Povestiri la gura sobei despre evrei

[tractorbeam]

Bunicul meu s-a nascut in 1898 Prin 1940 era invatator in Basarabia. Cand au invadat sovieticii, a fugit impreuna cu toti functionarii romani, in turul gol. Venea Ivan din urma si care era prins ,,Pohod na Sibir!"  In 1941 s-a inrolat volutar, pe vremea aia intelectualitatea satului o reprezenta invatatorul, popa si jandarmul, trebuia sa dea el exemplu, sa fie el Praslea. A facut bunicul meu tot razboiul pana la Stalingrad si  acolo a fost incercuit. Batalionul sau de mars a fost printre ultimele unitati care a reusit sa scape din incercuire. Bunicul crescand pe malul Prutului stia ruseste bine. Rusii cu care a vorbit l-au sfatuit sa nu se retraga pe sosea ci sa o ia prin padure si pe camp. A fost singura unitate care a scapat, restul au fost bombardati de Sturmovik-urile rusesti si facuti pilaf. Cu ocazia asta a ars si arhiva batalionului si cererea lui de voluntar. Dupa ce a mers pe jos inapoi spre tara aproape 1000 de km s-a imbolnavit, a facut tifos si a fost socotit inapt de serviciu activ si trimis in spatele frontului, avea deja 42 de ani si era tot alb la par.
Avansat capitan a fost numit comandantul unui lagar de munca. Cei internati  in acest lagar erau evrei, Galatiul fiind inainte de razboi un centru important evreiesc. Bunicul a primit ordin de la colonelul - sef de garnizoana la Galati sa-i puna la munca, ceea ce a si facut. Evreii sapau si bunicul cocotat pe malul santului privea cum se adanceste groapa. Dupa 10 ore ii trimitea acasa. Apoi santul a trebuit sapat in alta parte si evreii au fost transportati la mai multi kilometri departate, acolo unde nu aveau acoperis deasupra capului. Ordinul colonelului suna clar: Sa-i puna pe evrei sa sape bordeie in pamant si sa-i ,,cazeze" acolo la sfarsitul programului de sapat. Numai ca au inceput ploile si bunicul a vazut ca gropile se cam umpleau cu apa. A hotarat sa-i cazeze in cel mai apropiat sat la oameni in gospodariile lor, in suri si hambare. Intr-o zi soseste colonelul in inspectie si se apuca sa urle la bunicul ca ce face el ii cocoloseste pe evrei? Ii da 5 zile de arest la garnizoana ca sa-l invete minte. Bunicul nu se lasa si ii face raport cretinului atragandu-i atentia ca daca ii cazeaza pe evrei in bordeiele deja pline cu apa astia o sa raceasca, o sa cada bolnavi si nu o sa mai poata munci. Treaba ajunge mai sus la comandamentul armatei si unul mai luminat da o rezolutie si zice sa-i lasa acolo unde sunt cazati, ce mai tura-vura, numai sa sape.
Acuma alta dandana. De la colonel, care deja pusese geana pe bunica-meu, vine indicatia ca evreii sa sape de 2 ori mai mult zilnic, altfel vor fi pedepsiti cu pedepse corporale respectiv lovituri de ciomag la dosul gol. Trebuia raportat zilnic cine nu face norma si bunicul trebuia sa hotarasca pedepsele. Pedepsele trebuiau aduse la indeplinire in aceiasi zi in public. Bunicul isi da seama ca daca este sa le aplice evreilor indicatia colonelului, in 3 zile o sa aiba numai ologi si nu o sa mai sape nimeni nici un milimetru ca toti o sa zaca la infirmerie, asa ca hotaraste:
1.   Evreii nu vor fi pedepsiti la dosul gol deoarece este contrar religiei lor;
2.   El o sa numere cu voce tare iar sergentul-sef o sa aplice loviturile de baston.
Cretinoidul de colonel, surprinzator aproba memoriul, lui bunicul nu-i ramane decat sa se apuce de numarat.
In prealabil se duce bunicul si discuta cu capii evreilor si le zice ca de cate ori va fi vorba de pedeapsa,   sa-si puna evreul la dos cate o perna in pantaloni si sa foloseasca pantaloni imprumutati de la altul mai zdravan. Asa ca, toata ziua dupa munca, bunicul striga lista cu pedepsitii zilei, ca evident nu-si puteau face norma dubla de metri cubi de pamant sapat asa ca hotarau intre ei care sa ia in ziua aia bataie, sergentul ii lovea la dos in perna si astia urlau cat ii tinea gura, sa fie convingatori ca sa vada aia care treceau pe la poarta lagarului, inclusiv colonelul, ce aspru erau pedepsiti evreii lenesi.
Vine 23 august 1944, pe bunicul il demobilizeaza, se intoarce omul acasa si se apuca de munca de invatator. Pe colonel l-au arestat la denuntul evreilor dar bunicul a scapat iar reprezentantii evreilor din Galati i-au multumit ca i-a tratat uman, ca nu i-a jefuit, omorat sau chinuit cum faceau altii in alte lagare de munca. Acum nici bunicul nu era prost, vazuse Stalingradul, vazuse cum sunt infranti nemtii si trasese concluziile de rigoare.
Bunicul nu a fost membru de partid si nu s-a dat cu comunistii desi a fost ulterior invitat sa se faca membru. A iesit la pensie prin 1970, ca director de scoala in Bucuresti. Era un om respectat si care respecta pe altii. Pe rusi ii ura din toata inima si din scarnavii si rahati cu perje nu-i scotea. A murit prin '82 atunci in prima iarna cand Ceausescu a taiat caldura.