Intoarcerea la Principiu

[mm]

  Departe de mine gandul de a contesta valori (filozofice) precum Guenon sau alte tipuri de valori. Luand insa in serios/in analiza/ spusele sale constat urmatoarele:

- In primul citat, reprodus de mr, "dilema" Raului/Binelui este o falsa dilema, in opinia mea. Pentru propria-mi argumentatie voi porni de la afirmatia,

dar, daca creaturile pot alege intre Bine si Rau, inseamna ca ambele existau deja, cel putin in principiu,

si imi permit parerea ca Binele si Raul nu preexista ci sunt doar niste insusiri ale unei Manifestari (Ciclice), pe care noi le definim in raport cu interesele noastre (sau in general, in raport cu un etalon). Ca sa devin inteligibil vreau sa spun ca pentru mine Rau este sa stau sub apa mai mult de trei minute in timp ce pentru pesti (acesta) Bine este. Este Rau pentru pesti sa zaboveasca pe uscat mai mult de trei minute (desi acest "rau" e un "bine" pentru pescarul norocos :-D).

  Ca sa fiu sincer, cred ca binele si raul sunt notiuni folosite de om si pentru a-si ascunde anumite hibe personale. Sunt convins ca in cazul efectuarii unei alegeri, persoana care alege o directie in actiunea sa si da de bucluc nu va spune "eu am gresit, eu am ales gresit" ci va spune "am dat de Rau". Respectiv, rareori va spune "(din intamplare) am dat de Bine" ci va prefera sa spuna "m-am descurcat".   
Cred ca Binele si Raul (umane) pot fi definite tocmai pe baza conceptului de alegere.
  La nivel de sistem, pe baza notiunii de sistem (existent obligatoriu in dezvoltare), Binele si Raul pot fi definite functie de supravietuirea sistemului (viu). Etc.

- Daca facem observatia ca se adevereste sistematic ca lumea noastra e alcatuita din unde in eter prin insusi faptul ca noi constatam sistematic ca toate fenomenele lumii inconjuratoare sunt compuse din oscilatii (inseriate, paralele sau compuse, etc.), atunci, datorita faptului ca o oscilatie este sinonima si cu o transformare ciclica/repetata/ intre doua aspecte [electric/magnetic, yin/yang, etc.] cu caracter aparent antagonic, si mutam studiul filozofic (al lui Guenon; al binelui si raului dar nu numai) pe cadrul acestei "realitati" oscilatorii, o oscilatie intre doi poli, vom vedea ca aspectele (categoriile filozofice) si proprietatile (insusirile filozofice) sunt clar definibile (pe acest cadru) si deloc amestecabile. Ba mai mult, respectivul studiu filozofic, odata fixat pe caracterul oscilatoriu al lumii, deci delimitat la un areal finit, nu va mai permite aducerea instanta de diferite ipoteze "din afara", oricate si de oriunde (inclusiv din latina), care sa paradoxeze contextul (la inceput inteligibil) al afirmatiilor studiului filozofic aplicat, nu va mai permite eterogena lor amestecare. Ba chiar, citindu-l pe Guenon, - scuzata-mi fie marturisirea - am senzatia corbului aflat in fata vulpii, din fabula cu acelasi nume (cred). 

  Am dat exemplul de mai sus pentru a sublinia caracterul amestecat de premize si notiuni, adevaruri, etc., pe care Guenon le impleteste indemanatic intr-o logica aparenta. In acest sens privesc la al doilea citat reprodus de mr si constat:
  Perfectul si Imperfectul nu este obligatoriu sa se produca unul pe celalalt, mai ales ca cele doua notiuni sunt -iarasi- doua insusiri si nu sunt doua categorii, fiinte, entitati, (capabile de reproducere). Pe de alta parte, Qian si Kun sunt perfectele insesi, ba si opuse una alteia, si se transforma una in alta trecand prin faze "imperfecte". Rezulta de aici ca daca pui stampila pe un aspect si-i spui Perfect, insemna ca toate celelalte sun Imperfecte? Tot restul citatului este o insiruire aparent logica de nonsensuri.

De altfel, admitand creatia "ex nihilo", ar insemna sa se presupuna neantizarea finala a fiintelor create, caci ceea ce a avut un inceput, trebuie sa aiba si un sfarsit, nimic nefiind mai ilogic decat sa se vorbeasca despre nemurire intr-o asemenea ipoteza; insa creatia astfel inteleasa nu e decat o absurditate

Nu e obligatiru ca ceea ce a avut un inceput sa aiba si un sfarsit. De ex. apa izvoraste si se face rau, curge si se varsa in mare, devenind mare (balta), se evapora devenind abur, atmosferic si totusi nu se sfarseste, ramane apa. Creatia nu este o absurditate ci doar gandirea noatra limitata intalneste niste realitati ce (nu incap in ea si) sunt declarate absurditati, gandirea noatra la o adica "emana" absurditati. Etc.

[abyss]

Gandirea noastra clar e lacunara in anumiti termeni si in mod vadit fabrica absurditati in anumite conjuncturi. De aceea mai nou oarecum, testez o atitudine diferita in luarea deciziilor. Ma bazez pe ceea ce SIMT  si nu pe ceea ce cred vixavi de o anumita chestiune. Gandirea imi spune clar sa nu fac cutare lucru insa atunci cand comut observatorul pe simturi se schimba treaba. Am avut o rata de succes in decizii de peste 90%. Totul porneste de la a incepe sa observi ce simti vizavi de un obiect sa zicem, si mai putin de a incerca sa gandesti ce anume crezi despre el.

[Urban]

The Roots of Psychological Disorder

Absolut superb, recomand!

[zana@M]

Am citit intrebarile si raspunsurile-- Cine sunt EU ? – Ramana Maharshi si ,m-am oprit la aceasta intrebare si raspunsul ei pentru a va relata ce mi s-a intamplat cu 20 de ani in urma .Ma simt vinovata si acum deorece puterea mintii mele a dus la ceva ce n-as fi vrut sa se intample.

S.P.: Care e natura minţii?

Bh.: Mintea constă numai din gânduri. Ea e o formă de energie. Se manifestă pe ea însăşi ca lume. Când se cufundă în Sine, atunci are loc realizarea Sinelui; când îşi face apariţia, se iveşte instantaneu şi lumea, iar Sinele nu e realizat.
http://ralucabogdana.wordpress.com/2012/07/24/cine-sunt-eu-ramana-maharshi/

Trebuia sa vina la mine din Timisora unchii mei ,nu ma vizitase de multi ani si doreau sa ma vada .
Cand am primit telefon si mi-a spus pe data de... suntem la tine am crezut ca cerul va caadea pe mine.Eram intr-o situatie extraordinar de dificila nu doream ca ei sa vina acum .Atunci m-am rugat din tot sufletul sa se intample ceva ca ei sa nu ajunga la mine ,am plans si ma rugam in continuu .
Trebuie sa va spun ,unchii mei n-au mai ajuns la mine deoarece exact in aceeasi zi cand trebuia sa vina spre mine ,unchiul a murit ,a facut infarct (de aceea ma simt vinovata si astazi)
Oare puterea mintii mele sa fii contribuit la tragedie???

[abyss]

Dar daca in subconstient cumva simteai raul ce va urma si in mod inconstient ai dorit ca ei sa nu vina?
Ce a fost a fost. Priveste inainte, nu e nimeni nemuritor. Fa sa conteze timpul pe care il mai ai. Conteaza cum traiesti si nu ce anume faci.
Frumos linkul pus de tine. Multumesc!

[fiulploii]

   Tind sa cred ca intoarcerea la principiu este intoarcerea la linia temporala primordiala care nu este totuna cu alunecarea din Matrix .
  E doar o impresie.

[mr]

   Tind sa cred ca intoarcerea la principiu este intoarcerea la linia temporala primordiala care nu este totuna cu alunecarea din Matrix .
  E doar o impresie.

Asa cred si eu.
Si mai cred ca e o conditie esentiala pentru ca procesul alunecarii din Matrix sa fie posibil.
Poate la nivelul acela, intrarea/iesirea din Matrix sa fie ceva obisnuit precum trecerea printr-o usa, dintr-o camera in alta.

[fiulploii]

Oare de ce sunt "asaltat" in ultima vreme de tot felul de informatii care duc spre arhonti sau arhoni sau Archoni ? Exista cu alte cuvinte un "trend" in aceasta direcție?
   Ce vreau sa zic de fapt este ca întoarcerea la principiu este o iluzie pt ca principiul însuși este iluzoriu , el nu permite decât o învârtire in cerc cu speranța iluzorie de mai bine referitor strict la om .
   Iar asta se întâmpla pentru simpla regenerare a hranei care suntem... de ceva timp .

   Eu propun sane ferim de întoarcerea la principiu fiindca ne menține in sistemul acelei matrici . Si la drept vorbind nu ne-am depărtat de principiu, de aceea suntem înca aici .
   Părerea mea...

[fiulploii]

Recitii subiectul, interesant.
Principiul sau Acasa exista insa aria lui de activitate pare a fi "locala", aici, acum si atat. E la fel ca exemplul cu marul. Avem un mar si avem in el un vierme f mic si f destept astfel incat viermele incepe sa sape tunele in mar dar fiind el "dastept" tunelul nu se intersecteaza niciodata. In aceste conditii viermele poate sa sape la infinit. Avem deci un caz de univers marginit(de o suprafata) si implicit care are o forma dar infinit. Cam asa cred ca este si cu universul nostru. Principiul e valabil doar aici. Iesind dai in altceva, unde exista altii, specifici altui Principiu. Si tot asa, zi de vara pana seara. Problema e cu cine sau cu ce e in spatele principiilor.

Ca sa se inteleaga mai bine ar trebui sa legam toate astea de "p-arapsi" fiindca asta e calea de a schimba realitatea ( din interiorul ei ) dupa mai multi autori sau dupa oarece experimente ce pot fi facute de aproape oricine.

S-ar putea , zic s-ar putea, ca baronul Munchausen sa fi avut dreptate cand a zis ca s-a scos din mlastina singur tragandu-se de par in sus :)