameni din somnul în care sunt tinuti cu buna stinta de cei ce doresc suprematia asupra lumii). Si în cazul lui Eminescu s-a omis ceea ce nu corespundea cu directia dorita (adica bogata sa activitate publicistica în ziarele vremii), a fost amplificat ceea ce convenea (Eminescu trebuia sa ramâna pentru toti doar un poet genial si nebun), s-a creat un sentiment de obligativitate si supra-saturare a mintilor în legatura cu subiectul respectiv astfel încât oamenii sa nu mai aiba aspiratia de a-l aprofunda.

A fost Eminescu nebun?
Se stie deja ca a declara pe cineva nebun înseamna a-l izola din punct de vedere social si a-i afecta credibilitatea. Cu atât mai mult în trecut, dar si în prezent, aceasta tara a nebuniei, era aruncata asupra celor ce se dovedeau a fi persoane incomode. Desi Eminescu a fost în mod repetat internat în spitale de psihiatrie, cele scrise de el în perioada 1883-1889 dovedesc ca autorul textelor respective era o persoana coerenta, logica, ce poate fi acuzata cel mult de opozitie fata de viziunea majoritara a acelei epoci si de demascarea unor realitati spinoase ale vremii. în acel moment Eminescu era practic una din vocile cele mai puternice ale luptei pentru unitatea nationala si desprinderea Transilvaniei din influenta Imperiului Austro-Ungar. S-a mers pâna într-acolo încât multe din manuscrisele sale din acea perioada au disparut fara urma într-o încercare nefericita de a demonstra ca Eminescu era atins de nebunie, deci incapabil sa creeze. Exista însa multe persoane din jurul lui care vorbesc despre un Eminescu activ, coerent si foarte prolific. Aceasta este deci rolul pe care l-au avut biografii. Pentru ca realitatea de persoana creativa, cum a fost el de fapt în acea perioada, nu corespundea deloc cu imaginea pe care au vrut sa o transmita mai departe, l-au fabricat pe poetul Eminescu plapând, lipsit de vointa, ratacit, pierdut în lumea lui!

în aceeasi perioada în care Eminescu era izolat pe motivul nebuniei, a fost desfiintata si Societatea Carpatii din care facea parte si el si care era una din cele mai puternice organizatii pro-Ardeal. Trebuia tot atunci sa se semneze si tratatul secret dintre România si Tripla Alianta (Germania, Austro-Ungaria si Italia), tratat care fusese negociat timp de mai bine de doi ani chiar de catre junimisti (despre care se stie ca au fost masoni si împotriva carora Eminescu se întorsese de mult, contrar cu ceea ce afirma toate manualele de limba si literatura româna în încercarea de a crea legaturi cât mai strânse între Eminescu si Junimea).

Iata ce scrie Nicolae Georgescu în cartea "A doua viata a lui Eminescu" despre contextul politic în care Eminescu trebuia redus la tacere: "Schimbul de telegrame secrete, date în zilele noastre la iveala, vorbesc de amenintari grave: Von Bismarck este gata sa declare razboi României daca nu se fac urgent retractari si nu se dau asigurari ferme ca va intra imediat în sfera de influenta a Germaniei si Austro-Ungariei. Se cere ferm desfiintarea "Societatii Carpatii", un adevarat partid secret de rezerva, cu zeci de mii de membri, care milita pe fata si în ascuns pentru ruperea Ardealului de Imperiul Austro-Ungar si alipirea lui la Tara. Petre Gradisteanu, autorul unui discurs incediar la Iasi, pleaca, împreuna cu ministrul de externe, D.A. Sturdza, la Viena sa ceara scuze, în persoana, împaratului. Mai este expulzat ziaristul Zamfir C. Arbore (prieten cu Eminescu), la cererea Imperiului Rus. Toate acestea - într-o singura zi, la 28 iunie 1883, când istoria literara consemneaza sec si caderea lui Eminescu!"
Acest an 1883 este si cel în care se începe crearea imaginii de poet ratacit, nebun, prin volumul de Poesii scos într-o editie de exceptie de Titu Maiorescu în care sunt publicate 64 de poezii. De ce nu a scos Titu Maiorescu un volum cu articolele jurnalistice ale lui Eminescu, dat fiind faptul ca Eminescu fusese mult mai activ în acest plan? Iar în tot acest timp poetul-nu-numai-poet asista neputincios, desi uneori reactioneaza cu disperare, la trunchierea operei sale artistice. Sunt situatii în care sparge vitrinele unei librarii si arunca în noroi cartile ce contin propriile poezii ca un ultim semn de protest fata de nedreptatea la care trebuia sa asiste. Poate ar trebui sa amintim ca în tot acest complot pentru a-l reduce la tacere pe cel ce zadarnicea planurile politice, a fost acuzat inclusiv de faptul ca acosta femeile pe strada.

               Câteva "concidente" numerice bizare

Textul interogatoriului luat lui Eminescu, în ospiciul din strada Plantelor, la 12 iunie 1889, cu trei zile înainte ca el sa moara este de fapt un fals! Acest interogatoriu a avut ca scop punerea sub interdictie a lui Eminescu, deci s-a pornit din start de la ideea ca el era bolnav psihic. Cel care face acest interogatoriu este judecatorul cunoscut si ca Metru Ghita (Metru, de la maître, în franceza semnifica maestru, apelativ al magistratilor, dar si grad francmasonic; amestecul masoneriei în aceasta chestiune este demonstrat de parolele si coincidentele numerice ce indica pecetea masonica pusa pe acest text). Dupa cum s-a demonstrat, acest text a fost prelucrat ulterior si ceea ce este mai interesant este ca alte acte cum ar fi diagnosticele medicilor lipsesc din dosarul declararii oficiale a nebuniei lui Eminescu, ca pentru a lasa posteritatii doar mesajul autorilor reali ai închiderii si în final asasinarii "poetului" (s-a zvonit ca Eminescu ar fi fost bolnav si de sifilis si de acea a fost "tratat" cu mercur!).

- Cum te cheama?
- Sunt Matei Basarab, am fost ranit la cap de catre Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus sa ma împuste cu pusca umpluta cu pietre de diamant cât oul de mare.
- Pentru ce?
- Pentru ca eu fiind mostenitorul lui Matei Basarab, regele se temea ca eu sa nu-i iau mostenirea.
- Ce-ai de gând sa faci când te vei face bine?
- Am sa fac botanica, zoologie, mineralogie, gramatica chinezeasca, evreiasca, italeneasca si sanscrita. Stiu 64 de limbi.
- Cine e Poenaru care te-a lovit?
- Un om bogat care are 48 de mosii, 48 de râuri, 48 de garduri, 48 de case, 48 de sate si care are 48 de milioane". 


De ce Matei Basarab?
Eminescu se considera continuatorul lui Matei Basarab care luptase împotriva fanariotilor pentru trezirea neamului românesc. El chiar îsi propusese înfiintarea unei societati Matei Basarab care, surpriza, trebuia sa fie construita dupa modelul francmasoneriei, dar orientata spre scopuri benefice poporului român, poate despre acest lucru vorbeste Eminescu când spune ca regele se temea sa nu îi ia mostenirea: "O organizare între români asemenea societatii francmasonilor si iezuitilor si a bisericii catolice. Pretutindeni oameni care sa tie registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat si laudat pentru ca sa devina bun; trezita desertaciunea lui, decorat la nevoie, trezite mii de sperante în el, în caz de extrema nevoie ajutat chiar. Sa se simta ca Societatea Matei Basarab reprezinta o putere enorma."

De ce Petrea Poenaru?
"Petre sau Petrea Poenaru, contine în numele sau "pietrei", numele obiectului care a lovit fruntea poetului, si iarasi pare logica asocierea. Mai putin logica pare prezenta fizica a acestui personaj în stabilimentul din strada Plantelor: stim despre el ca era tenor, din familia mare a actorilor, asadar lume frecventata de Eminescu. Nu era un strain, un oarecare, ci îl cunostea pe poet. Poetul pretinde ca-i cunoaste si scopul loviturii" (conform Nicolae Georgescu)

Pusca umpluta cu pietre de diamant
Intr-o balada populara, bine cunoscuta lui Eminescu, apare un astfel de motiv: "A plecat la vânatoare/ Sa vâneze caprioare/ Caprioare n-a vânat/ Si el singur s-a împuscat/ C-un pistol de diamant/ Cu gloante de briliant." Sensul acestei afirmatii nu poate fi decât faptul ca Eminescu se afla în aceeasi postura cu vânatorul care se vâneaza singur, prin ideile sale.

Numerele
Despre cifrele 64 si 48 este suficient sa spunem ca sunt des utilizate în francmasonerie, nu imi propun sa fac aici analiza semnificatiei lor spirituale, va las voua sarcina asta. Cert este ca ele revin obsedant întrucât daca numaram rezulta exact 64 de cuvinte în acest interogatoriu.

Iata o analiza mai detaliata realizata tot de Nicolae Georgescu în lucrarea "A doua viata a lui Eminescu": "Textul atentioneaza: nu e vorba de 64 de limbi ci de 64 de voci. Experienta poate continua. Precizam din capul locului ca noi nu am epuizat toate relatiile numerice dintre aceste cuvinte. Nu ne propunem a lua locul cifratorului, ci doar a sesiza existenta unui cifru care da de gândit. Sa numaram cuvintele din primul raspuns, considerat la doua cuvinte: sunt exact 33 de voci. Asta da, stie oricine ca e cifra masonica! A fost Eminescu francmason si a raspuns cifrat? Asta înseamna ca nu era nebun! Retinem: daca socotim la un cuvânt iese un total de 32. Al doilea raspuns are 16 cuvinte: [cuvantul] "nu-i" îl socotim ca doua cuvinte. Daca socotim "nu-i" ca un singur cuvânt, obtinem 15 cuvinte, care adunate celor 33 anterioare (în prima varianta) dau cifra 48, prezenta ca cifra în text. Este un sistem de socotire "încrucisat", care cere atentie si... distributie. Mai mult, al treilea raspuns are tot 16 cuvinte, cu cifra 64, si tot 15 cuvinte fara cifra. Asadar, daca adresantul uita sa adune la primul raspuns de 33 de carate, pe urmatoarele 15 cuvinte, este atentionat a doua oara, dupa care, în cel de-al treilea raspuns, cifra 48 se repeta de 6 ori: semnal puternic. Asta, pe prima diagonala a încrucisarii (33 + 15 + 15). Pe cea de-a doua diagonala a încrucisarii "ies" frumoasele sume: 32 + 16 + 16, adica 16 * 4 = 64. Simetriile sunt atât de bine construite, încât este limpede ca textul, în întregul sau, a fost lucrat migalos. Patru întrebari si patru raspunsuri: 4 * 4 = 16; aceasta pare a fi cifra de baza care trebuie luata în calcul. Primele trei întrebari au 16 cuvinte (socotind "ce-ai" din întrebarea a treia drept doua cuvinte). A patra întrebare are 7 cuvinte ("te-a", doua cuvinte) si banuim ca trebuie sa mai fie unul pentru totalul de 24 cuvinte al tuturor întrebarilor: într-adevar, în "cine e Poenaru care te-a lovit" trebuie, poate, presupus prenumele anuntat de Eminescu: "Petre Poenaru". Aceasta omisiune are importanta ei: totalul cuvintelor din întregul text (adaugând si cifrele, fara a socoti ligaturile câte un cuvânt) este 111 cuvinte. Adaugând cifra 1 pentru cuvântul presupus lipsa, iese suma de 112: exact 16 * 7 = 112. în text sunt 7 cifre (o data 64 si de 6 ori, 48... Pe mine nu ma intereseaza, de fapt, semnificatiile acestor cifre totale în sistemul cifric presupus. Constat doar ca, relatiile numerice dintre cuvinte sunt suspect de exacte, ceea ce înseamna ca actul, în întregul sau, este un fals. Cade dintr-un condei valoarea probatorie a acestui act. La 12 iunie 1889, poetul spune lucruri de bun simt, ca se considera mostenitorul lui Matei Basarab si ca tenorul Petrea Poenaru l-a lovit la cap. Spusele lui sunt, însa, "rebusate". De catre cine? ". ..

Manastire intr-un picior...ghici ciuperca ce-i? :-D :mrgreen:

[piftie]

Eminescu a scris "Imparat si proletar"  unde gasim "zdrobiti oranduirea cea cruda si nedreapta, Ce lumea o-imparte in mizeri si bogati".  Astfel si-a semnat sentinta la moarte in viziunea uneia dintre masonerii.
Si ce sa ne mai mire, pe vremea aceea masoneria a ucis (sinucis) si multe capete incoronate cu idei radicale, si succesori la tron.  In prealabil unii au fost denigrati.

[LupinThe3rd]

Tuzmor draga,
nu stiu unde vezi tu cenzura asupra operei lui Eminescu, pentru ca intreaga opera a fost editata si cand ma refer la intrega opera nu vorbesc doar de poezie si proza ci si intrega opera politica(pamflete, articole, etc.).
Personal nu sunt de acord cu vederile politice ale lui Eminescu deoarece sunt adept al liberalismului. In privinta poeziei ii prefer pe Nichita Stanescu si Arghezi. Toate acestea fac parte din optiunile personale.
Piftie, nu cred ca Impara si Proletar a fost cauza mortii lui Eminescu. Ideile egalitariste  sunt cu mult mai vechi decat Eminescu. De asemenea nihilismul.
Liberté, égalité, fraternité e de pe timpul revolutie franceze cu ceva timp inaintea lui Eminescu
Poti sa dai mai multe detalii despre afirmatia

Si ce sa ne mai mire, pe vremea aceea masoneria a ucis (sinucis) si multe capete incoronate cu idei radicale, si succesori la tron.  In prealabil unii au fost denigrati.

si cum e legate de Eminescu. Nu de alta dar Eminescu nu era nici cap incoronat, nici incornorat, nu avea nici idei mult mai radicale decat cele din timpul sau (dupa stiinta mea nici una din scrierile politice ale sale nu este in afara unui curent politic european din acea vreme care deja sa nu fi aparut anterior intr-o alta tara)

[Urban]

Lumea are dreptul sa afle cat de mizerabila a fost istoria neamului nostru!

Motto: ,,Treptat ies la iveala legaturi pe care anevoie le-am fi descoperit din franturile de informatii oficiale, ori oficioase ale vremii. Glasul sau, unic in concertul politicianismului vremii, trebuia sa fie stins. Supara mult adevarul sau, al cautatorului de Absolut! Caci pentru el, nu exista adevarul de conjunctura al partidelor, ci doar adevarul natiei romanesti pentru care a trait si pentru care a fost sacrificat, cu tacuta complicitate a unor personaje malefice."

Istoria oficiala a vietii lui Mihai Eminescu a impus un sablon convenabil.
Conform acestuia, Eminescu ar fi fost o fiinta labila, neadaptata, pierduta in lumea sa de poet si ar fi murit nebun, bolnav de sifilis si alcoolic.
Istoria sa reala este insa cu totul alta. Eminescu a fost de fapt un om puternic, de o luciditate exceptionala, bine ancorat in realitatea sociala si mai ales politica a vremurilor zbuciumate in care a trait, un militant activ pentru drepturile romanilor din Ardeal si pentru unitatea nationala, un ziarist de exceptie, un vizionar, un reformator. Eminescu a fost declarat nebun si internat la psihiatrie intr-un moment in care guvernul Romaniei urmarea sa incheie un pact umilitor cu Austro-Ungaria, prin care renunta la pretentiile asupra Ardealului si se angaja sa ii anihileze pe toti cei catalogati drept ,,nationalisti".
Multi au renuntat la valorile si principiile lor pentru a fi scosi de pe lista proscrisilor.
Eminescu nu a acceptat sa faca niciun fel de compromisuri, si de aceea era cel mai periculos dintre ei. El deranja nu doar prin ceea ce scria, ci mai ales prin faptul ca planuia sa puna bazele unei organizatii independente, aflate in afara controlului francmasoneriei, de trezire si promovare a spiritului romanesc si de refacere a Daciei mari.

,,Mai potoliti-l pe Eminescu!"
,,Mai potoliti-l pe Eminescu!"Acesta este mesajul pe care francmasonul si junimistul P. P. Carp il transmitea de la Viena mentorului Junimii, francmasonul si parlamentarul Titu Maiorescu. Comanda va fi executata intocmai de cei din tara pe 23 iunie 1883.
Eminescu avea 33 de ani.

Carp se afla la Viena pentru a stabili ultimele detalii ale unui acord secret cu Tripla Alianta (Austro-Ungaria, Germania si Italia), care de altfel a si fost incheiat pe 18 (30) octombrie 1883. Reputatul eminescolog, profesorul Nicolae Georgescu, lamureste in ce context a avut loc internarea fortata a lui Eminescu.
,,Ce voia acest tratat ?", scrie el. ,,In primul rand, ca Romania sa se orienteze politic spre Austro-Ungaria... Cu alte cuvinte, Romania nu mai putea sa-si revendice Ardealul. Acest tratat muta lupta ardelenilor in Ardeal. Bucurestiul era de zece ani dominat cultural de ardeleni, care ridicau puternic vocea pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile romanilor care erau asupriti. Or, tratatul le interzice brusc sa protesteze in Bucuresti pentru eliberarea Ardealului. Ioan Slavici este nevoit sa fuga din Bucuresti in 1883. Intemeiaza Tribuna in 1884. In jurul ei se organizeaza primele lupte pentru Ardeal. Conditia semnarii tratatului era deci amortirea vocii pentru Ardeal in Bucuresti.. ,,Directiva de sus" s-a reverberat in diferite moduri la nivel cultural. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele."

Intr-adevar, 28 iunie 1883 este o zi in care se petrec mai multe evenimente importante. Austro-Ungaria rupe relatiile diplomatice cu Romania timp de 48 de ore. Cancelarul Germaniei, Otto von Bismark, ii trimite regelui Carol I o telegrama prin care ameninta Romania cu razboiul. La Bucuresti au loc descinderi si perchezitii simultane la sediile mai multor organizatii care luptau pentru Ardeal, printre care si Societatea Carpatii, in care activa Eminescu.

Este inchis ziarul L'Independance Roumaine si directorul acestuia, Emil Galli, este expulzat din tara . La fel si Zamfir C. Arbore. Societatea Carpatii este pur si simplu desfiintata, in urma unui raport al baronului von Mayr, agent al serviciilor secrete austro-ungare. Intimidati de aceste masuri, o parte din militantii pentru Ardeal se dezic de ideile lor si isi tradeaza confratii, pentru a-si salva propria piele. Printre ei se afla Simtion si Chibici, presedintii Societatii Carpatii, Ocaseanu si Siderescu, membri in conducerea aceleasi societati, Grigore Ventura, ziarist la L'Independance Roumaine, acelasi pe care Caragiale il ridiculizase in personajul Rica Venturiano. In semn de obedienta, toti acestia se vor implica plini de zel in actiunea de internare fortata a lui Eminescu.

De ce era atat de incomod Eminescu?
Privita in acest context, nebunia lui Eminescu, ca si detaliile internarii sale, capata o noua dimensiune. Nu mai poate fi vorba de un accident sau de o coincidenta, ci de executarea comenzii trasate de la Viena : ,,Mai potoliti-l pe Eminescu!"
In perioada care va urma se fac eforturi importante pentru a convinge Tripla Alianta ca situatia din Romania este sub control. Regina Elisabeta, Regele Carol I, primul-ministru Bratianu, P. P. Carp si Titu Maiorescu merg in Germania pentru a calma spiritele. Ministrul de externe, D. A. Sturdza, ministrul C. Statescu si Petre Gradisteanu merg la Viena, unde Gradisteanu isi cere personal scuze pentru organizarea sarbatorii de la Iasi, unde fusese dezvelita statuia lui Stefan cel Mare si fusese citita poezia manifest a lui Eminescu, Doina.

Judecand dupa masurile luate impotriva lui, Eminescu era cel mai incomod. Spre deosebire de ceilalti, el nu putea fi convins cu niciun chip sa renunte la ideile si principiile sale. Eminescu era membru activ in mai multe organizatii care luptau pentru drepturile romanilor din Ardeal: Romanismul (care respingea chiar aducerea lui Carol I ca rege), Orientul, Romania Juna, Societatea Carpatii, din care facea parte si Slavici. Cu astfel de preocupari, nu este de mirare ca era constant urmarit atat de politia si serviciile secrete romanesti, cat si de cele austro-ungare. In anturajul sau erau infiltrati mai multi informatori, printre care se numara si Ocasanu de la Societatea Carpatii.

La 7 iunie 1882, baronul Von Mayr ii trimitea contelui Kalnoky, ministrul Casei Imperiale austro-ungare, o nota informativa in care arata: ,,Societatea Carpatii a tinut in 4 ale lunii in curs, o intrunire publica cu un sens secret. Dintr-o sursa sigura, am fost informat despre aceasta intrunire [n.n dupa toate probabilitatile sursa era chiar Titu Maiorescu]. S-a stabilit ca lupta impotriva Austro-Ungariei sa fie continuata. Eminescu, redactor principal la Timpul, a facut propunerea ca studentii transilvaneni de nationalitate romana, care frecventeaza institutiile de invatamant din Romania pentru a se instrui, sa fie pusi sa actioneze in timpul vacantei in locurile natale pentru a orienta opinia publica in directia unei Dacii Mari." Aceasta nota a dus in final la desfiintarea Societatii Carpati.
Activitatea sa ca jurnalist il facea cu atat mai periculos, cu cat avea si parghiile necesare pentru a actiona: ideile sale erau exprimate in mod magistral intr-un ziar, Timpul, pe care il transformase in cotidian national..

In aceasta publicatie demascase coruptia politicienilor romani si grasele comisioane pe care acestia le incasasera din concesionarea cailor ferate. Scrisese despre conditionarile umilitoare impuse Romaniei de puterile europene, in schimbul recunoasterii Independentei... In 1880 declansase o incitanta campanie de presa privind ,,chestiunea dunareana", problema sensibila pentru marile puteri europene. Participase activ la Iasi la inaugurarea statuii lui Stefan cel Mare si citise acolo in fata multumii poezia manifest Doina. Acest eveniment national deranjase foarte mult puterile occidentale. In sfarsit, chiar in dimineata zile in care avea sa fie dus cu forta la balamuc, aparuse in Timpul un alt articol. Intitulat ,,Pentru libertatea presei si a jurnalistului", acesta era un protest la adresa incalcarii dreptului la libera exprimare si demasca masurile represive luate de guvernul Bratianu impotriva jurnalistului Emil Galli.

Titu Maiorescu pregatise internarea lui Eminescu inca de la primele ore ale diminetii
Varianta cea mai des vehiculata despre cele petrecute pe 28 iunie 1883 este urmatoarea: In dimineata acelei zile, Eminescu s-ar fi trezit cu noaptea in cap si lovit de nebunie ar fi inceput sa se certe cu sotia lui Slavici, la care locuia in gazda, Ecaterina Szöke Magyarosy. Aceasta ii trimite la orele sase dimineata un bilet lui Maiorescu, cerandu-i sa o scape de Eminescu.

Maiorescu ia o masura de exceptie – in loc sa mearga direct la Slavici acasa, pentru a o salva pe sotia acestuia de ,,nebun", se duce impreuna cu Constantin Simtion, presedintele Societatii Carpati, la spitalul doctorului Sutu si, pentru suma de 300 de lei, aranjeaza internarea imediata a lui Eminescu. A doua ciudatenie, Maiorescu, bazandu-se exclusiv pe spusele acestei femei, cere direct internarea, si nu examinarea lui Eminescu de catre doctorul Sutu, asa cum ar fi fost firesc.

Intors acasa, se pomeneste insa cu Eminescu, care avea cu el un exemplar din ziarul Timpul, in care tocmai ii aparuse articolul despre Emile Galli. Maiorescu nu-l intreaba nimic despre incidentul de dimineata cu doamna Slavici (presupunand ca acesta ar fi avut intr-adevar loc). Il trimite insa la sediul Societatii Carpati, unde Politia facea perchezitie, pentru a se intalni chipurile cu Simtion, complicele sau la internare.

,,Numai, de s-ar face asta fara greutate" scrie Maiorescu in jurnalul sau in dimineata zilei de 28 iunie 1883, dupa ce petrecuse o noapte de nesomn, sub apasarea a ceea ce stia ca va face a doua zi. Nu se va face insa ,,fara greutate", asa cum isi dorea Maiorescu, caci Eminescu isi schimba traseul. Nu se duce la Societatea Carpatii, unde totul s-ar fi facut fara martori, ci la Capsa. La acea vreme Capsa nu era doar un local de lux, ci si sediul Ambasadei SUA si resedinta mai multor ambasadori occidentali. Eminescu se duce la Capsa in speranta de a semnala abuzurile guvernului acestor diplomati si in special ambasadorului SUA, Eugene Schuyler, pe care il cunostea personal si care era un fervent aparator al drepturilor omului. Orchestratorii monstruosului complot sunt nevoiti sa isi schimbe planul.

Scena cu pistolul relatata de Grigore Ventura – o noua inscenare
La Capsa, Eminescu este abordat de Grigore Ventura . Aici, conform declaratiilor lui Ventura , Eminescu ar fi inceput sa tina un discurs ,,politico-socialo-national" infierbantat, ar fi scos un pistol, ar fi amenintat-o pe sotia patronului si ar fi strigat ,,la toate aceste nu-i decat un leac. Sa il impusc pe rege!". Semne clare de nebunie! Ventura , in loc sa il calmeze, ii tine isonul si ii propune sa mearga impreuna la palatul Cotroceni. Ajunsi acolo afla ca Regele nu este in Bucuresti. Pe drumul de intoarcere, Ventura il duce pe Eminescu la baile publice Mitrasevski, il lasa intr-una din camere si apoi alerteaza Politia ca un nebun s-a inchis in baia publica. Ii cheama la fata locului pe alti doi membri ai Societatii Carpati, Siderescu si Ocasanu. Ca un facut, cei doi au cu ei o camasa de forta. Intra in baie, il imobilizeaza pe Eminescu si spre orele 19 il duc la stabilimentul Sutu, unde avea deja rezervat un loc de cu noaptea in cap.

Scena cu pistolul de la Capsa si declaratia lui Eminescu ca il va omori pe Rege sunt piesele de rezistenta ale tezei nebuniei sale. Ele sunt relatate insa doar de o singura persoana, Grigore Ventura, care va povesti acest episod in stanga si dreapta, dar va ezita sa scrie totusi despre el, desi era ziarist. Scena va fi consemnata de-abia in octombrie 1911 de Al. Ciurcu intr-un articol aparut in Adevarul, ,,Eminescu, din amintirile mele".

Povestea lui Grigore Ventura nu sta insa deloc in picioare din mai multe motive. In primul rand, Ventura sustine ca a asistat la toate evenimentele din acea zi. Fiind principalul martor, ar fi trebuit sa apara in procesul verbal incheiat de Politie, ori numele sau nu apare deloc. Ventura sustine ca el este cel care a alertat Politia, ori in procesul verbal este consemnat ca politia a fost sesizata de domnii Ocaseanu si Siderescu. Acestia dau insa detalii pe care nu aveau cum sa le cunoasca, intrucat nu fusesera prezenti la fata locului. Ceea ce arata ca cineva ii informase. Acesta nu poate fi decat Ventura, care a avut rolul de a-l intercepta pe Eminescu si a face in asa fel incat acesta sa poata fi luat pe sus dintr-un loc izolat si dus la psihiatrie, in conditiile in care primul plan imaginat de Maiorescu cazuse. Ventura a imaginat apoi si a raspandit povestea cu pistolul pentru a crea impresia ca Eminescu era nebun si a justifica astfel internarea.

Celalalt martor al acestei scene, doamna Vautier, sotia patronului de la Capsa, despre care Ventura spune ca a fost persoana amenintata cu pistolul de Eminescu, nu mentioneaza in memoriile sale publicate la Paris in 1909, absolut nimic despre aceasta scena, care, daca ar fi avut loc, ar fi trebuit sa o fi marcat profund. Eminescu declara ca vrea sa il impuste pe Rege, ori era putin probabil ca el, in calitate de ziarist sa nu stie ca Regele era plecat de cateva zile la Sinaia.

In procesul verbal intocmit de Politie nu se aminteste nimic de vreo arma, ci doar ca ,,Eminescu a venit singur la Baile Mitrasevschi, si fiind atins de alienatie mintala s-a incuiat singur pe dinauntru si a refuzat sa deschida". La locul faptei ajung, Simtion, Siderescu si Ocaseanu de la Societatea Carpatii, care aveau inca de dimineata misiune de la Maiorescu sa il duca la casa de nebuni a doctorului Sutu. Acestia intra in baia unde Eminescu se afla in apa, dezbracat. Eminescu le cere sa iasa. Il imobilizeaza si ii pun camasa de forta. Intre timp Politia ii perchizitioneaza locuinta, ii ridica bunurile, ii umbla prin hartii si manuscrise, sperand sa descopere ceva compromitator. Totul se petrece cu complicitatea sotiei lui Slavici. Politia nu va deschide o ancheta, asa cum proceda de obicei si cerea legea. Omiterea lui Ventura din procesul verbal al Politiei nu este intamplatoare. Varianta ca Eminescu a venit singur si s-a inchis in baie era mai credibila pentru teza nebuniei, decat cea in care era adus de Ventura si care ar fi putut atrage suspiciuni.

Omorat lent prin otravire cu mercur
De la Baile Mitrasevschi Eminescu este dus direct in stabilimentul doctorului Sutu, unde tratamentul aplicat il transforma intr-o leguma. Niciun alt bolnav nu mai este acceptat pentru internare in acea perioada, chipurile pentru a nu-i deranja linistea lui Eminescu,

Fiica lui Titu Maiorescu, Livia, ii scrie lui I. E. Toroutiu despre modul in care era tratat Eminescu la Sutu in urmatorii termeni: ,,As vrea sa va spun ca toti domnii care cerceteaza mintea lui Eminescu au un mare cusur: ils cherchent midi à 14 heures" (cauta miezul zilei la ora 14).

In noiembrie 1883, la insistentele unor prieteni, printre care Emilia Humpel, Eminescu este transferat intr-un sanatoriu din Viena. Titu Maiorescu, care stia cel mai bine ca Eminescu nu este nebun si medicii din Viena isi vor da usor seama de aceasta, se opune la inceput vehement. In cele din urma cedeaza, gandindu-se ca este mult mai important sa il tina pe Eminescu departe de tara.

Eminescu stia foarte bine ce i se inscenase si odata reintors in tara a facut chiar eforturi pentru o campanie de presa in favoarea sa. Privit insa ca un nebun, nimeni nu i-a acordat dreptul la replica. Intr-o scrisoare adresata in ianuarie 1887 lui Gheorghe Panu el scrie: ,,S-a raspandit prin ziare stirea ca as fi grav bolnav. Toate aceste zvonuri, lipsite de orice fundament, sunt raspandite poate cu rea credinta, incat si dl. C. Mille, intr-unul din articolele sale, a gasit motiv de-a vorbi de boala mea pretinsa. Te rog a spune tuturor ca se afla in deplina eroare si ca afara de suferinta mea de picioare, nu am absolut nimic . Un mic dementi (dezmintire) in organul (ziarul) dumitale n-ar strica."

Timp de mai bine de o luna, medicii austrieci nu reusesc sa isi dea seama deloc de ce boala sufera Eminescu. In decembrie, il declara sanatos si recomanda externarea. Nimeni nu are insa interesul sa il readuca in tara , cu atat mai putin Maiorescu. Medicul austriac, Obersteiner, ii cere in repetate randuri sa il scoata pe Eminescu din spital, unde nu-si are locul printre bolnavii psihic. Fisele de observatie medicala din timpul sederii in sanatoriul austriac dispar intr-un mod misterios, pentru a nu distruge mitul nebuniei lui Eminescu.

Tot Maiorescu aranjeaza ca Eminescu sa plece in Italia, sub atenta supraveghere a unui om de incredere, chipurile ,,pentru a se reface". La intoarcerea din Italia, Eminescu vrea sa vina la Bucuresti, dar Maiorescu face tot posibilul sa il tina departe de capitala.. Toate munca sa, cartile, notele de lectura, manuscrisele se afla la Bucuresti, la Maiorescu... Prin intermediul diversilor prieteni, Eminescu ii cere in mod repetat acestuia sa ii inapoieze ,,lada cu carti", fara de care ar fi trebuit sa isi reia toata munca de la zero. Maiorescu este de neinduplecat.

Cum nu se cuminteste, este trimis tot cu forta la ospiciul de pe langa Manastirea Neamt. Eminescu, pe deplin lucid, i se plange lui Gheorghe Bojeicu de la Cernauti, ca a fost ,,internat ca alineat, desi nu fusese". Este sechestrat la Neamt din noiembrie 1886 pana in aprilie 1887. Gardienii arunca pe el galeti de apa rece si il bat cu funia uda pentru a-l ,,calma". Incearca sa fuga de mai multe ori si in cele din urma reuseste sa obtina o mutare la Iasi , sub ingrijirea doctorului Iszac.

Acesta este cel care ii va pune un diagnostic abracadabrant, preluat apoi de istorie: ,,sifilis congenital matern cu paralizie generala progresiva". Diagnosticul continea insa un mesaj important: Eminescu trebuia sa fie paralizat, Eminescu trebuia sa fie anihilat, trebuia oprit din a mai publica in ziarele vremii. Asasinarea civila a lui Eminescu din 1883 va fi completata de experimentele doctorului Iszac, care visa sa scrie o lucrare despre cazul Eminescu, cu care sa intre in analele medicinii. Contrar tuturor preceptelor medicale are vremii, care aratau ca mercurul este toxic si total contraindicat in tratarea sifilisului, doctorul Iszac ii va administra doze uriase de mercur, de 4 pana la 7 grame.

Un alt psihiatru din Bucuresti, Panait Zosin, care nu il consultase vreodata pe Eminescu si cunostea cazul doar din corespondenta cu sora lui, Harieta, preia diagnosticul lui Iszac si chiar il completeaza cu urmatoarele reflectii: ,,ca psihopat ereditar, el ar fi petrecut inca nopti albe, ar fi facut orgii, ar fi mistuit narcotice si excitante (n.n. in conditiile in care se stie ca Eminescu era un adversar declarat al narcoticelor). Un psihopat alcoolic si sifilitic, el a ajuns sa aibe perioade de furie, de inconstienta, de prozaica intunecare a activitatii psihice. "

De-abia in 1888, Veronica Micle reuseste sa il smulga din mainile doctorului Iszac si sa il aduca in sfarsit la Bucuresti. Aici reincepe sa publice, si in urma unui articol impotriva guvernului, aparut in Romania libera, este internat cu forta tot la dr. Sutu, unde va si muri.

La moartea sa, produsa din cate s-a spus, de o lovitura la cap cu o piatra, celebrul doctor G. Marinescu nu realizeaza dupa autopsie, analiza microscopica a creierului, care ar fi dovedit ca Eminescu nu suferea de sifilis.. Dupa o examinare superficiala, arunca pur si simplu la gunoi creierul lui Eminescu, pe motiv ca intrase in putrefactie. Este totusi nevoit sa consemneze ca a fost frapat de marimea acestui creier. Pe actul sau de deces, nu apare semnatura niciunui prieten sau membru al familiei, ci doar amprentele digitale a doi martori analfabeti din personalul spitalului.

Societatea Matei Basarab, spiritul national si francmasoneria
Eminescu a fost etichetat drept nebun, sifilitic, alcoolic, pericol public, atentator la adresa regelui, reactionar, paseist, antisemit, xenofob, nationalist sovin etc. De ce toate aceste apelative? De ce publicistica lui a fost mereu trecuta sub tacere, interzisa, cenzurata? De ce in memoria romanilor Eminescu a fost impus doar ca poet, in timp ce principala sa activitate a fost cea de ziarist? Din cele 16 volume ale Operei sale, editate sub ingrijirea lui Perpessicius dupa manuscrisele originale, cinci contin poezii si altele cinci, articolele publicate de el in perioada 1870-1883 si 1888-1889. Desi majoritatea articolelor au fost scrise inainte de asa-zisa declansare a nebuniei, multi sustin si astazi ca ele nu merita sa fie citite, intrucat ,,sunt rodul unei minti atacate de boala, in cautarea unei bucati de paine".

,,Eminescu n-a ajuns sa marcheze politica nationala, desi este intemeietorul doctrinei nationale moderne," scrie Theodor Codreanu in ,,Dubla sacrificare a lui Eminescu". ,,Dimpotriva, opera sa a fost cu grija separata de structurile de profunzime ale politicii nationale, opera lui publicistica fiind interzisa total, dupa al doilea razboi mondial. Efectele sunt vizibile si astazi. Asa-zisul cult Eminescu este o dimensiune ad-hoc confectionata, pentru a preveni si a face ineficient un veritabil cult Eminescu. Prin numita diversiune se creeaza impresia (pe care cei naivi o iau ca atare) ca eminescianismul este un element nefast, inamicul public numarul unul al democratiei si al statului roman. Neintamplator, Gh. Grigurcu, unul din mercenarii curentului antieminescian asimila cultul pentru poetul national cu acela al lui Ceausescu. In realitate, statul roman nu a atins niciodata exigentele lui Eminescu, fiindca nici nu si-a propus aceasta vreodata, desi marii ganditori au pledat statornic pentru asimilarea organica a eminescianismului ca temei al fiintei noastre nationale. "

Au existat tentative ca Eminescu sa fie inrolat in masonerie. Fara succes. Eminescu lucra insa la crearea unei organizatii romanesti si pro-romanesti, numita Societatea Matei Basarab si aflata in afara controlului si influentelor francmasoneriei, care masonerie se afla si atunci in slujba unor interese supranationale. ,,O organizare intre romani", scria el. ,,Pretutindea oameni care sa tie registru de tot sufletul romanesc.. Cel slab trebuie incurajat si laudat pentru ca sa devie bun. Sa se simta ca Societatea Matei Basarab reprezinta o putere enorma. Þinta? Unirea tuturor romanilor, emanciparea economica si intelectuala a intregului popor romanesc."

Inca din 1874, el ii scria lui Maiorescu ca ,,aprofundarea studiului filozofilor germani m-a facut sa ma orientez catre elaborarea unei filosofii practice, vizand scoaterea Romaniei din subistorie. Interesul practic pentru patria noastra ar consta cred in inlaturarea oricarei indreptatiri pentru importul necritic de institutii straine."

Eminescu nu renuntase la acest plan nici in ultimii sai ani. Alexandru Vlahuta povestea cum, vizitandu-l la sanatoriul doctorului Sutu, Eminescu i-a povestit ,,despre un plan al lui de reorganizare sociala, la care se gandeste de mult, o lucrare colosala."

Gheorghe Panu povesteste in ,,Amintiri de la Junimea" de un sfat pe care Eminescu i l-a dat: ,,Panule, stii tu ca in lumea asta nu este nimic mai interesant decat istoria poporului nostru, trecutul lui... Tot, tot este un sir neintrerupt de martiri."
Eminescu a fost unul dintre ei.

,,Or sa vie pe-a ta urma in convoiu de 'nmormantare, Splendid ca o ironie cu priviri nepasatoare . . .
Iar deasupra tuturora va vorbi vr-un mititel, Nu slavindu-te pe tine . . . lustruindu-se pe el Sub a numelui tau umbra. Iata tot ce te asteapta.
Ba sa vezi. .. . posteritatea este inca si mai dreapta.
Neputand sa te ajunga, crezi c-or vrea sa te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subtire Care s-o 'ncerca s-arate ca n-ai fost vr-un lucru mare, C-ai fost om cum sunt si dansii. . . Magulit e fiecare Ca n-ai fost mai mult ca dansul. Si prostatecele nari Si le umfla orisicine in savante adunari Cand de tine se vorbeste.. S-a 'nteles de mai nainte C-o ironica grimasa sa te laude 'n cuvinte.
Astfel incaput pe mana a oricarui, te va drege, Rele-or zice ca sunt toate cate nu vor intelege . . .
Dar afara de acestea, vor cata vietii tale Sa-i gaseasca pete multe, rautati si mici scandale — Astea toate te apropie de dansii. . . Nu lumina Ce in lume-ai revarsat-o, ci pacatele si vina, Oboseala, slabiciunea, toate relele ce sunt Intr-un mod fatal legate de o mana de pamant; Toate micile mizerii unui suflet chinuit Mult mai mult ii vor atrage decat tot ce ai gandit."
(Mihai Eminescu, Scrisoarea I, 1881)


Bibliografie:
1. Ovidiu Vuia: Misterul mortii lui Eminescu, Ed. Paco, Bucuresti, 1996
2. Thedor Codreanu: Dubla sacrificare a lui Eminescu, Serafimus Grup, 1999
3. Nicolae Georgescu : Boala si moartea lui Eminescu, Criterion, 2007   

[romulus]

Eminescu a scris "Imparat si proletar"  unde gasim "zdrobiti oranduirea cea cruda si nedreapta, Ce lumea o-imparte in mizeri si bogati".  Astfel si-a semnat sentinta la moarte in viziunea uneia dintre masonerii.

Si eu cred aproximativ la fel !
Daca Mihai Eminescu nu ar fi fost patriot ROMAN  si nu ar fi avut tangente cu politica, ar fi trait linistit pana la adanci batraneti, i-am fi cunoscut acum copiii si nepotii.
Marea amaraciune este aceea ca, si altor "Mihai Eminesci" romani , patrioti, intelepti si carturari, li se intampla la fel si in prezent, sub ochii nostri, ai marii mase indobitocite care ne uitam cu ochii beliti, ca vitelul la poarta noua , si tacem ........
Aferim.
Am zis !

[Florin Croitoru]

Dupã cîte ºtiu sifilisul lasã urme pe schelet, mai ales pe cutia cranianã.Cu metodele actuale se poate stabili exact în urma analizei pe oasele poetului dacã acesta a avut sau nu sifilis.
În carte asa George Cãlinescu a scris clar de tot cã Eminescu a avut sifilis congenital.Nu ºtiu de unde  a tras concluzia asta.Am citit cartea pe cînd eram în liceu ºi l-am crezut pe marele critic.Acum vãd bine cã nu a fost mare.Pãrerea este cã Eminescu nu a avut sifilis.Ar fi fost imposibil sã nu îl ia ºi Veronica Micle plus alte femei cu care Eminescu a avut relaþii sexuale.Din faptul cã nu au existat astfel de reclamaþii deduc cã poetul a fost sãnãtos.
Repet: o analizã pe oase ar stabili adevãrul.

[romulus]

o analizã pe oase ar stabili adevãrul.

Da, ok,  sa se faca.......
dar eu sunt  100% convins ca infamia a fost lansata in scop de denigrare
mai ales ca in epoca boala era frecventa si  se conexa foarte bine cu nebunia !
Nu stii cum era o vorba , asa generic:... "i s-a urcat sifilisu' la cap ..."

[Florin Croitoru]

Da, aºa este. Eu nu pricep cum de nu s-a gîndit nimeni la asta pînã acum.Pe nici un forum,ziar,carte,emisiune radio-tv nu am auzit cã ar fi bunã o investigaþie pe oasele poetului.

[romulus]

Eu nu pricep cum de nu s-a gîndit nimeni la asta pînã acum

Pai e simplu Florin: CINE  si  si mai ales DE CE  sa faca asta ??
Asa cum spuneam si mai sus firul actiunilor  antiromanesti nu se intrerupe ci vine chiar pana in zilele noastre !
Si ce daca au trecut 130 de ani de atunci!?
Nu vezi care este imaginea generala a societatii ? Aproape totul a fost vandut pe doi lei strainilor, cu ajutorul agentilor straini infiltrati anterior ori "parasutati" dupa 1990 si cu concurenta unora dintre ai nostrii care erau morti dupa bani, functii, demnitati ori pur si simplu naivi/prostanaci!
Unora li s-a dat, altii au fost ajutati sa le obtina , altii au fost pusi acolo de naivitate prostimii care s-a lasat imbrobodita de actiunile strainilor .  Ia priveste in jur si vezi cam ce a mai ramas al romanilor  (dintre cele  cele care conteaza: banci, resurse/rezerve, energie) NIMIC .
In plus ne-am captusit si cu sleahta agentilor si tradatorilor pe cap, de nu-i mai dam jos nici intr-o suta de ani!
Urmareste scena politica: si cei de la stanga si cei de la dreapta sunt ai LOR  ! Noi ne dam de ceasul mortii: unii cu Basescu, altii cu Prostanacul dar dupa parerea mea, pentru EI era {si este }tot un drac!
Romanilor nu le va fi fost  bine nicicum, cu sleahta tradatorilor si strainilor in carca!
Asa ca , sa stii de la mine , razboiul contra patriotilor romnani - si MIHAI EMINESCU  a fost cel mai de seama - continua! Dar pentru cine are ochi de vazut si urechi de auzit .....
Am zis !

[Florin Croitoru]

Cum ,cine sã facã asta? Putea sã ordone Ceauºescu acest lucru ºi probabil ar fi ordonat dacã cineva i-ar fi dat ideea.Dacã se dovedeºte astfel cã Eminescu nu a avut în mod sigur sifilis ºi deci a fost ucis (posibil cã ºi acea loviturã cu cãrãmida a fost aranjatã; prea i-a tras-o la fix) aceasta ar fi o loviturã grea pt monarhie ºi un atu pt republicã. Numele Hohenzollern ar fi pe veci legat de moartea geniului Eminescu, care cel puþin pt intelectualii români este mai sfînt decît toþi sfinþii launloc.
Sau ce crezi despre amintirea unui preºedinte care astfel ar lãmuri aceastã problemã, Base de pildã. Cu asta ºi-ar spãla toate pãcatele.

[romulus]

Base de pildã. Cu asta ºi-ar spãla toate pãcatele.

Numai la asta nu-i sta mintea si astuia....
Altele sunt preocuparile lui ! Si dupa cate vad au din ce in ce mai putina legatura cu romanii si Romania .
La alegeri da, notiunile astea doua sunt in hiperinflatie. Doar atat.
Uita-te acu': alegerile s-au terminat, omu a iesit din nou ! Ce face el?
Ce a  facut si inainte: PD-ul lui la guvernare, stapan peste resurse bugetare si ....cam atat.
Ce EMINESCU, ce patriotism astea's pentru naivi!? Avea Nenea Iancu o vorba

" ....c'eºti copil"

[/i][/b]!?

[Florin Croitoru]

dacã pe Base nu-l duce mintea si nici inima la aºa ceva , eu zic cã ar trebui cineva care se tot bate în piept cã e patriot, cã e mare om de culturã, sã aibã aºa o iniþiativã. Nu sã facã el însuºi, cã sigur nu poate,dar sã propunã prin ziare,prin e-meiluri la presedinte, la Academia Românã.În loc de asta toþi dau cu presupusul ºi fac pe deºtepþii.O analizã ar fi clarã ºi de netãgãduit.

[zamotrak]

Din punct de vedere legal,cine ar putea sa ceara ,oficial ,deshumarea si analiza?Este posibil sa existe rude in viata?

[Urban]

Din punct de vedere legal,cine ar putea sa ceara ,oficial ,deshumarea si analiza?Este posibil sa existe rude in viata?

Posibil sa existe rude in viata dar la ce folos?
Procedurile de deshumare ar dura cam....30 de ani, tinand cont de sistemul hartogaresc al Romaniei.

[padme]

nu tre' sa fie neaparat rude in viata care sa ceara acest lucru! vorba aia s-au studiat cauzele mortii lui napoleon si... nu mai imi amintesc cine. bine, la noi probabil ca este o alta procedura, dar nu imposibil. oricum, vizavi de sistemul hartogaresc al ro care dureaza "30 de ani", in anumite cazuri se pot face si exceptii, este mai degraba o lipsa de interes fata de aceasta problema. daca pana acum nu exista tehnologia necesara, acum exista dar nu interesaza pe nimeni, nu e un paradox?! :)))
dar, tinand cont de faptul ca pe noi la scoala, (cel putin pe mine) ne-au invatat ca a murit la 32 de ani intr-un accident rutier...........cred ca asa se explica.........