Forum RUFOn

Teoria vortex a materiei este o conceptie novatoare de tip configurational pentru structurarea materiei pe diverse nivele de organizare, prin abordarea dialectica a devenirii existentei.  Se stie ca materia si antimateria nu pot exista impreuna deoarece se anihileaza reciproc, transformandu-se  in energie. Conceptul de vortex are semnificatia de punte de legatura intre materia din Universul nostru si antimateria din Universul complementar. Modelul vortex al devenirii existentei este sugerat de teoremele lui Gauss pentru campul gravitational si campul electric, care pun in evidenta surse de tip convergent(puturi) și divergent(izvoare) pentru particule universale, al caror comportament poate fi descris riguros in cadrul mecanicii cuantice si al teoriei relativitatii. Referitor la legea atractiei universale și legea lui Coulomb, se poate demonstra teoretic și verifica experimental ca vortex-urile convergente se atrag iar cele divergente se resping prin forte invers proporționale cu patratul distantei dintre ele. Oricarei microparticule i se poate asocia un vortex simplu sau reprezinta o anumita configuratie a acestora. In cadrul teoriei vortex pot fi explicate fara dificultate structurile elementare și interactiunile fundamentale din Univers, existenta antiparticulelor si fenomenul de anihilare, relatia lui Eistein dintre masa si energie etc. Teoria vortex se poate aplica la campul electromagnetic pentru reformularea unitara a ecuatiilor lui Maxwell. Un argument astronomic in favoarea teoriei propuse, este evolutia unor stele catre stadiul de ,,black hole", un veritabil vortex care se manifesta la scara cosmica. Gaurile de vierme, numite si poduri Einstein-Rosen, reprezinta o extensie a gaurilor negre, dincolo de raza Schwarzschild, a unor solutii pentru ecuațiile teoriei relativitatii generalizate. Ele sunt constructii topologice care ,,leaga printr-o scurtatura" zone indepartate ale Universului. In teoria vortex, podurile Einstein-Rosen asigura schimbul succesiv de particule universale intre Universul nostru și Universul complementar. Un bilanț pozitiv pentru schimbul global de particule universale prin vortex-uri este cauza expansiunii Universului. 

ca sa nu fie considerata reclama,am rugamintea sa puneti site-urile la semnatura de la profil.   alx

Citat din: protelisav din  01 Decembrie 2011, 12:39:27
Teoria vortex a materiei este o conceptie novatoare de tip configurational pentru structurarea materiei pe diverse nivele de organizare, prin abordarea dialectica a devenirii existentei.  Se stie ca materia si antimateria nu pot exista impreuna deoarece se anihileaza reciproc, transformandu-se  in energie. Conceptul de vortex are semnificatia de punte de legatura intre materia din Universul nostru si antimateria din Universul complementar. Modelul vortex al devenirii existentei este sugerat de teoremele lui Gauss pentru campul gravitational si campul electric, care pun in evidenta surse de tip convergent(puturi) și divergent(izvoare) pentru particule universale, al caror comportament poate fi descris riguros in cadrul mecanicii cuantice si al teoriei relativitatii. Referitor la legea atractiei universale și legea lui Coulomb, se poate demonstra teoretic și verifica experimental ca vortex-urile convergente se atrag iar cele divergente se resping prin forte invers proporționale cu patratul distantei dintre ele. Oricarei microparticule i se poate asocia un vortex simplu sau reprezinta o anumita configuratie a acestora. In cadrul teoriei vortex pot fi explicate fara dificultate structurile elementare și interactiunile fundamentale din Univers, existenta antiparticulelor si fenomenul de anihilare, relatia lui Eistein dintre masa si energie etc. Teoria vortex se poate aplica la campul electromagnetic pentru reformularea unitara a ecuatiilor lui Maxwell. Un argument astronomic in favoarea teoriei propuse, este evolutia unor stele catre stadiul de ,,black hole", un veritabil vortex care se manifesta la scara cosmica. Gaurile de vierme, numite si poduri Einstein-Rosen, reprezinta o extensie a gaurilor negre, dincolo de raza Schwarzschild, a unor solutii pentru ecuațiile teoriei relativitatii generalizate. Ele sunt constructii topologice care ,,leaga printr-o scurtatura" zone indepartate ale Universului. In teoria vortex, podurile Einstein-Rosen asigura schimbul succesiv de particule universale intre Universul nostru și Universul complementar.

Un bilanț pozitiv pentru schimbul global de particule universale prin vortex-uri este cauza expansiunii Universului. 

Cauza expansiunii Universului sunt gandurile.  Gandurile reprezinta materie "in formare" si au geometria unui vortex. Universul este un vortex.

Aici se opreste teoria si se continua practica. :mrgreen:

Citat din: protelisav din  01 Decembrie 2011, 12:39:27
.. Teoria vortex se poate aplica la campul electromagnetic pentru reformularea unitara a ecuatiilor lui Maxwell. ..

Chiar se aplica si exista o intreaga teorie cu un suport matematic-modern adecvat care sustine asta.
Daca mecanica cuantica valideaza acest rationament, nu acelasi lucru se poate spune despre teoria relativitatii care este putin gresita (din cauza slabiciunii matematice a autorului ei - A. Einstein) si care daca va fi corectata, in final, va duce la aceeasi recunoastere. Fara a reduce meritele lui Einstein care a emis teoria la nivelul anilor 1900 si care a avut GENIALA IDEE, din ce in ce mai pregnant se ridica voci care arata ca aceasta trebuie sa fie integral revizuita, macar la nivelul logicii matematice. Dupa revizuire cele doua teorii vor arata fix acelasi lucru, fiind teorii complementare.
 

  Interesant, obligatoriu pentru cine doreste sa inteleaga cum se face legatura intre cele doua universuri, cind am abordat acum doi ani acest subiect am avut parte numai de bascalie.

Citat din: protelisav din  01 Decembrie 2011, 12:39:27
Teoria vortex a materiei este o conceptie novatoare de tip configurational pentru structurarea materiei pe diverse nivele de organizare, prin abordarea dialectica a devenirii existentei.  Se stie ca materia si antimateria nu pot exista impreuna deoarece se anihileaza reciproc, transformandu-se  in energie. Conceptul de vortex are semnificatia de punte de legatura intre materia din Universul nostru si antimateria din Universul complementar. Modelul vortex al devenirii existentei este sugerat de teoremele lui Gauss pentru campul gravitational si campul electric, care pun in evidenta surse de tip convergent(puturi) și divergent(izvoare) pentru particule universale, al caror comportament poate fi descris riguros in cadrul mecanicii cuantice si al teoriei relativitatii. Referitor la legea atractiei universale și legea lui Coulomb, se poate demonstra teoretic și verifica experimental ca vortex-urile convergente se atrag iar cele divergente se resping prin forte invers proporționale cu patratul distantei dintre ele. Oricarei microparticule i se poate asocia un vortex simplu sau reprezinta o anumita configuratie a acestora. In cadrul teoriei vortex pot fi explicate fara dificultate structurile elementare și interactiunile fundamentale din Univers, existenta antiparticulelor si fenomenul de anihilare, relatia lui Eistein dintre masa si energie etc. Teoria vortex se poate aplica la campul electromagnetic pentru reformularea unitara a ecuatiilor lui Maxwell. Un argument astronomic in favoarea teoriei propuse, este evolutia unor stele catre stadiul de ,,black hole", un veritabil vortex care se manifesta la scara cosmica. Gaurile de vierme, numite si poduri Einstein-Rosen, reprezinta o extensie a gaurilor negre, dincolo de raza Schwarzschild, a unor solutii pentru ecuațiile teoriei relativitatii generalizate. Ele sunt constructii topologice care ,,leaga printr-o scurtatura" zone indepartate ale Universului. In teoria vortex, podurile Einstein-Rosen asigura schimbul succesiv de particule universale intre Universul nostru și Universul complementar. Un bilanț pozitiv pentru schimbul global de particule universale prin vortex-uri este cauza expansiunii Universului. 

ca sa nu fie considerata reclama,am rugamintea sa puneti site-urile la semnatura de la profil.   alx

:star:
Eu am deschis un mare ochi pe teoria vortexurilor, am inteles multe din secretele atit de bine pazite ale deplasarilor intre Universuri. Poate materie-antimaterie, poate o alta Dimensiune...
Propun trei scheme simple pentru a vulgariza oarecum acest subiect complex si a vizualiza dispozitia in oglinda materie-antimaterie si portile deschise de gravitatie si electromagnetism, o imagine de ansamblu a vortexurilor geomagnetice repertoriate la ora actuala, si daca tot s-a vorbit de fizica si mecanica cuantica, propun o imagine semnificativa a teoriei vortexurilor aplicata la fiinta umana,omul fiind linia mediana si puntea de legatura intre micro si macro-cosmos.
Adaug in incheiere un scurt clip personal explicativ despre vortexurile geomagnetice (imense si ultrarapide "ascensoare naturale",unele urca,altele coboara,Terra fiind un urias electromagnet) ce trec exact prin centrul piramidelor,structurile piramidale care,in opinia mea, reprezinta un fel de "catapulte" sofisticate cu rolul de a proiecta corpul astral al ocupantului sarcofagelor atit in afara Terrei si poate chiar spre alte sisteme solare dar si foarte probabil spre o alta Dimensiune,o alta Realitate,o alta "Lume". Acest clip a fost criticat de prosti sau de baietii cu ochii albastri aici pe rufon, si ulterior sters de moderatori, disparut si din "cosul de gunoi",ma intreb oare de ce....



din acelasi motiv pentru care ti-a disparut si acum...nu are nici un fel de relevanta in contextul dat,ba mai mult,mie imi pare ca are treaba mai mult cu fractalii,decat cu scalarele..si in plus,nu e "clip explicativ" pentru ca nu explica nimic,ci doar prezinta niste imagini,lipite una de alta...      alx

Premiul Nobel pentru fizica, acordat anul acesta pentru validarea expansiunii accelerate a Universului,  pune sub semnul intrebarii ipoteza ,,Big Bang", adica  a  nasterii sale dintr-o singularitate primordiala  superdensa si foarte fierbinte, in urma cu aproximativ 13,3 – 13,9 miliarde de ani.  Intr-adevar, este imposibil de demonstrat ca, dupa ,,Marea Explozie", miscarea componentelor Universului devine accelerata.
Teoria vortex a existentei are o alta viziune despre devenirea Universului. La nivel abstract, se stie ca antiparticulele sunt ,,reflexia in oglinda" a particulelor corespunzatoare. Iata cum trebuie procedat la nivel intuitiv, mai putin riguros dar sugestiv. Sa presupunem o suprafata care separa doua medii si care este prevazuta cu un orificiu prin care trece un fluid, aflat eventual in rotatie, adica il putem asimila cu un vortex simplificat. Pe o fata fluidul intra(vortex convergent) iar pe cealalta iese(vortex divergent). Mai mult, doi observatori imaginari situati in cele doua medii, vad rotatia vortex-ului in sensuri contrare, alfel spus o percep ca o reflexie in oglinda, mai precis ca o transformare geometrica de tip simetrie fata de un plan.
Se poate imgina existenta ca un multiunivers modelat printr-o unda universala de tip expansiune-contractie, cu dinamica influentata de interactiunea permanenta  prin vortex-uri cu multiuniversul complementar. Galaxiile se transforma permanent, fiind secvente ale undei  de expansiune-contractie structurate spatio-temporal prin vortex-uri. Spre deosebire de buclele de contractie, cele  de expansiune, de dimensiuni cosmice, sunt caracterizate printr-un  bilant total pozitiv  de particule universale  prin vortex-uri. Efectul global este expansiunea Universului in care existam. Gaurile negre din centrul galaxiilor corespund  contractiei materiei in vortex-uri convergente, iar sistemele stelare  se afla in bucle de expansiune, in care predomina vortex-urile divergente. Altfel spus, unda de expansiune-contractie este legata de structurarea si destructurarea materiei la scara universala.   Universul nostru, format din materie, se afla intr-o bucla de expansiune in care predomina vortex-urile divergente, fiind in interactiune cu Universul complementar, format din antimaterie, in care vortex-urile convergente au o pondere mai mare. Afirmatia ca Universul este infinit in spatiu si timp, fara inceput si sfarsit, trebuie inteleasa in sens dialectic, pe baza principiilor fundamentale ale existentei, exprimate concis prin unitatea si opozitia contrariilor, trecerea schimbarilor calitative in schimbari cantitative si negarea negatiei.

Alx> fa cum vrea muschii tai,"moderatorule", elimina poze,clipuri, modifica mesajele cum te duce pe tine bibilica, nici nu te mai explica te rog. Daca asta ai inteles tu din clipul ala...

________________

Exact protelisav! Adaug doar ca in opinia mea cea mai buna explicatie a aparitiei materiei si a Big-Bangului este TEORIA BRAMELOR. De vreo trei ani citesc toate studiile referitoare la aceasta eventualitate poate deloc extravaganta.
  In doua cuvinte explicatia (simplista ce-i drept dar foarte probabila) ar putea fi asta, din cite am inteles eu pina la ora actuala : initial existau doua BRAME, doua "unde" primare (nu tri ci bi-dimensionale,aici e buba) ca doua linii perfect paralele,un sistem simplu in echilibru perfect, negativ-pozitiv,masculin-feminin pentru adeptii explicatiilor ezoterice.
Pentru a va ajuta sa vizualizati acest ansamblu: imaginati-va doua cearceafuri ca doua pagini,fata in fata, imobile,pertect "calcate".
Dintr-o cauza (inca neidentificata din pacate) brusc se creeaza o "tensiune" intre cele doua brame. O "forta misterioasa" asemanatoare atractiei gravitationale a influentat acest sistem primar,bazic, care a inceput sa "fluctueze" imperceptibil, sa "vibreze" e cuvintul corespunzator.
Cele doua "cearceafuri" paralele si imobile in vidul initial se misca imperceptibil, incep sa "tremure", sa "onduleze" din ce in ce mai tare.
Brusca si rapida lor interactiune da nastere la un "contact" direct de o "fractiune de milisecunda" ( greu de apreciat in absenta Timpului).
Interactiunea lor este ceea ce acum numim Big Bang, un termen impropriu inventat de un jurnalist american dar mediatizat si ulterior adoptat de comunitatea stiintifica.
Se poate deci extrapola si vulgariza aceasta IPOTEZA (deoarece ramine o simpla ipoteza cu aceeasi probabilitate ca ar fi cea buna ca si "Geneza" Biblica) astfel : pozitivul / negativul initial a interactionat, femininul si masculinul au facut un copilas : Universul (vizibil cel putin).

Citat din: calator astral din  03 Decembrie 2011, 16:14:08
... Dintr-o cauza (inca neidentificata din pacate) brusc se creeaza o "tensiune" intre cele doua brame. O "forta misterioasa" asemanatoare atractiei gravitationale a influentat acest sistem primar,bazic, care a inceput sa "fluctueze" imperceptibil, sa "vibreze" e cuvintul corespunzator.

Pacatosenia acestei teorii este ca si a altor teorii azi acceptate ca dogma (SRT si GRT) este ca au nevoie de o forta de natura necunoscuta, o energie neagra sau o materie neagra in cazul universului relativist cuplat cu Big Bang Theory. Din cate stiu termenul corect este de BRANE. Problema teoriilor emise si nevalidate prin observatie empirica si experiment este ca daca ai un numar suficient de variabile le poti manipula intr-un asa hal ca nimeni nu o sa mai stie care e cazua si care efectul. Vorba unui asistent de-al meu din facultate care referitor la statistica zice ceva de genul: ca poate demonstra nu ca betivul se sprijina de stalp ci ca stalpul este sprijinit de betiv ca sa nu cada.
De obicei de la observatia empirica care poate valida/releva un anume "ceva" se poate trece la desenarea unui experiment suficient de precis (ma refer aici la datele colectate in urma experimentului) pentru a ingadui cu un grad relativ confortabil de certitudine sa afirmam "ceva" despre "altceva".
In rest numai de bine referitor la teoria branelor.

      :-D

cum am vazut ca ai postat aici stiam instantaneu continutul mesajului tau,crede-ma,pina si amplasamentu virgulelor!

Citat din: tractorbeam din  04 Decembrie 2011, 01:16:36
Pacatosenia acestei teorii este ca si a altor teorii azi acceptate ca dogma (SRT si GRT) este ca au nevoie de o forta de natura necunoscuta, o energie neagra sau o materie neagra in cazul universului relativist cuplat cu Big Bang Theory. Din cate stiu termenul corect este de BRANE. Problema teoriilor emise si nevalidate prin observatie empirica si experiment este ca daca ai un numar suficient de variabile le poti manipula intr-un asa hal ca nimeni nu o sa mai stie care e cazua si care efectul. Vorba unui asistent de-al meu din facultate care referitor la statistica zice ceva de genul: ca poate demonstra nu ca betivul se sprijina de stalp ci ca stalpul este sprijinit de betiv ca sa nu cada.
De obicei de la observatia empirica care poate valida/releva un anume "ceva" se poate trece la desenarea unui experiment suficient de precis (ma refer aici la datele colectate in urma experimentului) pentru a ingadui cu un grad relativ confortabil de certitudine sa afirmam "ceva" despre "altceva".
In rest numai de bine referitor la teoria branelor.

chiar ma intrebam care e nivelu real, cum de nimeni nu ma corecteaza,draga prietene, tractorbeam! Bineinteles ca intentionat am ortografiat eronat cuvintul,ma stii doar de-acum! p)
N-ai cu cine vorbi de brane aici,las-o balta.
Dar misterioasa energie neagra e o mare vrajeala,sint de acord cu tine.

Inca din secolul al XVII-lea, René Descartes a conceput o teorie vortex pentru cosmologie, in incercarea de a explica mecanismul sistemului solar. Secolul al XX-lea reprezinta un salt calitativ in cunoasterea stiintifica a realitatii obiective prin elaborarea modelului standard pentru particulele elementare si interacțiunile fundamentale ale materiei. Cunoasterea realitatii obiective prin adevaruri relative care tind asimptotic catre adevarul absolut, este un proces dialectic  complex de raportare a fiintei umane la devenirea existentei. Elemente de gandire dialectica au aparut inca din antichitate, in special la unii filozofi greci(Heraclit din Efes, Platon, Aristotel), care au sesizat conexiunea universala a fenomenelor, miscarea si transformarea continua a materiei, insa un merit deosebit ii revine lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel, personalitate a filozofiei clasice germane care a prezentat principiile si categoriile generale ale devenirii existentei. Spre deosebire de metafizica, care prezinta  obiectele realitatii fara legatura unele cu altele, imuabile, lipsite de contradictii interne, dialectica ia in considerare diversitatea calitativa, interdependenta si interactiunea sistemelor materiale, intelegand demersul cognitiv din perspectiva unor legitati fundamentale, exprimate concis prin unitatea si opozitia contrariilor, trecerea schimbarilor calitative in schimbari cantitative, pecum si negarea negatiei.
Dificultatile de intelegere intuitiva a realitatii obiective  pot fi depasite la nivel abstract, prin extinderea  teoriei relativitatii la evenimentele care se desfasoara intr-un spatiu cvadridimensional dual, avand in comun axa timpului, cu sens unic - din trecut, prin prezent, spre viitor(principiul cauzalitatii). Spre deosebire de materia structurata, cea nestructurata este omogena si izotropa, din cauza proceselor aleatoare de ciocnire dintre particulele universale. Este bine de amintit ca,  legile de conservare a unor marimi fizice admit o abordare interesanta in cadrul mecanicii analitice, fiind intrinsec legate de omogenitatea si izotropia spatiului, precum si de uniformitatea timpului, prin asa-numitele operatii de simetrie(translatia in spatiu, rotatia spatiala, translatia in timp). Conform teoremei lui Noether, intr-un sistem izolat fiecarei operatii de simetrie ii corespunde o lege de conservare a unei marimi fizice. Spre exemplu, din invarianta functiei lui Lagrange fata de translatiile infinitezimale in spatiu, rotatiile spatiale infinitezimale  si translatiile infinitezimale in timp, rezulta legile de consevare ale impulsului mecanic, momentului cinetic, respectiv energiei mecanice totale. Este o provocare tulburatoare pentru cercetarea teoretica sa puna in evidenta ansamblul complet al operatiilor de simetrie care sa justifice toate legile de conservare din microcosmos. Sa nu se uite ca, dualitatea existentei se manifesta si prin raportul dintre materie si un factor ideal activ denumit constiinta sau spirit, capabil sa reflecte  si sa transforme realitatea obiectiva. Deschiderea teoriei vortex catre interpretari filozofice, este deosebit de permisiva, avand ca punct de plecare ipoteza ca orice entitate structurala sau informationala  din Univers reprezinta o configuratie de particule universale in continua transformare, eventual se manifesta ca unda progresiva sau stationara. 

Nu este o regula dar de obicei teoriile frumoase si stufoase au eroarea in partea de inceput, de ipoteza.

CitatSe stie ca materia si antimateria nu pot exista impreuna deoarece se anihileaza reciproc, transformandu-se  in energie.

CitatIn teoria vortex, podurile Einstein-Rosen asigura schimbul succesiv de particule universale intre Universul nostru și Universul complementar.

Dupa parerea mea aceste 2 ipoteze din teorie se anuleaza reciproc - ori materia si antimateria se anuleaza reciproc, ori cele 2 Universuri complementare fac schimb de particule care trecand unele pe langa altele nu se anuleaza reciproc creand energie.
Sa spunem ca aceste poduri Einstein-Rosen ar fi complementare si ca fiecarui sistem de trecere din U1 in U2 ii corespunde undeva un sistem de trecere din U2 in U1... expansiunea Universului vizibil fiind doar o deplasare de la vortexul 1 la vortexul 2.
Dar asta nu ar explica "deplasarea spre rosu" pentru ca deplasarea s-ar face relativ ... adica ne-am departa de vortexul care "ne-a generat" spre vortexul care "ne va inghite" , dar asta nu inseamna ca ne miscam fata de celelalte obiecte ceresti ci doar ca ne deplasam odata cu ele si relativ in aceiasi directie.
Pe aici, pe undeva, incep sa apara contradictiile. Asta nu anuleaza teoriile emise mai sus ci ne invita sa cautam/aplicam corectiile necesare.

Citat din: Ganditorul din  19 Decembrie 2011, 19:29:10
..Sa spunem ca aceste poduri Einstein-Rosen ar fi complementare si ca fiecarui sistem de trecere din U1 in U2 ii corespunde undeva un sistem de trecere din U2 in U1... expansiunea Universului vizibil fiind doar o deplasare de la vortexul 1 la vortexul 2...Dar asta nu ar explica "deplasarea spre rosu" pentru ca deplasarea s-ar face relativ ...

Cam asta spune si Bernd Urbach in a sa "The Accelerated Expansion of the Universe and other Interactions with a Second Universe", inclin sa cred ca noi suntem in acel univers care primeste energie si materie din cel care se epuizeaza de unde si expansiunea.

Stimaţi participanţi pe forum,
De aproape un deceniu am fost preocupat de conceperea unui model gnoseologic transdisciplinar pentru explicarea enigmelor existenţei,  astfel încât  ştiinţa, filosofia şi religia  să fie corelate  asimptotic într-o "scientia nova" - prin raportarea acestora la un numitor comun. Vă propun să reflectaţi la  http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2405339 (http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2405339)  în care prezint rezultatele demersului cognitiv.
                                                                    La frontierele cunoaşterii 
                                Moto:  Când te afli la frontierele cunoaşterii trebuie să priveşti dincolo de orizont.
Conţinut
I. Repere ştiinţifice
II. Bazele teoriei dipolilor vortex
III. Abordarea axiomatică a teoriei dipolilor vortex
IV. Cuantificarea spaţio-temporală
V. Aplicarea TDV la studiul radiaţiei 
VI. Organizarea  infinitului  prin  finit
VII. Modelul dinamic al nucleului
VIII. Miracolul vieţii
IX. Reflecţii filosofice
X.  Experimente
                                                                 Argumentare   
   Lucrarea transdisciplinară "La frontierele cunoaşterii" a fost concepută sub semnul pasiunii în descifrarea enigmelor existenţei, în limita posibilităţilor de care dispun  pentru    extinderea şi  aprofundarea cadrului conceptual actual despre existenţă.  Rezultatele obţinute au fost integrate într-o concepţie unitară aflată la frontierele cunoaşterii, de tip "scientia nova" -  cu funcţii explicative şi predictive deloc neglijabile.
   Acest model gnoseologic transdisciplinar permite abordarea unor enigme în reflectarea existenţei de către psihicul uman, precum:
-  ştiinţa, filosofia  şi religia, sunt considerate doar modalităţi diferite pentru cunoaşterea adevărului absolut de către fiinţa umană în evoluţia culturii  şi civilizaţiei, fără ca acestea să fie corelate în prezent  într-o teorie unitară despre existenţă;
- viteza luminii în vid este o constantă  universală, dar se modifică în medii transparente în care materia este structurată prin atomi şi molecule;
- fotonul este o particulă elementară care se manifestă doar în mişcare, având timpul  mediu de viaţă infinit, dar dispare în interacţiunea cu substanţa;
-gravitonul este considerat particula câmpului gravitaţional, dar nu a fost pus  în evidenţă experimental;
- forţele electrice şi gravitaţonale dintre două microparticule sunt invers proporţionale cu pătratul distanţei dintre ele, fără să existe o teorie unitară pentru aceste câmpuri şi nici  o argumentare logică a interacţiunilor respective;
-este meritul lui Einstein de a fi intuit posibilitatea unificării câmpului gravitaţional cu cel electromagnetic, altfel spus, a transmis o provocare pentru generaţiile viitoare  de a cerceta unitatea în diversitate a existenţei;
- mărimile fizice,  precum masa, sarcina electrică sau inducţia electrică, sunt noţiuni abstracte, care nu pot fi  justificate la nivel intuitiv în cadrul ştiinţei actuale;
- structurarea materiei  este discontinuă pe diverse nivele de organizare - de la microcosmos la macrocosmos şi megacosmos -  fără corelarea aprofundată  a mecanismelor devenirii existenţei;
-dualismul undă-corpuscul este un concept contradictoriu  pentru interpretarea manifestării existenţei la nivelul microcosmosului, care   a fost transpus la nivel abstract  în formalismul mecanicii cuantice;
-modelul standard al particulelor elementare este insuficient pentru abordarea "unităţii în diversitate" a existenţei, care nu oferă o schemă  logică completă a structurării materiei şi a interacţiunilor fundamentale;
-modelele  nucleare existente, deşi  permit  interpretarea  unor  procese intranucleare  şi a unor date experimentale,  nu  dau  un  răspuns  credibil  la  următoarea  întrebare  esenţială: de  ce  nu  există  nuclee cu A ≥ 2 formate  numai din protoni, având  în vedere că  interacţionează  prin forţe nucleare  de  atracţie mult  mai  intense  decât  forţele  electrice  de  respingere?
- expansiunea Universului este un fapt dovedit experimental, dar nu este justificat riguros  la nivel teoretic;
-  apariţia Universului prin Big Bang rămâne o ipoteză pusă sub semnul întrebării,  care nu poate fi validată experimental, aşa cum rezultă din experimentul efectuat de  CERN; 
- în concepţia actuală este dificil de explicat comportamentul materiei care se află  în stări speciale, precum:  gaură neagră,  gaură albă, materie neagră, energie neagră, pulsari, quasari etc.   
- o concepţie aprofundată despre existenţă presupune stabilirea conexiunilor dialectice dintre Universul nostru(format din materie) şi Universul complementar(format din antimaterie);
- în cazul materiei vii codul genetic explică sinteza substanţelor organice, dar nu şi configurarea anatomică a organismelor din embriogeneză corelată cu evoluţia filogenetică;
- care este semnificaţia informaţiei genetice  în unitatea dialectică materie-spirit?
- spiritul se manifestă  în Universul nostru pe suportul  materiei organice organizate morfo-funcţional la nivel superior prin integrarea informaţiei ereditare filogenetice şi ontogenetice,  creierul având structuri pentru derularea psihicului într-un registru spaţio-temporal extins de la conştient la subconştient şi inconştient. În acest cadru conceptual, trebuie analizate mecanismele spiritului în devenirea existenţei, sistemele biologice fiind după N. Botnariuc, "sisteme deschise, informaţionale, care datorită organizării lor, au capacitatea de autoconservare, autoreproducere, autoreglare şi autodezvoltare;  ele au un caracter antientropic  şi finalizat, care le asigură stabilitatea în relaţiile cu alte alte sisteme". Într-o exprimare sugestivă, spiritul asigură devenirea existenţei ca Biounivers, fiind  informaţia pură, alta  decât  informaţia genetică, având  corespondenţă  cu  "Ideea absolută" din  filosofia lui  Hegel, cu  divinitatea  din  religie, precum  şi  cu legile şi principiile universale ale evoluţiei.  S-ar  putea  ca  biosfera  terestră  să  reprezinte doar  "o unitate morfo-funcţională" în devenirea  Biouniversului. Se poate afirma că  spiritul şi informaţia genetică sunt corelate în derularea vieţii, fapt care justifică ireversibilitatea morţii organismelor sub semnul primenirii structurilor biologice suterioare.   
   Este firesc să presupunem că existenţa nu are limite spaţio-temporale, iar fiinţele inteligente  reprezintă  doar   entităţi de manifestare  a spiritului  într-un Multivers necuprins,  în care traiectoriile individuale au ca  reper primenirea succesivă în perfecţiune prin  adevărul absolut. O astfel de interpretare  oferă o deschidere largă  pentru  raportarea la existenţă a finţei umane. În acest mod trebuie interpretată devenirea spiritualităţii pe Terra, care se bazează pe idealul valorile culturale perene de bine, frumos, dreptate şi adevăr.
   Deşi sunt modalităţi diferite de reflectare de către psihicul uman a  existenţei, ştiinţa, filosofia  şi religia  converg asimptotic  în descifrarea adevărului absolut. Spre deosebire de filosofie, implicată în cunoaşterea generalizată a existenţei, ştiinţa analizează - prin cauze şi legi obiective – procesele şi fenomenele care se manifestă pe diverse nivele de organizare a materiei, în timp ce  religia  se  bazează pe credinţă  pentru  exprimarea  aspiraţiilor fiinţei umane la  fericire  şi  perfecţiune.
   Pe măsura acumulării datelor ştiinţifice şi a diversificării concepţiilor filosofice şi religioase  au apărut numeroase modele de interpretare a  manifestărilor existenţei pe o scară extinsă  de la macrocosmos, la microcosmos şi megacosmos. Cu siguranţă, secolul al XXI-lea va fi marcat  de un model gnoseologic transdisciplinar, în care ştiinţa, filosofia şi religia sunt aduse  la un numitor comun  pentru a şti cine suntem, de unde venim şi încotro ne îndreptăm.
   Nimeni nu deţine adevărul absolut despre existenţă.  După părerea mea, sintagma "crede şi nu cerceta", trebuie înlocuită cu afirmaţia: "crede  în posibilităţile fiinţei umane de a descifra enigmele existenţei şi acţionează pe traiectoria asimptotică a cunoaşterii adevărului absolut". În ultimă instanţă, creativitatea este o veritabilă opţiune pentru fiinţa umană de a-şi justifica existenţa în Univers. Destinul omului este legat de  acţiune şi determinare, pentru că raţiunea fără pasiune este ca o catedrală fără rezonanţă.  De fapt, măreţia fiinţei umane este aspiraţia la fericire şi perfecţiune prin efort susţinut în depăşirea obstacolelor vieţii.

Prof. Vasile Tudor

Părerea mea e că nu putem cunoaște cu mijloacele tehnice actuale multe despre foton. Este doar o considerație teorretică aserțiunea că nu pierde energie și viteză. Nu putem face experimente decît la scara noastră de zece km de accelerator de particule, cu consumuri enorme de energie. Deplasarea spre roșu observată ar putea foarte bine să nu fie cauzată de îndepărtarea accelerată - ar trebui să descoperim și "motorul", forța acestui fenomen, ci doar de îmbătrînirea fotonului. Să nu uităm că acei fotoni au parcurs zeci de miliarde de ani  în spațiu, aceasta poate fi cauza pierderii de energie (scăderea frecvenței de undă) și deplasării spre roșu a spectrului. Stiu că paradigma actuală a fizicii o respinge, nemotivat, din cauza postulatului menționat inițial. Pentru că nu putem face experimente decît la scara noastră umană. Nu avem spațiul și timpul cosmic la dispoziție pentru a demonstra contrariul.
  Dar e o concluzie mai logică decît de a presupune că galaxiile se pot propulsa cu viteze apropiate de viteza luminii fără nici o forță. Cea gravitațională și cea inerțială chiar ar încetini orice deplasare. Asta se probează prin încetinirea vitezei de rotație pe orbită a Lunii, planetelor în jurul Soarelui.
  Nu rămîne decît să descoperim sau să creem vortexurile, să le exploatăm,  pentru a demonstra deplasarea spre roșu ca fenomen de îmbătrînire a fotonului.

Ieri, 26.04.2015, am trimis lucrarea "La frontierele cunoaşterii"  domnului Prof. Dr. Stefan W. Hell, savant german de renume mondial, originar din România, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie pe 2014.
Mesaj transmis prin e-mail:
Domnule Prof. Dr. Stefan  Hell,
Ma numesc Tudor Vasile, sunt absolvent al Facultatii de Fizica si al Facultatii de Electronica si Telecomunicatii din Bucuresti, iar in prezent sunt profesor de fizica la un liceu din Calarasi. Ma bucur  pentru  succesul  dvs.  la nivel mondial in cercetarea stiintifica si Dumnezeu sa va ajute pe mai departe in aceasta nobila activitate.
De aproape un deceniu am fost preocupat de enigmele existentei, rezultatele demersului cognitiv fiind integrate progresiv intr-un model gnoseologic transdisciplinar cu fascinante valente explicative si predictive.  Pentru  mine  este foarte important sa cunosc  parerea  despre acest studiu a unor personalitati de referinta in cercetarea stiintifica.  Va trimit lucrarea "La frontierele cunoasterii"  pentru o analiza pertinenta.  Astept cu interes opiniile dvs.
Cu deosebita stima,
Prof. Vasile Tudor

http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2429845 (http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2429845)

Am publicat studiul transdisciplinar Teoria vortex a materiei în numărul 15-16 / martie-aprilie 2015 al revistei educaţionale naţionale REPERE DIDACTICE MODERNE (ediţie tipărită), înregistrată la Centrul Naţional ISSN, Biblioteca Naţională a României, având codul ISSN 2344-696X.

Această teorie descrie fenomene noi sau explică fenomene inexplicate de teoriile actuale ?

Citat din: prodcomb din  16 Iunie 2015, 07:58:16
Această teorie descrie fenomene noi sau explică fenomene inexplicate de teoriile actuale ?

Teoria dipolilor vortex este un model gnoseologic transdisciplinar pentru abordarea dialectică unitară a existenţei, având  fascinante valenţe explicative şi predictive.
    În această concepţie  se pot explica  structurile elementare şi interacţiunile fundamentale din Universul nostru, legile de variaţie şi de conservare pentru mărimile fizice, dualismul undă–corpuscul, cuantificarea mărimilor fizice, cuantificarea spaţio-temporală, generarea antiparticulelor şi fenomenul de anihilare, invarianţa vitezei luminii în vid, relaţia lui Einstein dintre masă şi energie, conceptul de interacţiune dintre dipolii vortex, abordarea unitară a câmpurilor electromagnetic şi gravitaţional, expansiunea Universului, Black Hole (gaură neagră) şi White Hole(gaură albă), materie întunecată şi energie întunecată etc.
    Mai mult, mărimile fizice caracteristice microparticulelor (masa, sarcina electrică, energia), precum şi cele ale câmpului (intensitatea câmpului gravitaţional, inducţia electrică, vectorul Poynting) capătă semnificaţii precise printr-o abordare unitară şi coerentă a existenţei.
    Un argument deloc neglijabil în favoarea teoriei dipolilor vortex îl reprezintă posibilitatea descifrării enigmei gravitonilor - prin identificarea acestora cu fotonii care intră în vortexurile din Universul nostru, fapt care permite tratarea unitară a interacţiunilor electrice şi gravitaţionale.
    Se poate afirma că particulele universale primordiale sunt cuante, nu numai pentru energie, masă, sarcină electrică sau informaţie, ci şi  "cuante spaţio-temporale", altfel spus, în devenirea existenţei, spaţiul şi timpul sunt indisolubil legate între ele şi de materia în mişcare. Chiar şi conceptul clasic de  "vid absolut", cu semnificaţia de spaţiu lipsit de materie, trebuie redefinit ca o formă de manifestare a unui ansamblu de particule  universale primordiale, care nu este  structurat prin dipoli vortex pe diverse nivele de organizare a materiei.

http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2449053 (http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2449053)

Toată stima! 

Citat din: abyss din  02 Iulie 2015, 08:18:37
Toată stima!

Idem, compadre - si eu zic ca-i meritoriu orice efort (fie si doar teoretizant) ca asta al d-lui profesor, chiar daca teoria "unificatoare" a domniei sale reflecta poate doar adevaruri partiale ori fragmentare.

P.S. Nu-s oricum  JE ala-n masura sa evaluez plauzibilitatea unor asemenea mega-teorii... iar sa le concep nici atit, da' parca nici nu mi le-as auto-evalua ca "având  fascinante valenţe explicative şi predictive. "...  :wink:

In plus (daca tot sint la ora carcotelilor) ramin in continuare c-un cui (prodest? :-D) apropo de colegii forumisti care posteaza p-un singur topic - al lor, evident - si exclud orice forma de dialog. (erata - nu chiar orice forma totusi - v. raspunsul dat intrebarii f. generalizatoare a lui @prodcomb de ex. - dar adevaru-i ca dl. profesor ar avea nevoie de interlocutori cu o stiinta, dar si... rabdare similara dinsului ca sa intre-n dialog cu ei.)

Citat din: abyss din  02 Iulie 2015, 08:18:37
Toată stima!

Vă mulţumesc!

Citat din: prodcomb din  16 Iunie 2015, 07:58:16
Această teorie descrie fenomene noi sau explică fenomene inexplicate de teoriile actuale ?

La adresa indicată nu am găsit nimic referitor la întrebarea mea.

Citat din: prodcomb din  04 Iulie 2015, 08:03:44
La adresa indicată nu am găsit nimic referitor la întrebarea mea.

Teoria dipolilor vortex  permite abordarea  dialectică transdisciplinară a  provocărilor  actuale în reflectarea existenţei de către psihicul uman, precum:
- ştiinţa, filosofia şi religia, sunt considerate doar modalităţi diferite pentru cunoaşterea progresivă  a adevărului absolut de către fiinţa umană în evoluţia culturii şi civilizaţiei, fără ca acestea să fie corelate în prezent într-o teorie unitară despre existenţă;
- viteza luminii în vid este o constantă universală, dar se modifică în medii transparente în care materia este structurată prin atomi şi molecule;
- fotonul este o particulă elementară care se manifestă doar în mişcare, având timpul mediu de viaţă infinit, deci nu poate să dispară în interacţiunea cu substanţa;
- fotonii au viteză constantă, dar viteza luminii depinde de caracteristicile mediului transparent prin care se propagă;
-gravitonul este considerat particula câmpului gravitaţional, dar nu a fost pus în evidenţă experimental;
- forţele electrice şi gravitaţonale dintre două microparticule sunt invers proporţionale cu pătratul distanţei dintre ele, fără să existe o teorie unitară pentru aceste câmpuri şi nici o argumentare logică a interacţiunilor respective;
-este meritul lui Einstein de a fi intuit posibilitatea unificării câmpului gravitaţional cu cel electromagnetic, altfel spus, a transmis o provocare pentru generaţiile viitoare de a cerceta unitatea în diversitate a existenţei;
-spaţiul şi timpul sunt intrinsec  legate de materia în mişcare, deci conceptul clasic de "vid absolut" nu are sens.  Această contradicţie poate fi depăşită  prin  admiterea configuraţiilor de particule universale primordiale, care sunt nestructurate în  cazul vidului  şi structurate  prin dipoli vortex  în cazul organizării materiei pe diverse nivele; 
- mărimile fizice, precum masa, sarcina electrică sau inducţia electrică, sunt noţiuni abstracte, care nu pot fi justificate la nivel intuitiv în cadrul ştiinţei actuale;
- structurarea materiei este discontinuă pe diverse nivele de organizare - de la microcosmos la macrocosmos şi megacosmos - fără corelarea aprofundată a mecanismelor devenirii existenţei;
-dualismul undă-corpuscul este un concept contradictoriu pentru interpretarea manifestării existenţei la nivelul microcosmosului, care a fost transpus la nivel abstract în formalismul mecanicii cuantice;
-modelul standard al particulelor elementare este insuficient pentru abordarea "unităţii în diversitate" a existenţei, care nu oferă o schemă logică completă a structurării materiei şi a interacţiunilor fundamentale;
-modelele nucleare existente, deşi permit interpretarea unor procese intranucleare şi a unor date experimentale, nu  dau  un  răspuns  credibil  la  următoarea  întrebare  esenţială: de ce nu există nuclee cu A ≥ 2 formate numai din protoni, având în vedere că interacţionează prin forţe nucleare de atracţie mult mai intense decât forţele electrice de respingere?
- expansiunea Universului este un fapt dovedit experimental, dar nu este justificat riguros la nivel teoretic;
- apariţia Universului prin Big Bang rămâne o ipoteză pusă sub semnul întrebării, care nu poate fi validată experimental, aşa cum rezultă din experimentul efectuat de CERN;
- în concepţia actuală este dificil de explicat comportamentul materiei care se află în stări speciale, precum: gaură neagră, gaură albă, materie neagră, energie neagră, pulsari, quasari etc.
- o concepţie aprofundată despre existenţă presupune stabilirea conexiunilor dialectice dintre Universul nostru(format din materie) şi Universul complementar(format din antimaterie). Cele două universuri coexistă ca Univers cvadridimensional dual, având în comun axa timpului. Este firesc să presupunem că materia şi antimateria au ponderi egale în cadrul existenţei;
- în prezent codul genetic explică mecanismele biosintezei proteinelor dar nu şi corelarea diferenţierii celulelor cu  structurarea organelor şi configurarea întregului organism prin controlul dispunerii celulelor  în spaţiu. Deşi mintal putem separa informaţia de structură  şi funcţie, în realitate elementele triadei viului  relaţionează prin feedback  multiplu integrat şi se dezvoltă  împreună.
Materializarea informaţiei "in actu" din starea " in potentia" presupune derularea corelată a secvenţelor diviziunii, diferenţierii şi orientării celulelor prin interacţiune cu matricea proteinică  şi semnalele transmise de receptorii specifici despre poziţiile relative ale celulelor vecine, pentru ca structurile şi procesele biologice să fie integrate unitar.
Propun extinderea geneticii clasice la "genetica dinamică",  prin adăugarea principiului de bază: morfogeneza se derulează prin  aranjamentul ordonat al celulelor în configuraţii  spaţiale bine definite pe baza schemelor program ale orientării fusului de diviziune în funcţie de natura şi  poziţiile relative ale celulelor vecine,  care sunt integrate în ciclul mitotic cu programele de reglare şi control pentru diferenţierea celulelor.
- care este semnificaţia informaţiei genetice în cadrul unităţii dialectice materie-spirit?
- spiritul se manifestă în Universul nostru pe suportul materiei organice organizate morfo-funcţional la nivel superior prin adaptarea şi integrarea informaţiei ereditare filogenetice şi ontogenetice, creierul având structuri pentru derularea psihicului într-un registru spaţio-temporal extins de la conştient la subconştient şi inconştient.
   În acest cadru conceptual, trebuie analizate mecanismele spiritului în devenirea existenţei, sistemele biologice fiind după N. Botnariuc, "sisteme deschise, informaţionale, care datorită organizării lor, au capacitatea de autoconservare, autoreproducere, autoreglare şi autodezvoltare; ele au un caracter antientropic şi finalizat, care le asigură stabilitatea în relaţiile cu alte alte sisteme". Într-o exprimare sugestivă, spiritul asigură devenirea existenţei ca Biounivers, fiind informaţia pură, alta decât informaţia genetică, având corespondenţă cu "Ideea absolută" din filosofia lui Hegel, cu divinitatea din religie, precum şi cu legile şi principiile universale ale evoluţiei. S-ar putea ca biosfera terestră să reprezinte doar "o unitate morfo-funcţională" în devenirea Biouniversului. Se poate afirma că spiritul şi informaţia genetică sunt corelate în derularea vieţii, fapt care justifică ireversibilitatea morţii organismelor sub semnul primenirii structurilor biologice superioare.
   Este firesc să presupunem că existenţa nu are limite spaţio-temporale, iar fiinţele inteligente reprezintă doar entităţi de manifestare a spiritului într-un Multivers necuprins, în care traiectoriile individuale  au ca reper  primenirea succesivă în  perfecţiune  prin  adevărul  absolut. O astfel de interpretare oferă o deschidere largă pentru raportarea la existenţă a fiinţei umane. În acest mod trebuie interpretată devenirea spiritualităţii pe Terra, care se bazează pe idealul valorile culturale perene de bine, frumos, dreptate şi adevăr.
   Deşi sunt modalităţi diferite de reflectare de către psihicul uman a existenţei, ştiinţa, filosofia şi religia converg asimptotic în descifrarea adevărului absolut. Spre deosebire de filosofie, implicată în cunoaşterea generalizată a existenţei, ştiinţa analizează - prin cauze şi legi obiective – procesele şi fenomenele care se manifestă pe diverse nivele de organizare a materiei, în timp ce religia se bazează pe credinţă pentru exprimarea aspiraţiilor fiinţei umane la fericire şi perfecţiune.
   Pe măsura acumulării datelor ştiinţifice şi a diversificării concepţiilor filosofice şi religioase au apărut numeroase modele de interpretare a manifestărilor existenţei pe o scară extinsă de la macrocosmos, la microcosmos şi megacosmos. Cu siguranţă, secolul al XXI-lea va fi marcat de un model gnoseologic transdisciplinar, în care ştiinţa, filosofia şi religia sunt aduse la un numitor comun pentru a şti cine suntem, de unde venim şi încotro ne îndreptăm.
   În ultimă instanţă, creativitatea este o veritabilă opţiune pentru fiinţa umană de a-şi justifica existenţa în Univers. Destinul omului este legat de acţiune şi determinare, pentru că raţiunea fără pasiune este ca o catedrală fără rezonanţă. De fapt, măreţia fiinţei umane se manifestă  prin  aspiraţia la fericire şi perfecţiune pe traiectoria devenirii spirituale,  chiar dacă presupune un  efort susţinut pentru  depăşirea obstacolelor vieţii.

Mai vizual aici
https://m.youtube.com/watch?v=jfmNJNqjl_U

  Teoria dipolilor vortex [TDV], in prezentarea din link, contine o foarte interesanta ipoteza a existentei unor dipoli vortex ce leaga lumea noastra fizica cu o "lume paralela" de natura complementara lumii noastre. Ipoteza aceasta pare extrem de fireasca daca ne gandim ca traim intr-o lume yin-yang pentru care exista nenumarate dovezi ale dualitatii sale pornind inca de la textele antice si pana la fizica moderna.

  Personal cer scuze autorului dar nu am inteles cine este termenul f_q, expresia lui si explicarea aferenta lui lipsind din link. Poate ca viteza cu care am rasfoit lucrarea si nivelul pregatirii mele nu mi-au permis sa discern clar cum este dovedita existenta acestor dipoli vortex in lucrare, dovezile respective nu-mi par suficient de evidente. Poate ma insel. Formulele din lucrare sunt de buna calitate si se regasesc in cartile de specialitate si ele pot fi scrise, folosind diverse artificii de calcul, in diverse moduri care pot fi apoi interpretate in la fel de diverse moduri. Imi cer scuze pentru incapatanarea mea de batran practician de a nu accepta decat dovezile foarte bine si foarte clar exprimate, eventual si masurabile.

  As avea unele obiectii in ce priveste afirmatia ca TDV explica materia neagra si materia alba deoarece aceste "materii" nu au fost dovedite nici ele ca ar exista (nefiind precizate macar in ceea ce priveste forma lor de existenta, natura lor) de catre savantii fizicieni, care si ei la randul lor -dupa cate am inteles eu- doar le presupun existenta.

Citat din: fiulploii din  05 Iulie 2015, 01:12:54
Mai vizual aici
https://m.youtube.com/watch?v=jfmNJNqjl_U

Teoria dipolilor vortex este o concepţie originală despre existenţă, fiind diferită de alte  teorii vortex existente în prezent.  De exemplu, Teoria Vortex,  concepută  de  Dr. Russell Moon, se bazează pe ipoteza că timpul  nu există ca un principiu fundamental al Universului, ci există numai ca un fenomen creat de mişcare.  Vă invit să analizaţi următorul fragment:
The Vortex Theory is based upon the hypothesis that time does not exist as a fundamental principle of the universe, but instead, only exists as a phenomenon created by motion, a "shadow" of motion. When this idea was first discovered, to say it was shocking was an understatement.
       The implications of this single philosophical idea possess disastrous consequences for all of 20th Century science. Every belief based upon the idea of time is at jeopardy. Especially Einstein's Theory of Relativity (Relativity is based upon the existence of a fourth dimension called "SPACE-TIME!"). It was realized that even Newton's laws needed to be looked at again.
      Although both Einstein and Newton were giants in the world of science, their reasoning processes were both based upon time. They both believed in time. Even though Newton believed time was linear [the same everywhere in the universe], and Einstein believed it was relative, the result was the same – they both believed time was a real and fundamental principle of the universe. Because of this fact, they incorporated it into their visions of how the universe was constructed.

Referitor la părerea mea despre rolul şi statutul fiinţei umane în Univers, vă invit să accesaţi
http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2456363 (http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2456363)

Uncovering the missing Secrets of Magnetism



https://archive.org/details/magnetism1small

Reflecţii euristice
   În  teoria dipolilor vortex  termenul de Existenţă are conotaţii semantice cu Necuprinsul, pentru că este un concept primar care se referă la tot ce a fost, tot ce există şi tot ce va fi.  Într-o exprimare concisă, Existenţa este Totul – de oriunde şi oricând, atât ca realitate cât şi ca posibilitate.  Spaţiul şi timpul sunt formele fundamentale de manifestare a devenirii existenţei  care fac posibilă reflectarea realităţii obiective   de către fiinţa umană. 
    La baza configurării existenţei se află particulele universale primordiale, care  au un timp  mediu de  viaţă infinit (sunt indestructibile)  şi se deplasează cu viteza luminii în vid. Fotonii  şi  gravitonii sunt particule universale primordiale care ies, respectiv intră în dipolii vortex.
    Se poate afirma că particulele universale primordiale sunt cuante, nu numai pentru energie, câmp de  forţe, masă, sarcină electrică sau informaţie, ci şi  cuante spaţio-temporale, altfel spus, în devenirea existenţei, spaţiul şi timpul sunt indisolubil legate între ele şi de materia în mişcare.
    Dipolul vortex, asociat unităţii dialectice "particulă - antiparticulă", reprezintă puntea de legătură dintre Universul nostru (format din materie) şi Universul complementar (format din antimaterie), prin care se face schimb de particule universale primordiale. Universul nostru şi Universul complementar "nu sunt paralele", ci coexistă în sens dialectic, având  în  comun axa timpului, întreaga existenţă fiind un Univers cvadridimensional dual.
    Deşi schimbul de particule universale se desfăşoară în ambele sensuri, la nivel global fluxul de particule primordiale este preponderent spre Universul nostru şi determină expansiunea acestuia şi modul de structurare pe diverse nivele de organizare. Se pare că Universul complementar (aflat în contracţie) aparţine Spiritului şi reprezintă pentru credincioşi "Lumea de Dincolo"- în care orice fiinţă umană are o "amprentă" (un Alter Ego).
    Relaţiile cauză-efect  dintre fenomenele şi procesele din Universul nostru fac trimitere la "curgerea ireversibilă a timpului obiectiv" din trecut, prin prezent, spre viitor.  Inversarea sensului derulării evenimentelor  în cadrul unui "timp subiectiv" - când efectul prefigurează  cauza – este în contradicţie cu legile naturii, dar  fiinţa umană este capabilă previziune şi conexiune inversă, iar influenţa viitorului asupra prezentului  înseamnă Destin  şi se poate manifesta prin intermediul Spiritului. Acest mod  de  abordare a dialecticii materie-spirit este "cheia" pentru  descifrarea  rolului şi  statutului  omului  în Univers, precum  şi a legăturilor  sale cu Divinitatea.
    Este fascinant că fiinţa umană are libertatea de a-şi  modela prezentul prin  conceperea şi  aplicarea în practică a unor  proiecte de viitor, pentru a se înscrie pe o traiectorie evolutivă,  fără a  fi la discreţia Liberului Arbitru. De aceea, orice decizie luată implică înţelepciune şi  resposabilitate în analiza efectelor pe termen mediu şi lung.
    Menirea omului în Galaxia noastră (Calea Lactee) este cunoaşterea Adevărului absolut prin descifrarea "schemelor universale" ale dialecticii dintre determinism şi întâmplare, libertate şi necesitate, unitate şi diversitate etc.  Cu siguranţă, Creativitatea este o posibilitate veritabilă a fiinţei umane de a-şi justifica existenţa în Univers...
Pentru mai multe detalii, vă invit să accesaţi 
http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2449053 (http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2449053) .

  Domnule @protelisav, teoria d-tale este o insiruire de idei si date care, desi valide in sine fiecare, si cunoscute, nu sunt legate intre ele printr-o logica suficienta ca sa formeze o teorie, o noua teorie. Elementul de noutate nu prea se vede. Eu sunt un adept al logicii si citind mesajele d-tale am senzatia unui amalgam ce nu demonstreaza nimic, ce nu dovedeste ceva anume. Poate eu ma insel dar asta percep si asta spun.

Citat din: mm din  23 Iulie 2015, 00:26:09
  Domnule @protelisav, teoria d-tale este o insiruire de idei si date care, desi valide in sine fiecare, si cunoscute, nu sunt legate intre ele printr-o logica suficienta ca sa formeze o teorie, o noua teorie. Elementul de noutate nu prea se vede. Eu sunt un adept al logicii si citind mesajele d-tale am senzatia unui amalgam ce nu demonstreaza nimic, ce nu dovedeste ceva anume. Poate eu ma insel dar asta percep si asta spun.

Domnule "mm",
Îmi pare rău că v-am dezamăgit, dar pe acest forum nu răspund decât la argumente pertinente - pro sau contra - referitoare la teoria dipolilor vortex şi conotaţiile acestei concepţii ştiinţifice cu filosofia şi religia. Alte opinii  nu mă interesează...
Nu ştiu dacă aţi citit măcar teoria dipolilor vortex sau doar lansaţi afirmaţii răutăcioase şi gratuite?!
Cu sinceritate şi cele mai bune gânduri,
Prof. Vasile Tudor

Zbor spre necuprins

  Domnule profesor, eu nu am facut afirmatii rautacioase ci pur si simplu am spus ceea ce gandesc, respectiv nu v-am atacat in nici un fel, nu am facut referiri la persoana d-tale. Din contra, am spus de la bun inceput ca apreciez ideea d-tale cu vortexul ce leaga doua lumi cuplate, neparalele.
Afirmatiile mele sunt doar niste constatari pe care le-am facut dupa ce am citit teoria TDV. Recunosc, cu oarecare rautate, ca ma doare capul atunci cand o citesc.  :-D

  Pe de alta parte, in precedentul d-tale mesaj citesc usor siderat ca nu va intereseaza alte opinii! Deci nu doriti un dialog, fiindu-va suficient monologul? Eu am specificat pe scurt ca nu vad nici o dovada adusa de TDV in sprijinul ipotezei vortexurilor. Iata cateva (daca va intereseaza dialogul, altfel nu mai cititi ce scriu eu aici) semne de intrebare pentru mine, iscate de textul teoriei:
- Faceti de la bun inceput afirmatia ca dipolul vortex este constituit in principal din fotoni+ gravitoni. Aici va sprijiniti pe notiunea teoretica de graviton, care - dupa cum stie toata lumea - nu a putut fi pus in evidenta prin masuratori de fizicieni in nici un fel. Adica, la fel de firesc cum e afirmat, poate fi si dezafirmat: ca deocamdata nu exista decat in imaginatia noastra. Eu am fost obisnuit sa ma bazez intotdeauna pe chestii masurabile, dovedite, eventual pipaibile. Daca ne-am ocupa de poezie ar fi OK. Nici nu mai imi bat capul cu afirmatia d-tale ca gravitonii nu au masa de repaus si se misca cu viteza luminii in vid caci sigur nu s-a putut masura/constata cele dinainte, mai ales ca nu-i putem vedea/constata ca exista. Normal, aici d-ta ar fi fost bine sa arati pe ce te bazezi totusi atunci cand faci aprecieri foarte sigure despre cum se comporta gravitonii.
- Ziceti asa: pentru orice particula se poate scrie relatia lui Einstein , cu masa si energia. Dupa care vad formula energiei E ca suma de m_uc²/2 + m_uc²/2, ca suma de "semimase" (particula si antiparticula) si = mc². Consideri particula drept vortex insa din fizica stim si noi ca acolo nu este decat o singura masa si o singura particula si nu particula+ antiparticula! Sau nu stim bine? Poti sa explici un pic?
- La fel: " Visul lui Einstein - de unificare a teoriei câmpului gravitaţional cu teoria câmpului electromagnetic -  este realizabil în cadrul teoriei dipolilor vortex. " Eu m-as bucura sincer ca d-ta sa fi reusit acest lucru - unificarea campurilor. Din pacate, toate marile probleme ale fizicii par sa fie rezolvate de TDV, ceea ce mi se pare hazardat. Fizica actuala are o serie de bube in cap pe care nu si le poate rezolva singura si se aventureaza in emiterea de ipoteze (ca si cand ar fi realitati) precum gaurile negre si albe, big gangul s.a. care deocamdata nu exita pentru ca nu au putut fi dovedite in vreun fel. Eu v-am mai atras atentia inca dintru inceput asupra acestui aspect (in mod cat se poate de politicos). Pot continua cu semnele de intrebare insa consider ca aceste trei sunt suficiente pentru un (eventual) dialog.

  Personal, sunt interesat de ideea de baza - vortexul dual ce leaga cele doua universuri. Inca din antichitate s-a afirmat dualitatea lumii prin enuntarea celor doua aspecte YIN si YANG, Pamant si Cer iar cele opt trigrame par sa fie chiar zugravirea quarcilor. Deosebit de interesante sunt cercetarile teozofilor din urma cu 100 de ani, [v. Chimia Oculta de Besant & Leadbeater] care au vazut particulele cele mai mici de materie (E1 - subquarci; E2 - quarci; din cele sapte feluri de materie/eterice). Daca nu aveti cunostinta desore aceste cercetari - care v-ar putea ajuta sa gasiti dovezile, despre care vorbesc eu -  puteti citi primele doua capitole la adresa (incepand cam de la jumatatea paginii):
http://cercetareromaneasca.forumgratuit.ro/t11-eterul-eterul (http://cercetareromaneasca.forumgratuit.ro/t11-eterul-eterul)
Aceste particule "eterice" sunt realmente niste vortexuri si intr-adevar unele vortexuri sunt pe stanga si altele pe dreapta, si de asemenea unele fac transfer de energie (sa zicem de Koilon) din lumea nostra catre universul complementar iar altele fac acelasi transfer dar dinspre universul complementar catre universul nostru. Acesta e si motivul pentru care viata noastra se foloseste exclusiv de alimentele levogire si ii sunt malefice substantele alimentare dextrogire (precum zaharul). Dar daca nu va intereseaza si alte opinii, nu mai cititi.
.

Citat din: mm din  23 Iulie 2015, 23:37:43
  Domnule profesor, eu nu am facut afirmatii rautacioase ci pur si simplu am spus ceea ce gandesc, respectiv nu v-am atacat in nici un fel, nu am facut referiri la persoana d-tale. Din contra, am spus de la bun inceput ca apreciez ideea d-tale cu vortexul ce leaga doua lumi cuplate, neparalele.
Afirmatiile mele sunt doar niste constatari pe care le-am facut dupa ce am citit teoria TDV. Recunosc, cu oarecare rautate, ca ma doare capul atunci cand o citesc.
  Pe de alta parte, in precedentul d-tale mesaj citesc usor siderat ca nu va intereseaza alte opinii! Deci nu doriti un dialog, fiindu-va suficient monologul? Eu am specificat pe scurt ca nu vad nici o dovada adusa de TDV in sprijinul ipotezei vortexurilor. Iata cateva (daca va intereseaza dialogul, altfel nu mai cititi ce scriu eu aici) semne de intrebare pentru mine, iscate de textul teoriei:
- Faceti de la bun inceput afirmatia ca dipolul vortex este constituit in principal din fotoni+ gravitoni. Aici va sprijiniti pe notiunea teoretica de graviton, care - dupa cum stie toata lumea - nu a putut fi pus in evidenta prin masuratori de fizicieni in nici un fel. Adica, la fel de firesc cum e afirmat, poate fi si dezafirmat: ca deocamdata nu exista decat in imaginatia noastra. Eu am fost obisnuit sa ma bazez intotdeauna pe chestii masurabile, dovedite, eventual pipaibile. Daca ne-am ocupa de poezie ar fi OK. Nici nu mai imi bat capul cu afirmatia d-tale ca gravitonii nu au masa de repaus si se misca cu viteza luminii in vid caci sigur nu s-a putut masura/constata cele dinainte, mai ales ca nu-i putem vedea/constata ca exista. Normal, aici d-ta ar fi fost bine sa arati pe ce te bazezi totusi atunci cand faci aprecieri foarte sigure despre cum se comporta gravitonii.
- Ziceti asa: pentru orice particula se poate scrie relatia lui Einstein , cu masa si energia. Dupa care vad formula energiei E ca suma de m_uc²/2 + m_uc²/2, ca suma de "semimase" (particula si antiparticula) si = mc². Consideri particula drept vortex insa din fizica stim si noi ca acolo nu este decat o singura masa si o singura particula si nu particula+ antiparticula! Sau nu stim bine? Poti sa explici un pic?
- La fel: " Visul lui Einstein - de unificare a teoriei câmpului gravitaţional cu teoria câmpului electromagnetic -  este realizabil în cadrul teoriei dipolilor vortex. " Eu m-as bucura sincer ca d-ta sa fi reusit acest lucru - unificarea campurilor. Din pacate, toate marile probleme ale fizicii par sa fie rezolvate de TDV, ceea ce mi se pare hazardat. Fizica actuala are o serie de bube in cap pe care nu si le poate rezolva singura si se aventureaza in emiterea de ipoteze (ca si cand ar fi realitati) precum gaurile negre si albe, big gangul s.a. care deocamdata nu exita pentru ca nu au putut fi dovedite in vreun fel. Eu v-am mai atras atentia inca dintru inceput asupra acestui aspect (in mod cat se poate de politicos). Pot continua cu semnele de intrebare insa consider ca aceste trei sunt suficiente pentru un (eventual) dialog.

                                                           Domnule "mm",
   Am afirmat că "pe acest forum nu răspund decât la argumente pertinente - pro sau contra - referitoare la teoria dipolilor vortex şi conotaţiile acestei concepţii ştiinţifice cu filosofia şi religia. Alte opinii  nu mă interesează". Altfel spus, respect  dreptul la opinie al oricărui participant pe forum şi sunt deschis chiar şi la critici constructive, dar nu răspund la provocări inutile – care înseamnă stres şi pierdere de timp.
   Vă apreciez sinceritatea şi interesul pentru teoria dipolilor vortex, deşi spuneţi că nu aţi înţeles-o pe deplin.  De aceea voi încerca să vă prezint  succint etapele importante în conceperea acestei teorii novatoare prin raportare la cadrul ştiinţific actual.
   În fig. 1 este prezentat un  dispozitiv experimental simplu, format din două sfere goale cu pereţii perforaţi, racordate prin tuburi flexibile - din cauciuc sau alt material impermeabil şi flexibil - la o conductă comună prevăzută cu un robinet (pentru reglarea debitului de fluid) şi o pompă pentru circularea forţată a fluidului prin sistem, într-un sens sau celălalt. În limita erorilor experimentale, s-a constatat că forţele de interacţiune sunt aproximativ direct proporţionale cu produsul debitelor şi invers proporţionale cu pătratul distanţei dintre sfere.   
   Acest experiment face trimitere la legea lui Coulomb şi legea atracţiei universale  descoperită  de Newton. Pentru a explica unitar  aceste legi fundamentale din ştiinţă este suficient să considerăm că particulele elementare sunt configuraţii de particule universale  primordiale de  tip "dipol vortex".  Având în vedere că particulele universale primordiale "nu pot să apară din nimic sau să dispară fără urmă", rezultă că dipolii vortex sunt  "punţi de legătură"  între Universul nostru (format din materie) şi Universul complementar ( format din antimaterie).
   Deci, conceptul de  "dipol vortex" nu a fost  introdus arbitrar, fiind sugerat  de  teoremele lui Gauss  pentru  câmpul electric  şi câmpul gravitaţional, care pun în evidenţă surse de tip  divergent (izvoare)  respectiv  convergent (puţuri)    pentru  particulele universale  primordiale.  Pe lângă dipolii vortex simpli – de tip convergent,  divergent sau mixt – există combinaţii ale acestora mai mult sau mai puţin stabile, rezultate prin interacţiuni fundamentale ( electromagnetice, gravitaţionale, tari, slabe) în procesul de structurare a materiei pe diverse nivele de organizare.
   Faptul că  proprietăţile  particulelor elementare  sunt  reflexia "în  oglindă" a  proprietăţilor antiparticulelor  corespunzătoare,  poate  fi  explicat  prin  raportare  la dipolul  vortex  în cele două  universuri,  în  care  particulele universale  implicate  intră (sau ies)   printr-un  pol  şi  ies (sau intră)  prin celălalt pol cu sensuri  de  mişcare opuse.  De fapt,  dipolul vortex  corespunde unităţii dialectice "particulă-antiparticulă" în cadrul unei existenţe lărgite. Pe  de  altă  parte, se  deduce  că  particulele elementare  şi  antiparticulele corespunzătoare au aceeaşi pondere în Universul dual, ceea ce reprezintă o concluzie firească în structurarea primordială a existenţei.
   În esenţă, un dipol vortex este un model fizic  asociat unităţii dialectice "particulă-antiparticulă", având două stări posibile, şi anume:
-starea  normală, în  care  particula  se  află  în Universul  nostru, iar antiparticula corespunzătoare se manifestă în  Universul complementar;
-starea  inversată, în care polii  vortex-ului  au locaţia  schimbată  faţă de cazul  normal.
Spre deosebire de starea normală, care este mai mult sau mai puţin stabilă, cea inversată este instabilă, având o probabilitate foarte mică de realizare. Cele două stări nu pot exista  împreună în Universul nostru pentru că dispar simultan prin procesul de anihilare.
   Universul nostru şi Universul complementar "nu sunt paralele", ci coexistă în sens dialectic, având  în  comun axa timpului, întreaga existenţă fiind un Univers cvadridimensional dual. Deşi schimbul de particule universale se desfăşoară în ambele sensuri, la nivel global fluxul de particule primordiale este preponderent spre Universul nostru şi determină expansiunea acestuia şi modul de structurare pe diverse nivele de organizare, iar Universul complementar se află în contracţie.
   Se pune firesc întrebarea: cum pot fi identificate  particulele universale primordiale? În  demersul cognitiv  ele trebuie căutate printre particulele  elementare din modelul standard care coincid cu antiparticulele corespunzătoare, nu au masă de repaus, ci doar masă de mişcare,  au un timp mediu de viaţă infinit (sunt indestructibile)  şi se deplasează cu viteza luminii în vid.  Evident, fotonul  corespunde acestor cerinţe, fiind  "particula mesager" pentru interacţiunile electromagnetice. 
     Râmâne să identificăm gravitonul - "particula mesager" pentru interacţiunile gravitaţionale.  Prin corelarea legii atracţiei universale cu teoria dipolilor vortex, rezultă că gravitonii sunt particule universale primordiale care intră în dipolii vortex.
   Având  în  vedere  că  gravitonii, care  intră  într-un  dipol vortex,  prin  polul  convergent  din  Universul nostru,  ies ca fotoni  prin celălalt pol din Universul complementar,  rezultă că fotonii şi gravitonii, precum şi antiparticulele acestora, coincid, deci  pot  fi  identificaţi  prin  conceptul  unitar  de  particulă  universală primordială. Într-o  exprimare concisă, fotonii  sunt  particule  primordiale care  ies  dintr-un  vortex  din  Universul  nostru,  iar  gravitonii  sunt  particule  primordiale care  intră  într-un  vortex  din  Universul  nostru.  Răspunsul  la  întrebarea  firească "de ce gravitonii nu au fost descoperiţi până în prezent?" este că  nu  au  fost  identificaţi cu fotonii  care  intră  în  vortexurile  din  Universul nostru. 
   În acest cadru conceptual, se poate afirma că mărimile fizice cunoscute capătă o profundă  încărcătură de semnificaţii. De  exemplu, sarcina  electrică  şi  inducţia  câmpului electric  pentru  o  particulă elementară sunt proporţionale cu  intensitatea fluxului de fotoni,  respectiv cu densitatea intensităţii fluxului de  fotoni  printr-o  suprafaţă  închisă  în  care  se  află  dipolul vortex  asociat, iar  masa  şi intensitatea câmpului gravitaţional sunt proporţionale cu  intensitatea fluxului de gravitoni, respectiv cu  densitatea  intensităţii  fluxului  de  gravitoni  printr-o  suprafaţă  închisă  în care  se  află  dipolul vortex  asociat.
   Mai mult, expansiunea Univrsului sugerează că particulele universale primordiale sunt cuante, nu numai pentru energie, masă, sarcină electrică sau informaţie, ci şi "cuante spaţio-temporale", ipoteză care ar justifica pe deplin  manifestarea  existenţei ca "unitate în diversitate" la graniţa dialectică dintre cauzalitate şi întâmplare, libertate şi necesitate, actualitate şi potenţialitate.
   În concluzie, este fascinant că teoria dipolilor vortex  permite   scheme  de   raţionament care pun în evidenţă  legătura profundă dintre  configuraţiile de particule universale primordiale cu  spaţiul, timpul şi materia în mişcare şi transformare. Se poate astfel realiza o "scientia nova" cu deschidere largă către filosofie şi religie.
   

Citat din: protelisav din  25 Iulie 2015, 15:54:18
                                                         
   Am afirmat că "pe acest forum nu răspund decât la argumente pertinente - pro sau contra - referitoare la teoria dipolilor vortex şi conotaţiile acestei concepţii ştiinţifice cu filosofia şi religia. Alte opinii  nu mă interesează". Altfel spus, respect  dreptul la opinie al oricărui participant pe forum şi sunt deschis chiar şi la critici constructive, dar nu răspund la provocări inutile – care înseamnă stres şi pierdere de timp.
   

Domnule profesor,am inteles, de filozofie si religie,interesante opiniile dvs. cat si deschiderea pe care o aveti spre dialoguri/opinii constructive.Problema este ca, una este "filozofia religioasa"(Filozofie. O rută din mai multe drumuri, care conduce de nicăieri spre nimic.Ambrose Bierce) si alta este Filozofia Ratiunii/Rationalista (Filozofia este starea naturală a spiritului.Garret Imis).In acest context care este in opinia dvs. relatia/legatura dintre  "teoria dipolilor vortex" si folozofia paterna  religioasa!?... schimba,justifica oarecum "teoria/ideologia costala" a crearii/confectionarii gen.nascator de viata,femeia din "coasta mascula"!? .... sau justifica oarecum necesitatea "teoriei/ideologiei sclavagiste",umilirea omului de catre om si astfel justificarea  "dipolilor vortexului" Dreptului Pozitivist!?.Daca aveti amabilitatea,ar fi utile si cateva cuvinte/opinii despre relatia "teoriilor dipolilor vortex" cu Starea Naturala a Spiritului,Drepturile si Libertatile Naturale,teoria/ideologia Dreptului Natural si aplicatiile acestei teorii/ideologii in Comunitatile Materne/Naturale, non religioase(religie=reformulare, relogare) in decursul istoriei Matriarhale trecand prin istoria Patriarhala pana la putinele Comunitati/Societati Matriarhale contemporane care au mai ramas in urma "vortexului patriarhal".Pe aceiasi tema filozofica religioasa ar fi foarte utila si o parere intelectuala,nu neaparat rationalista, despre "teoria dipolilor vortexului" exprimata de confratele dvs.,Profesorul Mason  Giuliano Di Bernardo, in cartea sa, ,,Cunoaşterea umană. De la fizică la sociologie şi religie".
Acest profesor Giuliano Di Bernardo a avut amabilitatea sa raspunda la cateva intrebari lamuritoare referitoare la cartea sa:Cartea ,,Cunoaşterea umană. De la fizică la sociologie şi religie" porneşte de la ideea că umanitatea este în pericol şi îşi trăieşte sfârşitul. De ce credeţi asta?
Astăzi avem posibilitatea să inventăm un om nou, pentru viitor, pentru că umanitatea se îndreaptă către autodistrugere. Democraţia, ca formă de guvernământ (patriarhal) este bună (ca si precedentele,capitalismul,feudalismul sclavagismul) în teorie,(si practica pt. clasa dominanta) dar,(nefasta in practica vietii sociale pt. clasa dominata)  aşa cum arată acum, este apropiată de anarhie. Se poate vedea asta peste tot. Democraţia este prost(inteleasa sa substituit Dreptatii) aplicată în multe ţări, în Italia, în România, dar, mai ales, în ţările din Europa occidentală.In paranteze am "ajustat" nitel exprimarea d-lui profesor.
Care este soluţia dumneavoastră pentru ieşirea din impas?

Giuliano Di Bernardo: Este una singură. Şi o prezint în această carte: apariţia tiranului iluminat. Mergem către o guvernare mondială, iar democraţia nu este o formă care poate susţine sosirea unui tiran iluminat. Nu vorbim aici despre dictatorii pe care i-am avut în trecut. Din cele mai vechi timpuri, umanitatea a fost susţinută de societăţi ezoterice, iar aceste societăţi pot ajuta tiranul iluminat să guverneze cu înţelepciune. Avem nevoie de ceva mai puternic decât ce a fost până acum, de un om care să conducă nu numai prin raţiune, aşa cum s-a făcut în trecut, ci şi prin înţelepciune.

Când te afli la frontierele cunoaşterii trebuie să priveşti dincolo de orizont prin ştiinţă, filosofie şi credinţă.

  D-le @protelisav, am inteles din ultimul mesaj ca fotonii si gravitonii sunt unul si acelasi lucru. Nu am inteles totusi daca exista concomitent doi cate doi - adica un foton + un graviton (in acelasi vortex), asa cum reiese din formula energiei, la care m-am referit deja (ca suma de energii de semimase).
  De asemenea, se pune intrebarea cum se "materializeaza" un vortex dipol? Este el identic cu particulele elementare? Constat ca exista diferente mari de gandire intre noi, poate unde suntem tributari formatiei noastre profesionale - una de teoretician si cealalta de practician. Multumesc pentru explicatii.

Citat din: mm din  27 Iulie 2015, 02:09:30
  D-le @protelisav, am inteles din ultimul mesaj ca fotonii si gravitonii sunt unul si acelasi lucru. Nu am inteles totusi daca exista concomitent doi cate doi - adica un foton + un graviton (in acelasi vortex), asa cum reiese din formula energiei, la care m-am referit deja (ca suma de energii de semimase).
  De asemenea, se pune intrebarea cum se "materializeaza" un vortex dipol? Este el identic cu particulele elementare? Constat ca exista diferente mari de gandire intre noi, poate unde suntem tributari formatiei noastre profesionale - una de teoretician si cealalta de practician. Multumesc pentru explicatii.

După  cum am mai precizat, dipolul vortex este un model fizic pentru particulele elementare, care a fost  dedus pe baza legilor similare ale interacţiunilor electrice şi gravitaţionale.
Sarcina  electrică  pentru  o  particulă elementară este  proporţională cu  intensitatea fluxului de fotoni  printr-o  suprafaţă  închisă  în  care  se  află  dipolul vortex  asociat,  iar  masa  particulei elementare este  proporţională cu  intensitatea fluxului de gravitoni printr-o  suprafaţă  închisă  în care  se  află  dipolul vortex  asociat. Evident,  configuraţia vortexului  unei particulele electrice elementare este determinată atât de fotoni cât şi de gravitoni.

Având în vedere că particulele universale primordiale care  intră/ies  printr-un  pol al unui dipol vortex ies/intră  prin celălalt pol cu sensuri  de  mişcare opuse, se poate afirma că forţelor gravitaţionale şi electrice din Universul nostru (format din materie) le corespund forţe electice, respectiv gravitaţionale, din Universul complementar (format din antimaterie). Deoarece Universul nostru se află în expansiune, este firesc să presupunem că Universul complementar se află în contracţie, particulele universale primordiale fiind cuante, nu numai pentru energie, masă, sarcină electrică sau informaţie, ci şi "cuante spaţio-temporale".
În acestă interpretare dialectică a existenţei, procesul de anihilare particulă-antiparticulă cu transformarea dipolilor vortex  în fotoni  poate fi interpretat ca trecerea materiei din starea   "in actu" în starea   "in potentia", altfe spus, orice structură materială care dispare din Universul nostru lasă urme pentru veşnicie în energie şi  informaţie. Într-o exprimare sugestivă, se impune corelarea conotaţiilor semantice ale termenului de "Existenţă"  cu "Necuprinsul", pentru că este un concept primar care se referă la tot ce a fost, tot ce există şi tot ce va fi.  Într-o exprimare concisă,  "Existenţa" este  "Totul" – de oriunde şi oricând, atât ca realitate cât şi ca posibilitate.  Spaţiul şi timpul sunt formele fundamentale de manifestare a devenirii existenţei  care fac posibilă reflectarea realităţii obiective   de către fiinţa umană. 

  Multumesc pentru raspuns, protelisav. Propun adresarea obisnuita de pe net (you-you) si sa renuntam sa ne mai tot domnim intre noi. Sunt multumit de acest dialog, in primul rand pentru ca esti logic, te exprimi logic. Acestui spirit logic ma adresez eu (si-l "agreez" against altor feluri de gandiri)!

  O idee excelenta, la care subscriu, este ca daca univ. nostru este in expansiune (neglijam deocamdata parerile contrarii) atunci univ. complementar trebuie sa se afle in contractie. Consecintele acestei extrem de banale ipoteze (caci nu suntem cu totul siguri ca univ. nostru se dilata - sunt destule argumente contra) sunt insa extrem de nebanale. La notiunea de "cuante spatio-temporale" cred ca se impune o definire foarte bine delimitata pentru ca, eu de ex. si nu numai, nu stiu/stim ce este aceasta. In primul rand pentru ca spatiul si timpul sunt notiuni fundamentale , adica nu se stie ce sunt ele (ca sa fim realisti) iar spatiu-timp este ceva ce nu percepem si nici nu avem vreun aparat de masura (si metoda de masurare) a acestui spatiu-timp. Stiu ca l-a "definit" 1stein insa a sa TR inca nu a fost dovedita experimental.

CitatÎn acestă interpretare dialectică a existenţei, procesul de anihilare particulă-antiparticulă cu transformarea dipolilor vortex  în fotoni  poate fi interpretat ca trecerea materiei din starea   "in actu" în starea   "in potentia", altfe spus, orice structură materială care dispare din Universul nostru lasă urme pentru veşnicie în energie şi  informaţie.

Foarte interesanta asertiune!

  Vad ca ca am nimerit faptul ca dipolul vortex este modelul particulelor elementare. Confirmarea ta ma face sa merg mai departe si sa ma intreb despre care particula elementara este vorba. Pentru ca acestea sunt mult diferite intre ele. Din cate stiu eu sunt trei familii: leptoni, mezoni si barioni. Poate un singur dipol vortex sa le caracterizeze pe toate?

  Se poate exemplifica cu un vortex (cel mai simplu) care sa contina un singur foton si un singur graviton? Si care ar putea fi aceasta particula elementara (evident, probabil din familia leptonilor), poti sa dai acest exemplu? Ca si exemplu de calcul, o asemenea particula ar putea fi o nespereata optiune. Incerc sa fiu inteligibil si rezum: un dipol vortex este -fara indoiala- o particula elementara si pentru un calcul, didactic sa zicem, avem la dispozitie o particula elementara -cea mai elementara- formata dintr-un (flux de un singur ) foton si dintr-un (flux de un singur) graviton?

  Sper ca nu am pus prea multe intrebari, acestea sunt intrabari pe care mi le pun mie insumi, in complectare la teoria ta (pe care am citit-o).
.

Intru si eu putin in discuție cu rugămintea de a se explica experimentul celor doua fante prin teoria prezenta pentru a încerca sa pricep mai bine . Sau cum putem explica existența particulelor care nu au antiparticule corespunzătoare fiindca ele însele sunt si particula si antiparticula , cu alte cuvinte  putem zice ca sunt neutre dintr-un anumit punct de vedere sau  putem zice ca sunt mesageri ?

   Mulțumesc anticipat .

Citat din: fiulploii din  29 Iulie 2015, 02:17:15
Intru si eu putin in discuție cu rugămintea de a se explica experimentul celor doua fante prin teoria prezenta pentru a încerca sa pricep mai bine . Sau cum putem explica existența particulelor care nu au antiparticule corespunzătoare fiindca ele însele sunt si particula si antiparticula , cu alte cuvinte  putem zice ca sunt neutre dintr-un anumit punct de vedere sau  putem zice ca sunt mesageri ?
   Mulțumesc anticipat .

   Aţi sesizat un aspect esenţial din teoria dipolilor vortex, şi anume, faptul că în cadrul particulelor elementare din modelul standard există particule cu statut  special, ca de exemplu, fotonii şi gravitonii.  Ele nu au masă de repaus, ci doar masă de mişcare, nu au antiparticule, au un timp mediu de viaţă infinit (sunt indestructibile)  şi se deplasează cu viteza luminii în vid.  Aceste caracteristici sunt considerate criterii de bază pentru identificarea lor cu particulele universale primordiale.
   Celelalte particule elementare din modelul standard pot fi descrise prin configuraţii de particule universale  primordiale   de  tip "dipol vortex".  Având în vedere că particulele universale primordiale "nu pot să apară din nimic sau să dispară fără urmă", rezultă că dipolii vortex sunt  "punţi de legătură"  între Universul nostru (format din materie) şi Universul complementar ( format din antimaterie). De fapt,  dipolul vortex  corespunde unităţii dialectice "particulă-antiparticulă" în cadrul unei existenţe lărgite.
   Pe lângă dipolii vortex simpli – de tip convergent,  divergent sau mixt – există combinaţii ale acestora mai mult sau mai puţin stabile, rezultate prin interacţiuni fundamentale ( electromagnetice, gravitaţionale, tari, slabe) în procesul de structurare a materiei pe diverse nivele de organizare.

Este fascinant că dipolii vortex nu sunt "entităţi imuabile", pentru că, deşi configuraţia lor rămâne neschimbată pe  intervale de timp determinate,  ei se "primenesc" permanent prin schimbul de particule universale primordiale între cele două universuri.  O comparaţie sugestivă se poate face cu un râu, a cărui apă curge permanent, dar configuraţia sa se păstrează în condiţii date, curenţii fiind  determinaţi de forma albiei şi diversele tipuri  de interacţiuni. 
În concluzie, materia nu poate exista decât în mişcare şi transformare.

Dincolo de orizont este Necuprinsul...

Citat din: protelisav din  31 Iulie 2015, 06:59:06
Este fascinant că dipolii vortex nu sunt "entităţi imuabile", pentru că, deşi configuraţia lor rămâne neschimbată pe  intervale de timp determinate,  ei se "primenesc" permanent prin schimbul de particule universale primordiale între cele două universuri.  O comparaţie sugestivă se poate face cu un râu, a cărui apă curge permanent, dar configuraţia sa se păstrează în condiţii date, curenţii fiind  determinaţi de forma albiei şi diversele tipuri  de interacţiuni. 
În concluzie, materia nu poate exista decât în mişcare şi transformare.

Ei da, cu ideea asta (adica mai precis cu prezumtia ca dipolii vortex nu ar fi "entităţi imuabile") inclin sa fiu de acord fie si doar p-un palier intuitiv, clar non-profesionist.

Similitudinea cu doar aparenta stabilitate din pdv fizico-chimic a "containerelor" noastre ma face sa cred asta (oasele de ex. sint nou-noutze 100% in 6-7 ani, alte tzesuturi/fluide/celule fiind si mai rapid inlocuite cu copii... aproape identice, c-au avut grija programatorii :martiansad: telomerilor nostri sa ne "instaleze" un Xerox celular de 2 bani, care incepe sa dea rateuri inca de la 35-40 de ani.) :lol:

  In lipsa raspunsurilor la obiectiile/intrebarile (pertinente si politicoase) si eu am ajuns la concluzia ca teoria dipolilor vortex este - intr-adevar - o teorie dar a polilor waxtext. Sau waxtest, dupa preferinte. "Alte opinii nu ma intereseaza!", deci nu mai insistati, va rog.

Citat din: mm din  31 Iulie 2015, 19:15:06
  In lipsa raspunsurilor la obiectiile/intrebarile (pertinente si politicoase) si eu am ajuns la concluzia ca teoria dipolilor vortex este - intr-adevar - o teorie dar a polilor waxtext. Sau waxtest, dupa preferinte. "Alte opinii nu ma intereseaza!", deci nu mai insistati, va rog.

Vă mărturiresc cu toată sinceritatea că respect opiniile participanţilor pe forum, chiar şi pe cele critice, dacă sunt constructive şi la obiect. Ca dovadă, am încercat să vă prezint o abordare  a teoriei dipolior vortex la nivel intuitiv, pentru o mai bună înţelegere a cadrului cognitiv, dar nu ştiu în ce măsură am reuşit. Vă rog să precizaţi semnificaţia "polilor waxtext" şi ce legătură au cu teoria dipolilor vortex.

  Waxtext provine de la expresia populara "Wax albina". Dar intrucat te crezi mai destept decat toti cititorii tai, ne prezinti la nivel intuitiv, o teorie. Pai, ne cam jignesti moncher. Daca ai grad de absolvent cu studii superioare, inseamna ca eu am un grad in plus fata de tine.
  Cred ca sunt mai batran ca tine si la viata mea a trebuit mereu sa fac legatura intre teoriile profilor (universitari de regula) si practica. Dar s-a dovedit in mod sistematic (timp de 30 de ani) ca teoriile profilor nu functioneaza in practica. Mai specific: formulele din cartile tehnice de nivel superior nu functionau in practica. Intrucat ce faceam eu pe-acolo era obligatoriu sa functioneze in practica, pana la urma eram nevoit sa-mi confectionez propriile formule (care sa si functioneze in practica) si niciodata nu am dat chix (in practica). Datorita acestei imprejurari (ce a durat vreme de 30 de ani zi de zi), care m-a scos din sarite mereu, am ajuns sa fiu foarte circumspect si extrem de atent cu teoriile si cu autorii lor - teoreticienii [si sa fiu forte sigur pe mine in domeniul meu]. Pe tine te urmaresc de cand ai lansat "Misterele Timpului" si care e la fel in structura sa cu TDV. Singurul lucru pe care ti-l pot spune foarte concis este vorba unui fost coleg de-al meu: "Si care-i legatura intre coada vacii si stampila primariei?", care "lua asa" pe oricine, ori de cate ori avea impresia ca "oricine" nu avea logica. Cu toate ca tipul acela a plecat cu prima ocazie in Germania si cred (nu-s chiar sigur) ca si-a cam omorat nevasta cu felul lui de-a fi, in cazul de fata constat ca sunt in asentimentul lui. Sorry.

  Numai din cauza ca ai intrat pe domeniul meu - cercetarea stiintifica, mi-am permis sa-ti dau note.  :-D mNu e domeniul tau, calci pe "mine" acilea.

  Nu mi-ai raspuns la intrebarile si la obiectiile (daca au fost) mele. Am decis ca acest lucru nu inseamna decat ca nu poti sa-ti sustii teoria "nicidecat". Am punctat deja partea pozitiva din teoria ta si de la bun inceput ti-am atras atentia ca nu se leaga intre ele elemntele teorie tale. Prin mesajul meu nu am dorit altceva decat sa le semnalez colegilor de forum ca-si pierd vremea daca se apuca sa-ti urmareasca mesajele.

  Ceea ce ma deranjeaza cel mai mult este insa faptul ca nu te-ai prins ca iti sunt un sustinator si nu un dusman. Dar, daca judeci la fel ca majoritatea romanilor, si nu-ti deosebesti prietenii de dusmani, am hotarat ca un "tratament soc" te-ar putea ajuta. Cu mine, tu si inclusiv clonele, nu trebuie decat sa tineti cont ca desi sunt bun si bland (o mai scrantesc uneori, scuze!) am o idee fixa: "Ma respecti, te respect! Nu ma respecti, nu te respect!"

Citat din: mm din  01 August 2015, 17:21:10
  Cred ca sunt mai batran ca tine si la viata mea a trebuit mereu sa fac legatura intre teoriile profilor (universitari de regula) si practica. Dar s-a dovedit in mod sistematic (timp de 30 de ani) ca teoriile profilor nu functioneaza in practica. Mai specific: formulele din cartile tehnice de nivel superior nu functionau in practica. Intrucat ce faceam eu pe-acolo era obligatoriu sa functioneze in practica, pana la urma eram nevoit sa-mi confectionez propriile formule (care sa si functioneze in practica) si niciodata nu am dat chix (in practica). Datorita acestei imprejurari (ce a durat vreme de 30 de ani zi de zi), care m-a scos din sarite mereu, am ajuns sa fiu foarte circumspect si extrem de atent cu teoriile si cu autorii lor - teoreticienii [si sa fiu forte sigur pe mine in domeniul meu].
Pe tine te urmaresc de cand ai lansat "Misterele Timpului" si care e la fel in structura sa cu TDV.

Aşa cum am mai afirmat, respect dreptul la opinie al participanţilor pe forum. Vă asigur că afirmaţia "am încercat să vă prezint o abordare  a teoriei dipolior vortex la nivel intuitiv, pentru o mai bună înţelegere a cadrului cognitiv" nu are conotaţii ironice, ci exprimă faptul că am postat pe forum o variantă simplificată a teoriei dipolilor vortex. Îmi cer scuze dacă aţi interpretat  altfel...
Vă rog să faceţi mai multe precizări referitor la "Pe tine te urmaresc de cand ai lansat "Misterele Timpului" si care e la fel in structura sa cu TDV".
Cu sinceritate şi cele mai bune gânduri
Vasile Tudor

@protelisav
Urmaresc acest topic de cand a fost deschis,chiar daca pana acum nu am intervenit pe el decat din punct de vedere...administrativ.
  Adevarul e ca incercand sa aprofundez TDV...ma cam doare (si pe mine) capul! ;D   Cu alte cuvinte,aceasta teorie pare sa NU se adreseze oamenilor...obisnuiti,ca mine.  Cu toate acestea,am reusit sa inteleg ca aceasta teorie este un...panaceu universal pentru fizica moderna,rezolvand in 2 timpi si 3 miscari toate...problemele si necunoscutele actuale.
   Acuma,ca sa nu se spuna ca am poluat topicul,am si eu niste...nelamuriri:
1. Am inteles ca,conform acestei teorii,prin dipolii vortex se face schimb de masa si de informatie intre 2 universuri.Intrebarea mea este de ce v-ati limitat doar la 2 universuri?
2. Daca schimbul de masa se face in raporturi diferite,functie de universul care se dilata si cel care se contracta,nu cumva timpul de transfer difera functie de directie? Pentru ca,conform teoriei dvs. si a modului de "functionare" a dipolului vortex,acesta 'permite" transferul simetric prin el. Si atunci,asta ar insemna ca timpul curge diferit in cele 2 universuri,nu-i asa? De unde ar rezulta ca si vitezele de expansiune/comprimare sunt diferite...
3. Care este forta care creeaza si tine functional dipolul vortex?
4. Ca sa functioneze,un dipol vortex consuma energie?
5. Exista un singur dipol vortex intre 2 universuri?
6. Ce se intampla cu dipolul vortex cand un univers ramane fara materie?


Mai am si alte nelamuriri,dar le voi prezenta doar daca primesc raspuns la acestea...

Citat din: alx din  02 August 2015, 11:42:11
@protelisav
Urmaresc acest topic de cand a fost deschis,chiar daca pana acum nu am intervenit pe el decat din punct de vedere...administrativ.
  Adevarul e ca incercand sa aprofundez TDV...ma cam doare (si pe mine) capul! ;D   Cu alte cuvinte,aceasta teorie pare sa NU se adreseze oamenilor...obisnuiti,ca mine.  Cu toate acestea,am reusit sa inteleg ca aceasta teorie este un...panaceu universal pentru fizica moderna,rezolvand in 2 timpi si 3 miscari toate...problemele si necunoscutele actuale.
   Acuma,ca sa nu se spuna ca am poluat topicul,am si eu niste...nelamuriri:
1. Am inteles ca,conform acestei teorii,prin dipolii vortex se face schimb de masa si de informatie intre 2 universuri.Intrebarea mea este de ce v-ati limitat doar la 2 universuri?
2. Daca schimbul de masa se face in raporturi diferite,functie de universul care se dilata si cel care se contracta,nu cumva timpul de transfer difera functie de directie? Pentru ca,conform teoriei dvs. si a modului de "functionare" a dipolului vortex,acesta 'permite" transferul simetric prin el. Si atunci,asta ar insemna ca timpul curge diferit in cele 2 universuri,nu-i asa? De unde ar rezulta ca si vitezele de expansiune/comprimare sunt diferite...
3. Care este forta care creeaza si tine functional dipolul vortex?
4. Ca sa functioneze,un dipol vortex consuma energie?
5. Exista un singur dipol vortex intre 2 universuri?
6. Ce se intampla cu dipolul vortex cand un univers ramane fara materie?
Mai am si alte nelamuriri,dar le voi prezenta doar daca primesc raspuns la acestea...

     Este meritul lui Einstein de a fi încercat unificarea câmpurilor electromagnetic şi gravitaţional, dorinţă pe care genialul savant nu a finalizat-o până la moartea sa, însă  a rămas în istoria ştiinţei ca o mare provocare pentru cercetarea fundamentală şi aplicativă. 
   De aproape un deceniu am fost preocupat de un model gnoseologic transdisciplinar care să permită abordarea unitară a câmpurilor electromagnetic şi gravitaţional, precum şi a conceptelor de  sarcină electrică,  inducţie electrică, masă, intensitate a câmpului gravitational etc.  Punctul de plecare în demersul cognitiv l-a reprezentat  expresiile similare pentru forţele electrice şi gravitaţionale – exprimate prin legea lui Coulomb, respectiv legea atracţiei universale descoperită de Newton. 
   În fig. 1 este prezentat un  dispozitiv experimental simplu, format din două sfere goale cu pereţii perforaţi, racordate prin tuburi flexibile - din cauciuc sau alt material impermeabil şi flexibil - la o conductă comună prevăzută cu un robinet (pentru reglarea debitului de fluid) şi o pompă pentru circularea forţată a fluidului prin sistem, într-un sens sau celălalt. Prin scufundarea dispozitivului  în apă şi efectuarea de măsurători, s-a constatat că sferele se reping sau se atrag, după cum apa este evacuată  prin acestea, respectiv, este  absorbită. Mai mult, în limita erorilor experimentale, forţele de interacţiune sunt aproximativ direct proporţionale cu produsul debitelor şi invers proporţionale cu pătratul distanţei dintre sfere. 
   Formal, acest experiment este sugestiv pentru introducerea - prin similitudine şi aprofundare - a  conceptului de  "vortex",  care permite explicarea unitară a interacţiunilor electrice şi gravitaţionale la nivelul structurii materiei.   Într-o primă etapă, am emis ipoteza că particulele elementare din modelul standard care au masă de repaus sunt configuraţii de  tip "vortex" de particule universale primordiale.
   Se pune firesc întrebarea: ce sunt particulele universale primordiale?  Evident, fotonii sunt  particulele universale primordiale, deoarece  sunt "particule mesager"  pentru  câmpul electromagnetic, nu au masă de repaus, ci doar masă de mişcare, nu au antiparticule, au un timp mediu de viaţă infinit (sunt indestructibile) şi se deplasează cu viteza luminii în vid. Aceste caracteristici confirmă faptul că fotonii au un statut special în cadrul modelului standard al particulelor elementare.
   Într-o a doua etapă a demersului cognitiv, se impune introducerea unor noi concepte, având în vedere că fotonii sunt particule primordiale indestructibile, care  "nu pot să apară din nimic sau să dispară fără urmă" în vortexuri. Pentru a depăşi această contradicţie, este necesar să redefinim vortexurile  ca dipoli vortex - cu semnificaţia de "punţi de legătură"  prin care se face schimb de particule primordiale  între Universul nostru (format din materie) şi Universul complementar ( format din antimaterie).
   Faptul că  proprietăţile  particulelor elementare  sunt  reflexia "în  oglindă" a  proprietăţilor antiparticulelor  corespunzătoare,  poate  fi  explicat  prin  raportare  la dipolul  vortex  în cele două  universuri,  în  care  particulele universale  implicate  intră / ies   printr-un  pol  şi  ies / intră  prin celălalt pol cu sensuri  de  mişcare opuse.  De fapt,  dipolul vortex  corespunde unităţii dialectice "particulă-antiparticulă" în cadrul unei existenţe lărgite. Pe  de  altă  parte, se  deduce  că  particulele elementare  şi  antiparticulele corespunzătoare au aceeaşi pondere în Universul dual, ceea ce reprezintă o concluzie firească în structurarea primordială a existenţei.
   În esenţă, un dipol vortex este un model fizic  asociat unităţii dialectice "particulă-antiparticulă", având două stări posibile, şi anume:
-starea  normală, în  care  particula  se  află  în Universul  nostru, iar antiparticula corespunzătoare se manifestă în  Universul complementar;
-starea  inversată, în care polii  vortexului  au locaţia  schimbată  faţă de cazul  normal.
Spre deosebire de starea normală, care este mai mult sau mai puţin stabilă, cea inversată este instabilă, având o probabilitate foarte mică de realizare. Cele două stări nu pot exista  împreună în Universul nostru pentru că dispar simultan - transformându-se  în fotoni prin  procesul de anihilare.
   Universul nostru şi Universul complementar "nu sunt paralele", ci coexistă în sens dialectic, având  în  comun axa timpului, întreaga existenţă fiind un Univers cvadridimensional dual.  Afirmaţia este în concordanţă cu faptul că dipolii vortex asociaţi unităţilor dialectice "particulă-antiparticulă"  sunt punţi de legătură între cele două universuri, altfel spus, conexiunile sunt pretutindeni.
   Deşi schimbul de particule universale se desfăşoară în ambele sensuri, la nivel global fluxul de particule primordiale este preponderent spre Universul nostru şi determină expansiunea acestuia şi modul de structurare pe diverse nivele de organizare, iar Universul complementar se află în contracţie. Pe de altă parte, expansiunea Universului nostru  sugerează faptul că particulele universale primordiale sunt cuante, nu numai pentru energie, masă, sarcină electrică sau informaţie, ci şi "cuante spaţio-temporale", ipoteză care ar justifica pe deplin  manifestarea  existenţei ca "unitate în diversitate" la graniţa dialectică dintre cauzalitate şi întâmplare, libertate şi necesitate, actualitate şi potenţialitate.
   În ultimă instanţă,  conceptul de  "dipol vortex" nu a fost  introdus arbitrar, fiind sugerat  de  teoremele lui Gauss  pentru  câmpul electric  şi câmpul gravitaţional, care pun în evidenţă surse de tip  divergent (izvoare)  respectiv  convergent (puţuri)    pentru  particulele universale  primordiale.  Pe lângă dipolii vortex simpli – de tip convergent,  divergent sau mixt – există combinaţii ale acestora mai mult sau mai puţin stabile, rezultate prin interacţiuni fundamentale ( electromagnetice, gravitaţionale, tari, slabe) în procesul de structurare a materiei pe diverse nivele de organizare.
   Un alt  argument în favoarea teoriei dipolilor vortex  este identificarea gravitonului - "particula mesager" pentru interacţiunile gravitaţionale.  Deoarece la nivelul structurii materiei forţele gravitaţionale sunt forţe de atracţie dintre paticulele elementare, rezultă că gravitonii sunt particule universale primordiale care intră în dipolii vortex. Mai mult, având  în  vedere  că  gravitonii  intră  într-un  dipol vortex prin  polul  din  Universul nostru şi  ies ca fotoni  prin celălalt pol din Universul complementar,  rezultă că fotonii şi gravitonii, precum şi antiparticulele acestora, coincid, deci  pot  fi  identificaţi  prin  conceptul  unitar  de  particulă  universală primordială.    Într-o  exprimare concisă, fotonii  sunt  particule  primordiale care  ies  dintr-un  vortex  din  Universul  nostru,  iar  gravitonii  sunt  particule  primordiale care  intră  într-un  vortex  din  Universul  nostru.  Răspunsul  la  întrebarea  firească "de ce gravitonii nu au fost descoperiţi până în prezent?" este că  nu  au  fost  identificaţi cu fotonii  care  intră  în  vortexurile  din  Universul nostru.
   În acest cadru conceptual, mărimile fizice cunoscute capătă o profundă  încărcătură de semnificaţii. De  exemplu, sarcina  electrică  şi  inducţia  câmpului electric  pentru  o  particulă elementară sunt proporţionale cu  intensitatea fluxului de fotoni,  respectiv cu densitatea intensităţii fluxului de  fotoni  printr-o  suprafaţă  închisă  în  care  se  află  dipolul vortex  asociat, iar  masa  şi intensitatea câmpului gravitaţional sunt proporţionale cu  intensitatea fluxului de gravitoni, respectiv cu  densitatea  intensităţii  fluxului  de  gravitoni  printr-o  suprafaţă  închisă  în care  se  află  dipolul vortex  asociat.  Chiar şi semnificaţia conceptului clasic de "vid absolut" trebuie revizuită  prin  admiterea configuraţiilor de particule universale primordiale, care sunt nestructurate în  cazul vidului  şi structurate  prin dipoli vortex  în cazul organizării materiei pe diverse nivele, de la micocosmos la megacosmos.    
   Referitor la apariţia şi evoluţia Universului, astronomia contemporană  reţine în circulaţie două  ipoteze,  şi anume:  ipoteza "Big Bang" (Marea Explozie) şi  ipoteza "expansiunii-contracţiei". Prima  ipoteză  aparţine  astronomului  american Edwin  Hubble, care  a  studiat  deplasarea  spre  roşu  a  radiaţiilor primite  de  Terra  de  la galaxiile îndepărtate  ale Universului. Pe  baza  efectului Doppler, Hubble  a tras concluzia că sursele  de  lumină se îndepărtează una faţă  de alta, viteza  expansiunii Universului fiind  exprimată analitic prin celebra relaţie 
                                                                 v= Hr
unde  H reprezintă constanta  lui Hubble, iar  r  este distanţa faţă  de  un  observator  terestru  a galaxiei  în  mişcare.
   Adepţii  acestei  teorii  presupun că  apariţia  materiei, spaţiului  şi  timpului  au  la  origine  o singularitate  primordială, deosebit  de  fierbinte  şi  densă,  din  care  a  apărut  Universul  nostru prin Big Bang, în urmă cu circa 13,7 miliarde de ani.  Stephen W. Hawking  se află în prima linie a fizicienilor care caută o teorie unificatoare pentru explicarea întregului Univers.  Împreună cu Roger Penrose a   explicat semnificaţia găurilor negre şi a demonstrat că, în conformitate  cu  relativitatea  generală, spaţiul şi  timpul  trebuie să  fi  avut un  început  în  Big Bang.  De menţionat că  premiul Nobel pentru Fizică în 2011 a fost decernat cercetătorilor Brian Schmidt, Adam Riess şi Saul Perlmutter pentru descoperirea expansiunii accelerate a Universului, fapt care a condus la introducerea în ştiinţă a termenului de "energie întunecată".
   Teoria dipolilor vortex oferă o nouă viziune asupra devenirii existenţei,  prin luarea în considerare a interferenţei undelor progresivă şi regresivă, corespunzătoare expansiunii Universului nostru,  respectiv contracţiei Universului complementar.  Unda staţionară rezultată  se caracterizează prin  ventre şi noduri succesive în zonele pentru care amplitudinea are valori maxime, respectiv se  anulează. Distanţa dintre  două  ventre  consecutive este egală cu distanţa dintre două noduri consecutive, valoarea comună fiind egală cu o semilungime de undă.  De  remarcat că  oscilaţiile  sunt în fază între două  noduri  succesive, iar  faza  acestora  se  schimbă cu  π rad  la  trecerea  printr-un  nod.
   Pentru punerea în evidenţă a undelor staţionare la nivel intuitiv, se poate utiliza un dispozitiv simplu format din doi cilindrii coaxiali, cel interior fiind prevăzut cu o sursă de oscilaţie şi  având peretele perforat. Un  participant pe forum.edu.ro a avut amabilitatea să realizeze un model pe calculator, fig. 2, pentru acest experiment cu unde  staţionare, cilindrul  interior fiind  prevăzut cu găuri distribuite  regulat şi având diametru de  5 mm .  Mediul este  aer  în  condiţii normale de  presiune şi  temperatură,  iar  sursa de oscilaţii este un piston cu  frecvenţa  de  700 Hz  situat  la  extremitatea  cilindrului  interior.
   Se poate afirma că, deşi Universul nostru se află în prezent  într-un stadiu  de expansiune accelerată, este  posibil ca după  foarte  mult  timp  să  treacă  într-un  stadiu  de  contracţie, prin inversarea dipolilor vortex şi transformarea  materiei  în  antimaterie. Mai mult, devenirea exisistenţei este  dialectică,  deoarece   tot  ce  există "in actu"  şi "in potentia" se  manifestă  într-un  Multivers dual, Universul nostru împreună cu Universul  complementar  fiind  doar  o componentă duală  a  unei  existenţe  fără  limite  spaţio-temporale, aflată în permanentă mişcare şi transformare. Altfel  spus, Universul nostru împreună cu Universul complementar, reprezintă doar  una dintre  posibilităţile  infinite  de  manifestare  dialectică  a  existenţei  prin  universuri  duale  paralele.   
   În concluzie, este fascinant că teoria dipolilor vortex  permite   scheme  de   raţionament explicative şi predictive  care pun în evidenţă  legătura profundă dintre  configuraţiile de particule universale primordiale cu  spaţiul, timpul şi materia în mişcare şi transformare. Se poate astfel realiza o "scientia nova" cu deschidere largă către filosofie şi religie.

Citat din: protelisav din  03 August 2015, 09:52:37
     In concluzie, este fascinant că teoria dipolilor vortex  permite   scheme  de   raţionament explicative şi predictive  care pun în evidenţă  legătura profundă dintre  configuraţiile de particule universale primordiale cu  spaţiul, timpul şi materia în mişcare şi transformare. Se poate astfel realiza o "scientia nova" cu deschidere largă către filosofie şi religie.

Teoria permite orice. Inclusiv un dialog cu Dumnezeu. Si cu filozofia. Partea mai putin sigura (din rationamentul din citat) este ca teoria dipolilor vortex s-ar putea sa nu se bazeze pe nimic. Deci, prima parte din rationament sa fie nicidecat valabila, in timp ce partea a doua a rationamentului sa fie perfect valabila. Deci, construim pe nisip.
  Parerea mea este ca TDV nu este suficient fundamentata pe niste realitati experimentale. Am subliniat acest lucru inca de la prima postare pe subiectul acesta. Ca atare, orice fel de extensie a TDV in spatiul religios este inutila/ neadevarata/ gresita/ neproductiva/ etc. Eu sunt "un pic deplasat" - in acceptie publica/ "rustica" intrucat niciodata nu voi accepta o teorie = ipoteza stiintifica, daca nu se bazeaza pe niste dovezi, cat de cat sigure (accept si licente personale).

@protelisav
Eu am postat 6 nelamuriri ale mele,la care asteptam raspunsuri...punctuale si la obiect.
Dvs. in schimb,veniti cu o intreaga poliloghie,care nu raspunde decat generic(sau nici macar) la nelamuririle mele.Ca sa nu mai vorbesc ca a-ti sustine teoria si a demonstra existenta Dipolilor Vortex cu o experienta cu basici cu apa mi se pare hilar de-a dreptul.Sau cu un model facut de cineva de pe un alt site...asta denota amatorism de inalta clasa,plus o lipsa crasa de respect pentru cei care citesc. Sau sa amintesc ca a amesteca religia si/sau filozofia in ceea ce se vrea o demonstratie a unei teorii "novatoare",in acest "panaceu universal" al fizicii moderne mi se pare jignitor.
Asa ca eu nu va voi mai deranja cu intrebari,pentru ca dvs. nu raspundeti la ele!  Si daca veti continua in acest stil,probabil ca in curand voi bloca acest topic...forever.Sau macar pana cand se va schimba polaritatea dipolilor vortex!


In rest,sa aveti o zi buna.
alx

  Scuze pentru postarea precipitata anterioara.

  "Meritul" lui 1stein de a fi incercat unificarea, nu este un merit ci este un chix obisnuit! Cand o sa fie romanii inteligenti - tu, ion tudor, esti considerat de mine un inteligent -  capabili sa discearna un chix de un fapt real, de o dovada? Iti recomand sa citesti teoria (mult mai apropiata de experiment) a unui alt roman (necunoscut), Gheorghe Adrian, care face calcule extrem de detaliate (bazate exceptional de bine pe fapte experimentale adevarate), printre altele privitoare la experimentul pueril - pe care il redai aici, al celor doua sfere - cu rezultate exceptionale, vizibile pe cercetare.forum gratuit.ro Exceptional, acest autor (amator) de teorie (bazata tot timpul pe practica activitatii sale -electrotehnice- de o viata)!

  Nu am nimic impotriva ipotezelor pe care un cercetator (fie el si amator) le face, dar sunt foarte impotriva ca acele ipoteze sa nu se sprijine pe nimic sau sa se sprijine pe pareri personale intuitive. Intuitive, de acord, dar sa se sprijine pe dovezi! Orice fel de dovezi, accept!

  Nu vreau sa-ti mai bag de vina ca ne subestimezi pe noi, cititorii tai. Iti trec cu vederea orice fel de defecte personale, cu conditia sa vii cu dovezi (experimentale sau deductive), in sprijionul teoriei tale, Pai daca nu vrei sa-ti sustii teoria, indiferent ce intrebari (unele idioate) ti se pun, inseamna ca nu esti sigur pe ceea ce spui.
  Intre noi fie vorba, orice teorie (inclusiv TR) este o ipoteza, o presupunere, care, ulterior, careva ar putea sa o valideze prin vreun experiment. Daca reusesti sa dovedesti ca teoria ta este valida, "atunci te cred si eu ca Dumnezeu se plimba prin gradina ta". Nu-mi mai fac probleme. Altfel insa, in nici un caz nu pot sa cred extensiile pe care tu le faci teoriei tale (pe care doar tu o presupui dovedita experimental), extensii precum acelea ca "stai de vorba cu Dumnezeu". Intre altele(by the way), pot sa-ti " pasez" niste metode prin care chiar poti sa te intalnesti si sa vorbesti cu Dumnezeu!

  Zici asa: "Evident, fotonii sunt  particulele universale primordiale " Pai, nu-i deloc evident pentru unii. Cuvantul asta (evident), te poate induce intr-o grava eroare. Demonstreaza mai intai ca fotonii sunt primordiale, apropo ce inseamna primordiale ? Vezi ca astfel de rationamente, insuficient controlate, te pot duce la rezultate gresite?

  Nu ai raspuns direct la nici una din intrebarile lui @alx, si nici la ale mele, senzatia noastra a tuturora este ca ocolesti raspunsurile directe la intrebari (din spatiul fizic) si te refugiezi/divaghezi in spatiul metafizic.

Cum am conceput teoria dipolilor vortex

În orizontul axiologiei, cunoaşterea este considerată o dimensiune a condiţiei umane, în cadrul căreia se înscrie şi problematica adevărului, a valorii şi a valabilităţii cunoştinţelor. Numai o viziune sintetică, care să integreze într-un tot unitar tipurile de adevăr (analitic şi sintetic, formal şi factual, logic şi matematic) ar putea decide asupra valabilităţii cunoştinţelor din domenii extrem de diverse, altfel spus, asupra comprehensibilităţii lumii.
Orice teorie novatoare are la bază ipoteze verosimile, care trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
-să aibă coerenţă logică şi generalitate maximă;
-să nu contrazică total rezultatele anterioare ale ştiinţei;
-să explice calitativ şi cantitativ relaţiile cauză–efect din realitatea obiectivă;
-să aibă valoare predictivă, altfel spus, să anticipeze evoluţia unei game variate de fenomene;
-să fie testabilă, adică să dea naştere la enunţuri empirice verificabile în practică.
Numai o viziune sintetică, care să integreze într-un tot unitar diversitatea tipurilor de adevăr (analitic şi sintetic, formal şi factual, logic şi matematic) ar putea decide asupra valabilităţii cunoştinţelor din domenii extrem de variate, altfel spus, asupra unui model gnoseologic transdisciplinar.
Pentru verificarea unei teorii ştiinţifice, M. Bunge indică patru categorii de teste:
a) teste interteoretice (examinarea compatibilităţii unei teorii cu restul cunoaşterii ştiinţifice acceptate la un moment dat);
b)teste metateoretice (analiza critică a unor principii logice, cum ar fi noncontradicţia, dar şi raportarea la criterii semantice, cum ar fi posibilitatea interpretării în termeni empirici);
c) teste filosofice (judecarea teoriei prin prisma filosofiei dominante în cercurile ştiinţifice);
d) teste empirice (verificarea acordului cu experienţa a unor concluzii ce decurg din ipotezele de bază ale teoriei ştiinţifice).
Subscriu la părerea lui Hegel că "adevărul este un cuvânt mare, şi un lucru şi mai mare...Dacă spiritul omului este sănătos, inima trebuie să-i bată mai tare ori de câte ori este vorba despre adevăr".
De aproape un deceniu am fost preocupat de un model gnoseologic transdisciplinar care să permită abordarea unitară a câmpurilor electromagnetic şi gravitaţional. Pentru a afla cum am conceput teoria dipolilor vortex, vă invit să accesaţi link-ul la fişierul ataşat.
http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2463564 (http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2463564)

  @protelisav, apreciez pozitiv mesajul tau, din care deduc ca doresti sa argumentezi TDV si prin urmare doresti un dialog constructiv cu noi, cititorii tai.

  Am avut rabdarea sa citesc linkul pe care l-ai atasat la mesaj. Am constatat in prima instanta ca deja stiam continutul acestui link din postarile tale (lungi) anterioare. Si, deci nu am aflat lucruri noi.

  Incerc sa-ti fiu de folos cu parerile mele dar nu esti obligat sa tii cont de ele. In mesaj te-ai referit la modul general ce trebuie si cum trebuie ca o teorie sa fie teorie/teoretica. E OK! Din pacate, asa putem fiecare dintre noi sa emitem teorii, conform regulilor pe care le-ai enuntat, dar care teorii sa nu fie bune decat ca exercitiu mental. In realitatea in care traim, am invatat de la Lenin (pe cand eram in clasa I elementara) ca din teorie te duci in practica si inapoi la teorie. [De fapt a zis altfel: de la practica la teorie si apoi inapoi la practica.] Eu, care am probleme cu memoria, am retinut numai/si am o idee fixa, o tin una si buna: orice teorie trebuie verificata in practica. Chestia cu verificarea este incredibil de complicata si cere abilitati speciale din partea subiectului.
  Daca nu se poate face aceasta verificare, atunci ai dreptate: ai o teorie teoretica (pura) si atat. In acest caz, adica in situatia ca teoria ta nu are legatura cu practica (opinez ca singura legatura valabila e experimentul), si comentariile mele sunt de prisos si nu voi mai insista.

  Totusi, ai prezentat experimentul cu doua sfere gaurite si zici ca el-experimentul confirma TDV. Parerea mea este alta, cele doua sfere dovedesc niste chestii legate de presiune, asemanator efectului Coanda, deci e in legatura cu presiunea. Experimentul poate fi interpretat si altfel, in mai multe feluri, deci nu este tocmai o dovada hotarata pentru TDV anume, ci poate fi o dovada pentru orice alta teorie. [E o asociere, nu neaparat o dovada.] Nu e sfarsitul lumii din asta si este acceptat ca daca mai ai vreo cateva experimente diferite care sa conduca spre aceeasi concluzie (TDV), atunci ai castigat o etapa. E un fel de lege a redundantei, ce nu poate fi neglijata.

  Acum, referitor la linkul indicat - si ca sa nu ma intind prea mult - voi comenta cateva pasaje.

  -  Excelenta ideea cu sarcina electrica punctiforma (cu linii de camp divergente radiale) si asocierea cu fluxul fotonilor dintr-o sursa luminoasa. Din pacate, sarcina electrica nu emite fotoni deci asocierea pe care ai facut-o a fost de alta natura.

  -  Imi pare extrem de inteligenta observatia /conceptul nou/ ca "reflexia in oglinda" particula-antiparticula este o consecinta a dipolului vortex (concept nou anterior). Din pacate nu e dovedita in nici un fel.

  -  " Universul nostru şi Universul complementar "nu sunt paralele", ci coexistă în sens dialectic, având  în  comun axa timpului, întreaga existenţă fiind un Univers cvadridimensional dual. " La acest citat sunt trei ipoteze concomitente, complementaritatea universurilor in loc de paralelismul lor, au axa timpului comuna, existam intr-un Univers (dual) cvadridimensional. Toate cele trei ipoteze pot fi contrazise. Se naste intrebarea: ce este aceea axa timpului comuna; poate ca in lumea cealalta (in oglinda, eventual) timpul are o alta curgere, deci si o alta axa. Dupa mine, toate cele trei presupuneri pot fi f. usor demontate (fie si din simplul motiv ca nu pot fi dovedite).

  -  "Deoarece la nivelul structurii materiei forţele gravitaţionale sunt forţe de atracţie dintre paticulele elementare, rezultă că gravitonii sunt particule universale primordiale care intră în dipolii vortex."  Intre particulele elementare fortele gravitationale sunt cu totul neglijabile (10³⁸ ori), nu rezulta ca gravitonii, nu rezulta nimic pur si simplu, nu exista gravitoni dovediti inca (deci nu putem baza o ipoteza noua pe o ipoteza nedemonstrata mai veche), de unde stim ca intra sau ies in/din tr-un ipotetic vortex fie el si dublu. In propozitia asta sunt mai multe dubii decat afirmatiile facute, ceea ce tine de logica unui rationament.

  -  In privinta ipotezei ca unii fotoni intra in vortex(ul din Univ. nostru) si altii ies, se naste intrebarea: cum ii deosebim pe unii de altii, ca sunt identici parca. Daca nu exista o posibilitate de a-i deosebi pe unii de ceilalti, n-ar fi mai bine sa nu-i mai diferentiem? Si sa-i lasam asa cum sunt ei?

-  "Chiar şi semnificaţia conceptului clasic de "vid absolut" trebuie revizuită  prin  admiterea configuraţiilor de particule universale primordiale, care sunt nestructurate în  cazul vidului  şi structurate  prin dipoli vortex  în cazul organizării materiei pe diverse nivele, de la micocosmos la megacosmos."  Aici sunt partial de acord, ma gandesc la notiunea de Koilon, definita in urma cu 100 de ani de teozofi. Atentie insa: dipolii vortex trebuie dovediti mai intai cumva si de-abia apoi folositi in structuri gramaticale afirmative, precum cea din citat.

  -  Dilatarea Universului, de care vorbesti, presupusa pe baza constantei Hubble, este destul de tare contestata pe net. Ea este doar o interpretare a unor masuratori (deplasarea spre rosu).

  -  Nu am inteles cum demonstreaza cei doi cilindri ipoteza undelor stationare. Ma opresc aici deocamdata, cu aceeasi senzatie - ca folosesti elemente (re)cunoscute stiintific pe care le asamblezi prin operatii superficiale de genul "este evident" in scopul dovedirii teoriei tale. Elementele (demonstratiei tale) par a nu fi legate intre ele ci sunt lasate la latitudinea cititorului care prin imaginatia sa proprie sa le inglobeze logic intre ele, bazandu-se evident si pe increderea in autorul teoriei.

  Raman la parerea ca repetarea unor formulari in postari repetate nu duce la mai buna explicare a teoriei. Dar, asa cum am spus deja la inceput, daca TDV este doar o teorie, nu mai trebuie sa fie comentata. Raman intrebari firesti fara raspuns, precum: cum arata acest dipol? Pai daca e o particula, atunci "cum face ea pe dipolul"? Nu pot fi eludate aceste tipuri de intrebari. Cred ca ar fi benefic sa faci o lista a dovezilor care iti sprijina teoria. Dovezile precum gaurile negre (contestate), TR (contestata), materia neagra (o pura inventie, din interpretarea unor masuratori), s.a., nu ajuta.
  Pe de alta parte, e posibil ca eu sa nu am dreptate "de nici o culoare" si asta e un indemn ca tu sa continui ceea ce ai inceput.

Vortexurile sunt eliberate in acceleratorul de particule. Vortexuri formate din quarci si gluoni. Explicatia data vortexurilor este bazata pe o 'simetrie speciala'...a particulelor.
https://www.youtube.com/watch?v=kXy5EvYu3fw (https://www.youtube.com/watch?v=kXy5EvYu3fw)

Se vorbeste de o plasma de quarci si gluoni.
https://www.youtube.com/watch?v=Rk9KZLaVItI (https://www.youtube.com/watch?v=Rk9KZLaVItI)

Si se mai vorbeste despre energia acestor particule. Dar ma intreb ce este aceasta energie? Aceasta forta care tine in loc totul. Teoretic ar trebui sa fie o particula mai mica decat acesti quarci care sa se comporte ca si energie atunci cand este in miscare. Dar stiinta actuala spune ca aceasta particula teoretica exista pentru scurt timp, venind din nimic si disparand in nimic. Aceasta afirmatie in opinia mea e eventual o parte din adevar.
   Aparent ar veni si pleca din nimic daca noi cei care observa materia am privi particula printr-o fanta/segment de timp. Adica daca am avea doua cercuri (sau unul) rotative de particule cu polaritati diferite cu miscari rotative opuse (perpetuum) particula si antiparticula si am privi miscarea lor printr-o fanta in care sa apara la o anumita viteza doar imaginea unei particule care sa dea impresia ca e si nu e acolo...ca vine si pleaca...din viitor (particula) si din trecut (antiparticula). Atunci se pune intrebarea ce este segmentul/fanta noastra de timp? o intersectie de planuri? Traim intr-un un angrenaj energetic multidimensional?

Citat din: abyss din  23 August 2015, 10:25:53
Vortexurile sunt eliberate in acceleratorul de particule. Vortexuri formate din quarci si gluoni. Explicatia data vortexurilor este bazata pe o 'simetrie speciala'...a particulelor.
https://www.youtube.com/watch?v=kXy5EvYu3fw (https://www.youtube.com/watch?v=kXy5EvYu3fw)

Se vorbeste de o plasma de quarci si gluoni.
https://www.youtube.com/watch?v=Rk9KZLaVItI (https://www.youtube.com/watch?v=Rk9KZLaVItI)

Si se mai vorbeste despre energia acestor particule. Dar ma intreb ce este aceasta energie? Aceasta forta care tine in loc totul. Teoretic ar trebui sa fie o particula mai mica decat acesti quarci care sa se comporte ca si energie atunci cand este in miscare. Dar stiinta actuala spune ca aceasta particula teoretica exista pentru scurt timp, venind din nimic si disparand in nimic. Aceasta afirmatie in opinia mea e eventual o parte din adevar.
   Aparent ar veni si pleca din nimic daca noi cei care observa materia am privi particula printr-o fanta/segment de timp. Adica daca am avea doua cercuri (sau unul) rotative de particule cu polaritati diferite cu miscari rotative opuse (perpetuum) particula si antiparticula si am privi miscarea lor printr-o fanta in care sa apara la o anumita viteza doar imaginea unei particule care sa dea impresia ca e si nu e acolo...ca vine si pleaca...din viitor (particula) si din trecut (antiparticula). Atunci se pune intrebarea ce este segmentul/fanta noastra de timp? o intersectie de planuri? Traim intr-un un angrenaj energetic multidimensional?

   În teoria dipolilor vortex, fotonul  şi  gravitonul sunt   "entităţi"  care corespund  cerinţelor impuse  particulelor universale primordiale, având în vedere că  sunt "particule mesager"  pentru  câmpul electromagnetic, respectiv gravitaţional, nu au masă de repaus, ci doar masă de mişcare, particula şi antiparticula coincid, au un timp mediu de viaţă infinit (sunt indestructibile) şi se deplasează cu viteza luminii în vid. Pe  de  altă  parte, expansiunea Universului nostru  sugerează  faptul  că  particulele  universale primordiale sunt cuante,  nu  numai  pentru  energie,  masă,  sarcină electrică  sau  informaţie, ci  şi "cuante spaţio-temporale", ipoteză care ar justifica pe deplin manifestarea existenţei  ca "unitate în diversitate" la graniţa dialectică dintre cauzalitate şi întâmplare, libertate şi necesitate, actualitate şi potenţialitate.  De asemenea, prezintă interes descifrarea semnificaţiei neutrinului (neutrino), deoarece este  o  particulă stabilă, neutră din punct de vedere electric, cu masă de repaus neglijabilă (aproape nulă), care interacţionează foarte slab cu alte particule, având o mare putere de pătrundere. Aceste caracteristici situează neutrinul la limita încadrării acestuia în categoria particulelor universale primordiale.     
       Este bine de amintit că teoria dipolilor vortex  nu contrazice ştiinţa actuală, ci o aprufundează prin aducerea la numitor comun a domeniilor sale. Pentru exemplificare, se face trimitere la mecanica analitică,  în care  legile de conservare a unor mărimi fizice sunt  intrinsec legate de omogenitatea şi izotropia spaţiului, precum şi de uniformitatea timpului, prin aşa-numitele operaţii de simetrie(translaţia în spaţiu, rotaţia spaţială, translaţia în timp). Conform teoremei Nother, într-un sistem închis fiecărei operaţii de simetrie îi corespunde o lege de conservare a unei mărimi fizice. Din invarianţa funcţiei lui Lagrange faţă de translaţiile infinitezimale în spaţiu, rotaţiile spaţiale infinitezimale  şi translaţiile infinitezimale în timp, rezultă legile de consevare ale impulsului mecanic, momentului cinetic, respectiv energiei mecanice totale. Este o provocare tulburătoare pentru cercetarea teoretică să pună în evidenţă ansamblul complet al operaţiilor de simetrie care să justifice toate legile de conservare din reacţiile nucleare.
     Particulele universale primordiale  "nu pot să apară din nimic sau să dispară fără urmă", ci în derularea proceselor şi fenomenelor  sunt  transferate prin dipolii vortex  între cele două universuri, mai precis, între Universul nostru (format din materie) şi Universul complementar (format din antimaterie). Faptul că  proprietăţile  particulelor elementare  sunt  reflexia "în  oglindă" a  proprietăţilor antiparticulelor  corespunzătoare, poate  fi  explicat  prin  raportare la dipolul vortex în cele două universuri, în  care  particulele universale  implicate  intră / ies   printr-un  pol  şi  ies / intră  prin celălalt pol cu sensuri de mişcare opuse.  De fapt,  dipolul vortex  corespunde unităţii dialectice "particulă-antiparticulă" în cadrul unei existenţe lărgite, deşi în Universul nostru se manifestă  doar  particulele în stare liberă sau asociate între ele  pe diverse nivele de organizare a materiei prin interacţiuni electromagnetice, gravitaţionale, tari şi slabe.  Mai precis, particula este modelată doar printr-un pol al vortexului, cu o anumită imprecizie de localizare spaţio-temporală, aspect care în teoria cuantică este exprimat prin relaţiile de nedeterminare ale lui Heisenberg. Pe  de  altă  parte, se  deduce  că  particulele elementare  şi  antiparticulele corespunzătoare au aceeaşi pondere în Universul dual, ceea ce reprezintă o concluzie firească în structurarea primordială a existenţei. 
     Devenirea la scară megacosmică a Universului nostru are la bază diferenţa concentraţiei de particule universale primordiale faţă de Universul complementatar, care determină configurarea dipolilor vortex, adică structurarea materiei pe diverse nivele de organizare.  În  teoria  relativităţii generalizate - concepută de Einstein - spaţiul, timpul şi gravitaţia sunt corelate între ele în cadrul geometriei  Universului cvadridimensional, numit  spaţiu Riemann, în  care componentele  tensorului  metric  sunt  dependente   local  de  concentraţiile  de masă.  În  teoria dipolilor vortex, modelarea geometrică a Universului nostru este descrisă  printr-un spaţiu  cvadridimensional neeuclidian  în  care componentele  tensorului  metric  sunt  dependente   local  de  concentraţiile  de  particule  universale  primordiale. 
         Pentru extinderea demersului cognitiv la o existenţă lărgită, trebuie avut în vedere faptul că dipolii vortex asociaţi unităţilor dialectice "particulă-antiparticulă"  sunt punţi de legătură între cele două universuri, altfel spus, conexiunile dintre acestea sunt pretutindeni. Este firesc să presupunem că Universul nostru şi Universul complementar "nu sunt paralele", ci coexistă în sens dialectic, având  în  comun axa timpului, întreaga existenţă fiind un Univers cvadridimensional dual.
        În zona din Galaxia noastră (Calea Lactee), în care se află Sistemul solar, electronul şi protonul sunt particule elementare stabile, cu timp mediu de viaţă infinit, deoarece dipolii vortex asociaţi corespund fluxului de particule universale dintre cele două universuri. De aceea, în valoare absolută sarcina electronului este egală cu sarcina protonului. În stare liberă, neutronul este instabil, având timpul mediu de viaţă de 917 s. Doar prin  configurarea dinamică a nucleelor atomice se pot asigura condiţiile necesare ca neutronul să devină stabil. În această "cheie" trebuie explicată structura substanţei din Sistemul solar, care corespunde zonei electrono-protonice de stabilitate. Este firesc să presupunem că zonele marginală şi centrală ale Galaxiei noastre asigură alte condiţii de stabilitate pentru dipolii vortex asociaţi particulelor elementare.  Faptul că în centrul Căii Lactee se află o gaură neagră (denumită Sagitarius A), la distanţa de 26.000 ani lumină de Terra, constituie un argument pentru ipoteza că ceastă zonă asigură "neutronizarea substanţei"  conform  schemei devenirii existenţei pe baza diferenţei de concentraţie a particulelor universale din cele două universuri. În acest cadru conceptual se poate afirma  că structra şi evoluţia stelară concepută de astronomii E. Hertzsprung şi H. N. Russell, poate fi explicată prin apropierea progresivă a stelelor de centrul galaxiei sub acţiunea forţelor gravitaţionale. Pe de altă parte,  se oferă o viziune a corelării universale a proceselor din Univers prin schimbul de microparticule între diverse surse cosmice, mai mult sau mai puţin îndepărtate.
     Teoria dipolilor vortex oferă o nouă abordare a devenirii Universului, fiind un instrument util în descifrarea unor enigme ale cunoaşterii.  După unii cercetători,  materia obişnuită -  formată din electroni, protoni şi neutroni -  are o pondere mică în Univers,  aproape 95%  din  componenţa acestuia fiind  materie şi energie întunecată.  Materia întunecată nu poate fi observată cu telescoapele, pentru că  nu emite radiaţii electromagnetice. Se consideră că materia întunecată este responsabilă de  unele  abateri  gravitaţionale, particulele  constitutive  fiind  altele  decât  cele  cunoscute în prezent (aşa-numiţii axioni şi neutrini sterili). Cosmologii au fost derutaţi atunci când  a  fost surprinsă o gaură neagră aruncând jeturi de energie, deşi se ştia că aceste structuri cosmice  aspiră şi nu refulează materia. Energia întunecată  ar explica de ce expansiunea Universului este accelerată, având în vedere că  se manifestă ca o "forţă antigravitaţională". Pentru a da o justificare încetinirii procesului de formare a megastructurilor din Univers, cercetătorii Valentina Salvatelli, Najla Said şi Alessandro Melchiorri de la Universitatea "La Sapienza" din Roma şi Marco Bruni şi David Wands de la University of Portsmouth, Marea  Britanie, au conceput un model cosmologic în care materia întunecată se transformă în energie întunecată. Rezultatele  obţinute  au fost publicate în Physical Review Letters.
       În  cadrul conceptual al teoriei dipolilor vortex - în care materia, spatiul  şi timpul sunt legate indisolubil între ele - se pune firesc întrebarea: care sunt şansele ca fiinţa umană să intre în contact direct cu  fiinţe  inteligente extraterestre? Se poate afirma că  există posibilitatea interacţiunii directe doar a civilizaţiilor relativ apropiate din Univers,  având în vedere că cele îndepărtate sunt separate  nu numai prin distanţe foarte mari, ci şi prin bariere cosmice legate  de  structura materiei în diverse zone ale Universului. Aceste  impedimente nu împiedică însă stabilirea unor relaţii în cadrul Biouniversului prin schimb de informaţii pe canale electromagnetice. Se confirmă astfel că, în ultimă instanţă, "fotonul este totul în devenirea Universului", având în vedere că gravitonii pot fi identificaţi prin fotoni care intră în dipolii vortex.
        În concluzie, se poate afirma  că teoria dipolilor vortex este un model gnoseologic transdisciplinar care  permite  scheme  de  raţionament explicative şi predictive pentru punerea  în evidenţă  a  legăturii profunde dintre  configuraţiile de particule universale primordiale cu  spaţiul, timpul şi materia în mişcare şi transformare.

P. S.
Referitor la experimentele prezeentate într-o postare anterioară, ele sunt doar sugestive,  mai precis, o încercare de modelare la nivel macroscopic a proceselor din microcosmos.
Dovezi incontestabile în favoarea teoriei dipolilor vortex sunt confirmarea că gravitonii sunt fotoni care intră în dipolii vortex, precum şi faptul că  stabilitatea particulelor elementare depinde de zona din  Univers în care se află.

Cand sunteti pregatit sa raspundeti PUCTUAL la intrebarile puse pe aici,sa ma anuntati.Pana atunci,TOPIC BLOCAT!
alx

Raportat de către protelisav (http://www.rufon.org/forum/profile/protelisav/) în Azi la 09:49:40. A lăsat următorul mesaj :
Către moderatorii şi administratorii forumului RIFOn,
Raportat de către protelisav (http://www.rufon.org/forum/profile/protelisav/) în Azi la 09:57:11. A lăsat următorul mesaj :
Către moderatorii şi administratorii forumului RIFOn, Vă rog să deblocaţi acest topic pentru a transmite participanţilor informaţii noi despre teoria dipolilor vortex. Prof. Vasile Tudor




Am deblocat acest topic la cererea dvs. Insa daca nu raspundeti prima data la intrebarile puse anterior de colegii de pe forum,postul dvs. va fi sters,indiferent ce alte informatii contine,iar acest topic va fi blocat din nou.
Asa ca va rog sa nu-mi puneti rabdarea la incercare.
alx


PS  Poate ca ar fi bine sa scrieti corect numele forumului...

Stimaţi participanţi pe forum,
Lucrarea transdisciplinară Teoria dipolilor vortex a obţinut PREMIUL ŞI TROFEUL DE EXCELENŢĂ la Simpozionul Internaţional "UNIVERSUL ŞTIINŢELOR", ediţia a VI-a din 6 septembrie 2o15.
Prof. Vasile Tudor

  Felicitari!  Orice premiu sau diploma poate fi un imbold pozitiv.

  Sunt usoare semne de intrebare in ceea ce priveste legatura dintre Facultatea de Economie , Facultatea de Drept (semnatarii emitenti ai premiului) si Teoria Dipolilor Vortex (care e pe domeniul de fizica)? Dar, in general, e de bine.

Citat din: protelisav din  07 Ianuarie 2016, 10:48:59
Stimaţi participanţi pe forum,
Lucrarea transdisciplinară Teoria dipolilor vortex a obţinut PREMIUL ŞI TROFEUL DE EXCELENŢĂ la Simpozionul Internaţional "UNIVERSUL ŞTIINŢELOR", ediţia a VI-a din 6 septembrie 2o15.
Prof. Vasile Tudor

Sunt valabile în continuare întrebările ,,forumiștilor" la care se așteaptă răspunsuri.

Citat din: protelisav din  07 Ianuarie 2016, 10:48:59
Stimaţi participanţi pe forum,
Lucrarea transdisciplinară Teoria dipolilor vortex a obţinut PREMIUL ŞI TROFEUL DE EXCELENŢĂ la Simpozionul Internaţional "UNIVERSUL ŞTIINŢELOR", ediţia a VI-a din 6 septembrie 2o15.
Prof. Vasile Tudor

In primul rand doresc sa va felicit pentru faptul ca va mediatizati ideile si teoriile...insa legat de premiul obtinut am ceva...nelamuriri.  Adica,legat de modul de acordare a premiilor,pe forumul portalului edu.ro scrie asa:
"Simpozionul International "UNIVERSUL STIINTELOR"- Editia a VI-asi Expozitia Internatională "UNIVERSUL CUNOASTERII"in ziua de duminica – 6 septembrie 2015.
TOATE LUCRARILE VOR FI PREMIATE. LUCRARILE SUNT INCLUSE INTR-UN SISTEM DE PREMIERE PE DOMENII DE ACTIVITATE.SE VA DECERNA TROFEU DE EXCELENTA PE FIECARE SECTIUNE .
LUCRARILE VOR FI TRIMISE PANA LA DATA DE 2.09.2015, ora 20.00,
LA ADRESA: asociatia.vasilepogor@gmail.com (asociatia.vasilepogor@gmail.comVom)
Vom (asociatia.vasilepogor@gmail.comVom) confirma primirea lucrarilor pana pe data de 5 septembrie 2015. "
http://forum.portal.edu.ro/index.php?showtopic=217285 (http://forum.portal.edu.ro/index.php?showtopic=217285)



Am bolduit si subliniat fraza care mi se pare...interesanta.
Si acum as dori sa imi permiteti sa am curajul sa cutez a va intreba daca la sectiunea la care ati depus lucrarea au mai fost inscrise si alte lucrari?  Si international inseamna Romania si Republica Moldova?
Multumesa anticipat pentru raspunsuri.


alx

Citat din: prodcomb din  07 Ianuarie 2016, 13:27:55
Sunt valabile în continuare întrebările ,,forumiștilor" la care se așteaptă răspunsuri.

Desigur, dar să-mi evaluaţi ideile novatoare sub semnul valorilor perene de bine, frumos, dreptate şi adevăr.

Citat din: prodcomb din  16 Iunie 2015, 07:58:16
Această teorie descrie fenomene noi sau explică fenomene inexplicate de teoriile actuale ?

Pseudoștiința nu are răspunsuri la întrebarea de mai sus.

Citat din: prodcomb din  07 Ianuarie 2016, 20:59:41
Pseudoștiința nu are răspunsuri la întrebarea de mai sus.

Pseudostiinta chiar are "raspunsuri" la absolut orice! Daca nu are, le creaza imediat.
Stiinta in schimb "se limiteaza" doar la fenomene ce pot fi dovedite practic, sau prin observatii concrete.  :-)

  Am cautat prin DEX ce inseamna vortex si am gasit ca este: Structură dispusă în vârtej. Am cautat ce este vartej-ul si am gasit:  Vânt puternic, vijelios, care se învârte cu viteză pe loc.
Pai structura inseamna ceva material. Daca ma gandesc la teoria vortex a materiei imi vine in minte urmatoarele intrebari:
-ce forta invarte acea materie?
-sunt mai multe vartejuri in univers?
-de unde stim ca se invarte, fata de ce?
Cu scuzele de rigoare, nu am citit comentariile de la acest subiect care mi se pare lung, plicticos, si fara rezultat.
Dar intrebarea persista persita in mintea mea, cum teoria vortex a materiei?.......

Pentru doritori


http://www.bookpump.com/upb/pdf-b/1126751b.pdf (http://www.bookpump.com/upb/pdf-b/1126751b.pdf)



http://www.astrosciences.info/qv.htm (http://www.astrosciences.info/qv.htm)

http://www.thevortextheory.com/ (http://www.thevortextheory.com/)

http://descartes.cyberbrahma.com/vortex.html (http://descartes.cyberbrahma.com/vortex.html)

http://adsabs.harvard.edu/abs/2010APS..APR.C1024M (http://adsabs.harvard.edu/abs/2010APS..APR.C1024M)

http://dspace.library.uu.nl/bitstream/handle/1874/260711/Thesis.pdf?sequence=1 (http://dspace.library.uu.nl/bitstream/handle/1874/260711/Thesis.pdf?sequence=1)

http://www.aethro-kinematics.com/Evolut_1.html (http://www.aethro-kinematics.com/Evolut_1.html)

Citat din: jean din  09 Ianuarie 2016, 19:05:21
  Am cautat prin DEX ce inseamna vortex si am gasit ca este: Structură dispusă în vârtej. Am cautat ce este vartej-ul si am gasit:  Vânt puternic, vijelios, care se învârte cu viteză pe loc.
Pai structura inseamna ceva material. Daca ma gandesc la teoria vortex a materiei imi vine in minte urmatoarele intrebari:
-ce forta invarte acea materie?
-sunt mai multe vartejuri in univers?
-de unde stim ca se invarte, fata de ce?
Cu scuzele de rigoare, nu am citit comentariile de la acest subiect care mi se pare lung, plicticos, si fara rezultat.
Dar intrebarea persista persita in mintea mea, cum teoria vortex a materiei?.......

Sub semnul unui dialog constructiv şi civilizat, vă rog să consultaţi  lucrarea  ştiinţifică   "The  dipole  vortex"  a   cercetătorilor americani  Henk  F. Arnoldus  şi  John  T.  Foley  ( http://lib.fibopt.ru/Articles/PAPER/OCv231%20p115-128.pdf (http://lib.fibopt.ru/Articles/PAPER/OCv231%20p115-128.pdf) ), pentru a stabili dacă există sau nu  puncte  de convergenţă  cu "Teoria dipolilor vortex"  propusă de mine.
Aştept cu interes să vă referiţi şi la afirmaţia lui Stephen Hawking: "Nu este deloc improbabil ca undeva, în afara acestui univers, să se afle un alt univers. Şi în acea lume, Zayn încă face parte din One Direction".
Sper să promovăm pe forum un  cadru motivaţional de emulaţie intelectuală.
Cu stimă,
Prof. Vasile Tudor

Citat din: protelisav din  23 Ianuarie 2016, 11:07:50
Sub semnul unui dialog constructiv şi civilizat...
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Sper să promovăm pe forum un  cadru motivaţional de emulaţie intelectuală.

Stimate user @protelisav
Din pacate,refuzati cu incapatanare sa raspundeti la intrebarile directe adresate dvs. pe acest topic.
Iar eu sunt un om de cuvant,si am promis ca daca veti mai posta fara sa raspundeti INAINTE colegilor de pe forum,o sa va blochez din nou topicul.
   Asa ca din acest moment acest topic va fi blocat.Pe vecie,probabil...