Reinvatzarea modestiei... constructive

[Xanadron]

Ma gindeam ca n-ar strica un topic care sa ne reaminteasca adevaratele proportii ale oamenilor la scara galactica - "trestii ginditoare" clar importante, dar deloc unice in virtejul imensului Univers. :planet:

Sa incepem cu proportiile Terrei pe linga Venus, Marte, Mercur si Luna:



...continuind cu "gigantii" Jupiter, Saturn (fara celebrele inele aici), Uranus si Neptun pe linga precedentele:

[mr]

...si analogia poate continua marind colosal proportiile:

[StarDust]

Si un film...  :

Enjoy!

[Xanadron]

Asa-i, putem continua aproape la infinit... lectia.
Multzam de completari deci! :rainbow:
Hai sa nu sarim totusi peste raporturile dimensionale relative Soare/planete (m-au fugarit ceva trebi si-a trebuit sa intrerup "povestea"):



...continuind in grafica clasica (mi se pare un pic mai sugestiva decit filmul) cu Sol si fratii lui mai mari - unii de pina la sapte miliarde de ori mai mari ca volum, desi se pare ca masa celor mai mari stele n-ar depasi-o "decit" de 200-300 de ori pe cea a Soarelui:



...si tot asa:





Si, in fine, fiindca totul are un final (oare? :-D) o comparatie directa Soare-VY Canis Majoris - cea mai barosana stea cunoscuta.... deocamdata cel putin. :star:

[adrian75]

In comparatie cu VY Canis Majoris,,,,,Terra este doar un fir de praf,insa aici pe acest fir de praf existam noi,civilizatia umana....care din cele mai vechi timpuri ne-am indreptat ochii catre stele si printre altele...am descoperit-o si pe VY Canis Majoris. Sunt convins ca intr-o zi,noi oamenii vom zbura pana la aceasta gigantica stea,sta in firea noastra sa facem asta. Evident,mai intai trebuie sa ne depasim conditia actuala si sa ne deschidem mintile si sufletele catre stele apoi incet incet vom incepe aventura noastra cosmica...de data asta va fi una adevarata si am certitudinea ca nu vom fi singuri! ( imi cer scuze pt comentariul cam off-topic).

[darksid3]

Ironia dureroasa e ca pe acel "fir de praf" exista niste creaturi ce cred ca-s buricul Universului sau singurele forme de viata  :wink:

[Xanadron]

Culmea e - vorba rabinului - ca amindoi aveti cumva dreptate!  :lol:
Fiindca clasica intrebare "marimea chiar conteaza?" :roll: are atitea interpretari...
Unele legate de Energie (de ex. o bomba nucleara comparata cu un vagonet de carbuni), iar altele - de planuri mai subtile.

Terra e clar importanta in concertul universal al Materiei (care contine si destule... cacofonii simpliste) prin complexitatea Vietii gazduite aici.
Totul are fara indoiala un rost in Univers, inclusiv "gigantii gazosi". :planet:
Categoria structurilor... inteligente imi pare totusi superioara haosului initial din care decurge - OK, sint si filosofi care sustin altceva - iar minunea binomului Materie/Spirit numita OM (sau... humanoizi, :-) inclusiv "supraveghetorii" pentru care sintem atit de pretiosi) ascunde inca profunzimi nebanuite.

Sintem deci cumva neimportanti si extrem de importanti simultan - diamante nascute din carbon, inca in curs de slefuire... :star:

[Guest]

Planetele si stelele sunt ca niste celule vazute la scara asta, la fel cum sunt celulele din corpul nostru.
Suntem un organism cu totii, iar intr-un organism nici o celula nu e mai importanta decat alta, pentru ca afectarea uneia va afecta intregul organism.( ce filozofii m-au apucat :D)
Daca unii au probleme cu ego-ul( toti avem , mai mult sau mai putin), ei se auto-cenzureaza in explorarea noilor idei.
Trebuie sa ne simtim ca parte a intregului, nu mai mici sau mai mari.

[mr]

Sintem deci cumva neimportanti si extrem de importanti simultan - diamante nascute din carbon, inca in curs de slefuire... :star:

Adevar graiesti Xanadron!
Am ajuns, la un moment dat, sa-mi imaginez spiritul uman ca un diamant mare cu multe multe fatete, unele slefuite, altele mai putin slefuite in functie de "varsta" si experienta spiritului. Stralucirea si reflexiile unui diamant bine slefuit sunt extraordinare asemenea unui spirit patrunzator si bine cizelat.
Creeatia este extraordinara si coplesitoare in profunzimea ei. Corespondenta si raporturile directe de marime se topesc in aceasta profunzime lasand loc Unicitatii.

Ego-ul are un rol foarte important in procesul de redescoperire a creeatiei. Auto-cenzurarea este temporara si nu se limiteaza la o singura existenta fizica. Dar ce mai conteaza cand e vorba de mii, sute de mii, poate milioane de ani lumesti in aceasta evolutie a spiritului?
"ªi aceasta una sã nu vã rãmânã ascunsã, iubiþilor, cã o singurã zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani ºi o mie de ani ca o zi." IIPetru 3:8

[rontzo]

Binevenit topic-ul :p

[Xanadron]

Perfect ontopic e si "diaporama" asta nu doar interesanta, ci si distractiva - pe care ne putem juca cu scala obiectelor / fiintzelor / astrelor / galaxiilor din Universul macro pina la yotta-metri si gigaparseci, dar si cu micro-dimensiunile subparticulelor (alea banuite cel putin):

http://apod.nasa.gov/apod/ap120312.html

Jucaria e functionala vad din martie 2012, dar abia acum am descoperit-o - uite ca pin'la urma e buna si NASA la ceva... :wink:

[maura]

Frumos , educativ si ...meditativ. Mi-a adus aminte brusc (o amintire veche ) de  asemanarea cu o "calatorie" vizuala privind o Yantra.
Am gasit ceva asemanator salvat mai demult.

[Xanadron]

Sonda merigană Juno a început, după trei ani de călătorie, transmiterea de imagini detaliate ale lui Jupiter.

Gigantul gazos n-a mai fost observat cu atîtea detalii ca pînă acum (de către noi, evident, că piloții Breakaway :ufo: și NAZA îl știu ca pe buzunarele contribuabililor ce finanțează fără să aibă habar atîtea black-projects), iar tabloul furtunilor(magnetice?) animând stranii straturi non-miscibile (?) cu vînturi de +600 km/h e impresionant... și impresionist cumva.

Demult, RV-istul de top Ingo Swann zicea din cîte-mi amintesc c-ar întrezări cristale aparent inteligente :-o circulînd suspendate-n atmosfera lui Jupiter Tonans, dar n-o să mai dezvolt aiureli d-astea, rostul creării sistemului solar de către IT-istul-șef :star: fiind după unii doar să ne testeze vanitatea. Sau, mai rar, modestia. :wink:

[prodcomb]

Sateliţii îl mai umbresc din când în când pe marele Jupiter. :)