Dincolo de oglinda

[loreley]

                    Stim, cu totii ca , atunci cand  moare cineva  oglinzile  din  casa  sant acoperite.
Se    spune ca sufletul raposatului privindu-se in oglinda,ramine captiv...si nu mai paraseste acea casa.Voi  ce  parere  aveti?  E  superstitie sau ...?  Eu  zic ca  e  superstitie  .Mai  jos  am luat  de  pe  net  despre oglinzi...




ªamanii Tungus, marii specialiºti al dialogului cu lumea de dincolo Magica lume ascunsã in luciul adanc al oglinzilor i-a fascinat dintotdeauna pe oameni. Aparent un simplu obiect menit sã ne reflecte infãþiºarea, oglinda a fost folositã incã din vremuri biblice ca o poartã de comunicare cu lumea spiritelor, cu tãramul de dincolo. Practicã oculta, oficiatã mai ales de magi, vrãjitori ºi ºamani, cãlãtoria in lumea oglinzii are o continuitate ºi o varietate surprinzãtoare de-a lungul istoriei. Informaþiile legate de aceastã problemã ne vin din literaturã, din mitologie, din religie, din politicã, ba chiar ºi din viaþa cotidianã. ªi chiar dacã aceastã istorie sare uneori peste secole intregi, totuºi este clar cã folosirea oglinzilor pentru intalnirea cu spiritele defuncþilor a jucat un rol important, incã de la inceputurile umanitãþii. Informaþii legate de practica prezicerii apar incã din Vechiul Testament. In prima carte a lui Samuel se spune cã regele Saul i-a gonit pe toþi prezicãtorii din Israel, ordonand apoi sã fie ucis oricine va face sã aparã vreun spirit. Iatã insã cã mai tarziu, cand a avut nevoie ca defunctul sãu mentor, regele Samuel, sã-l in-drume intr-o hotãrare pe care trebuia sã o ia, Saul s-a deghizat ºi a mers la En-Dor, o localitate unde trãia o prezicãtoare, pe care a silit-o sã cheme spiritul lui Samuel, conducãtorul profet al lui Israel. Satul En-Dor este situat pe un munte ciuruit de peºteri ºi grote, locuri legate adesea de evocarea spiritelor. Dar iatã pasajul incriminat: "Atunci Saul a zis slujitorilor lui:Cãutati-mi o femeie care sã cheme morþii, ca sã ma duc s-o intreb». Slujitorii lui i-au zis: «Iatã ca in En-Dor este o femeie care cheamã morþii». Atunci Saul s-a schimbat, a luat alte haine ºi a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul a zis: "Spune-mi viitorul chemand un mort ºi scoalã pe cine-þi voi spune» (...) Femeia a zis: «Pe cine vrei sã-þi scol?». ªi el a rãspuns: «Scoalã-mi pe Samuel» (...) Femeia a zis lui Saul: » Vãd o fiinþã dumnezeiascã sculandu-se din pãmant». El i-a zis: «Cum este la chip?». ªi ea a rãspuns: «Este un bãtran care se scoala ºi este invelit cu o mantie»." (I Samuel 27,28) Intruchipat aievea, spiritul lui Samuel ii profeþeºte lui Saul pierderea regatului ºi venirea la domnie a lui David. Oare cum a facut femeia din En-Dor sã aparã spiritul lui Samuel? Deºi Biblia nu descrie cu precizie metoda folositã de ea, nu este imposibil sã se fi folosit o oglindã, o suprafaþã de apã sau un obiect strãlucitor, pe care ar fi putut sã aparã o viziune. Procedeul nu ar fi izolat. Tot in Vechiul Testament se vorbeºte despre niºte vase de argint folosite ºi pentru hranã, dar ºi ca oglinzi pentru profeþii.


Tradiþia ºamanicã
Antropologii care au studiat culturile ºi ritualurile tribale afirmã cã, in cadrul lor, invocarea spiritelor era facutã prin metode asemãnãtoare celor din Vechiul Tesþament. In Siberia, de exemplu, ºamanii Tungus foloseau oglinzile de cupru pentru a "chema spiritele". In limba lor, cuvantul "oglindã" deriva dintr-o rãdãcinã care desemna sufletul sau spiritul, oglinda fiind consideratã receptaculul spiritului. Nenumãrate studii ruseºti ºi occidentale au dovedit cã ºamanii erau capabili sã vadã spiritele defuncþilor, concentrandu-ºi privirea pe acele oglinzi de cupru. Scopul ºamanului era sã rezolve problemele vieþii cotidiene cu care se confrunta intreaga comunitate - rãzboaie, secetã, epidemii. Intr-o perioadã istoricã revolutã, Malgaºii din Madagascar chemau spiritele defuncþilor in cadrul unor ceremonii elaborate. De foarte multe ori, ei vorbeau despre spiritele pe care le vãzuserã sau despre ce le spuseserã acestea. Ceremoniile debutau intotdeauna prin apariþia spiritelor pe niºte suprafeþe lucioase de apã. Ca ºi in pasajul din Odiseea, in care Homer descrie viziunile lui Ulise, indienii pawnee din America de Nord citeau viitorul in picãturile de sange. Metoda lor de a obþine viziuni in oglinzi era asemãnãtoare cu cea a grecilor. Cand un membru al tribului omora un viezure, cel mai bãtran om din sat il jupuia in timpul nopþii, vãrsandu-i sangele intr-un vas ºi apoi copiii erau indemnaþi sã-ºi contemple chipul in luciul roºiatic al lichidului. Dacã se vedeau apãrand cu pãrul alb, aceasta insemna cã vor trãi panã la bãtraneþe. Dacã imaginea era intunecatã ºi neclarã, insemna cã vor muri de boalã. Dacã nu apãrea nici un fel de imagine, copilul urma sã fie ucis de mana unui duºman. La Fez, in Maroc, pentru chemarea spiritelor defuncþilor e folosit panã in ziua de astãzi un recipient plin de apã. In Egipt, se ghiceºte curent in picãtunle de cernealã, la fel cum Ulise ghicise in sange. Dee Halde, un mare cãlãtor al secolului al XVIII-lea, care a ajuns panã in China, povesteºte cã prezicãtorii taoiºti citeau intr-un vas cu apã evenimentele care urmau sã agite imperiul. Tuluºii din Africa ghiceau viitorul intr-un vas ce aparþinea vrãjitorului, umplut cu apa neinceputã. Innordul Americii ecuatoriale, ºamanii diagnosticau maladiile intr-o oalã cu apã clocotitã. Dar cea mai surprinzãtoare utilizare a oglinzii apartine tri- bului Nkomis de la Capul Lopez. Ritualul oglinzii le este acolo rezervat in exclusivitate bãrbaþilor: dupã un post prelungit, cel care urma sã fie iniþiat era inchis intr-un bordei. In partea din spate a acestuia se gãsea o statuie de lemn. Sub ea se aºeza un pachet in care erau stranse ose- mintele unui om care murise de mult. In faþa statuii se afla o oglindã. Celui care era iniþiat i se cerea sã se uite in oglindã panã ce va ve-dea apãrand faþa unui bãrbat. Cand acest lucru se intampla, i se cerea sã descrie ceea ce vãzuse. Dacã reuºea sã descrie defunctul ale cãrui oseminte fuseserã aºezate sub statuie, trecea la stadiul urmãtor al iniþierii, cu ºanse mari de a deveni magul comunitãþii. Intr-o lucrare recentã asupra proprietãþilor plantelor medicinale, Richard Evans Schultes ºi Albert Hoffman, cei doi chimiºti care au desco-perit LSD-ul, vorbesc despre un trib din Africa de Vest care intrã in legãturã cu morþii prin intermediul unei plante ºi al unei oglinzi. Cei care au viziuni in oglindã consumã in prealabil cantitati mari din acea plantã numitã Iboga. Membrii tribului Bwiti le-au povestit cercetãtorilor cum combinatia dintre acea plantã misterioasã ºi oglindã le "deschidea capul", astfel incat spiritul lor putea sã ajungã in "þara morþilor". Iatã un scurt poem in care un membru al acestui trib povesteºte, dupã puterile lui, experienþa pe care a trãit-o: "am mers pe un drum lung/in inima unei paduri profunde./ Am ajuns la o bariera de fier negru./ In faþa acestei bariere de care nu puteam sa trec/ Am vãzut o | mulþime de oameni intunecati./ Nici ei nu puteu paºi dincolo./ In departare... era o luminã vie./ In jur erau multe culori./ Dintr-o data, tatal meu,transformat in pasãre/A venit din inaltul cerului./ Mi-a dat numele de Eboka./ ªi am zburat in urma lui, trecand de bariera de fier". Oglinda lui Aladin ºi nimfele lui Numa Tema spiritelor invocate prin intermediul oglinzilor a aprins imaginaþia literarã ºi a altor culturi, in afarã de cea greceascã. Multe dintre poveºtile cuprinse in "O mie ºi una de nopþi" descriu experiente oculte cu oglinzi. Sã luãm drept exemplu povestea lui Aladin ºi a lãmpii sale fermecate. In ea nu se vorbeºte despre spiritele defuncþilor, ci de alt fel de apariþii, numite "genii", niºte entitãþi extrem de bizare, care aveau capacitatea de a indeplini dorintele celui care avea ºtiinþa de a le elibera din lãmpile unde erau þinute ca prizonieri.
Mama lui Aladin a fost primul personaj din "O mie ºi una de nopþi" care a aprins o lampã cu nisip ºi a vãzut apãrand un geniu "uriaº ºi respingãtor". Spune-mi ce doreºti, stãpanã, sunt sclavul tãu, indatorat celei care m-a eliberat din lampã", i-a spus el. Mama lui Aladin a fost aºa de speriatã, incat l-a implorat pe fiul ei "prin laptele cu care l-a hrãnit" sã arunce cat mai departe acea lampã. Este posibil ca, atunci cand a lustruit lampa, femeia sã fi fãcut sã strãluceascã acea suprafaþã reflectorizantã in care geniul a apãrut ca intr-o oglindã. Apoi el a pãrãsit suprafaþa pentru a se proiecta in vãzduh.
Pe vremuri exista o practicã numitã "lampadomancie", care consta in cititul in lãmpile de metaL Lãmpile cu ulei din India deveneau niºte oglinzi excelente, in clipa in care erau aprinse. La fel sunt ºi vechile oglinzi ale lãmpilor cu gaz romaneºti, menite sã amplifice puterea flãcãrii. In vechile ritualuri ale þiganilor din Ardeal, lampa cu oglindã din metal lustruit era folositã adesea in facerea ºi desfacerea vrãjilor.
Pe vremea lui Numa Pompilius, al doilea rege Romei, mitologia romanã era populatã de "nimfe", niºte creaturi ivite din ape, un soi de spirite care ieºeau din oglinda izvoarelor limpezi sub razele lunii. In scrierile Sfantului Augustin, acesta se referã in mod explicit la faptul cã impãratul roman Numa Pompilius practica spiritismul vizual pe luciul apei: "insuºi Numa, cãruia nici un profet nu-i vorbise de Dumnezeu, practica voluntar hidromanda, fãcand sã iasa din apã spiritele carora li se inchina". ("Oraºul lui Dumnezeu")


Celþii ºi prezicerile in oglindã
Intr-un manuscris celt, datand din secolul al XII-lea, se povesteºte ceea ce i s-a intamplat lui Lludd, rege al Bretaniei, atunci cand a incercat sã-i prindã pe dragonii pe care i-a vãzut in luciul unui vas plin cu apã. Strigãtul acestor dragoni era aºa de cumplit, incat "bãrbaþii se albeau la faþã ºi iºi pierdeau puterile, femeile insãrcinate avortau, bãieþii ºi fetele iºi pierdeau cunoºtinþa, iar animalele, copacii, pamantul ºi apele deveneau sterile". Aceºti dragoni reprezentau o ameninþare atat de mare pentru pãmanturile lui Lludd, incat acesta a fost constrans sã gãseascã o cale pentru a-i alunga. Sfatuindu-se cu fratele lui, regele Franþei, acesta i-a spus cã acei dragoni puteau fi facuþi sã aparã in luciul unui vas cu hidromel ºi puteau fi prinºi cu o bucatã de mãtase. "Vei arunca mãtasea peste ei", i-a spus monarhul, "ºi ii vei inchide intr-un cufar de piatrã, pe care trebuie apoi sã-l ingropi in locul cel mai sigur al regatului tãu." Lludd a facut intocmai, reuºind sã-i prindã pe dragoni ºi sã-i inchidã pentru totdeauna in capcana de piatrã. Povestea lui Lludd dovedeºte continuitatea istoricã a oracolelor infaptuite peste luciul unor vase cu apã, aºa cum se intamplã ºi in scena din piesa lui Shakespeare, "Macbeth", in care trei vrãjitoare fac sã aparã viziuni in vapori fierbinþi.
Evul Mediu avea ºi el ritualuri distincte, menite sã dialogheze cu spiritele, pentru a obþine informaþii necunoscute panã atunci. Cei care vedeau spiritele pe atunci erau bãieþii tineri. Procedeul prin care erau chemate facea parte din mijloacele medicinii epocii,,ºi nu este ex-clus ca inºiºi medicii sã se fi folosit de el. In opera sa capitalã, "Faust", Goethe menþioneazã unele dintre aceste tehnici. Gãsim acolo metode de folosire a oglinzilor, care permit demascarea hoþilor, experienþe extracor-porale, stabilirea diagnosticelor maladiilor, ba chiar o metoda care permite aducerea a nouã spirite prin intermediul unui pahar umplut cu apã de izvor.


Cand agentul 007 se uita in oglindã
Dar povestea cea mai fascinantã a viziunilor realizate in oglinzi ii aparþine unui englez, pe nume John Dee, un erudit al epocii elisabetane. Nãscut in 1527, la Londra descoperã din co-pilãrie plãcerea studiului, dar ºi a invenþiilor diverse, jurand cã iºi va consacra intreaga viaþã cercetãrii ºi carþilor. Ardoarea sa a fost recompensatã. La nouãsprezece ani, preda deja in mai multe universitaþi, mai ales in Franþa, unde numeroasele sale excentricitãþi erau apreciate mai mult chiar decat studiul fizicii ºi al matematicii in care cxcela. Astfel, intr-o imprejurare deosebitã, in timp ce studenþii sãi se pregãteau sãjoace o comedie de Aristofan, el a hotãrat cã punctul forte al spectacolului va fi un aparat cu efecte speciale - o insectã giganticã, care ar fi dat senzaþia cã zboarã cu adevãrat. Odatã pornitã, ea i-a amuzat pe unii spectatori, dar pe cei mai mulþi i-a ºocat. In clipa cand scarabeul a inceput sã se miºte, aceºtia au sãrit de pe sca- une, urland de groazã. Toatã viaþa sa John Dee a fost acuzat de vrãjitorie. Aceastã persecuþie permanentã il afecta aºa de tare, incat intr-o zi a cerut sa fie judecat, pentru ca nedreptatea sã ia odatã sfarºit. A ajuns chiar sã spuna cã ar fi fericit sã fie spanzurat, cu condiþia sã fie adusã dovada vrajitoriei sale sau a faptului cã "il invoca pe diavol". Reputaþia sa nu putea fi insã judecatã de nimeni, avand in vedere cã incã de la varsta de douãzeci de ani,era deja considerat in lumea intreagã drept un savant de renume ºi un expert in tehnicile maritime. A scris o lucrare de matematici care a devenit celebra, un tratat despre Euclid, ºi a inventat un aparat care le permitea marinarilor sã descifreze hãrþile marine. Spre apogeul vieþii, regina Elisabeta l-a angajat ca agent secret. Se spune cã era fascinatã de privirea lui Dee, care era poreclit "ochii". De aceea, cand semna mesajele secrete pe care le adresa reginei, desena douã cercuri alãturate, care reprezentau ochii sãi, urmate de un semn asemãnãtor cu cifra 7. Semnãtura sa semãna deci cu 007, codul lui James Bond, un alt agent secret al timpurilor modeme, aflat in slujba curþii regale a Angliei. In timp ce studia unele obiecte aduse de cãtre spanioli din Mexic, Dee a descoperit o oglindã din chihlimbar, care pãrea cã fusese folositã de cãtre azteci in scopuri divinatorii. A fost surprins cand a observat cã ea ii permitea sã obþinã viziuni de naturã transcedentalã ºi, in scurt timp, a folosit-o in slujba reginei, care nu a ezitat sã meargã intr-o noapte in laboratorul lui de alchimie, pentru a intra in iegãtura cu spiritele inaintaºilor incoronaþi. Casa lui Dee era in acelaºi timp muzeu, bibliotecã ºi laborator de cercetari oculte ºi astrologice. Adunase o grãmadã de obiecte stranii ºi avea una dintre cele mai remarcabile colecþii de cãrþi din Anglia. In ciuda rolului pe care l-a jucat pe langã reginã ºi a reputaþiei sale academice, oamenii din Londra l-au considerat intotdeauna un vrãjitor. Intr-o zi, in timp ce el era plecat intr-o cãlãtorie in afara þãrii, casa sa a fost luata cu asalt ºi incendiatã. Se spune cã, din locul in care se gãsea, Dee a vãzut incendiul care ii mistuia casa ºi cãrþile, in oglinda sa de chihlimbar, de care nu se despãrþea niciodata. In locuinþa distrusã, Dee amenajase o camerã specialã, unde chema spiritele prin intermediul oglinzii aztece, consemnand apoi viziunile pe care le avusese intr-un manuscris lung ºi detaliat, din care o parte a supravieþuit, printr-o minune, panã in zilele noastre. In el sunt descrise in amãnunt spiritele care apãreau mai intai pe sticla oglinzii, ieºind apoi din ea in vãzduh. Unul dintre acele spirite, o tanãrã pe nume Madimi, revenea mereu ºi se deplasa prin camerã, dialogand adesea cu Dee. Mult timp, erudiþii au þinut secrete relatãrile lui Dee, considerand cã experienþele sale sunt imposibile. Invocarea spiritelor n-a fost totuºi singurul scop al lui John Dee. Acest mare om de ºtiinþã se folosea de tot ce ii stãtea in putinþa pentru a ajunge la Dumnezeu. El spera cã prin comunicarea cu ingerii va reuºi sã-i reuneascã pe catolici ºi pe protestanþi intr-o singurã religie creºtinã, cea a dragostei universale. Cu toate cã autontãþile celor douã Biserici l-au ameninþat de multe ori ca va fi judecat pentru erezie, Dee a continuat sã vorbeascã in mod public despre aceste intalniri ale sale cu ingerii, prin intermediul oglinzii aztece. Dupã moartea reginei Elisabeta a fost indepãrtat de la curte ºi a murit aproape in sãracie, la Mortlake, in Surrey, in 1608. Dupã moartea sa, un manuscris preþios in care prezenta tehnicile obþinerii viziunilor in oglindã a dispãrut vreme de cateva zeci de ani. Printr-un miracol, a reapãrut intr-un magazin de peºte din Londra, unde era folosit ca ambalaj. Soarta lui ar fi fost, farã indoialã, dramaticã dacã un erudit n-ar fi descoperit din purã intamplare, cã pãstrãvul pe care il cumparase era invelit intr-un manuscris. Dar calãtoria in lumea oglinzilor abia a inceput.

[ariel]

                    Stim, cu totii ca , atunci cand  moare cineva  oglinzile  din  casa  sant acoperite.
Se    spune ca sufletul raposatului privindu-se in oglinda,ramine captiv...si nu mai paraseste acea casa.Voi  ce  parere  aveti?  E  superstitie sau ...?  Eu  zic ca  e  superstitie  .Mai  jos  am luat  de  pe  net  despre oglinzi...

si eu am crezut ca-i o superstitie si tarziu a reusit cineva sa-mi dea o explicatie credibila:
acoperirea oglinzilor in casa in care a murit cineva se face pe perioada, doar, a celor 3 zile cat persoana decedata se mai afla in casa pana la inmormantare si exprima durerea si respectul celor care-i sunt rude,aranjatul in oglinda(pieptanatul,fardatul,raderea barbii barbatilor etc) sunt actiuni care tin, se pare, de cochetaria umana deci.........e normal sa nu-ti pese de cat de bine arati atunci cand pierzi pe cineva drag 

[lylyt_ice]

 Am vazut ca prin mai multe tari s-a propagat ritualul acesta prin, care se acopera oglinzile. Se spune ca daca spiritul respectiv se priveste in oglinda se transcforma in strigoi. Asa si daca ar fii fost ceva real in aceste superstitii; ar fii trebuiit acum sa fie pamintul plin de strigoi... noile generatii nu mai respecta aceste reguli si plus de asta, sa nu uitam ce fac negrii americani:cind moare vreunul dintre ei,  fac mare distractie, cinta, danseaza, se imbraca ca la carnaval...si ? totusi nu se intimpla nimic anormal cu cei morti....

[loreley]

Santem de acord ca este o superstitie,dar o respectam cu totii.De ce?

[lylyt_ice]

  eu cred ca superstitiile sunt pur si simplu transmise oral din generatie in generatie...si fiecare l-e respecta din cauza fricii care il domina. Nerespectind regulile dictate de superstitii, omul este profund convins ca se v-a intimpla ceva rau...si intradevar, in functie de puterea fricii, chiar se intimpla ceva rau(si asta numai ca oamenii cred in acea superstitie)dar...! cu timpul noile generatii nu mai respecta si nu mai cred in aceste povesti, de aceea nici nu se mai intimpla nimic rau daca nu respectii regulile. Ajungem din nou la tema;puterea gindului ...si se pare ca ceea ce crezi cu adevarat, de aia ai parte!

[StarDust]

Noi, majoritatea habar nu avem de puterea care zace in noi, puterea subconstientului, aceasta poate face bine sau rau (mult) in functie de ceea ce credem noi. De fapt eu cred ca in mare parte noi ne scriem propriul viitor, mai mult sau mai putin constient,Tot de aceea un individ crescut intr-un sistem de credinte va avea experiente care se incadreaza in acel sistem... Nu cred ca se incadreaza in acest topic a dezvolta mai mult despre puterea subconstientului, dar cred ca in asta este totul, sau aproape totul referitor la natura noastra umana.