Roman doar aparent SF (fragmente) - critici, laude, bascalie etc

[andrei]

   Bine zis!
Atat cat am priceput eu din fragmentele pe care Xanadron a avut bunavointa sa le posteze aici,Moartea propriu-zis nu este perceputa ca acea entitate care sfarseste...care transforma ceva in nimic,ci mai mult ca o usa spre o alta manifestare a spiritului,sau mai mult poate, ca un prag spre o alta desavarsire a spiritului.
Cred ca titlul unui roman trebuie sa reflecte oarecum continutul.Stiu eu poate un titlu mai scurt dar mai cu miez,ar fi mai de impact.Ceva de genul ,,Revelatia", ,,Trezirea de dupa", ,,Metamorfoza",... poate ,,Decaderea lui Cronos"...sau ,,Clepsidrele zeilor" ar suna mai S.F. si oarecum mistic,aproape de ideea romanului.... Parerea mea,bineinteles :roll: :-D

[Xanadron]

OK, inclin sa cred si eu ca titluri cu Moartea-n frunte :lol: nu pica prea bine intr-o lume care fuge de ea (fara spor, evident) si-n care doar citiva hiper-initiati o... recunosc ca pe o buna prietena.
Asa ca opiniile colegilor Ganditorul & Andrei sint si ele binevenite.

Hai sa mai bag insa un fragment dintr-un subcapitol postat deja partial aici (in final are 9-10 capitole) - asta-i unul din sectiunea SF (cu "action", dar si decriptari ale prezentului terran), intrepatrunsa insa permanent cu relatari din trecutul/prezentul, dar si din ...viitorul pamintean (clar ca v-am ametit de tot). :-D
Capitolului astuia-i zice de ex. "Ispita arhetipului Insulei" si-n el apare un alt personaj feminin c-un oarecare secs-appeal, nu doar ca sa-i fac insa pe plac colegului Abyss. :wink:

      Să fi fost prezența domurilor o motivație suficientă pentru afirmația ambiguă a Florei apropo de acordarea vibrațională cu locuitorii întrevăzuți printre clădiri? Greu de presupus, măcar fiindcă nu toți păreau bipezi. Știa oricum că avea să afle curând mai multe atunci când zări o mașinărie mică, de formă incertă decolând de pe Insulă (Gogu nu-și dezminți firea cârcotașă: "Nici ăștia văd că nu se teleportează ca-n Star Trek, halal univers-minune!") Nici măcar un minut nu trecu până la a...pustizarea absolut silențioasă pe trei jambe telescopice, după o survolare lentă a domului. Din obiectul cu aspectul unui fuzelaj ovoidal argintiu cu hublouri rotunde, dar fără aripi ori vreun motor vizibil coborâră trei persoane – sau mai bine zis personaje, fiindcă doar unul mai aducea a ființă umană. Acesta fu de altfel primul care deschise gura, sonor și baritonal.
      — Venim în pace! Parcă așa spuneau vizitatorii exoplanetari în SF-urile voastre, nu?, sparse gheața cu un zâmbet larg aparentul conducător al grupului, fie și numai datorită înălțimii de baschetbalist.
      Gigantul creol îi întinse apoi pământeanului reciclat – în jos, evident – o mână puternică, al cărei bronz contrasta cu unghiile ojate roșu sângeriu ori mulțimea de inele și brățări ce păreau din aur masiv. De-ar fi fost însă doar ele... Și doar el, fiindcă unul din însoțitorii lui părea extras nu doar din subteranele altei planete, ci direct din gaura neagră a vreunei galaxii străine.
      — Bun venit în Pustia minții mele, din orice Rai sau Iad ați fi aterizat!, îi răspunse prompt Remus pe limba în care fusese abordat. Insula voastră itinerantă bănuiesc că-i una a diplomației, fiindcă văd că a rămas francofonă, adăugă cu aceeași ironie amicală, invitându-i să ia loc în jurul mesei rotunde. În primul rând, cu cine am onoarea?
      — Să ne prezentăm deci: Orla Integratoarea, Sartan Teosoful și subsemnatul Harpon... pur și simplu, adică echipa de prim contact a Insulei noastre. Vorbim franceza din trei motive. Unu: bănuiam că o cunoști, doar pe pancarta din fața domului tău scrie "LA MINE" și am presupus că-i vreun avanpost al unei exploatări miniere. Doi: fiindcă e limba noastră cumva... maternă. Trei: din cauza blocajului inexplicabil al resurselor noastre telepatice și de clarviziune pe teritoriul tău, simultan cu al altor capabilități de natură tehnică.
      — Perfect. Încântat să vă cunosc, cu sau fără bagaje psihotronice. Dacă îmi este permisă indiscreția, care ar fi totuși scopul vizitei voastre?
      — Negocieri în vederea unei eventuale alianțe, am putea spune.
      — Sinceritatea voastră e un bun început. Remus mi se spunea în lumea unde trăiam și pe care deduc că o cunoașteți totuși cumva. În rest, aștept detalii care să-mi umple vidul teribil din cap. Și să nu uit: "la mine" înseamnă chez moi în limba mea. Româna adică.
      Râsul lor spontan păru sincer, după care interveni o scurtă pauză de gândire ce-i păru... colectivă, înainte de replica Orlei. Ființa la prima vedere feminină era îmbrăcată direct pe pielea lividă într-o togă bleu-pal aproape străvezie ("Și la a doua vedere-i tot femeie", chicoti nerușinat Gogu), spre deosebire de companionul ei uman chel, cu un metru mai lung și încorsetat într-un material elastic cu aspect de gel negru, lucios. Miniona cu forme de clepsidră îl privise până atunci cu un interes nefiltrat prin ochii mari, de un albastru anormal de intens din simplul motiv că irisul cu firișoare aurii îi umplea tot spațiul dintre pleoape. Deși deloc bătrână, avea părul lung și rar ca un puf complet alb, iar vocea îi suna într-o dualitate stranie: când ca o muzicuță, când ca o tinichea legată de coada unei pisici speriate.
      — Terra a fost și mai este uneori casa noastră tranzitorie, prietene român cu nume de vâslaș roman – sau dac, fiindcă asta pari a fi. Și sumeran ți-ar fi de fapt numele citit dinspre coadă, dar nu mai căuta semnificații personale, fiindcă simt că nu-s. Deși geneticienii lor au adăstat o lungă vreme și pe plaiuri carpatine.
      — Să nu-mi spuneți că și voi, stimabilii mei vizitatori astrali, ați dat ortu' popii în urma agresiunii xanaute! Ar fi în orice caz interesant de aflat unde vă ascundeați pe Pământ și mai ales de câte milenii...
      — Știm despre ce anume vorbești, dar noi nu am urmat traiectoria ascensiunii celeste după multiple escale încarnate. Nu avem deci memoria unor origini eventual materiale, fiindcă ne-am trezit pur și simplu aduși pe rând în stare deja adultă pe Insulă, unde nici nu ne putem reproduce de fapt.
      — Nici voi?
      — Nici noi, iscoditorule dac, chiar dacă nu ducem lipsă de anumite... senzații din sfera reproducerii să zicem. Spre deosebire de tine, adăugă fără să clipească.
      — Parcă vă pierduserăți capacitățile premonitorii, replică aparent neutru Remus, dar o cu totul altă reacție internă părea că atinsese "antenele" Orlei.
      — Regret sincer eventuala mea lipsă de tact, prietene... Presupuneam însă că ai trecut de faza persistenței fostelor prejudecăți și orgolii terrane. Sau masculine, în fine. M-am înșelat însă, deși scuzabil fiindcă mi-ai părut a fi un Spirit mai vechi decât ești în realitate, concluzionă zâmbind la fel de senină în sinceritatea ei aparent funciară.
      — Sunt tânăr, doamnă!, scria un poet cam diliu în fosta-mi lume, râse ex-umanul ca semn de primire autoironică a scuzelor. Parțial măcar cred că spiritul meu cam adolescentin a trecut totuși de capcana orgoliilor fiindcă nu m-ai supărat, deși am simțit o ușoară iritare la gândul numitelor senzații absente. Poate și din cauza nesiguranței provocată de așteptarea unui "ceva" superior care să le înlocuiască, mai știi?
      — Nu-i rău dacă ai puterea unei asemenea autodisecări. Să revenim însă: profeții credinței noastre susțin că urmăm direcția inversă a fluxului divin și am fi fost creați direct De Mai Sus – nivel unde ne este clar că nu avem încă acces. Nicio problemă totuși în sens invers: unora dintre noi le sunt permise periodic escapade în câteva din Lumile De Jos. Inclusiv acolo de unde vii, dar și în lumi mai dure decât cea pământeană. Nu te mira, sunt destule și mai bune, și mai rele.
      Remus simulase doar mirarea, încercând să și-o autoimpună cumva nu doar prin ridicarea sprâncenelor, ci și în minte, din impulsul instinctiv al nevoii de reconfirmare a sincerității întunecatului Harpon. "Recepția" celei pe care o bănuia a fi telepata grupului părea să fie totuși mai sensibilă decât clamările lor de anesteziere temporară, deși replica ei ar fi indicat contrariul. Simulase deci și ea într-un plan secund, presimțind că o... simțise, fu concluzia ex-terranului ce constata că-și ascuțise aici talente nebănuite ("Hai că te crezi deja Tata Omida!", îl ironiză nemilos Gogu.)
      — Aham, puteați coborî așadar printre noi ca djini, iele, duhuri, elfi, derviși, sânziene, Yeti, inorogi, zâne, gargui, himere, draci ispititori, îngeri la fel de eterici, arhonți parazitari sau, generic vorbind, extratereștri?
      — Nu ne putem metamorfoza după momentul întrupărilor temporare și nici nu apărem sub formă eterică, dar vechea voastră tradiție orală e posibil să ne fi memorat peregrinările sub formele mitice pomenite, având morfologii atât de diverse. În plus, imaginează-ți că nu suntem singura Insulă ce plutește printre planurile existenței.
      — Câte anume să fie în total? Planuri, dar și Insule, riscă din nou Remus o altă întrebare aparent naivă.
      — Am da orice să știm și noi... Am ajuns oricum să credem că-i vorba de aclimatizări treptate cu servituțile materiei grosiere – fiindcă vizitele noastre încarnate au devenit ceva mai lungi în ultima vreme, inclusiv pe Terra. Dar numai după recenta invazie xanaută am fost din nou ghidați într-acolo, după o pauză relativă de câteva secole. Nici acum însă nu ne putem înmulți, deocamdată cel puțin.
      — Și implicit presupuneți că sunteți purtați pe un curent descendent spre planul material, după care ați relua și voi cândva ciclul "meu"? În care văd că mă puteți intersecta, deși se pare că aș fi pe un curs ascendent – spre Ce sau Cine anume, încă n-am habar ce-i drept. Zic și eu ca un mort mai novice.
      — Nici noi nu cunoaștem destinația finală, dar ne urmăm cu bucurie impulsurile de... ducă. Nu ne întreba însă în ce constau, fiindcă sunt greu descriptibile.
      —  Urmați însă aceleași impulsiuni interne, deși sunteți atât de amestecați... structural să zicem?, sublinie Remus ultima lui remarcă printr-o privire oblică spre cel de-al treilea "prim contactor".
      Sartan începu atunci să vorbească, așa lungit cum stătea pe două scaune lipite. Că respira și el fără nazuri aerul (?) Pustiei era clar după mișcările ritmice ale foalelor unui burdihai aproape sferic, proțăpit pe patru stâlpișori terminați cu copite trilobate. Nimic altceva nu sugera însă talentele de orator ale patrupedului de mărimea unui ponei. Pseudocentaurul avea în plus patru mâini cu câte trei degete, cap mic rotund și el, gât lung, urechi și coadă asemenea, dar nu și gură. Sau cel puțin nu arăta vreun orificiu vizibil prin blana deasă, de culoare și textură similare răposatei lui cățelușe ciobănești. De fapt și ochiul de ciclop minor abia i se ițea de sub bretonul creț. Să fi vorbit prin unica nară ce-i fremăta sub cornul spiralat? Mai mult ca sigur, fiindcă glasul cu pauze de patefon stricat părea să-i iasă totuși pe acolo, în ritmul respirației.

[fiulploii]

      — Sunt tânăr, doamnă!, scria un poet cam diliu

:lol: Un  alt poet scria:
  Nu pune mâna peste mine dacă-i vară
căci n-ai să înţelegi nimic
stimată doamnă-domnişoară
din frig.
  Frumos , multumesc, astept cartea.

[Xanadron]

(E doar o replica in devans la eventualele observatii - motivate pina acum, clar - ale amicului AdarM)

Postarile aici observ ca-s utile si din pdv al corecturii - de ex. observai abia acum o repetitie in fraza "Râsul lor spontan păru sincer, după care interveni o scurtă pauză de gândire ce-i păru... colectivă, [...]"

Implicit, am inlocuit primul "păru" cu "sună sincer".
Ie grele scrierile astea, clar. :-D

[abyss]

Deci nici iecstraterestii ceia nu au habar de destinatia finala, ori de Marele Inceput. Si se tin de vizite, pune lumea să scrie si sa vorveasca despre tot felul de snoave. A ce suna asta oare? Daca traseul e transcendent ...daca! ...de ce sa te intorci, sa interferezi?

[Xanadron]

Deci nici iecstraterestii ceia nu au habar de destinatia finala, ori de Marele Inceput. Si se tin de vizite, pune lumea să scrie si sa vorveasca despre tot felul de snoave. A ce suna asta oare? Daca traseul e transcendent ...daca! ...de ce sa te intorci, sa interferezi?

Geaba ma tragi de limba cu cheia franceza, :-D compadre abyss! Dar hai sa te luminez o tzira macar...
Astia (insularii) sint deci numai un pretext in context, :-P fiindca adevaru-i in alta parte, dar prin interactiunea cu ei il afla nea Remus.
(later edit: si nu-s nici singurii care apar p-acolo...)
(si mai later edit: in plus, astia sint si cam mincinosi de fel :wink: - ce, chiar crezi ca spun adevaru?)

...Si oricum pina la Marele Inceput (nu un Big-Zbang insa) :star: va trebui citita toata trilogia. :lol: (na c-am dezvaluit si chestia asta - ramine insa intre noi, da?)

[abyss]

Giaba-giabaa...suna candva o piesa regae. Nici vorba sa incerc a te trage de limba pe tine Gogule! Eu vorbeam cu Remus. Cine sunt  cei care ne vorbesc ar fi una...dar mai exista un fel, cei care iti si arata 4D sau 5D perspectiva Lumilor insulare, ce randeaza in ele molcom aceeasi formula dar pe principii diferite. Un "neuron" =Un Univers.

[zana@M]

din Xanadron
« : Ieri la 20:36:37
— Sunt tânăr, doamnă!, scria un poet cam diliu în fosta-mi lume,
''
Sunt tânar, Doamna, tânar cu spatele frumos
si vreau drept hrana lapte din sfârcuri de cometa,
sa-mi creasca ceru-n suflet si stelele în os
si sa dezmint zapada pierdut în pirueta.''
...........
http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/d/mircea-dinescu-7zuddcd/sunt-tanar-doamna-6zupccp.html#.UQzKNPL53WI
Astept invitatia lansarii cartii(trilogiei),Succes ,dragul meu Xanadron! :star: :star: :star: :star: :star: :star: :star: :star: :star: :star: :star: :star:

[fiulploii]

...Si oricum pina la Marele Inceput (nu un Big-Zbang insa) :star: va trebui citita toata trilogia. :lol: (na c-am dezvaluit si chestia asta - ramine insa intre noi, da?)

Deci dupa ce citesc tot tri-logion-ul si presupunand ca il pricep , abia atunci se initiaza aprinderea pentru desfasurarea Marele Inceput ? Hmmmm, vreau si solicit o cale mai scurta  :lol:
  O ai pregatita? Daca nu, ce mai astepti atunci ? Tu stii cine e bunica mea? E conducatoarea clanului barbatilor cu fusta din Scotia. Si o sa vina sa iti ia pantalonii pentru colectie. Si chiar nu vrei sa stii ce au patit posesorii pantalonilor din colectia ei !!

E? Cum faci fatza la amenintari din ..dragoste de roman? Fiindca va trebui sa fii pregatit si pentru asa ceva  :-D
Ai timp ui-chen-du    asta sa gasesti o solutie la existenta cailor mai scurte si modalitatilor de a iesi din matrix pentru unii dintre cititorii tai .  Daca inca nu ai inteles cum sta treaba , nu e nici o problema. Te va lamuri bunica mea luni   .

   :lol: 8-) :lol: 8-) :lol: 8-) :lol: 8-) :lol: 8-) :lol: 8-) :lol:

  Respecte ! .... si nu uita de bunica ....

[Xanadron]

Moama, sinteti mai criptici decit Orla si Sartan la un loc!!! :-D (stiti voi de cine zic, abisalilor ploiosi...)

Cai mai scute n-am insa pe rafturi, din pacate - de-ar fi atit de simple cararile Ascensiunii :star: ca lifturile, le-ar accesa si ciorile cu lift incorporat in palatele cu turnuletze. :lol:

Ca sa nu se dilueze insa efectul marketingului pina-n (prima)vara, o sa va mai servesc totusi si alte fragmente scurtissime.
Efectul secundar ar putea fi si unul de iesire (partiala macar) din ceatza. 8-)

[fiulploii]

I-am zis bunicii ce ai scris mai sus  :lol:
A zis sa iti transmit ca nisipul curge in clepsidra  :-D
 

[Xanadron]

I-am zis bunicii ce ai scris mai sus  :lol:
A zis sa iti transmit ca nisipul curge in clepsidra  :-D

Zi-i bunicii tale scotiene ca aterizeaza strabunica mea calare p-un mop mag-lev pe la ea :-D daca ma mai ameninta - strabunica daco-getica :lol: ce-i si mai dracoasa, desi nu la fel de scottish-chitroasa.

Ca sa nu-mi pierd insa pina atunci paltalonii, ete un alt mic fragment:

[....]      Nu adormise atât de repede precum sperase după o zi destul de încărcată, poate și din cauza încercării de procesare a schimbului de idei cu atât de greu definibila entitate numită Flora. Toate concluziile lui, deși tranzitorii deocamdată, convergeau spre confirmarea cunoscutului adagiu ezoterist "Nu suntem fiinţe materiale aflate în căutarea experienţelor spirituale, ci spirite care şi-au asumat experienţa de a fi umani." Ultimul gând ce-i alungase somnul fusese o confruntare între mai vechile zvonuri privind adevăratele motive ale ascunderii "agendei OZN" și indicațiile primite aici pe tema controlului capacității de a concretiza modele mentale. Afirmațiile fostului ofițer ONI (Office of Naval Intelligence) George Hoover privind celebrul caz Roswell din 1947 îi păreau acum întemeiate: presupușii extratereștri "recuperați" atunci de armata americană veneau realmente din viitorul nostru și nu degeaba susțineau că și noi, strămoșii lor așadar, posedam capacitatea de a manipula în mod direct realitatea înconjurătoare. Unica, dar marea problemă ar fi rezidat însă în lipsa măiestriei omenești de a ghidona cu finețe aceste talente și implicit în haosul pe care l-am fi putut crea – evident că numai în cazul când prea mulți dintre noi ne-am fi activat puterile aproape demiurgice.
      Somnul îl cotropi totuși într-un final, deși cu halucinări imaginative la fel de acut resimțite ca în "realitatea" din noua lui lume. La modul poetic s-ar fi putut spune că avea vise... într-un alt vis, dacă nu ar fi fost vorba de adevărate coșmaruri, mult mai terifiante decât în înțelesul pământean al cuvântului. Nu-i de mirare așadar dacă, la trezire, acea noapte i se va fi părut cea mai lungă din lungu-i șir de vieți anterioare. Și chiar a fost probabil o noapte petrecută "în afara timpului", fiindcă în cursul ei se derulase o bună parte din ultima-i existență încarnată. Una privită sau de fapt... trăită nu prin ochii și simțurile lui, ci prin acelea ale ființelor și/sau persoanelor cărora le făcuse cândva rău, cu sau fără intenție.

[abyss]

Da da DA !
Imi place ideea transpusa. Bravo mann! Ai de la mine un like x1000!

[fiulploii]

''Artistul este o creatură demonică...Este complet imoral, în sensul că va fura, împrumuta, cerşi orice de la oricine l-ar putea ajuta să-şi ducă munca la sfârşit".

,,Singura responsabilitate a scriitorului este arta lui. Un scriitor bun e nemilos. Are un vis. Un vis care îl chinuie atât de mult încât trebuie să scape de el. Nu are pace până nu face asta. (...) Dacă un scriitor este nevoit să-şi ,,jefuiască" propria mamă, atunci nu va da înapoi..."

,,Cel mai bun job care mi-a fost oferit vreodată mie a fost cel de proprietar de bordel. În opinia mea, este cel mai bun mijloc prin care poate lucra un artist. Îi dă libertate economică; are ce mânca, are un acoperiş asupra capului şi nu are de făcut decât câteva socoteli simple şi câteva drumuri la poliţie pentru a da mită. Locul este liniştit dimineaţa, adică în momentele în care se lucrează cel mai bine. Seara, există activitate socială din plin, dacă vrea să participe, ca să nu se plictisească... Din experienţa proprie am învăţat că tot ce am nevoie pentru munca mea sunt hârtia, tutunul, mâncarea şi niţel whiskey".

William Cuthbert Faulkner
 

[zana@M]

Continui ce a scris fiulploii...

Mai intai de toate iti trebuie mult talent
Munca multa si nopti pierdute, evident
Un pic de nebunie – sa iesi din peisaj
Multa ambitie sa iti creezi pasaj
Prin rinduri de oameni ce nu te lasa
Sa ajungi unde ti-e locul ,pe masa
In loc de mincare , foi imprastiate
Printre rinduri se pot citi idei uitate
Ale unei minti ce iese din tiparul obisnuit .


Succese depline la grabnica lansare a carti(trilogiei) :star: :star: :star: :star: