Exista multe locuri pe Pamint ce par a fi fost distruse de o explozie nucleara, dar cel mai uimitor dintre toate este Mohenjo Daro (,,Muntele Mortilor"), oras antic ale carui ruine au fost descoperite in al treilea deceniu al secolului trecut. Situat, astazi, pe teritoriul Pakistanului, Mohenjo Daro face parte dintr-un ansamblu de asezari apartinind asa-numitei civilizatii Harappa, cunoscuta si sub numele de civilizatia Vaii Indusului. Unul dintre cei care si-au dedicat viata studierii acestor ruine este englezul David W. Davenport, care, dupa 12 ani de cercetari, a publicat, in 1979, o carte cu titlul ,,Distrugere Atomica – 2000 i.Hr.", volumul fiind construit pe ipoteza ca Mohenjo Daro nu a cazut in ruina cu trecerea timpului, ci sfirsitul sau a fost consecinta unei deflagratii nucleare.
Priveliste macabra
Povestea extraordinara a Muntelui Mortilor porneste de la descoperirea primelor ruine si arata ca, o data cu scoaterea la lumina a vestigiilor vechii asezari, arheologii s-au pomenit in fata unui crater cu un diametru de aproape 50 de metri, in interiorul caruia totul, inclusiv piatra, este topit sau cristalizat ca si cum ar fi fost pirjolit de o temperatura uriasa. La marginea acestui crater, caramizile sint topite si sudate intre ele pe partea dinspre locul presupusului impact. Cercetatorii exclud din start posibilitatea ca zona sa fi fost pirjolita de eruptia unui vulcan, intrucit nu exista nici unul in apropiere.
Sute de schelete
Zona devastata se intinde pe o arie avind diametrul de trei kilometri. La tot pasul se intilnesc pietre negre, bucati diforme dintr-un soi de piatra care au dat mult de gindit arheologilor, pina cind s-a descoperit ca e vorba de fragmente de vase ceramice, topite unele intr-altele, probabil in urma supunerii la aceeasi uriasa temperatura. Atunci cind excavatiile au ajuns la nivelul strazilor, arheologii s-au confruntat cu o priveliste macabra. In pozitii care dintre care mai stranii, au fost gasite sute de schelete.
Civilizatie avansata
Descoperirile de la Mohenjo Daro nu sint nicidecum singulare. Aceleasi scene apocaliptice se intilnesc si in orasul vecin, Harappa, unde, de asemenea, s-au gasit schelete pe strazi. Sapaturile arheologice le-au permis cercetatorilor sa afirme ca civilizatia Harappa era foarte avansata. Orasele din regiune sint construite dupa un plan riguros, cu strazi drepte ce se intretaie perpendicular. Casele au sofisticate sisteme de canalizare, superioare celor ce pot fi intilnite in prezent in multe orase ale Indiei si Pakistanului. Cine au fost insa intemeietorii acestor orase, nu se stie.
Nivel ridicat de radioactivitate
In comunitatea stiintifica exista o nesfirsita dezbatere privind vechimea civilizatiei Harappa. Metodele traditionale cu radio-carbon au aratat ca ruinele dateaza cam din anul 2500 i.Hr., dar, luind in calcul efectele unei presupuse explozii nucleare, riscul unei erori este foarte mare. Unii autori avanseaza ideea ca razboiul nuclear care a distrus aceste civilizatii a avut loc acum 8.000-12.000 de ani. Cazul a fost studiat in secolul trecut de mai multi savanti sovietici, care au descoperit ca scheletele au un nivel ridicat de radioactivitate. Intr-una din aceste locatii a fost gasit un schelet cu un grad de radioactivitate de 50 de ori mai mare decit cel normal.
O alta marturie
Un strat de cenusa radioactiva a fost descoperit si in apropierea orasului Rajasthan din India, unde, din aceasta cauza, proiectul de construire a unui nou cartier a fost suspendat. De altfel, orasul in sine are o nedorita faima in ceea ce priveste incidenta cazurilor de cancer si de copii ce vin pe lume cu diverse malformatii. O alta marturie peste timp a unui razboi nuclear in India antica este uriasul crater Lonar, situat la citeva sute de kilometri de Bombay si avind un diametru de 2.154 de metri. In intreaga zona nu exista nici un fel de resturi ale vreunui meteorit si, potrivit savantilor, Lonar este singurul crater intr-un strat de bazalt, roca fiind supusa unui soc intens, cu o presiune mai mare de 600.000 de atmosfere, in stare sa modifice insasi structura sa. Semne ale unui razboi devastator din antichitate pot fi intilnite si in alte colturi ale lumii, printre care enigmaticul desert de sticla libian, situat in apropierea platoului Saad.
Sticla verde
Cind prima bomba atomica a explodat in New Mexico, datorita caldurii extraordinare, nisipul desertului s-a transformat in sticla verde. In secolul trecut, mai multe descoperiri arheologice, din diferite zone ale globului, au scos la iveala si alte straturi de astfel de sticla. Vechi insa de mii de ani. Descoperit in 1932 de arheologul Patrick Clayton, desertul de sticla se intinde pe o arie foarte larga, masurind 130 de kilometri in lungime. Latimea ajunge pe alocuri la 53 de kilometri. Numele sau provine de la faptul ca intinderea arida este presarata cu bucati de sticla, de o puritate incredibila, proportia de siliciu fiind de 98%. Un articol aparut in iulie 1999 in revista britanica ,,New Scientist" a demonstrat ca deja faimoasa Sticla din Desertul Libian (SDL) este cea mai pura astfel de substanta de pe planeta.
Unelte si podoabe
Peste 1.000 de tone din acest material se intind pe o suprafata de sute de kilometri. Unele bucati sint de dimensiuni mari, cintarind pina la 30 de kilograme, dar cele mai multe sint mici, semanind cu niste cioburi, ca si cum o sticla uriasa ar fi fost sfarimata de o forta colosala. In limbaj stiintific, cioburile verzi sint numite tectite. Provenienta lor este un subiect de aprinse dezbateri. Sticla este cu certitudine extrem de veche. Astfel, se stie ca vinatorii preistorici isi confectionau din acest material diferite unelte ascutite. Un scarabeu sculptat in sticla verde a fost descoperit in mormintul lui Tutankhamon.
Nici o explicatie
Teoria propusa de o parte a comunitatii stiintifice este ca sticla e rezultatul impactului cu un corp cosmic. Exista insa serioase probleme cu aceasta teorie. De ce nu exista nici un crater de impact? O intrebare ramasa pina astazi fara raspuns. Nici macar sondarile la mare adincime cu ajutorul ultimelor tehnologii nu au reusit sa gaseasca urma vreunui crater. Mai mult, sticla verde este prea pura pentru a fi rezultatul unui impact atit de brutal. Se poate, deci, ca un antic razboi nuclear sa fi creat toate aceste urme? Nimeni nu poate da un raspuns. Pe cit de neverosimila pare teoria, pe atit de multe dovezi pun oamenii de stiinta in imposibilitatea de a o combate. (B. F.)
,,Radacinile" de sticla
Experimentele atomice din New Mexico, de la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial, au aratat faptul ca o deflagratie atomica topeste siliconul din nisip si transforma suprafata pamintului in sticla. Fulgerul poate si el transforma citeodata nisipul in sticla, dar formele lasate au intotdeauna forma unei radacini. Ramificatiile acesteia patrund in adincime. Astfel, paturile de sticla verde nu pot fi puse in nici un caz pe seama acestui fenomen natural.
Misterul tectitelor
Dezbaterile nascute in sinul comunitatii stiintifice de problema tectitelor au fost rezumate intr-un articol publicat in august 1978 in revista ,,Scientific American". Aici, un reputat cercetator american a incercat sa formuleze o teorie plauzibila care sa explice existenta misteriosului strat de sticla verde. ,,Cea mai probabila sursa a sticlei verzi este Luna. Daca tectitele provin de pe Luna inseamna ca pe satelitul pamintului a existat cel putin un vulcan care a erupt in ultimii 750.000 de ani. Cred ca teoria vulcanului lunar este singura posibila si ma simt fortat sa o accept", scria John O'Keefe, autorul articolului.
Secretul lui Oppenheimer
Seful Proiectului Manhattan, prin care SUA a construit cele doua bombe nucleare ce au distrus orasele Nagasaki si Hiroshima, cercetatorul J. Robert Oppenheimer, a adaugat si el o umbra de mister peste deja faimoasa sticla verde. Intr-un interviu pe care l-a acordat imediat dupa ce a asistat la primul experiment atomic, cercetatorul a citat din Bhagavad Gita: ,,Acum am devenit Moartea, Distrugatoarea de Lumi". Cu alta ocazie, intervievat la Universitatea Rochester, la sapte ani dupa istoricul experiment, si intrebat daca acela a fost primul experiment atomic din istorie, replica sa a fost: ,,Pai, da, in istoria moderna".
O civilizatie disparuta
Multiple dovezi arata ca civilizatia vechilor indieni este veche de zeci de mii de ani. Cu toate acestea, pina in 1920 majoritatea expertilor era de acord ca originile civilizatiei indiene ar trebui cautate undeva in jurul secolului al IV-lea i.Hr. Aceasta teorie a fost spulberata insa de descoperirea ruinelor unor orase precum Harappa, Mohenjo-Daro (,,Muntele Mortilor"), Kot Diji, Kalibanga sau Lothal. Arheologii nu stiu nici astazi cine sint cei ce au construit aceste orase, dar incercarile de a data ruinele (cunoscute acum drept ,,Civilizatia Vaii Indusului") au produs cifre ce se invirt in jurul anului 2500 i.Hr. Multi oameni de stiinta cred ca acestea sint ramasitele Imperiului Rama, descris in anticile textele Mahabharata si Ramayana. Aceste texte descriu si un razboi nimicitor purtat de imperiu impotriva unui dusman extrem de puternic. Textele povestesc despre armele ucigatoare folosite in conflict: mingi uriase de foc ce puteau distruge un intreg oras, ,,Stralucirea lui Kapila" ce putea transforma 50.000 de soldati in cenusa instantaneu si sulite zburatoare ce puteau distruge si cele mai rezistente forturi
si inca 2 poze...
Daca explozia nucleara ar sta la baza transformarilor bruste in istoria pamintului atunci ar avea explicatie si: animalele uriase si vegetatia uriasa in perrioadele cunoscute in trecutul pamintului. Poate fi o mutatie genetica a unor plante si animale mai mici. Suprasaturarea cu plante si animale mari a dus la "sufocarea" mediului si s-a intrat intr-un colaps (putea fi provocat si de un rest de civilizatie sau chiar de ele, prin detonarea accidentala a unei incarcaturi neexplodate care a facut iar vraiste. O noua mutatie dupa o era glaciara ar fi produs plantele si animalele mai mici care s-au perpetuat pina azi. O noua conflagratie atomica probabil ne-ar duce din nou in trecut la mutatii noi iar arsenalele ramase ar putea provoca din nou o alta trecere la altceva s.a.m.d. pina ii va veni omului mintea la cap sa traiasca iubindusi semenii si mediul in care traieste.
Da, Pri3st3ss, ceea ce ai scris se refera la Imperiul Rama. Imperiul Rama situat in nordul Indiei si Pakistan s-a dezvoltat cu cel putin 15 000 de ani in urma si a fost un imperiu cu multe orase mari si sofisticate, multe dintre ele gasindu-se in deserturile Pakistanului si in nordul si vestul Indiei. Imperiul Rama a existat in paralel cu Atlantida in mijlocul Oceanului Atlantic.
In Mahabharata, razboiul atomic este descris astfel:
Nota! Ca sa nu se poata interpreta versurile, ca au fost gresit traduse, le las in engleza, chiar daca si asta e deja o traducere.
"...(the weapon was) a single projectile
charged with all the power of the Universe.
An incandescent column of smoke and flame
As bright as the thousand suns rose in all its splendor...
An iron thunderbolt,
A gigantic messenger of death,
Which reduced to ashes
The entire race of the Vrishnis
And the Andhakas.
... the corpses were so burned
As to be unrecognizable.
The hair and nails fell out;
Pottery broke without apparent cause,
And the birds turned white.
... After a few hours
All foodstuffs were infected...
... to escape from this fire
The soldiers threw themselves in streams
To wash themselves and their equipment..."
Da, Mahabharata vorbeste despre o explozie atomica si efectul acesteia asupra populatiei. Intr-adevar, in urma sapaturilor arheologice s-au gasit in ruinele orasului Mohenjo Daro schelete umane al caror indice de radioactivitate este unul dintre cele mai mari descoperite vreodata pe Pamant, ajungand la paritate numai cu cel al scheletelor de la Hiroshima si Nagasaki. Alte orase antice ale caror ziduri atesta urma unor explozii atomice, s-au gasit pe teritoriile de astazi ale Indiei, Irlandei si Scotiei, Frantei si Turciei.
Interesant este ca si pe teritoriul Orientului apropiat(Turcia, Liban) si chiar si in Europa sunt urme de radioactivitate. Ma indoiesc ca exploziile din India au fost chiar asa de puternice, ca sa lase urme si in Europa. Ca sa raspundem la acest mister, va invit sa ne gandim la Sodoma si Gomora. Acolo ar fi putut foarte bine sa fie o explozie nucleara. Dand crezare spuselor lui Erich von Daniken, aceea explozie ar fi fost provocata de extraterestrii colonizatori, ca sa distruga un experiment nereusit. Lot si cu familia erau singurele exemplare reusite. Ingerii care l-au avertizat pe Lot erau dupa descriere cat se poate de materiali. Deci erau mai degraba extraterestrii. Si locul
indicat de ei, unde sa se retraga era dupa o stanca. Or, se stie ca stancile sunt ca un ecran de protectie impotriva exploziilor nucleare.
Si asa am putea explica aparitiile de urme radioactive in teritoriile indepartate fata de India.
COMPLETARE:
Îngerii erau materiali, dar fiindcă Dumnezeu a făcut lumea(oamnei şi îngerii / lumea văzută şi nevăzută; şi pământul) e clar că îngerii trimişi de Dumnezeu controlează materia şi antimaterria deci forma nu contează, iar pentru cultura din timpul lui Lot nu era cazul de a lua altă formă, ca şi în cazul nostru dealtfel.
E posibil să fi fost tot un mijloc de distrugere pe bazat pe fenomene nucleare. Asta nu înseamnă că dacă cei din Sodoma si Gomora erau homosexuali ar fi fost distruşi de alţii de pe Pământ (atlantizi, sau alţii) acolo e clar că a fost mâna DOMNULUI. Iar dacă îngerii sunt anunite civilizaţii ajunse la o puritate perfectă, care dispun de o infinitate de mijloace inclusiv nucleare, atunci stă în picioare ideea că erau extratereştrii.
eu nu ma indoiesc ca erau ET
pri3st3ss , parţial îţi dau dreptate.
Hai să dăm o denumire, încercăm doar, a fiinţelor care au ca mediu de viaţă atât mediul terestru, cât şi cel extraterestru , şi, ca să fiu complet , şi cel intraterestru. oare aceştia cum s-ar numi ??? E.T. ? nu cred. Aşa cum marea majoritate care cred în E.T. că există şi că au au sălaşul pe alte planete, tot aşa e posibil să existe şi în interiorul planetei vieţuitoare inteligente. Şi aici pot veni cu exemple paralele citite din tot felul de articole de pe net :
1. un copil din Rusia născut cu cunoştinţe excepţionale spune că ar fi trăit pe Marte unde la ora actuală există fiinţe inteligente (oameni) în int planetei, aceştia respirând un alt gaz;
2. Alte articole pomenesc despre baza stelară a lui Ezechel, bază aflată în Asia ;
3. THOTH afirmă în tăbliţele sale de smarald că în int planetei noastre se afla şi "sălile din Ameti" cu cei şapte maeştrii ai ciclurilor. Şi tot citind voi mai afla variante. :)
Probabil dacă arheologii ar avea capoacitatea de a căuta şi poe alte frecvenţe dimensionale, sigur ne-am cruci de ce am vedea.
bine,rectific.... nu ma indoiesc ca au fost fiinte din alte dimensiune sau "straturi" :-D ale planetei/planetelor..
cu tablitele lui Toth m-am lamurit,vezi ca e un topic pe aici despre ele...la ARHEOLOGIE ANTICA parca...
Ideea e ca a fost un r?zboi atomic acum nu demult, acum câteva mii de ani. Iar în acer?ti c?teva mii de ani se pare c? am ajuns destul de bine din urm? acea tehnologie, ?i p?roblema se pune s? nu fie identic apogeul fenomenului.
mai stii..... :|
SIGUR !
Epopeile indice şi altele nu au fost făcute de oameni din epoca de piatrăcu o cultura .. de piatră .
Putem inclina si spre urmatoarea teorie.
Tinand cont ca se stie deja ca foarte multe popoare au avut o dezvoltare impresionanta si ca multi foloseau tehnici impresionante inca dinaintea erei noastre, putem considera ca si aceasta civilizatie a ajuns la un nivel asemanator nivelului nostru.
Mai bine zis o alta civilizatie deoarece este putin probabil sa se fi distrus singuri.
Nu este imposibil...amintiti-va de bateriile descoperite in nisip.
Ai dreptate, Arckadii, si alte civilizatii antice au ajuns la nivelul nostru, ba chiar ne-au depasit.
In continuare vei afla de fapt cat de veche e civilizatia umana. Mult mai veche decat o credeam noi.
In cursul diferitelor epoci s-a semnalat dispariþia multor regiuni, apariþia altora, iar unele au dispãrut ºi au reapãrut de-a lungul veacurilor, în vremurile acelea, existau numai pãmânturile denumite de noi Sahara, Tibet, Mongolia, Caucazºi Norvegia, cuprinse în Asia, Europa, Africa, America de Nord ºi America de Sud, Peru, Anzii Cordilieri, Mexic, câmpiile din Utah ºi Arizona...
Oamenii se stabiliserã atunci în Sahara ºi în regiunile superioare ale Nilului, care se vãrsa în Oceanul Atlantic, la vest; fluviile Tibetului ºi ale Caucazului se vãrsau în Marea Nordului, cele ale Mongoliei, în Pacific, iar fluviile din platourile înalte se vãrsau în Oceanul îngheþat...
O sutã treizeci ºi trei de milioane de suflete populau atunci Terra. Epoca respectivã poate fi datatã: acum zece milioane cinci sute de mii de ani."
Pe plan geografic, marele savant american Robert Dunbar, în lucrarea intitulatã Istoria geologica, sustine teza lui Cayce, adãugând precizarea
cã Noul Mexic ascunde grote datând de o sutã de mii de secole; se presupune cã tara nu a suferit nici o transformare geologicã importantã.
Viziunea lui Cayce cu privire la vechimea omului pe Terra (10.500.000 de ani) este în dezacord total cu ideile vehiculate în 1925 — conform cãrora omul nu existã decât de câteva mii de ani. Descoperirile recente ale ºtiinþei, care au situat data apariþiei omului în vremuri strãvechi, foarte îndepãrtate, au justificat afirmaþiile lui Cayce.
în 1872, un paleontolog francez a gãsit fragmente de fosile ale unei fiinþe umanoide într-o regiune minierã din Toscana. Lumea a crezut cã sunt osemintele unei maimuþe.
în 1933. profesorul Huerzeler, de la universitatea din Basel, studiazã aceste fosile ºi dupã ce e-xamineazã maxilarul afirmã cã nu este câtuºi de puþin vorba despre o maimuþã. Dupã cercetãri minuþioase ºi studii îndelungate publicã un articol, în revista ilustratã Life, în care istoriseºte cum s-a descoperit Omul de Java, apreciindu-i-se vârsta la 500.000 de ani, considerându-l, aºadar, omul ce! mai bãtrân din lume.
în 1956, profesorul Huerzeler prezintã rezultatele studiilor sale antropologice. Doi ani mai târziu, la 10 august 1958, New York Times publicã la rubrica ºtiinþificã un articol intitulat: în Italia s-a
descoperit un schelet uman, considerat strãmoºul nostru cel mai îndepãrtat, datând din vremuri strãvechi. Descoperirea profesorului Huerzeler de la universitatea din Basel este relatatã detaliat: a extras dintr-o minã de cãrbuni din Italia, de la o adâncime de o sutã de metri, un schelet umanoid ºi rãmãºiþe deosebit de bine conservate ale unor animale º'i Plante — un castor, un animal carnivor mare, b antilopã, un porc, un mastodont, precum ºi stejari, dafini, eucalipþi fosilizaþi.
Analizele efectuate au indicat vârsta scheletului: zece milioane de ani. Profesorul Huerzeler susþine cã sunt rãmãºiþele unui umanoid, nu ale unei maimuþe mari.
,,Faþa e'ste scurtã, spre deosebire de botul alungit al unei maimuþe; nu prezintã breºa specificã maimuþelor, adicã spaþi ui dintre incisivi ºi canini; incisivii lui sunt înfipþi vertical, cei ai maimuþelor sunt înclinaþi spre exterior, caninii sunt mai mici decât ,,colþii''1 maimuþelor; bãrbia este rotunjitã, nu ascuþitã; nãrile sunt înguste, nu turtite; cei trei molari ai maxilarului inferior sunt caracteristici pentru om, nu pentru maimuþã, ºi se mai gãseºte un orificiu prin care trece un nerv specific uman."
în 1960, Cleveland Plain Dealer fãcea cunoscutã descoperirea celebrului antropolog american, Leakey, ºi anume ,,Zinjantropul", un schelet uman de 600.000 de ani, gãsit în cheile Olduvaiului, în Tanganica.
In 1964, testele cu carbon 14 dau un rezultat mult mai precis, osemintele datând de acum 1.850.000 de ani.
în 1965, Leakey, în cadrul unei conferinþe asupra originii omului, anunþã descoperirea unui alt hominid.
La 15 ianuarie 1967, Virginian Pilot anunþa descoperirea lui ,,Kenyapithecus Africanus", a cãrui vârstã este apreciatã de la paisprezece la douãzeci de milioane de ani.
în acelaºi an, în capitala Ungariei, arheologul Laszlo Verkes descoperã un craniu vechi de 500.000 de ani, botezat ,,Budapesta". Este cel al lui Homo sapiens
voi continua.
sa presupunem ca in antichitate,chiar au existat arme nucleare,sau ceva de genul asta.acum se pune urmatoarea problema.cred ca fiecare dintre noi a vazut cel putin macar o data la tv cum arata o fabrica....oarecare,ma refer in primul rand,la dimensiuni si din ceea ce e construita,cantitatea de metal e impresionanta,plus alte contructii din beton,etc.ce ramasite avem noi insa,din acele perioade...obicte de bronz...fier,piatra,topoare,cutie si asa mai departe.nu s-a gasit nici macar o maneta de la un strung,care ar fi folosit la producerea unui surub.ce ziceti?
pai daca iei in considerare doar aceste lucruri ( obiecte de piatra, bronz etc ), iti dau dreptate,adelinn, nu ar exista nicio explicatie
insa, noi nu am afirmat ca oamenii acelor triburi/comunitati au fabricat bombele...iar daca au existat oameni care sa le fabrice :
Citat din: Arckadii din 26 Septembrie 2006, 08:49:37
Putem inclina si spre urmatoarea teorie.
Tinand cont ca se stie deja ca foarte multe popoare au avut o dezvoltare impresionanta si ca multi foloseau tehnici impresionante inca dinaintea erei noastre, putem considera ca si aceasta civilizatie a ajuns la un nivel asemanator nivelului nostru.
Mai bine zis o alta civilizatie deoarece este putin probabil sa se fi distrus singuri.
Nu este imposibil...amintiti-va de bateriile descoperite in nisip.
putem inclina spre mai multe explicatii;pot fi oameni care , ajunsi la un anumit nivel de civilizatie/cunostinte s-au autodistrus intr-un razboi care a cuprins planeta sau anumite locuri ( deci nu ar mai exista niciun fel de urme ale fabricilor respective , iar daca au rezistat exploziilor , au fost destule "megacutremure" pe pamant ca sa le darame);
sau pot fi ET...
sunt totusi ramasite si texte care atesta acest lucru...chiar si biblia are un fragment...
tu ce crezi ca s-a intamplat de fapt?
biblia o cunosc destul de bine,in ce priveste textele la care faci referire.mi se pare destul de clar ca este vorba de o tehnologie f avansata chiar si pentru zilele noastre.sa ne gandim ca in urma cu 100 de ani,aproape nu stiam care este structura materiei,la atom ma refer,deci ceea ce acum ni se pare a fi e explozie nucleara,pe vremea aceea nu i-am fi putut gasi nici macar e explicatie cat de cat,pentru ca nu ar fi semanat cu nimic cunoscut noua.avem doua ipoteze: 1-tehnologie extraterestra;2-tehnologie pamanteana.ma refer doar la a 2-a ipoteza,prima fiind destul de clara.daca au ajuns pana la noi,e clar ca detin mijloacele necesare construirii unei astfel de arme.
daca ne gandim ca de abia prin 1500 s-a ajuns sa se descopere america si alte meleaguri,e posibil sa fi existat zone locuite de care nu se avea habar,si care sa fi dezvoltat o cultura si stiinta mai avansata ca in alte parti.chiar si acum mai exista triburi nedezvoltate din acest punct de vedere.noi fata de ei,suntem la 2000 sau mai mult,de ani distanta.problema se pune,zic eu,a timpului necesar de a ajunge la un astfel de nivel tehnologic.noua ne-au fost suficienti aproape 70 de ani,de la primul zbor,ca sa ajungem pe luna.de la primul calculator pana in prezent,au trecut vreo 50 de ani,diferenta fiind colosala.aparent timpul pare scurt,70,50 de ani...insa au trecut cateva mii de ani pana sa se ajunga la un asemenea salt al stiintelor.oricum,e posibil ca de ex,la atlanti,daca chiar au existat,acest timp,sa fi fost mult mai mic.
si ar mai fi un aspect,demografic.marimea si calitatea intelectuala a populatiei.o natiune f mica,nu ar avea de unde sa produca suficienta informatie care sa duca la dezvoltarea stiintei ,pentru ca s-ar gasi prea putini oameni care sa se ocupe cu asta.cu cat populatia e mai mare,cu atat probabilitatea de a exista in ea,oameni cu un IQ mai ridicat,e si ea mai mare si deci sa progreseze mai repede.asta inseamna ca si teritoriul pe care ar trai,trebuie sa fie cat de cat mare,pentru a putea sustine traiul tuturor.prin asta excludem insulite mici sau alte locuri asemanatoare.cel mai posibil ,dupa parerea mea e ca daca ceste tehnologii au avut origine pamanteana,ele sa se fi dezvoltat pe insule mai mare,sau un fel de continente mai mici ,cum se pomenetste de MU sau Atlantida,si care ulterior s-au scufundat,din cauze necunoscute.si spun asta,deoarece cum am mentionat in alta parte,daca ar fi fost undeva pe continente,e aproape imposibil ,la gradul actual de cunoastere a pamantului,sa nu se fi descoperit macar o asezare mai dezvoltata,ramasitze ale ei.Pentru ca,inca un argument,fiind pe continent,cred ca ar fi putut aparea dorinta de a mira,de asi extinde zona locuita si atunci ,si cunostintele lor,ar fi fost dstribuite la celelalte populatii pe care le-ar fi intalnit in drum,pe cand la o populatie care ar fi trait izolata undeva in aceanele lumii,zic eu,i-ar fi convenit sa ramana acolo,si doar sa faca vizite in alte parti,daca aveau posibilitatea unei deplasari rapide in apa sau aer...
s-au dus la egipteni...copii ai lui Khem daca nu ma insel...citeste si aici,poate te mai ajuta la ceva: http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,119.0.html si http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,342.0.html- in special tablita nr 1
eu cred ca puterea atlanta si in mod normal si cunostintele lor, s-au propagat in diferite zone ale terrei, dar cu o anumita cenzura...insa,ca sa revin la topic, raman la varianta extraterestra...e imposibil sa fie alta, sunt prea multe artefacte care nu se pot explica si nu au ce cauta in diferite perioade de timp ( vezi : http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,368.0.html si http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,577.0.html precum si http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,190.0.html )
daca ar fi sa adunam toate informatiile de pe forum - din ce am inteles eu pana acum - si sa le punem cap la cap, atlantii ar fi veri buni cu anunnaki/aceleasi persoane,care au cotropit pamantul si au trecut la civilizarea omului salbatic si la imbunatatirea lui genetica, cu sau fara materia lor genetica..
din moment ce erau atat de inaintati tehnologic, mi se pare normal ca salbaticii de noi sa ii fi vazut zei - luam in considerare atatea epopee si cantece si statui etc - si ei sa fie realizat multe constructii carora noi acum le dam tot felul de atributii...
daca ne luam dupa biblia sumeriana, atunci anunnaki au plecat de pe pamant la potop, atunci cand le-a venit nibiru in apropierea planetei noastre si ne-au lasat singuri, realizand totusi un ciclu - incununat cu un salt al omului - de fiecare data cand marduk isi facea aparitia...coroborat cu tablitele lui toth, e posibil ca toth sa fi calatori un pic interstelar...
e desigur logic, nu era posibil ca un membru atlant sa plece cu toata informatia spre egipt sau civ maia...asta ar insemna ca tot atlantida a ramas in top...?!
mda, e logicm darkness si atlantida a ramas in topul meu..
1. sa presupunem ca sefii atlanti au salvat cat au putut din tehnologia,cultura si cunostintele Atlantidei inainte ca aceasta sa se scufunde si s-au impartit in cele 4 zari...da,mi s-ar parea imposibil ca o singura persoana sa poate cuprinde toate cunostintele.. Dar - caci exista un "dar" - daca luam in considerare ceea ce se spune despre acest continent, ar trebui sa regandim si resursele umane...noi gandim acum cu mintea noastra, dar atlantii erau foarte avansati dpdv mintal,deci ar fi fost posibil sa isi fi pus un cip - sau altceva ca sa poata inregistra toate cunsotintele culturii sale si sa fi impartit informatia cu ceilalti care au scapat...
DAR nu cred ca aceasta varianta e buna, caci nicio alta civilizatie nu a mai inflorit atat de mult si nu a ajuns la nivelul la care se crede ca era Atlantida...probabil nu au avut timp sa "incarce" tot, sau s-au intamplat altele...
2. sa presupunem ca s-a intamplat in atlantida exact ce se spune in tablitele lui toth, adica cineva a vrut sa deschida o anumita poarta si, ca sa fereasca pamantul de rau, "zeii" au distrus atlantida si au ingropat poarta; sau, s-a intamplat ca in rai, cand lucifer s-a revoltat...asa mi se pare mai logic...cei care s-au revoltat, au fost izgoniti/exilati in diferite colturi ale lumii, unde, datorita puterilor paranormale au fost considerati zei si i-au invatat si pe altii diferse lucruri...deci din start au pierdut informatii
adelinn, s-a mai discutat pe forum in legatura cu posibila locatie a atlantidei...daca era localizata in ocean, nu cred ca vei mai gasi vreun artefact; scenarii sunt multiple si eu deja ti-am spus parerea mea in legatura cu razboaiele nucleare si alte arme imposibile pentru acea vreme...
pai da...daca a fost in ocean,s-a dus pe apa sambetei orice tehnologie si posibil nu mai gasim nici o o bucata din ea.dar hai sa va intreb ceva....daca maine s-ar distruge populatia pamantului si am ramane numai noi,astia de intram pe forum,credeti ca am fi in stare sa facem...un cui,un cutit de fier,pe care il faceau si in urma cu 2000 de ani,cei care se ocupau cu metalurgia.de fapt,cred ca ar trebui topic nou pentru asta,poate il posteaza cineva.nu ma pricep inca...
pai eu cred ca nu am fi in stare sa supravietuim prea mult pt ca ne-am dezobisnuit sa dezgropam radacini si sa diferentiem plantele otravitoare de cele comestibile....
pana sa ajungem sa reinvatam sa facem cuie, ne-ar decima bolile...
da,ar fi bun un alt topic
vezi? asta e ideea.presupunem ca noi am fi ultimii supravietuitori ai civilizatiei,ca si acei presupusi scapati din tragedia atlantidei.avem o gramada de cunostinte din toate domeniile,insa practic,nu prea ne-ar folosi la nimic.si de transmis mai departe...ce sa mai zic.ca sa ramana in viitor o dovada a istetimii noastre.
adelinn,eu nu inteleg nimc din posturile tale,,,daca priestess zice ca e alba, tu zici ca e neagra si invers...pana la urma care e pozitia ta?
cum zicea si priestess, sunt multe scenarii posibile si chiar imi place ca ne/a atras atentia asupra faptului ca atlantii aveau alte capacitati mentale fata de noi!deci ia in calcul si acest lucru..nici eu nu ma gandisem la asta pana acum :-D
abia astept sa deschizi noul topic
cautand prin materiale personale, am gasit alte date :
a ) CARTEA LUI DZYAN
o cronica a indiei vechi, cunoscuta si sub numele de "cartea lui dzyan", constituie un document unic, ea reprezentand o culegere de legende adunate de invatatii timpului , care le-au pastrat pentru posteritate; este prima relatare cunoscuta despre o nava extraterestra; legenda mai circula si azi in anumite zone din tibet si india; manuscrisele au o vechime de 2.400 de ani, insa evenimentele s-au derulat dupa unele aproximari, acum 6000 ani. experti in lingvististica, istori, antropologie si cazuistica fenomenelor ozn au analizat atent documentul, gasind cu uimire o similitudine cu exploziile nucleare.
primele cronici relateaza despre un mic grup de fiinte coborate pe pamant la bordul unei nave care, inainte de a ateriza, a inconjurat planeta noastra de mai multe ori. " aceste fiinte traiau organizate intr-o casta separata si erau venerate. cu timpul, aceste fiinte s-au divizat, o parte stabilindu-se intr-o asezare omeneasca, unde au fost recunoscute imediat drept carmuitori " - spun traducerile acestei cronici.
" este clar ca cele intamplate atunci au marcat definitiv evolutia omenirii.fara indoiala, evenimentele acelor timpuri au fost foarte importante si revelatoare; oamenii au facut eforturi substantiale ca ele sa fie transmise din generatie in generatie.toti cercetatorii au ajuns la aceasta concluzie si sustin personal acest punct de vedere. aceste manuscrise reprezinta relatarea unor fapte unice, strict autentice, din istoria omenirii" - a declarat dorian butler, cercetator la univ statului wisconson.
" separarea nu aduse insa pacea si, pana la urma, se declansa razboiul.cativa luptatori se urcara pe uriasa pasare de argint. ei aruncara o lance de foc ce se deplasape o raza de lumina. un imens glob de foc se urca pana la cer, aproape pana la stele.ziua se transforma in noapte;toti cei aflati in oras au disparut si chiar si aceia care nu se gaseau acolo au fost arsi de vii.cei care s-au uitat la lance si la mingea de foc au orbit pentru totdeauna; localitatea se sfaramita in pulbere si a fost uitata.carmuitorul se retrase si refuza sa mai vada vreodata pe cineva.si nu s-a mai intors niciodata" ( chiar si dupa catastrofa,cei care s-au intors in oras s-au imbolnavit si au murit, aerul ,apa si mancarea erau "otravite"
paradoxal, exact cei care trebuiau sa conteste veridicitatea cartii lui dzyan,ii acorda acum atributele veridicitatii.expertii in fizica atomica afirma ca evenimentul a reprezentat de fapt prima explozie nucleara de pe suprafata terrei : " in manuscrisele lui dzyan, gasim o relataredespre o explozie nucleara.faptul ca oamenii si extraterestrii au fost arsi, radiatia luminoasa de o intensitate extraordinara, ca si celelalte detalii nu fac decat sa intareasca aceasta teorie. cred ca nu mai avem nevoie de alte dovezi si trebuie sa acceptam ca cele relatate de aceste manuscrise atat de vechi descriu cu exactitate prima explozie nucleara care a avut loc acum cateva mii de ani" - a declarat expertul in fizica atomica manfred thomson de la univ princeton.
b ) tot textele stravechi sunt cele care ofera cateva indicii despre cei care au dezlantuit iadul pe pamant, catastrofa fiind obsesiv pusa pe seama unor fiinte nepamantene, in general zei, pe care multi comentatori moderni inclina sa ii considere extraterestri ; astfel, o alta descoperire care a starnit valva despre razboaiele zeilor - razboaie nucleare - a fost un poem indian, MAHABHARATA;
iata un scurt fragment :
" ..un singur proiectil ,incarcat cu toata puterea din univers.o coloana incandescenta de fum si flacara,luminoasa ca o mie de sori, s-a ridicat in toata splendoarea ei...o explozie perpendiculara cu nori de fum involburati..norul de fum ridicat de prima explozie s-a intins in cercuri tot mai largi asa cum se deschide o uriasa umbrela..era o arma necunoscuta, un fulger de fier, ungigant mesager al mortii, ce a transformat in cenusa intreaga rasa a lui vrishnis si andhaka..trupurile erau atat de arse incat nu mai puteau fi recunoscute..parul si unghiile le-au cazut, vasele s-au spart fara motiv, iar pasarile au devenit albe.dupa cateva ore, toata mancarea era infectata..pentru a scapa, soldatii se aruncau in rauri pentru a se spala, ei si armele lor "
pana in 1945, aceasta poveste infricosatoare ar fi fost greu de inteles,dar dupa cele petrecute la nagasaki si hiroshima dau o semnificatie cutremuratoare anticelor versuri.ce altfel de catastrofa decat o explozie nucleara i-ar fi putut face pe necunoscutii autori sa vorbeasca despre o coloana uriasa de fum asemanatoareunei umbrele, mai familiara insa noua drept "ciuperca" , sau despre caderea parului si unghiilor, cunoscute efecte ale radiatiilor. se stie de asemenea ca scufundarea in apa usureaza durerile celor atinsi de radiatii, cu toate ca e doar un efect trecator si nu o cale de vindecare.la fel si contaminarea alimentelor si a culturilor, fenomene constatate dupa explozia de la cernobil.
tot in mahabharata, se pomeneste despre un om numit arjun care a primit o "arma celesta" cu indicatia precisa de a o folosi impotriva unui dusman care " nu este om"; altfel spus, oamenii s-au trezit implicati in razboiul in care se confruntau doua rase extraterestre ( exista o teorie, imposibil de dovedit, care spune ca distrugerea civilizatiei de pe subcontinentul indian a survenit in urma conflictului izbucnit intre imperiile rama si atlantis, ambele create dupa scindarea civilizatiei lemuriene in doua tabere adverse. )
c ) acest gen de razboi al zeilor este frecvent mentionat si in textele sumeriene, unde se explica din ce pricina au aparut animozitatile intre extraterestri, asa-numitii anunnaki, aflati sub conducerea lui enki, veniti de pe a 10a planeta a sist solar, pentru a extrage minerale.dupa cele doua razboaie ale piramidelor, desfasurate in 6.970 i. c. si 6.670 i.c. , intre urmasii lui enki si rivalul acestuia, enlil, urmeaza o perioada de acalmie, dupa care conflictul reizbucneste cu si mai mare violenta in 2024 i.c. . marduk - ra, fiul lui enki, isi conduce ostile din egipt in mesopotamia si se incoroneaza la babilon,iar fiul sau, nabu, incearca ocuparea statiei spatiale din canaan. furiosi, cei din tabara lui enlil se plang marelui anunnaki, conducatorul de pe nibiru si obtin aprobarea acestuia de a utiliza arme nucleare cu scopul de a distruge statia spatiala.norul radioactiv aduce moarte in intreg sumerul, oameni si animale mor pe capete, pamantul devine sterp si apa otravita. o dovada a acestei catastrofe este, potrivit cercetatorului zecharia sitchin, existenta unui urias crater in centru peninsulei sinai, inconjurat de o zona acoperita cu pietre innegrite unde se constata un nivel crescut de radioactivitate; sitchin afirma ca abia dupa 70 de ani de la razboi conditiile din sumer au devenit din nou prielnice vietii; trebuie mentionat ca exista o serie de autori care sustin ca aceasta explozie ar fi fost cea care a distrus orasele biblice sodoma si gomora.
da,sitchin asta nu avea alte treburi de facut...
ms de material,pri3st3ss,chiar cautam asa ceva,pe net nu prea am gasit despre acest subiect mare lucru....
cred ca as rasufla usurat daca la noi in tara nu s-a razboi nimeni...civilizatia noastra ar trebui sa fie mult mai mandra de ea,mai ales ca am auzit ca de la noi a pornit scrisul si piramidele?stiu ca sunt un pic off-topic,dar ideea e ca nu am auzit inca de un razboi nuclear la noi in romania..ceea ce cred eu ca e mult mai bine..
ps: aveti materiale despre teritoriul nostru?
Salve,
are cineva vreo carte in format electronic despre aceste razboaie in antichitate ?
si aici ma refer la " Cartea lui Thoth" , "Stantele Dzyan-ului", "Excalibur"si "Manuscrisul Voynich", denumite si ....cartile blestemate..pentru ca cineva a tot incercat sa le distruga...
merci
Si eu as dori sa citesc cartile . Le are cineva?
lorelay
am inteles ca toate cartile de mai jos, ar fi cuprinse..cu explicatiile de rigoare intr-o carte aparuta si pe la noi - cartile blestemate - se numeste... pe la editura "proeditura"
http://www.librariabucuresti.com/cgi-bin/Carti-Cartile-blestemate-0-2748-18-.htm
insa..speram sa aibe cineva varianta/variantele electronice.
..mai astept... :-D
Uite una dintre ele(sper sa fie ceea ce trebuie). Tablitele de smarald ale lui Thoth
Ark
(Manuscrisul Voynich)...aici poti sa studiezi paginile....
http://faltiska.net/artblog/?p=29
Manuscrisul Voynich
In anul 1912, anticarul american Wilfrid M. Voynich, un pasionat colectionar de carti si documente pretioase, descoperea in Italia, in vila Mondragone, din orasul Frascati, un straniu codex medieval, considerat pana in zilele noastre drept "cel mai misterios manuscris din lume".
Aflat alaturi de alte documente rare, Manuscrisul Voynich (MV), catalogat astfel dupa numele descoperitorului sau, avea sa cunoasca o faima de neegalat. Cumparat in anul 1961 cu suma de 24 500 dolari de catre H. P. Kraus, un celebru anticar new-yorkez, cota manuscrisului a urcat la 160 000 dolari.
Deoarece nu s-a gasit un cumparator care sa ofere pretul cerut de vanzator, H.P. Kraus l-a donat Universitatii Yale (1969), devenind una dintre cele mai valoroase achizitii ale "Fondului de Carti Rare ale Bibliotecii Beinecke" ( New Haven, Connecticut) a prestigioasei institutii de invatamant americane (Mss. 408)
Celebritatea acestui document este datorata faptului ca textul este criptografiat, scris cu un alfabet necunoscut, intr-o limba de neinteles. Nu se cunosc, de asemenea, nici cine este autorul, cand si unde a fost scris, daca este copie sau original si carui gen de creatii apartine .
Intrigat de aspectul misterios al documentului achizitionat, si convins ca este descoperitorul unui document unic in lume, W. Voynich a trimis reproduceri fotostatice tuturor celor interesati in cunoasterea textului clar al acestui straniu manuscris.
Ipoteza sa a fost aceea ca autorul manuscrisului este Roger Bacon. Pentru a cunoaste si opinia altor cercetatori, in anul 1915, posesorul curiosului codex expune la "Institutul de Arta din Chicago" manuscrisele achizitionate de el in Italia, inclusiv parti ale MV, tiparind cu acest prilej o brosura de prezentare a documentului, incercand sa atraga atentia lumii stiintifice asupra lui. Este prima tentativa a anticarului american de a sustine argumentat o opinie personala cu privire la natura si originea MV.
Ulterior, W. Voynich a solicitat sprijinul a numerosi oameni de stiinta, specialisti din diverse domenii, cerandu-le concursul in descifrarea textului misteriosului codex: paleograful O. Omont de la "Biblioteca Nationala din Paris", A.G. Little, o recunoscuta autoritate stiintifica in domeniul anatomiei, stralucit dascal al Universitatii Harvard dar, mai ales, un bun cunoscator al biografiei si operei lui Roger Bacon, Cardinalul Gasquet, custodele " Arhivelor Vaticanului" si multi altii.
Proprietarul manuscrisului va pastra insa un secret absolut in legatura cu modul in care a intrat in posesia acestuia, povestea achizitionarii fiind cunoscuta abia dupa moartea lui Voynich.
Dupa moartea lui W. Voynich (1930), sotia acestuia, Ethel Lilian Voinich (fiica matematicianului Boole) a pastrat originalul timp de aproape 30 de ani in seiful din New York al "The Guaranty Trust Cmpany".
Anne Nill, fosta secretara a lui W. Voynich si o buna prietena a sotiei acestuia, Ethel, devine mostenitoarea manuscrisului. Inainte de a muri, Ethel dezvaluie prietenei sale istoria adevarata a achizitionarii manuscrisului, inclusiv faptul ca intre guvernul de la Roma si Sfantul Scaun au existat unele neintelegeri starnite de acest document pretios.
Iata cateva amanunte din aceasta picanta aventura a norocosului anticar: In anii 1911-1912, calugarul franciscan Strickland il pune pe Voynich in legatura cu custodele unei mari colectii de carti si manuscrise vechi (peste 1000 de exemplare rare) aflate in vechea cladire a Colegiului Iezuit din Frascati (Villa Mondragone). Pentru reparatiile cladirii, mai marii colegiului decid colectarea de fonduri, inclusiv prin punerea in vanzare a unora dintre pretioasele raritati bibliofile. Astfel, Voynich intra in posesia unui numar de 30 de astfel de carti si manuscrise. Insusi Papa Pius al X-lea a selectionat 300 de documente, donate apoi Bibliotecii Vaticanului.
In anul 1921, cu ocazia prezentarii manuscrisului unei echipe de cercetatori de la "College of Physicians " din Philadelphia, Voynich a declarat cu convingere ca va pastra pentru sine secretul modului in care a intrat in posesia acestui manuscris, fiindca intentioneaza sa revina la aceeasi sursa, ulterior, pentru a adauga noi piese de valoare in colectia sa de manuscrise si documente medievale.
Pentru a deruta cautarile unor alti amatori de asemenea documente inestimabile, Voynich a sustinut ca a gasit MV intamplator, in cateva sipete continand bunuri ce au apartinut unor familii nobiliare din Parma, Ferrara si Modena, depozitate pe la inceputul veacului al XX-lea.
Totusi, un graunte de adevar exista in declaratiile anticarului, deoarece o parte din cele 30 de manuscrise cumparate de Voynich de la iezuiti aveau insemnele unor familii nobiliare din Parma, Ferrara si Modena, pe cand MV, ca si alte cateva exemplare similare, facusera parte din Biblioteca superiorului ordinului iezuit P. Petrus Beckx (1853-1884), trecut la cele vesnice in anul 1887.
In continuare, Ann Nill si mostenitorii vand manuscrisul lui Kraus, acesta apreciind-l ca valorand 160 000 dolari.
La cumpararea MV, anticarul Hans P. Kraus a pus o conditie restrictiva: toate copiile manuscrisului sa-i fie restituite, odata cu originalul, el avand drepturi de editare exclusive.
Acesta considera ca MV contine date ce ar putea revolutiona cunoasterea umana:
" In momentul cand cineva va putea citi continutul acestuia, manuscrisul va fi evaluat la 1 milion de dolari", afirma noul posesor al codexului.
Incercand sa revanda comoara pe care o dobandise si negasind cumparatori pe masura, Kraus decide sa doneze codexul Voynich Universitatii Yale. Astazi, Fondul Voynich (originalul, copiile facute dupa el, precum si alte lucrari legate de acesta) este gazduit de "Beinecke Rare Book and Mss. Library", iar amatorii de astfel de manuscrise rare pot vizita numeroase pagini de INTERNET, dedicate acestui subiect.
In ciuda eforturilor sale continuii de a descifra enigma acestui misterios manuscris, W. Voynich nu a putut afla decat putine lucruri certe privitor la trecutul MV: candva, colectia de suluri, pergamente si carti rare a facut parte din biblioteca personala a superiorului ordinului iezuit, P. Petrus Beckx; un alt element relevant este semnatura existenta pe prima pagina a manuscrisului, indicand faptul ca unul dintre posesorii acestuia a fost un anume Jacobus Horcicky de Tepenec (cunoscut si sub numele latinizat: Sinapius).
In final, singurul text explicit, de o mare valoare pentru cercetatorii acestui codex, este scrisoarea lui JOANNES MARCUS MARCI de CRONLAND, rector al Universitatii din Praga, datata 19 august 1666 (sau 1665), adresata lui Athanasius Kircher, faimos invatat iezuit, autor, printre altele, al unui valoros tratat dedicat criptologiei ( "Polygraphia nova et universalis", Roma, 1663), precum si creator al unei limbi universale, prin care profesorul praghez il ruga pe Kircher sa descifreze manuscrisul, oferindu-i si cateva date privind istoria acestuia.
Avatarurile manuscrisului la Curtea de la Praga a Imparatului Rudolf al II-lea de Habsbourg
Din continutul scrisorii adresate lui Kircher de catre J.P.Marci, rectorul Universitatii din Praga, se poate deduce ca manuscrisul a fost cumparat de catre imparatul Rudolf al II-lea pentru suma de 600 de ducati, un pret exorbitant pentru acele vremuri.
Minte luminata dar si un om subjugat de mistica, alchimie si astrologie, imparatul stransese la curtea sa faimosi invatati ai timpului. Pentru savanti ca Johannes Kepler sau Tycho Brache, s-au construit observatoare astronomice iar pentru alchimisti s-au pus la dispozitie laboratoare in care acestia urmau sa-si etaleze cunostintele lor secrete sau sa faca tot felul de experiente.
Primul posesor cunoscut al MV, identificat cu precizie, a fost Jacobus Horicicky, devenit prin grija iezuitilor un bogat chimist si farmacist la curtea suveranului de la Praga, caruia ii va deveni confident si sfetnic. Horicicky de Tepenec, cunoscut si sub numele de Sinapius, era considerat un favorit al curtii imperiale, un om de temut.
In perioada 1608-1619, cand Jacobus de Tepenec paraseste tara, (imparatul abdicase in anul 1611, murind un an mai tarziu), MV s-a gasit cu siguranta in posesia medicului curtii imperiale si este de presupus ca protectorul sau il obtinuse de la o persoana necunoscuta, inca din anul 1586.
Cine sa fie fost misteriosul personaj, de la care Rudolf al II-lea a obtinut manuscrisul in 1586 ? Cele mai multe opinii considera ca posesorul MV nu era nimeni altul decat John Dee, navigator, astrolog, matematician, magician, ocultist si.... spion englez care, pe la 1584, sosise la Praga pentru a preda cursuri despre Roger Bacon.
Unii sunt inclinati sa vada in acest straniu personaj modelul avut in vedere de W. Shakespeare atunci cand la creat pe Prospero din "The Tempest" ("Furtuna").
Cu toate acestea, W. Voynich era convins ca documentul aflat in posesia sa este o creatie din veacul al XIII-lea, apartinand lui Roger Bacon.
Una dintre ipoteze afirma ca John Dee ar fi primit manuscrisul chiar din mainile Ducelui de Northumberland care, in vremea regelui Henric al VIII-lea, jefuise numeroase manastiri engleze iar ducele, voind sa faca un serviciu reginei Elisabetha, darui acest manuscris esoteric habsburgului imparat Rudolf, prin agentul secret... John Dee.
MV a intrat in posesia unui necunoscut, probabil M. Georgius Baresch, care l-a oferit, pe la 1662, lui Marci. Acesta se nascuse in orasul LANDSKRON sau KRONALAND (in germana) din Boemia, pe la 1595. Desi urma sa devina calugar iezuit, Marci se indreapta spre studii de medicina, ajungand un renumit profesor la Universitatea Carolina din Praga.
Facand o calatorie la Roma, are ocazia sa se intalneasca cu Athanasius Kircher, un savant celebru al acelor vremi, de care va fi profund legat printr-o prietenie de o viata, si marcata de schimburi de scrisori timp de 25 de ani.
Cam de aceeasi varsta cu Marci, Athanasius Kircher se nascuse la 1601 sau 1602 la Geisa, o mica localitate pe langa Fulda (in Germania). Se stabileste la Roma, la 1635, la "Colegiul Roman", unde a fost multi ani profesor de matematica.
Datorita mintii sale, el era vizitat de savanti din lumea intreaga, care ii ii consultau opinia asupra unor idei, planuri, aparate sau curiozitati. Mostrele primite de Kircher de la acesti vizitatori au fost donate "Colegiului Roman", obiectele constituind astfel fondul de baza al celebrului "Museum Kircherianum", unul dintre punctele de atractie ale Romei, incepand cu veacul al XVII-lea.
In timpul vietii, invatatul iezuit primise cam 2000 de scrisori din multe tari ale Europei, pastrate in arhive pana in zilele noastre. Printre acestea s-au pastrat si scrisorile lui Marci.
Intr-o epistola adresata din Praga lui Kircher de Georg Baresch sau Barschius (1639), acesta ii marturisea celebrului iezuit de la Roma ca se afla in posesia unui document misterios, scris intr-un alfabet necunoscut, ilustrat cu imagini de plante, stele si continand formule alchimice.
Oricum, la 1666, J. Kircher primeste de la J. M. Marci celebrul manuscris, insotit de o scrisoare, in care este rugat sa analizeze documentul, punandu-i la dispozitie cateva date lamuritoare privind modul in care a intrat in posesia acestuia ( de la un prieten apropiat, ce incercase fara succes sa afle tainele ascunse in textul criptic.)
Marci ii spune ca a aflat de la un anume "dr. Raphael" (dr. Raphael Missowski, 1580-1644) ca manuscrisul fusese cumparat de Imparatul Rudolf al II-lea al Boemiei, cu 600 de ducati, ca, pe vremea domniei acestui suveran, savantii de la curtea sa credeau ca misteriosul document este creatia lui Roger Bacon.
De aici incolo, nu se poate afla cum de a ajuns MV de la Kircher la biblioteca din Villa Mondragone, dar unele presupuneri pot fi facute.
Cert este faptul ca, dupa 1680, anul mortii lui Ath. Kircher, muzeul ce-i va purta numele nu face nici un fel de mentiune cu privire la existenta acestui manuscris printre lucrarile inventariate. In orice caz, MV a facut parte din randul cartilor, documentelor si manuscriselor pe care iezuitii le-au pastrat cu sfintenie, chiar in perioadele cand au fost supusi persecutiilor.
Prima perioada mai intunecata din viata acestui ordin s-a petrecut la 1773. Atunci, Lazzari, custodele "Colegiului Roman" il va insoti la Toledo pe Cardinalul Zelada, zelos membru al miscarii anti-iezuite, aducand cu el, in Spania, o buna parte din arhiva, manuscrisele si cartile bibliotecii iezuitilor.
In timpul epocii napoleoniene, arhivele ordinului s-au pastrat la "Cassa Professa", fiind salvate de calugarul Giuseppe Pignateli. Dupa restaurarea ordinului iezuit (1814-1824), "Seminario Romana" este mutat langa "Piata Navonna". Incepand cu anul 1853, cand P. Beckx este ales in fruntea congregatiei, acesta pune ordine in arhiva si, cumparand Villa Mondragone, de la fostul proprietar Marcantonio Di Borghese (1865), muta aici pretioasele manuscrise.
In 1870, nori negri se abat din nou asupra ordinului iezuit. La 20 septembrie, trupele conduse de Vittorio Emanuele vor captura Roma, ocupand toate cladirile detinute de ordinul iezuit. Calugarii vor salva cat vor putea mai multe documente considerate valoroase, printre ele si MV. Insa, principala biblioteca a iezuitilor, aflata la "Colegiul Roman" ("Biblioteca Major"), este transformata in "Biblioteca Nationala Victor Emanuel al II-lea" (20 oct. 1873). Aici, timp de doi ani, vor fi transferate toate arhivele iezuitilor, culese din peste 60 de fonduri documentare, insumand peste 40 000 de carti, documente si manuscrise.
In 1896, ordinul iezuit rascumpara Villa Mondragone, care se afla intr-o stare fizica deplorabila, hotarand sa o restaureze. Pentru fondurile necesare, se decide vanzarea a circa 1000 de manuscrise si carti, astfel intrand anticarul Voynich in posesia acestui manuscris.
In rastimpul scurs de la cumpararea codexului, in 1912, si pana la sfarsitul primului Razboi Mondial, acesta a fost analizat de catre savanti si cercetatori, inclusiv de catre specialisti ai serviciilor de decriptare americane (Yardley, John M. Manly), fara a se obtine vre-un succes notabil.
In anul 1919, sub forma unor reproduceri fragmentare, MV este prezentat lui WILLIAM ROMAINE NEWBOLD, profesor de filosofie al Universitatii din Pennsylvania, care face cunoscut lumii stiintifice faptul ca a reusit decriptarea textului acestui celebru codex (aprilie 1921). El afirma cu acest prilej ca autorul lucrarii este Roger Bacon, care a utilizat un sistem de cifru extrem de complicat bazat, in principal, pe metoda anagramarii.
Totodata, printre altele, Newbold a sustinut ca R. Bacon este inventatorul telescopului si al microscopului. De asemenea, R. Bacon ar fi fost primul care a descoperit Marea Nebuloasa din Andromeda, descriind-o ca fiind o galaxie de tip spiralat, tot el fiind cel ce a descris celulele si nucleele etc.
Textul descifrat de catre Newbold va fi tiparit la doi ani dupa moartea sa, in 1928, solutia sa fiind acceptata chiar cu entuziasm de nume celebre ale stiintei acelor vremi: academicianul francez Etienne Gilson (filosof), Raoul Carton etc. Decriptarea lui Newbold a starnit o adevarata revelatie in intreaga lume. Editorul, Roland Grubb Kent, prieten apropiat al autorului epocalei descoperiri, va intitula cartea postuma a savantului Newbold- "Cifrul lui Roger Bacon".
Pe o pozitie stiintifica cu totul contrara se situeaza insa John Manly (1931), care desfiinteaza pur si simplu solutia propusa de Newbold.
Dar cercetarile vor continua si tentativele de a decripta acest manuscris nu vor inceta sa apara, desi succesul repurtat de Newbold va ramane singular.
Ethel Voynich, dupa moartea sotului sau, fiind mostenitoarea pretiosului manuscris, trimite o copie a MV profesorului Henry Hivernat, de la Universitatea Catolica din Washington, cu rugamintea de a-si exprima opiniile sale. Mai interesat insa de acest manuscris s-a aratat a fi asistentul sau, Theodor C. Peterson , care a realizat o dubla copie (una fotografica si a doua olografa, cea din urma fiind finalizata in anul 1944). Peterson a lucrat asupra manuscrisului pana la moartea sa, dar rezultatele laborioasei sale activitati de cercetare nu au fost finalizate printr-o noua teorie sau prin propunerea unei noi solutii, care sa conduca la aflarea unui text clar. Dupa aproape 40 de ani de munca plina de acribie, parintele Th. C. Peterson, profesor la "St. Paul´s College" din Washington, concluziona ca literele manuscrisului reprezinta silabele unei scrieri stenografice medievale.
Continutul manuscrisului Voynich
Asa cum se prezinta in zilele noastre, MV cuprinde 204 p., dintre care 28 sunt considerate pierdute. Copertele originare, din pergament subtire, sub forma de foaie de registru, sunt desprinse de manuscris.
Foile codexului sunt acoperite din abundenta cu text si imagini. Cat priveste partea grafica, cititorul este socat de formele fantastice ale desenelor: zeci de nuduri, apartinand unor personaje de sex feminin, cu o statura zvelta, diagrame astrologice si aproximativ 400 de desene, infatisand specii bizare de plante.
Intrucat textul codexului Voynich nu poate fi inca descifrat, doar imaginile sale pot oferi unele idei privind natura si destinatia manuscrisului: este de presupus ca avem de a face cu o lucrare de gen almanah, un fel de album herbal, la care se adauga, ca intr-un veritabil miscelaneu, diverse capitole destinate alchimiei, vrajitoriei, astrologiei etc.
Conform unei clasificari unanim acceptate de catre cercetatori, in cuprinsul acestui manuscris exista urmatoarele clase distincte de subiecte:
- Sectiunea cu specific botanic (imaginile prezinta desenele unor plante, multe neidentificate inca sau cu caracter fantastic);
- Sectiunea cu caracter astronomic (continand majoritatea semnelor de tip zodiacal);
- Sectiunea cu profil biologic ( avand desene anatomice sau imagini de fiinte umane);
- Sectiunea cu specific farmaceutic (ustensile de laborator si parti de plante);
- Sectiunea "retetelor" (contine scurte formule, probabil alchimice).
In legatura cu stilul desenelor, se poate spune ca acestea apartin, mai degraba, unui om de stiinta, decat unui artist. Bogat colorate, intr-o maniera ornamentala destul de bizara, ilustratiile atrag privirea prin preponderenta nuantelor de rosu inchis (purpuriu), bleu, galben deschis, maro si, mai ales, verde viu.
Nudurile dau impresia ca apartin unor femei care zboara in eter cu ajutorul unor vehicule ciudate, de forma unor cazi de baie, legate insa prin complicate tevi si tuburi. Acest paienjenis de tevarie si tuburi creeaza impresia, la prima vedere, unei complicate masinarii hidraulice, ori a unor planse anatomice cu caracter fantastic.
Harti misterioase par a reda imaginea unor corpuri astronomice, privite printr-un telescop, in timp ce alte imagini sugereaza celule vii, observate printr-un microscop. Cu un strop de imaginatie, poti vedea in fata ochilor un straniu calendar, compus din semne zodiacale si multe personaje dezbracate, aruncate parca in lazi de gunoi.
Peste tot, printre aceste imagini fantastice, exista portiuni de text. Formal, textul nu prezinta nici un fel de semne care sa indice prezenta unor criptograme. Literele sunt obisnuite scrierii latine medievale tarzii, cu caracteristicile grafice ale epocii.
Ductul scrisului este molcom, prietenos, ca si cand autorul manuscrisului ar fi copiat un text clar, inteligibil.
Surpriza vine insa in momentul cand vrei sa si intelegi ceea ce este scris in fata ochilor: o limba stranie, necunoscuta, care nu poate fi comparata cu nici o alta limba vorbita in prezent pe fata Pamantului.
Esti frapat de la inceput, fara a efectua complicate statistici de ordin lingvistic, de existenta a numeroase repetari de litere, grupuri de litere sau chiar cuvinte, multe dintre ele cu mici deosebiri, legate probabil de flexiuni necesare, mai ales in ceea ce priveste terminatia lor.
Paleografii s-au aratat neputinciosi, nefiind in stare sa recunoasca vre-un izvor alfabetic pentru anumite litere ale manuscrisului, cu toate ca numarul simbolurilor este extrem de mic: 29 de grafeme.
Analiza criptoanalistilor s-a dovedit si ea incapabila de a aduce lumina, desi initial s-a banuit ca este vorba de un sistem de cifrare destul de simplu: substitutie monoalfabetica .
Lingvistii, la randul lor, au comparat textul MV cu texte similare medievale, redactate in latina bisericeasca, engleza medievala, limba veche a francilor, etc. dar nu au gasit nici un fel de elemente comune cu textul acestui codex.
S-a trecut apoi la studierea grafiei, a desenelor, pergamentului si pigmentilor folositi la cerneala sau desene, insa concluziile sunt divergente.
Judecand sumar, numai dupa partea iconografica, s-ar putea ajunge la concluzia ca manuscrisul ar data din sec. XV-XVII, dar nici un alt document din perioada respectiva nu prezinta ceva similar.
Descrierea ilustratiilor
Asa cum s-a aratat mai sus, analistii acestui document au clasificat imaginile sale in cateva categorii, conform subiectului reprezentat.
- Ilustratii cu subiect botanic
De regula, paginile cu continut botanic contin o singura reprezentare iconografica, uneori chiar doua, infatisand chipul unei plante, acompaniate de scurte paragrafe de text criptografiat.
Din punct de vedere formal, acest tip de constructie a unei pagini sugereaza puncte comune cu unele manuscrise medievale de secol XV-XVI. Se poate spune ca punerea in pagina nu este originala, arhetipul putand fi intalnit chiar la unele manuscrise datand din antichitatea tarzie.
Majoritatea plantelor nu au putut fi identificate, multe dintre ele avand doua pistiluri, ceea ce demonstreaza ca imaginile respective pot avea si o alta functie, decat aceea de a fi schite ale unui ierbar medieval. Asa cum in "bestiariile" vremii, desenele de animale aveau si o semnificatie figurata, putem trage aceeasi concluzie si in privinta MV. Mai ramane sa aratam si ceea ce semnifica, prin mijloace alegorice, aceste imagini din domeniul botanicii.
Un inventar sumar al desenelor MV arata ca aproximativ 50% din numarul total al acestora contin desene de plante.
- Ilustratii cu caracter astronomic
Desenele acestei clase figurative au ca subiect Soarele, Luna, separat sau impreuna, precum si diverse distributii de corpuri celeste.
Paginile cu subiect astronomic sunt in numar de 12, abundand imaginile zodiacale. Pentru acest motiv, ele au fost catalogate de catre cercetatori drept ilustratii astrologice.
In linii generale, este greu a face o distinctie neta intre paginile cu caracter astronomic si cele avand desene cu specific astrologic. Sunt considerate desene cu caracter astronomic cele aflate la f 67, cu exceptia f 67 r si f 68, v 3
- Ilustratii cu caracter cosmologic
In pofida dificultatilor de a stabili o semnificatie logica desenelor de tip circular sau altor figuri geometrice existente in acest manuscris (ex: f 67, v2, f 68 v3, f 69, f 70 r 1, 2, f 85 r 2, f 85, r 2 si f 86, v 4, 3), cercetatori precum Newbold sau D ´ Imperio le-au numit ilustratii cosmologice.
Sunt de remarcat doua compozitii particulare, prima alcatuita din conexarea a 9 cercuri, avand patru desene mai mici la colturi, precum si reteaua de rozete, de pe fila 86 v 4, 3, careia specialistii i-au atribuit semnificatia : "sfere celeste".
- Ilustratii astrologice
Exista cateva file de document, continand cercuri concentrice si un numar de 30 de stele nimfa, ce inconjoara emblema unui semn zodiacal, pozitionat central.
S-a observat, de asemenea, ca nimfele din MV au similitudini cu desenele existente intr-un manuscris astronomic bizantin, inregistrat in prezent in Biblioteca Vaticanului.
Sunt considerate imagini cu continut astrologic cele de la f 70 v2, f 71, f 72 si f 73.
- Imagini cu continut antropomorf
Cercetatorii care au analizat si clasificat partea iconografica a MV au considerat aceasta sectiune drept cea mai stranie dintre toate categoriile de imagini existente in documentul analizat.
Majoritatea sunt nuduri de femei, legate prin ciudate retele de tunuri si vase comunicante, cu aspect general de nori (aburi) si cazi de baie.
Ocultistii au atribuit acestor desene o semnificatie speciala, ei subliniind faptul ca imaginile sunt interpretari alegorice ale unui complicat proces biologic ori ale unor fenomene chimice, avand un inteles secret, cunoscut doar de cei initiati in alchimiei.
Aceste misterioase imagini antropomorfe ocupa o intreaga fascicula a documentului (nr. 13).
De remarcat faptul ca figuri feminine realizate in aceeasi maniera pot fi regasite din nou in manuscrisul bizantin de la Vatican, continand semne zodiacale.
- Ilustratii cu caracter farmaceutic
Schitele de la f 88, f 89, si fascicola 19 in intregime, prezinta o larga varietate de nervuri, frunze, radacini, tulpini sau parti separate de plante, toate la un loc sugerand existenta unui mic tratat farmacopeic, sau a un mic indrumar pentru obtinerea de remedii farmaceutice.
Pe langa aceste clase mari de imagini, MV contine si pagini pline de text, cu stele desenate pe marginea acestora, pagini care se gasesc, insa in multe manuscrise cu caracter alchimic, la sfarsitul lucrarii. Unele dintre stele sunt colorate iar altele au chiar o coada.
Astfel de pagini sunt considerate de catre unii analisti ca fiind retete alchimiste. Stele marginale pot fi observate la f 58, precum si pe filele intregii fascicole 20, cu exceptia f 116 v.
Fac, oarecum, nota discordanta, cateva pagini care nu prezinta nici un fel de desene, cum sunt, de exemplu: f 1 r, f 76 r, f 85 r 1 si f 86 v 6, v 5.
- Pagini lipsa
Manuscrisul, in starea in care se prezinta el astazi, are unele pagini lipsa: f 12 (extrasa prin smulgere); f 59-60, f 74, fascicolul 16 (f 91 si f 92) si f 109-110.
La multe dintre aceste pagini se poate observa inca restul de pergament, prins in cotor.
Urban, Arckadii,
merci mult de tot ptr postare!
Excalibur si Stantele Dzyan-ului by any chance ? :-D
bafta!
tablitele astea ale lui Toth au ost descoperite pe undeva, se gasesc in vreun muzeu sau doar se banuieste existenta lor?
Citat din: entitate din 29 Noiembrie 2007, 00:10:40
tablitele astea ale lui Toth au ost descoperite pe undeva, se gasesc in vreun muzeu sau doar se banuieste existenta lor?
citesti mai multe despre ele aici:
http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,342.0.html
sa revenim la topic:
"Thirteen nuclear reactors existed in "prehistoric" periods along the 200-metre mine bed at Oklo --it was discovered in 1972, and they were comparable to the modern nuclear reactor in power and heat combustion.
This mine had the capability of enabling self-sustained nuclear chain reactions". The remnants of nuclear reactors nearly two billion years old were found in the 1970s in Africa. These reactors are thought to have occurred naturally. No natural reactors exist today, as the relative density of fissile uranium has now decayed below that needed for a sustainable reaction. Pictured above is Fossil Reactor 15, located in Oklo, Gabon. Uranium oxide remains are visible as the yellowish rock. Oklo by-products are being used today to probe the stability of the fundamental constants over cosmological time-scales and to develop more effective means for disposing of human-manufactured nuclear waste.
Rajasthan
Evidence of Ancient Atomic Explosion
Radiation still so intense, the area is highly dangerous A heavy layer of radioactive ash in Rajasthan, India, covers a three-square mile area, ten miles west of Jodhpur. Scientists are investigating the site, where a housing development was being built.
For some time it has been established that there is a very high rate of birth defects and cancer in the area under construction. The levels of radiation there have registered so high on investigators' gauges that the Indian government has now cordoned off the region.
Scientists have unearthed an ancient city where evidence shows an atomic blast dating back thousands of years, from 8,000 to 12,000 years, destroyed most of the buildings and probably a half-million people. One researcher estimates that the nuclear bomb used was about the size of the ones dropped on Japan in 1945.
The Mahabharata clearly describes a catastrophic blast that rocked the continent. (quoted at top of this page)
A HISTORIAN COMMENTS
Historian Kisari Mohan Ganguli says that "Indian sacred writings" are full of such descriptions, which sound like an atomic blast as experienced in Hiroshima and Nagasaki. He says references mention fighting sky chariots and final weapons.
An ancient battle is described in the Drona Parva, a section of the Mahabharata.
"The passage tells of combat where explosions of final weapons decimate entire armies, causing crowds of warriors with steeds and elephants and weapons to be carried away as if they were dry leaves of trees," says Ganguli.
"Instead of mushroom clouds, the writer describes a perpendicular explosion with its billowing smoke clouds as consecutive openings of giant parasols. There are comments about the contamination of food and people's hair falling out."
ARCHEOLOGICAL INVESTIGATION PROVIDES INFORMATION
Archeologist Francis Taylor says that etchings in some nearby temples he has managed to translate suggest that they prayed to be spared from the great light that was coming to lay ruin to the city.
"It's so mid-boggling to imagine that some civilization had nuclear technology before we did. The radioactive ash adds credibility to the ancient Indian records that describe atomic warfare."
a citit cineva despre reteaua de tuneluri ,in lungime de sute de kilometri din Ecuador .la sute de metri adancime , apartinanad unei civilizatii vechi de 240 milioane ani?..............
nu antoniu..eu unul nu am citit..
vrei sa dai un link ceva ? ar ajuta..
merci
Rayden.
Citat din: antoniu din 06 Martie 2008, 21:56:35
a citit cineva despre reteaua de tuneluri ,in lungime de sute de kilometri din Ecuador .la sute de metri adancime , apartinanad unei civilizatii vechi de 240 milioane ani?..............
Citat din: Rayden din 07 Martie 2008, 12:49:12
nu antoniu..eu unul nu am citit..
vrei sa dai un link ceva ? ar ajuta..
Uite aici gasesti ceva : http://www.nexusmagazine.com/articles/MetalLibrary.html
http://www.habtheory.com/1/112.php
http://www.darkstar1.co.uk/gregjenner2.html
in note de contact, a lu' billy meier, se discuta despre orase si retele de tuneluri in multe zone de pe pamant, printre care si-n ecuador.
dar faptul de care mi-am adus acum aminte, citind acest topic, este istoria atlantidei si razboiul devastator dintre atlantis si mu descris tot in acesta carte, despre care se spune ca a avut loc cu vreo 11500 de ani in urma. se afirma ca atlantili au atacat si au distrus asezarile mu, situate in principal in desertul gobi de azi dar probabil si-n alte zone invecinate, aproape instantaneu de la atac. deci era vorba de arme sofisticate, probabil si nucleare.
interesant subiect
poate ca a fost o explozie nucleara sau poate a fost un meteorit
spun asta pentru ca imi vine greu sa cred ca in antichitate aveau bomba atomica
Da,si eu am citit ca,sunt multe zone pe terra unde pamantul a fost practic topit,ori,la aceasta temperatura se poate ajunge numai prin fuziune nucleara.Referitor,la acele retele de tuneluri,ar fi o explicatie,ca acei oameni se temeau de,,ceva venit de sus''.Omul prin natura sa locuieste,pe pamant,nu in pamant
Salut,
Am citit cateva topicuri de aici si mi-au sarit in ochi o gramada de afirmatii aberante copiate din diferite surse. In textul lui pri3st3ss se zice:
"The remnants of nuclear reactors nearly two billion years old were found in the 1970s in Africa. These reactors are thought to have occurred naturally. No natural reactors exist today, as the relative density of fissile uranium has now decayed below that needed for a sustainable reaction. Pictured above is Fossil Reactor 15, located in Oklo, Gabon. Uranium oxide remains are visible as the yellowish rock. Oklo by-products are being used today to probe the stability of the fundamental constants over cosmological time-scales and to develop more effective means for disposing of human-manufactured nuclear waste."
Ce este subliniat mai sus este o prostie cat autorul de mare. Mai jos dau un citat din wikipedia:
"Uranium dioxide or uranium(IV) oxide (UO2), also known as urania or uranic oxide, is an oxide of uranium, and is a black, radioactive, crystalline powder that naturally occurs in the mineral uraninite. It is used in nuclear fuel rods in nuclear reactors. A mixture of uranium and plutonium dioxides is used as MOX fuel. Prior to 1960 it was used as yellow and black color in ceramic glazes and glass."
Pe de alta parte, cine cunoaste putina chimie stie ca uraniul are afinitati extrem de ridicate fata de materia organica si apa. Deci se gaseste in concentratii mai mari in bazinele carbonifere (inclusiv, in rocile sedimentare) si roci magmatice (cu alta sursa de formare). Roca aceea galbena din fotografiile prezentate reprezinta cel mult SULF. Fotografiile acelea sunt facute intr-o zona cu roci magmatice cu cristalizari de sulf - http://en.wikipedia.org/wiki/Sulfur (aviz celor care vor sa viziteze Muntii Calimani).
Cam asta.
Numai bine