Despre prostie

[Urban]

 http://www.curatmurdar.ro/2007/06/22/despre-prostie/

                                               Despre prostie

Cit de odihnitor trebuie sa fie sa fii prost. Chestia aia cu "fericiti cei saraci cu duhul" capata pentru mine noi sensuri in ultima vreme si vai cit de mult imi doresc sa stiu cum e.
Prostul nu isi face griji. Sau daca isi face, grijile lui sint primare, de tipul "ce mincam azi". Nu [...]


Cit de odihnitor trebuie sa fie sa fii prost. Chestia aia cu "fericiti cei saraci cu duhul" capata pentru mine noi sensuri in ultima vreme si vai cit de mult imi doresc sa stiu cum e.
Prostul nu isi face griji. Sau daca isi face, grijile lui sint primare, de tipul "ce mincam azi". Nu isi incarca neuronii cu sensuri ascunse sau fiori pentru ca poate nu a inteles ce trebuia sa inteleaga dintr-o chestie, pentru simplul motiv ca n-a realizat niciodata ca o insiruire de cuvinte poate avea mai multe intelesuri. Si nici nu va intelege vreodata. Nu se oboseste sa aseze ceva intr-un context pentru ca ii lipseste capacitatea de a percepe contextul. Totul e simplu.

Prostul e fericit. O fericire in stare pura pe care orice fiinta acomodata cu actul gindirii nu o poate atinge. Durerea pe care o simte (pentru ca simte si el durerea) e legata doar de intimplarea fizica, de ciocanul dat peste degete sau de capul primit in gura. Nu cunoaste durerea emotionala, care are nevoie de altfel de circuite neuronale pentru a se manifesta. In afara durerii mai are si suparari, dar si acestea legate de chestii evidente, cum ar fi moartea aproapelui sau pierderea cheilor de la apartament.

Prostul are nevoie de haita, manifestarea de unul singur nu ii este specifica. Prostia manifestata are nevoie sa fie legitimata de ceilalti prosti, altfel isi pierde atit sensul cit si valoarea. Pe de alta parte, spiritul de haita nu numai ca legitimeaza prin numar dar poate si impune prostia, prin forta. Asta pentru ca la persoanele inteligente, flexarea bicepsului este comandata de creier, motiv pentru care poate fi intirziata sau chiar inhibata. La prost survine mecanic, traseul biceps-pumn-falca altuia e direct, lipsit de orice oprelisti. De aceea, in lupta dintre prostie si idee de regula prostia invinge, ideea avind nevoie de timp ca sa se refaca dupa contactul cu prostia.

Nu ai cum sa nu il invidiezi pe prost, ai vrea sa reusesti sa ii atingi starea. Dar nu poti, orice exercitiu in acest sens este sortit esecului.

[Urban]

Scurt eseu despre prostie
de Kosta Vianu

Încercând sã înþelegi lumea aceasta, în care trãim, vei da de prostie. Încercând s-o schimbi, te vei lovi de proºti. Cine mai ºtie care filosof bãtrân a rostit, cândva, acest adevãr? De dimensiunile lui ne dãm seama abia când inþelegem cã prostia e o manifestare a materiei, un fenomen natural, ca un cutremur sau o inundaþie, fiind, prin aceasta, iremediabilã ºi impredictibilã.
De proºti vei da la tot pasul, ca de pietre. Cãci prostia e imuabilã. Mulþi sunt convinºi cã lumea se aflã într-o veºnicã transformare ºi devenire. Nici o eroare n-a fost mai tragicã ! Stând strâmbã pe temeliile ei putrede, vechi de când Creaþia, lumea se sprijinã pe doar câteva adevãruri capitale, iar prostia pare a fi una din temeliile strâmbe ale acestei lumi.
Nu se pot cunoaºte efectele devastatoare ale prostiei la nivel mondial. Poþi ºti cât rãu a fãcut o calamitate abia în clipa bilanþului. Cum prostia e infinitã, efectele ei se simt in orice moment, ici ºi colo, dar nu pot fi cunoscute în totalitate.
Proºtii sunt mulþi. Simpla enunþare a acestui adevãr nu ne plaseazã, însã, nici pe mine ºi nici pe dumneata, cititorule, în categoria înþelepþilor. Dacã e adevarat cã înþelepciunea e ca o piatrã rarã, nu se poate încã ºti dacã prostia e ca o boalã. ªi dacã ar fi, ar fi, oricum, nevindecabilã. Fiindcã primul pas pe care trebuie sã-l facã bolnavul spre vindecare este acela de a deveni conºtient de boala sa. Abia dupã aceea ajunge pe mâna medicilor. Dar cum, Doamne-fereºte, sã-i spui unui prost cã e prost ? ªi, mai ales, cum ºi-ar putea da el însuºi seama de gravitatea faptului, când el îºi poartã prostia ca pe o virtute, sau ºi mai rãu, ca pe însãºi raþiunea existenþei lui : nimic nu strãluceºte mai tare ca mândria prostului !

Dacã prostia nu poate fi definitã cu uºurinþã, prostul cautã întotdeauna sã iasã în evidenþã, iar de cele mai multe ori reuºeºte. Pentru reuºita acþiunii sale el nu precupeþeºte nici un efort, minciuna fiindu-i cea mai la îndemânã sculã, unealta de aur. Proºtii cred toþi, fãrã nici o excepþie, cã adevãrurile inutile sunt periculoase. Dar, cum adevãrul ar trebui sã fie absolut ºi nedeterminat, el este unul singur: adevãr ºi atât! Cum numai minciuna poate fi folositã intr-un anume scop, deci, folositoare, adevãrul gol – goluþ nu-i poate fi prostului de nici un folos. Aºadar, de aici ºi pâna la constatarea cã adevãrul e întotdeauna subversiv, nu mai e decât un pas.
Prostul nu respectã legea, el o aplicã ! Dacã nu cumva el este chiar autorul ei, pentru cã el dintotdeauna a susþinut, mã rog, el a atenþionat de mai demult, pe toatã lumea. Dacã n-aþi þinut cont de spusele lui, iatã unde s-a ajuns... ªi în continuarea aceluiaºi tip de raþionament, dacã tot aplicã legea, atunci prostul crede cã are dreptul sã taie o felie cât vrea el de mare din tortul avantajului, cãci pentru prost, legea e ca un bãþ cu douã capete : esenþial este ca el sã poatã þine de unul din capete, restul e doar rutinã !
Prostul e rãu. Ai grijã, înþeleptule, tunând ºi fulgerând împotriva prostiei, sã nu devii rãu, câºtigându-i astfel prostiei prima medalie, fiindcã rãutatea pare, iatã, o bunã jumãtate de prostie.
Prostul e complicat. În subþirimea simplitãþii el nu vede nici un avantaj, cum urâte îi sunt, de asemenea, avantajele transparenþei, prin care i s-ar vedea goliciunea minþii. Dã-i prostului o idee simplã, iar el o va îmbârliga aºa de rãu, cã n-ai s-o mai recunoºti, fiindcã el se scarpinã întotdeauna în stânga pe deasupra capului, cu mâna dreaptã. I se pare mai interesant.
Prostul e util. Dacã toþi aþi fi deºtepþi, am auzit odatã replica unui þãran, cine v-ar mai trage cismele din picere, mã, intelectualilor ?
Prostul e grav. Sã nu cumva sã râzi în faþa lui, ar fi o impietate! Strãmoºii noºtri latini au creat zicala ridendo, castigat mores, crezând sincer cã râzând de nãravuri, le-ar putea îndrepta. Dar, dacã ai sã râzi în faþa prostului, nu vei face altceva decât sã-i descoperi alt nãrav : prostul e suspicios!
Prostul nu ºtie, nu are încredere, prostul nu cerceteazã pentru a afla, el doar presupune. Pe temelia celor închipuite, el construieºte gravitatea acuzaþiilor, iar de aici ºi pânã la incriminarea tuturor celorlalþi, nu mai e decât o chestiune de timp. Iar prostul nu se sperie numai dintr-atât.
Prinzând de veste, poate de la lecþiile de marxism, de avantajele care decurg din lupta contrariilor, prostul iubeºte competiþia. Dar nu competiþia cinstitã, în care câºtigã cel mai bun, ci aceea în care el reuºeºte sã dovedeascã intotdeauna cã este primul, indiferent ce fel de mijloace aruncã în luptã.
Prostul iºi consumã jumãtate din viaþã, dacã e nevoie, ca sã-þi dovedeascã cu cât este el mai deºtept decât tine. Lasã-l s-o facã! Dacã i se pare cã a reuºit, uneori te lasã în pace !
Fereºte-te sã-i dai prostului prin ceva a înþelege cã-þi este inferior : te va urmãri cu înverºunare, toatã viaþa, pentru a te distruge, nãscocind cu adevãratã ºiretenie noi ºi noi feluri de a se rãzbuna, gelos cum este pe succesul altora, fiindcã aceasta a fost ºi este dintotdeauna singura tristeþe a prostului : ºtie cã prostia nu e o calitate!
Dar, atenþie, nu te pune cu el: prostul are mintea odihnitã! :-D

http://www.poezie.ro/index.php/essay/1743299/index.html

[Urban]

Se ia una bucata tolomac cu mintea'n colturi. Se ia frumos de manuta si se duce la frizer unde i se trage o tunsoare d-aia ciumeaga, cu parul scurt in parti, latze in varf si la spate este lasat inestetic de lung! Se completeaza cu una bucata ochelari de soare cat parbrizu de dacie, cat mai mari astfel incat sa se ascunda trasaturile hidoase ale fetei. Se adauga o pereche de blugi cu cat mai multe etichete, etichetute si etichetoaie si neste pantofi cu cioc! Si sa nu uitati cel mai important ingredient!!! Geaca pe care sa scrie "De puta madre" imbracata peste un tricou cu "Gigolo italiano". Presarati cu neste ghiluri si lantoaie si obtineti un baiat pe care il iubeste femeile de cool ce este. Se serveste cu un telefon luat de la baieti din care sa se auda manele! Pofta mare si aveti grija sa nu va stea in gat!

http://www.manga-anime.ro/index.php?ind=blog&op=home&idu=795

[romulus]

----Destui au fost preocupati de fenomen. Unii cu aplecare filosofica/stiintifica, si au dat si atestate ( de aici vine si vorba  .. prost cu acte/diploma )altii cu ura si partinire - zgandariti de cine stie ce nedreptate pe care le-a facut-o vreun reprezentant al speciei in cauza.
----Ca observator , in decursul anilor, am trecut prin stari diverse, la contactul cu cate unul: in copilarie, radeam si ma distram la culme pe seama lor; ca adolescent, nu-i bagam in seama si rareori luam cate unul si-l varam cu nasul in propria murdarie; la maturitate am constatat ca prostii sunt exasperanti, mai ales cand perseverau si - MAI ALES cand vedeam cate unul cocotat sef. Sa te fereasca Dumnezeu de exemplarul ajuns sef..... In prezent , apreciez ca am vazut destule ispravi ale lor-  la noi si in lumea larga - si nu ma mai mira nimic. Pot spune chiar ca sunt tolerant si intelegator cu prostii si asta cred ca mi se trage dintr-un sumum de idei crestine desprinse din experientele unora pe care ii consider intelepti. In acelasi timp,nu pot sa nu ma gandesc si la faptul ca, eu sunt prin constructie /definitie , subiectiv, iar daca eu am o parere buna despre mine (oare am ??), nu inseamna ca este exclus sa fac si eu parte - in ochii unora - din distinsa categorie..........Si va indemn pe toti cei care cititi aici sa va ganditi la asta !

[Evia]

:))
"Nu e rau sa fii prost.E rau sa nu iti dai seama ca esti prost pentru ca atunci nu te poti trata."
:-D

[lylyt_ice]

Acum sa fim seriosi...ce intelegeti voi prin prostie?...nu credeti ca de fapt, fiecare om poseda un anumit procentaj din acest sindrom?Fiecare crede despre el insusi ca nu-i prost si arata instinctiv cu degetul spre altii...intotdeauna, ceilalti sunt prosti, numai el...nu (!)Eu cred ca acesta este prima(elementara)simptoma al acestui"sindrom"numit PROSTIE...

[alinutzu]

Proºtii sunt mulþi. Simpla enunþare a acestui adevãr nu ne plaseazã, însã, nici pe mine ºi nici pe dumneata, cititorule, în categoria înþelepþilor. Dacã e adevarat cã înþelepciunea e ca o piatrã rarã, nu se poate încã ºti dacã prostia e ca o boalã

Exista oare pietre atat de rare ?
Chiar si diamantul are imperfectiuni cand este scos din pamant, abia dupa curatare si prelucrare ii poti estima adevarata valoare ...

[ariel]

BIJUTERIA VALOROASA


- Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun... Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?
Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea...
Apoi, dupa o mica pauza adauga:
- Daca insa m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine. 

-         Aaa... incantat sa va ajut - baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
- Bine - incuviinta batranul invatat. Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:
- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.
Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.
Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poatã scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.
- Imi pare rau - incepu el - dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! - spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alerga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul!
Flacaul incaleca si pleca in goana... Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.
- Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclama naucit tanarul.
- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58.
Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.
- Ia loc, te rog - ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
- Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze...
Povestea aceasta este dedicata acelora care zi de zi se straduie, lustruind cu migala, sa adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezinta si sa realizeze valoarea pe care o au. Amintiti-va mereu cat de mare este valoarea voastra, chiar daca multi din jur va ignora sau par sa nu-si dea seama cat sunteti de pretiosi...

[lylyt_ice]

 Ariel...! tare frumoasa si plina de intelepciune aceasta povestioara,dar din pacate noi am cam uitat sa gindim intelept...goana dupa afirmare profesionala si sociala ne-a cam indus in eroare...!!!Totusi din fericire mai sunt momente cind cineva ne reaminteste ca.........(ex.pilda de fata) valoarea noastra nu poare fii alta decit aceea pe care o avem cu adevarat....nici mai mult, nici mai putin !

[hard_dance_lover]

Foarte tare topic.
Sincer sunt satul de prosti. Dupa ce ca sunt si facuti gramada mai si insista in disperare pe anumite aspecte, nu au loc de fudulie in casa  :mrgreen:

[lylyt_ice]

  Pai nu stii vorba aia veche(?):"Prostul daca nu-i fudul, nu e prost destul".

[Kymosabe]

Prostia este o  realitate transcendenta, cu caracter numinos [..].
Priviþi (ocaziile sunt nenumãrate) cât de vicleni pot sã fie imbecilii, ce tertipuri le dau prin cap, pe care inteligenþa nu le imagineazã, nu fiindcã ar fi incapabilã, ci fiindcã nu-ºi pierde vremea cu stupidele scopuri ale tertipurilor (tertipurile nu au decât scopuri stupide ºi, fireºte, rele, distrugãtoare).
Prostia este eternã ºi invincibilã ; e o hidrã cu nenumãrate capete care cresc la loc de câte ori le tai, de aceea trebuie tãiate mereu cu acizii inteligenþei, pentru a o þine în ºah ; e tot ce se poate face contra ei.
Aþi observat cã, de câte ori se vorbeºte despre prostie, aºa, în general, se supãrã foarte multã lume ? E greºit a crede cã proºtii nu-ºi dau seama cã sunt proºti. ªtiu foarte bine cã sunt ºi au un instinct infailibil în a detecta inteligenþa ºi în a se mobiliza împotriva ei, spontan ºi organic, sistematic ºi înverºunat.
Sunt prea mulþi proºti pe lume, dar din fericire sunt ºi mulþi  care ºtiu cã : mai bine cu un deºtept la pagubã, decât cu un prost la câºtig !

Alexandru Paleologu - ,,Despre lucrurile cu adevarat importante''

[dedeiu]

Prostia, dupa mine, inseamna repetarea unei actiuni de care esti constient ca reprezinta ceva ilogic, din motive poate de orgoliu. Pe scurt, sustii ca cercul este patrat, din anumite motive.

[Kymosabe]

Prostia, dupa mine, inseamna repetarea unei actiuni de care esti constient ca reprezinta ceva ilogic, din motive poate de orgoliu. Pe scurt, sustii ca cercul este patrat, din anumite motive.

...sau sa sustii ca ,,metafizic cercul este de fapt patrat'' , ca radiatiile cosmice letale sunt  energii spirituale , s.a.m.d.

[lylyt_ice]

 Prost...este acela care se incapataneaza in prostia lui, incercind sa-i prosteasca si pe cei care s-au desteptat din prostie...! prostul nu poate pricepe ca numai prin cautarea adevarului, te poti desbraca de armura prostiei care inhiba si orbeste...prost este acela care vede cu ochii lui si totus este orb, neputind prelucra anumite date pentru ca nu-si poate anclansa programul necesar pentru a le prelucra...iar in neputinta lui infantila incearca sa-i blameze pe cei capabili si desteptati, numindu-i pe ei prosti, si lupta cu toate fortele sa-i traga inapoi in prostie...!  O zicala veche spune:"PROSTUL NU POATE MURII, DE GRIJA ALTUIA !"