Cate feluri de Eter exista?

[Xanadron]

P.S. (cu scuze pt dubla postare, dar era necesar - scriu acum, altfel uit; scleroza, deh :-D)

Pasajul asta - in completarea aceluia care zice ca "Toate corpurile au "continut" electric, si masa lor ar fi un rezultat al vartejurilor de eter":
  "Tesla a efectuat apoi inca un pas emitand ipoteza că o mașină electrică de zbor ar putea fi propulsata de curent electric și de reactanța de înaltă frecvență, unde electromagnetice de înaltă tensiune.Electricitatea ar folosi inerția "masei de fluid continuu, conductiv electric" a Omni Matter, pentru a o trage si a o impinge, utilizând efectul Hall magneto-hidrodinamic (pe principiul "MHD").


...pare sa explice rezumativ rezumativ principiul de functionare al "generatoarelor Keshe" (bazate pe interferentza magneto-ETERO-plasmatica), dar si al TR-3B-urilor U.S. Navy, trecind insa aproape obligatoriu (zic eu) prin faza experimentelor cu "clopotul nazist", enigmaticul (inca) Die Glocke.

[mm]

  Ai dreptate, fiulploii, cel putin in alegerea citatului pe care l-ai dat. Am facut greseli in special in acel citat. Imi cer scuze, am fost neglijent in exprimare si nu am facut o minima verificare in privinta limitei de viteza de 193km/h (gresala impardonabila). Am incercat eu sa zic ceva, in sensul ca acesta trebuia sa fie subiect de analiza separat dar am afirmat superficial ca (pe baza de incredere) Lyne ar fi in regula. Nu, nu poate fi decat dupa verificare.

  Incerc sa dreg lucrurile acum. La fel de bine a venit horia2008 cu informatia asupra saltului lui F. Baumgartner. Nu stiu cum a masurat viteza de cadere, poate de pe sol. Da, asa stiam si eu ca viteza in cadere creste nelimitat (crestere oprita doar de buseala). M-am gandit ca poate stie Lyne altceva. Orice informatie, chiar daca ciudata, trebuie luata in considerare. 

"- eu nu am invatat la scoala ca un corp in cadere libera in vid poate accelera oricat de mult adica sa tinda la infinit. Poate nu ai fost tu atent sau ai lipsit la ora respectiva."
 
  M-ai prins ca am mai lipsit, si nu numai la o ora.  :-D Cand am facut afirmatia m-am referit la teoria mecanica ce ne spune ca un corp aflat sub impulsul unei forte se va misca accelerat si, in caz ca nu intampina rezistenta, isi creste viteza la infinit. Formula a fost data de Newton si in cazul nostru particular se scrie: G= M∙g
  G este forta de greutate ce actioneaza asupra corpului, g e acceleratia lui si M - masa. Literele ingrosate semnifica vectori. Miscarea e uniform accelerata si are ecuatiile stabilite iar una din ele da viteza: v= g∙t (fara viteza initiala). Intrucat g e aprox. constant (la 32.000 m alt. g= 9,71 iar la niv. marii g=9,81) insemna ca v este proportionala cu timpul care creste odata cu miscarea. Acest lucru se intampla pana la infinit.
  Sunt convins ca stiai deja aceste lucruri, eu le-am ilustrat doar pentru aducere aminte, ele s-au facut in liceu.

  Ar fi interesant de calculat rezistenta la inaintare in aer si de calculat pana la ce viteza limita accelereaza un corp in cadere, limita de la atingerea careia corpul va continua sa cada cu viteza constanta, fara sa mai accelereze.

  Am luat mai intai o sfera de otel goala, de raza R= 52 mm= 0,052 m, perete gros de 4 mm, in greutate de 1 kg. In felul acesta am aproximat grosolan (modelat) un ozene. Formula de calcul a rezistentei la inaintare am luat-o dintr-o carte mai recenta de mecanica (Dubbel; inca mai lucrez dupa carti desi internetul ofera cam tot):
F_r= 0,5∙c_w∙ρ∙v²∙A
unde: F_r e forta de rezistenta la inaintare (in aer);
c_w= 0,47 (pentru sfera) coeficient de forma adim.;
ρ= 1,293 [kg/m³] densitatea fluidului(aer) la niv. marii;
v= 193 [km/h]= 53,6 [m/s] viteza corpului;
A= π∙R²= 3,14∙0,052²= 0,0085 [m²)  - suprafata corpului proiectata in directia miscarii.

F_r= 0,5∙0,47∙1,293∙53,6²∙ 0,0085= 7,42 [N]
  A iesit o forta rezistenta, ce se opune caderii, cu valoare sub un decanewton (kilogram-forta zis candva). Forta care impinge corpul sa cada este greutatea lui, G= 1kg∙9,8m/s²= 9,8 [N]. Deci rezistenta inca nu a egalat forta gravitatiei. Vom cauta aceasta egalitate, valoarea vitezei corpului, la care cele doua forte se egaleaza si corpul inceteaza sa mai accelereze:
G= F_r= 9,8 [N]= 0,5∙0,47∙1,293∙0,0085∙v²
Din egalitate rezulta v= 61,59 [m/s]= 222 [km/h]
  Este doar o ciudata coincidenta aici caci viteza de 120mph din textul original, am inmultit-o cu 1,609 (mila terestra) in loc de 1,853 (mila marina, probabil folosita si in aviatie; nu stiu sigur). Asa a rezultat 193 km/h, in loc de 222 [km/h]!

  Pentru comparatie, sa luam o sfera omogena de lemn (densitate 700kg/m³) in greutate(corect, masa) de un kilogram. Calculam raza sferei:
M= 1 kg= ρ∙V= 700∙4∙π∙R³/3
De aici rezulta R= 70 [mm].
A= π∙R²= 0,0154 [m²).
  La fel ca mai sus, sa determinam viteza limita pna la care accelereaza sfera de lemn in cadere libera.
G= 9,8 [N]= F_r= 0,5∙0,47∙1,293∙v²∙0,0154
De aici, v= 45,76 m/s= 165 [km/h]

  Diferenta intre vitezele limita ale celor doua sfere nu e chiar asa de mare. Calculul acesta este doar pentru dezmortirea neuronilor obositi, foloseste doar la estimarea situatiei. Problema principala, definita oarecum de interventiile noastre, este daca informatia lui Lyne are vreo valoare insa aprecierea sa se faca numai pe baza de masurari. Eu unul nu cunosc nici o situtie reala in care cineva sa fi masurat viteza de cadere libera a unui corp (la peste 200km/h). Spun acest lucru deoarece cam toti calculeaza aceste viteze (cu formulele deja cunoscute) si apoi le dau de bune.  Parerea mea este ca atunci cand contrazici trebuie sa dai si masuratori (chiar daca facute de altii) iar in cazul de fata nu am date. 

P.S. Corect, efectul Hall sta la baza deplasarii farfuriilor.

[fiulploii]

La ora asta mica  :-D nu pot sa spun decat ca te opresti la mecanica clasica in timp ce eu merg pana la cea relativista in privinta caderii unui corp in vid in camp gravitational.
  O analogie simplista : unde - la ce viteza- sfarseste aplicabilitatea legilor fizicii newtoniene si incepe aplicabilitatea fizicii relativiste?
A nu se uita ca fizica newtoniana este un caz particular al fizicii relativiste- care nici ea nu e atot-cuprinzatoare .
Analogie cu intrebarea: care este numarul maxim de fire de par de pe scalpul unui barbat incepand de la care este considerat chelios ?  :lol:

  Si apropo de Intrucat g e aprox. constant (la 32.000 m alt. g= 9,71 iar la niv. marii g=9,81) . O zecime este o diferenta mare de tot . Totusi, depinde de ce urmaresti. Cum ziceam, lucram pe modele decupate din realitate insa daca nu suntem atenti la ce neglijam putem obtine rezultate eronate.
  Apoi, vorbesti de nivelul marii  :-D La care latitudine?
  Cu alte cuvinte , in expunerea ta mai faci o aproximare si anume presupui miscarea efectuata in camp gravitational uniform .
  Ca sa vezi cum conteaza si zecimalele  :lol: o problema mica de fizica data la olimpiada- candva. Am mai pus-o aici pe forum insa probabil e prea simpla pentru a se raspunde la ea.
  Un urs cade intr-o groapa adanca de 5 metri in timp de o secunda . Ce culoare are ursul?

  O poveste spaniola din vremea glorioasa a Spaniei zice ca unul din popoarele crestinate   cu biblia si sabia prin America i-au adus in dar zeului alb reintors conform legendelor locale mai multe discuri de aur cu diametrul de aproximativ un metru si cu grosime variabila de pana la vreo 5 cm care aveau proprietati interesante. Lovite intr-un anume mod puteau levita cu o persoana iar lovite in alte moduri puteau fi conduse.  :-D demonstratia a fost facuta spre castigarea bunavointei zeului si consemnata de scribul personal. Discurile au sfarsit in topitoriile spaniole.
  Iata deci, ca himera unui material care sa ecraneze vizibil si cu consecinte folositoare gravitatia poate sa existe desi teoriile actuale nu prea sunt de acord cu asta. Insa totul e perfectibil, nu?
  Chestia asta se aseamana cu povestile arabe despre covoarele zburatoare precum si cu busteanul ielelor din basmele romane.
  Parerea mea doar ...

[mm]

La ora asta mica   nu pot sa spun decat ca te opresti la mecanica clasica in timp ce eu merg pana la cea relativista in privinta caderii unui corp in vid in camp gravitational.

Asa este, nici nu mi-am propus altceva decat sa fac o estimare conform mecanicii clasice (a "limitei" de viteza declarate de Lyne), ca parte a unei analize mai cuprinzatoare. In general, ma straduiesc sa ma tin pe aproape de masurari, estimari, verificabile, etc. Fac acest lucru intentionat, in cazul de fata cu scopul de a verifica o informatie (viteza limita, presupusa 193). Ca si regula generala obligatorie si preocupare permanent constanta, consider ca toate informatiile - pe cat posibil - pe care noi userii le dam pe forum spre stiinta si altora trebuie sa le verificam, atestam, masuram, etc., noi insine mai intai. Nu in ultimul rand si din elementar bun simt pentru ceilalti, dar nu numai. Am zis deja, pe cat posibil.

O analogie simplista : unde - la ce viteza- sfarseste aplicabilitatea legilor fizicii newtoniene si incepe aplicabilitatea fizicii relativiste?

Ai dreptate in privinta mecanicii newtoniene, sunt de aceeasi parere, ea este limitata; pentru mine mecanica cuantica nici nu exista, teoria eterului fiind perfect opusa cuanticii, care nu este o mecanica ci este o statistica. Aceasta statistica pur-si-simplu descrie adimensional, modeland statistic, cum s-ar putea sa se intample niste lucruri fizice intr-un microcosmos, unde nu avem acces direct si fara a preciza cauza. 
  Ca adaugire, Newton insusi nu a vorbit niciodata de atractia dintre mase - el s-a exprimat cu totul altfel - iar aplicabilitatea ei (de care intrebi) este stabilita numai de masuratorile pe care le putem face. Acolo unde masuratorile dau alte rezultate decat cele prevazute de mecanica newtoniana, acolo e si granita ei de aplicabilitate.
  Parca n-ar fi de ajuns atatea imprecizii, in plus, eu nu recunosc fizica relativista si ma raliez altora cu doxa serioasa care spun acelasi lucru (inclusiv Lyne, despre care inca nu stim cata doxa are).

  Cheliosii pot fi definiti exact - daca se doreste acest lucru - in urma stabilirii prin conventie a unei limite numerice de fire pe cm². Daca vei examina un pic diverse (definitii de) situatii, cuvinte, notiuni, vei constata ca toate sunt stabilite conventional (ele neexistand aevea), ca pura intelegere mutuala intre noi. De aici si porneste si "dreptul" fiecaruia dintre noi de a contesta, .. cam orice.

  Problema cu ursul alb si acceleratia g e destul de larg cunoscuta si o cunosc si eu. Calculul l-am facut pe un alt forum (caci mi s-a mai pus aceasta problema) si nu mai insist. Ai dreptate insa ca exista o precizie dar aditonal si automat exista si o toleranta iar precizia se defineste (culmea!) tocmai pe baza claselor de toleranta (numite si clase de precizie). Am lucrat curent cu aceste clase de precizie si pot sa zic ca precizia a fost inventata ca notiune tocmai in mecanica (precizia de executie a pieselor) si pe urma s-a generalizat si la alte domenii. Nu numai ca tin cont de precizie dar chiar mi-am dezvoltat anume deprinderi in a lucra cu aproximatii, "rotunjit".
  Asa am procedat si in cazul de fata, unde am aproximat valoarea g la una constanta, fara ca aceasta sa greveze in vreun fel asupra exemplului de calculul pe care l-am facut. Da, g variaza cu latitudinea si cu altitudinea iar aceste variatii se dau precis in tabele, insa in exemplul meu am considerat ca nu afecteaza esenta problemei. Am facut aproximari si mai generale in cadrul exemplelor de calcul, si anume in ce priveste constanta c_w care difera functie de numarul Reynolds(Re) si in loc de 0,47 poate fi 0,1 (de aproape cinci ori mai mica!) sau 0,85 in cazul considerarii corpului (aproximativ cilindric) al lui Baumgartner (am facut si un asemenea calcul si mi-a rezultat o valoare f. aproximativa de ~500 km/h). In aceleasi exemple de calcul foarte variabila este densitatea aerului, care, la 40.000 m e practic zero si nu 1,293! Toate aceste aproximari nu au afectat fondul problemei noastre care nu era decat o simulare teoretica, ce nu poate demonstra daca 193 km/h este sau nu o limita reala. Numai masuratorile directe pot stabili acest lucru. Evident, puteam apela la ajutorul unor integrale pentru a aplica riguros exact formula rezistentei aerului dar nu prea avea sens.

  Levitatia cu discuri de aur am intalnit-o in "relatarile" contelui Incapucciato. E posibil sa fi fost inventata de altii, din afara civilizatiei noastre, tot asa cum [fapt este] leviteaza tibetanii bolovani grei de o tona cantand la niste instrumente muzicale banale.
  In ceea ce priveste ecranarea gravitatiei, stim ca ea nu se intampla, daca interpunem un corp intre altele doua care se atrag, desi ne asteptam sa se intample altfel. De la aceasta jumatate de observatie inclinam sa credem in teoria gravitatiei ca efect electric (sustinuta de Lyne), dat de diferenta de sarcina dintre nucleu si electronii de pe orbite, si ca efect al circulatiei eterului.
  E drept, inca nu am deschis acest subiect dar ii vine randul. Ma opresc aici din cauza lungimii - iarasi prea mare a - postarii.

[fiulploii]

O mica adaugare:
    Antigravitatia depinde SI de modul cum se interpreteaza gravitatia . Avem incetatenite urmatoarele principii de propulsie:
- tractiunea--- piciorul, roata
- dislocarea --- balonul, dirijabilul, submarinul
- reactia --- motorul racheta
- forta centrifuga --- catapulta

Apoi, se pare ca gravitatia nu este proportionala cu masa ci depinde de structura atomica a substantelor.
De legea a doua a gravitatiei ai auzit? Zice asa :
  Materia absoarbe si emite energie din mediul eteric , care este responsabil de fenomenul cunoscut sub numele de gravitatie.
  Marimea energiei emise este direct proportionala cu patratul masei.

Cu alte cuvinte gravitatia reprezinta o presiune si nu o atractie.  :-D

[mm]

  @fiul ploii,
  Ai dreptate atunci cand aduci in discutie gravitatia. Este aspectul "tehnic" cel mai vizat de un ozene de tip Tesla, care se deplaseaza cu zeci de mii de km/h. Lyne are o teorie a gravitatiei, diferita de cea newtoniana, pe care ne-o prezinta in carte.

  Din pacate insa, constat la recitirea materialului doua aspecte opuse: odata, la fiecare recitire sunt surprins sa gasesc, de fiecare data, sensuri mai profunde in unele pasaje cu explicatii tehnice; al doilea, constat si anume nepotriviri tehnice (de ex. la terminologie, unde power, force, momentum, etc. nu sunt folosite cu acelasi sens tehnic riguros de fiecare data in explicatii) sau stangacii, fapt care ma trimite cu gandul ca autorul nu a facut mecanica teoretica la scoala (desi aceasta materie e la fel la noi cu aceea a lui Feynman, Richard P. din America - pe care o posed si eu - continand exact aceleasi notiuni invatate de noi) si are o pregatire autodidacta pe anumite portiuni profesionale.

  Dau un exemplu, la care am ajuns intamplator revizuind textele prezentate deja:

Inertia/Impulsul/ este observata in rotorul dinamic al unui generator electric, din care impulsul rotorului este transmis, prin intermediul curentului electric (tuburi de forta), la rotorul unui motor care functioneaza cu acest curent. Cu alte cuvinte, cand e pornit rotorul, el absoarbe tuburi electrice de forta, care calatoresc prin circuite la motor, care absoarbe si dizolva tuburile, care-i cedeaza impulsul. Faptul ca se spune ca legile inertiei nu se pot aplica legilor electromagnetismului, e o minciuna.

Aici avem de-a face cu o explicatie de principiu la intrebarea cum se transmite un impuls de la un generator (roata de turbina) la un consumator (motor electric). Cheia explicatiei este aceeasi repetat mentionata dizolvare a tuburilor care cedeaza impulsul lor. Absolventii de politehnici cred ca ei stiu cum se face aceasta transmisie la distanta a unui impuls mecanic: prin curent electric! Nu-si dau seama ca de fapt aceasta nu e o explicatie propriu-zisa ci o inlocuire a unei nestiinte(cum?) cu o alta nestiinta(curentul!), intrebarea initiala, cum?, ramanand fara raspuns logic.

  Aceste "tuburi de forta" (niste vartejuri eterice) sunt ingredientul principal din explicatia Noii Teorii a Gravitatiei (presupusa a lui Tesla). Insa si tuburile sunt presupuse, in buna parte. Trebuie sa luam in considerare faptele, iar acestea vin in sprijinul existentei tuburilor. Faptele consista exact in experientele lui Tesla si a descoperirilor lui, care functioneaza (pe la constructorii amatori si pe la ozeneurile americane). Tuburile de forta, ca vartejuri magnetice, sunt o explicatie logica pentru ce se intampla atunci cand o descarcare electrica de sarcina negativa se efectueaza (intre doi electrozi sau chiar de la un electrod - cum e cazul farfuriilor). Ele sunt absorbite, de descarcare.

Imi amintesc felul in care Tesla a descoperit campul electromagnetic rotitor, intr-o strafulgerare de intuitie creativa, la o plimbare cu un prieten pe nume Tageti in Bucarest, cu mai mult de 100 de ani in urma, recitand un vers din Goethe.

Acest citat are meritul ca face legatura lui Tesla cu Bucurestiul (ma mentin la parerea ca Tesla era din neamul nostru) desi am retinut ca aceste vartejuri magnetice(eterice) au fost enuntate si calculate de Maxwell (poate gresesc, apelez la memorie).

  In principiu, unul din cele mai banale principii de obtinere a energiei din eter se bazeaza pe descarcarea electrica, eclatorul. Acest eclator il regasim la generatorul lui Kapanadze (sunt filme pe net, se da chiar si schema electronica dupa care fiecare isi poate construi un generator propriu) care sfârâie. Ceea ce se aude sfârâind este chiar acea descarcare electrica in aer. Confirmarea acestui principiu vine de peste tot, inclusiv de la profesori universitari de renume.

Excedentul de sarcini pozitive, sau parti ale acestora dintr-un corp, induce reactanta [reactiune?] electrostatica cand corpul se misca prin spatiul traversat de campuri magnetice si electrice. Intrucat toate masele sunt in miscare, si tot spatiul este traversat de campuri magnetice si electrice, aceasta inductie se aplica tuturor corpurilor si intregului spatiu. Pamantul induce o reactanta eletrostatica negativa[?] deoarece se misca prin spatiu.

Este aceasta o explicatie condensata a gravitatiei? Asa pare si poate nu este prea clara. Dar este o incercare logica de a explica ceva inexplicabil.

  De legea a doua a gravitatiei nu am auzit desi aici, in carte, exact asa este explicata - fluxuri de eter intrande sau iesinde in/din materie. Cred ca reiese si din teoria lui Gheorghe Adrian (un user interesant, pe forumul de cercetare, acum inactiv). Nu stiu de energia proportionala cu patratul masei. La ce te referi?

[fiulploii]

Cred ca aici isi are locul discutia despre gravitatie - cel putin o parte din ea.

Am încercat, împreună cu savantul Henri Coandă, dânsul plecând de la teoria spinului, iar eu de la teoria vibraţiei, să realizăm micşorarea masei unui obiect, a greutăţii. Am reuşit ceva-ceva, dar din păcate a rămas la stadiul de laborator. Am reuşit chiar să facem o bară de oţel să stea în aer, să-şi piardă greutatea. Noi sperăm la, şi nu peste multă vreme vom avea, aparate de zbor care nu mai au nevoie de aripi, elice şi de atâtea pierderi de energie. Pentru că atât avionul, cât şi automobilul sunt nişte crime ecologice.

Restul se gaseste aici
http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/mintea-putut-schimba-romania-1_5128b04a00f5182b85940351/index.html

1961 Inventează ,,Cutia neagră", dispozitiv ce poate să reducă parţial gravitaţia corpurilor.

A colaborat cu somităţi ştiinţifice precum Henri Coandă (antigravitaţie), Karlo Johann Wilde (antigravitaţie), Ion Purică (fizică fundamentală) şi Eugen Macovschi (problematica viului).

Stie cineva ceva despre acea cutie neagra ?

[Xanadron]

Interesant pasajul in care Justin Capra descrie... oarecum 8-) colaborarea lui cu H. Coanda.

Ideea "fixa" a lui Coanda de a obtine dispozitive antigravitationale pornind de la proprietatile de SPIN ale electronului ma face sa ma gindesc iar la implicarea lui Walter Gerlach (premiu Nobel in 1944 pentru descoperirea spinului electronului impreuna cu Stern in 1922) si-n proiectul cu atitea denumiri (Die Glocke-Der Laternenträger (Prometheus)-Kronos (Saturn)), ulterior proiectului Thor, care - mirare mare si nu prea - implica si utilizarea unui capacitor Tesla.

Pe de alta parte, obsesia "vibratorie" a d-lui Capra are si ea o acoperire din pdv practic in metodele tibetane de ascensiune miraculoasa a stincilor grele de multe tone spre virf de munti, prin metoda... cintarii din trimbitze. :wink: Pe anumite frecventze, evident.

http://davidpratt.info/gravity2.htm

[Xanadron]

P.S. - necesar, cu scuze pt dubla postare, fiindca vad ca si Radu Motisan (acelasi cu userul radhoo de-aici cred) :roll: a realizat un "Tesla coil" - dar e probabil interesat doar de topicul "lui" cu sistemul de avertizare/monitorizare al radiatiilor din TM parca.
Niciun repros aici, insa ma gindeam ca un schimb de idei cu cei interesati (si mai doxati ca JE pe domeniul tehnic, cum e colegul mm) n-ar strica nimanui.

http://www.pocketmagic.net/2008/12/tesla-coil-1/#.USnWbB0vnSs

Alta sursa publica de idei in conexiune cu Free Energy (cu motto-ul: "SECRETUL 0 - Toate Secretele lui Tesla sunt bazate pe REACŢIA INVERSĂ ÎN CÂMP ELECTROMAGNETIC (RICEM"):

http://ro.scribd.com/doc/74388403/2011-Vladimir-Utkin-Energie-Gratuita-Secretele-lui-Tesla-Pentru-Fiecare

Si un exemplu practic de integrare a diverselor tehnici neconventionale de obtinere a energiei (inclusiv un eclator Kapanadze) - desi nu chiar MOCA, :-D, investitia initiala fiind destul de mare.... dar elvetienii si-o permit - aici:

http://greenly.ro/apa/energie-gratuita-in-alpi/

"Un sistem de energie gratuită de tip bobină Tariel Kapanadze. Aceasta foloseşte unde scalare, extrage energie electrică din pământ şi se aseamănă în funcţionare cu ciclurile naturale ale Soarelui, ce are o activitate de creştere şi descreştere a energiei sale în timpul zilei. Sistemul permite obţinerea unei puteri de 5kW, puterea de intrare fiind asigurată din surplusul de energie obţinut cu acest sistem rezonant. În componenţa dispozitivului intră o bobină caduceu asemănătoare unei bobine Tesla, un sistem de rezonanţă cu descărcare prin scânteie (eclator), un sistem de alimentare cu curent, ce are în compunere şi o baterie de 12 volţi şi care poate fi decuplat după ce sistemul începe să funcţioneze, un transformator rezonator cu bobine primare şi secundare şi de modulare. Mai multe informaţii puteţi afla accesând acest link:"
Refuge de Sarenne

...SI alte nazdravanii ale aceluiasi ingenios inventator:
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=wSqfwdxg5ec#!

[fiulploii]

Merci Xanadron pentru linkuri . Raman dator  :-D
Si totusi , ceva de acea inventie numita cutia neagra?   Oare nu s-o gasi pe la OSIM disponibila?
Asta imi aduce aminte de niste vremuri mai tineresti in care devoram subiecte de acest gen si incercam sa le pun in practica . Gasisem la un moment dat ceva informatii despre un alt cercetator american - parca - care facuse si el un dispozitiv de marimea unei cutii de pantofi din care iesea doar un cablu de alimentare pentru banala priza electrica casnica. Alimentat la curent , cutia incepea sa vibreze , se ridica de la sol si ramanea la punct fix undeva la vreo 20 cm distanta de sol . De aici mai trebuia doar un sistem de propulsie orizontala .
  Mai era vorba si despre existenta unei roci care lasata liber sa cada in camp gravitational incetinea in loc sa accelereze.  :-D Nici despre asta nu am reusit sa aflu nimic la vremea respectiva si intre timp am pierdut fishele cu notite - pe vremea mea , cand citeai o carte iti faceai fishe scrise de mana  :lol:
Stie cineva ceva si despre aceste lucruri?
Dar despre un experiment ciudat al unor fizicieni cehoslovaci -  :-D de pe vremea cand exista acea tzara - in care fascicolul unui banal laser din roz devenea negru - asa numita lumina neagra.
Multumiri anticipate , mai ales daca cineva poate da vreun fir .

[mm]

  Se pare ca nu putem ocoli subiectul gravitatia. De la inceput trebuie sa spun ca nimenea nu prea stie exact ce este gravitatia, explicatia functionarii ei. Dar pot fi luate in considerare unele pareri. Ma voi folosi, pentru inceput, de ideile lui Gheorghe Adrian, un pasionat subinginer ce posta intr-o vreme pe forumul de cercetare.

  Ref. la eter (ca si sursa a gravitatiei) acesta spunea unele lucruri ciudate, pe care eu le consider curajoase, precum:

Trebuie să precizez de la bun început că particulele nu interacţionează cu eterul static nemişcat, sau în curgere uniformă, ci interacţionează numai cu eterul aflat în mişcare accelerată. Eterul pompat de particule are numai mişcare accelerată, nu are niciodată mişcare uniform rectilinie.
  Presiunea care apare la suprafaţa unei particule, este dată de produsul dintre acceleraţia de la suprafaţa particulei şi acceleraţia curentului de eter.

Acest pasaj a aparut la adresa:
http://cercetare.forumgratuit.ro/t130p90-eterul-eterul
  De aici eu retin ca eterul are numai miscare accelerata (!), eterul este pompat de particule si, fara indoiala, formula P= k*a² (transcrisa de mine conf. descrierii din text). Adica, Presiunea este proportionala cu patratul acceleratiei (sau un produs de acceleratii). Interesant este si ce definitie are Gh. Adrian despre eter:

1) Acest eter cosmic trebuie asimilat unui fluid macroscopic uniform dens, care umple tot universul (asa cum a admis Einstein într-o versiune hidrodinamica a relativitatii generale) un fluid perfect, incompresibil, imponderabil, fara frecare interna (fara vâscozitate) si de aceea insesizabil.
2) Eterul cosmic nu este substanta (nu este structurat ca substanta) cum au considerat unii fizicicieni. Adica granulele de eter (ca adevaratii atomi ai universului) nu au pulsatie a lor proprie si prin aceasta eterul nu are masa (este imponderabil) si deci nu are inertie, nu are densitate, având doar dimensiunea spatiului volumic L³. Granulele de eter le presupunem (ni le imaginam) ca niste sfere (bile) de dimensiuni foarte mici încât sunt absolut rigide nedeformabile (asa cum le-a imaginat Newton), oricât de mare ar fi forta de strivire (de comprimare) la care ar putea fi supuse în conditiile universului.  Granulele de eter fiind rigide (lipsite de pulsa"ie proprie) nu se atrag, nu se resping, ci sunt în atingere si luneca unele pe lânga (printre) altele .

Consider ca unele conceptii, enuntate de autorul interesantei teorii, se potrivesc bine cu eterul luat in considerare de Lyne si chiar si de mine. Evident, teoria lui Gh. Adrian trebuie citita pe cont propriu de fiecare si, eventual, confirmata de cunoscatori. Eu, ca nespecialist in domeniu, nu pot garanta, valida sau propaga respectiva teorie. Din pacate, nu mai gasesc linkurile cu lucrarea intreaga pentru a le indica aici.

.  Interesant este ca Adrian a obtinut din calcule relatii extrem de exacte, aceleasi cu cele folosite in fizica cunoscuta, pornind de la conceptele sale. Deci, particulele atomice pot fi considerate ca sfere (le delimitam cumva) in care intra /sau iese/ un flux de eter. Aceasta conceptie am reintalnit-o cel putin la inca un cercetator (Lew Price) care defineste acest flux in forma de palnie si asa face si calculele. Intr-adevar, la suprafata particulei e gura larga a fluxului iar in centrul particulei (unde "dispare" eterul/ sau izvorăste) avem varful palniei. Link:
http://www.softcom.net/users/greebo/phys1.htm
  Acum intelegem de ce vorbeste Adrian de acceleratia eterului (eteronii din fluxul in forma de palnie isi cresc viteza de deplasare pe masura ce sectiunea/volumul de flux/ scade). Si invers. Pentru analogie, moleculele de apa din bazinul de apa potabila al cartierului de-abia se misca, in timp ce pe teava de evacuare apa are o viteza remarcabila.
.  Nu are rost sa intram in amanunte caci 1. pe de o parte, subiectul nu-l putem lungi aici oricat si, 2. pe de alta parte, teoriile cu teoriile si practica cu practica. A doua observatie este una de natura pragmatica, constatand noi ca sutele de inventii ce produc energie din nimic (existente la ora aceasta in lume), la fel ca si inventiile lui Tesla (cu care s-au construit neindoielnic farfuriile) nu s-au facut pe baza teoriei ci pe baza unor conceptii simple despre eter si pe multa munca in atelier (de regula propriul). Nu o sa putem noi aici sa explicam gravitatia. Dar putem sa ne-o imaginam putin.

  Voi da totusi exemplul unui calcul, bazat pe cunostintele banale de Rezistenta Materialelor, pe care l-am facut (si garantez pentru el) tocmai in ideea ca "atractia" gravitationala este o presiune (exact asa cum ai spus, fiulploii). Este un calcul de similitudine care modeleaza "atractia" fara probleme, pornind de la observatia practica a existentei unor forte (Betti), pornind de la realitatea fizica palpabila. Nu veti gasi patratul distantei in rezultatele mele deoarece nu am continuat cu o distributie de eforturi pe sector sferic (mi-ar fi cerut prea multa munca la calcule). Dar si dependenta liniara, raza la puterea intaia, demonstreaza cum actioneaza la distanta corpurile intre ele. Link:
http://cercetareromaneasca.forumgratuit.ro/t26-modelarea-gravitatiei-in-rezistenta-materialelor-pe-o-grinda-plan-incarcata-solicitata-la-incovoiere

  Nu reusesc sa-mi amintesc (din motive de neuroni) unde am intalnit citatul in care Tesla vorbea de cele doua placi intre care el "solidificase" eterul dar din care am retinut si afirmatia ca reeditand experimentul numai cu o singura placa din cele doua, Tesla reusea s-o faca sa "pluteasca".
  La ora aceasta exista carti groase cu inventiile lui Tesla (am una scrisa chiar de un nepot de-al lui Tesla, Wiliam Terbo), astfel incat nu mai este o problema pentru constructorii amatori sa-si faca generatoare de curent (gratuit), motoare (fara benzina) sau farfurii. Explicatiile teoretice de functionare, ce-i drept, cam lipsesc. Unii autori subliniaza ca Tesla nu a dat explicatii teoretice, ba chiar ei afirma ca Tesla primea telepatic solutiile constructive (de undeva) si doar le realiza...

[mm]

  Deoarece s-au pus niste intrebari in postarile de mai sus si la unele din ele am niste raspunsuri partiale, incerc sa le rostesc.

  Ref. la "cutia neagra" a lui Justin Capra. Pe vremuri la Brasov se organizau la casa de cultura conferinte cu invitati interesanti. Unul din ei a fost si Justin Capra si am participat la conferinta lui. Am retinut din cele povestite de el ca acea cutie functiona pe principii mecanice si intr-adevar se misca, salta, etc. desi teoria mecanica spune ca un corp cu mecanism exclusiv interior nu poate sa se miste.

  Ref. la caderea in vid a diferitelor roci. Am intalnit aceasta informatie (pe vremuri) si era vorba de bazaltul de Linz. Am avut chiar indrazneala sa fac cunoscuta aceasta informatie profesorului de fizica din facultate cu propunerea sa ma (ne)ocup(am) in laborator de niste masuratori in acest sens. Profesorul a zis: da, nu-i problema sa confectionam un tub mai lung in care sa punem (pe rand) rocile si sa-l vidam, apoi sa masuram parametrii caderii (timp, viteza, acceleratie, etc.). Mi-a cerut apoi sursa mea de informare si i-am aratat caietul gros in care copiam de mana diversele informatii tehnice (interesante) si el s-a apucat de citit. Insa atunci cand textul cu pricina a "virat" spre OZN-uri, profesorul s-a uitat la mine cam lung.
  Totusi intrebarea de baraj a fost alta: ai bazaltul ala de Linz la tine? Nu-l aveam (ca nu "reusisem" sa ma duc pana la Linz-Austria, desi sincer m-ar fi interesat), asa ca degeaba am baiguit eu ca or mai fi si pe la noi bazalte si alte roci pe care sa le testam in cadere in tubul (Newton numit) vidat. 

  Despre lumina neagra am citit si eu. E foarte posibil ca sa se emita doua vibratii (electromagnetice in cazul nostru) aflate in antifaza si acestea sa se anuleze. La zgomote (sonore) acest lucru s-a realizat deja si exista elicoptere silentioase, nu le auzi nici de la un metru distanta. Banuiesc ca si la undele EM, in speta laser, ar fi posibil sa se intample la fel dar nu pot confirma.

  M-a impresionat placut franceza de buna calitate a lui Kapanadze (din videoul de mai sus). Sunt de acord ca schimbul de informatie ajuta foarte mult celor care isi mesteresc pe acasa cate o farfurie, un generator sau chiar motoare cu apa.
  Cel mai important aspect in acest sens este faptul strict real ca cercetatorii (curiosii, amatorii, etc.) se impart in doua categorii mari: teoreticienii si practicienii (experimentatorii). Daca cititi spusele lui J. Capra, el iese in evidenta ca practician, realizator de inventii si inovatii si subliniaza chiar el insusi ca teoreticienii nu pot inventa nimic numai cu teoriile lor. Eu as putea fi categorisit (spre rusinea mea) mai mult printre teoreticieni desi cat am profesat am tinut foarte strans legatura cu partea practica, experimentala.

  Pentru experimentatori, ca bune surse de informare pot recomanda niste saituri:
http://www.free-energy-info.co.uk/
http://jnaudin.free.fr/meg/megv21.htm
http://www.tfcbooks.com/tesla/1934-07-10.htm
http://www.overunity.com/7679/selfrunning-free-energy-devices-up-to-5-kw-from-tariel-kapanadze/msg189076/   si multe altele...

  In primul sait informarea e de-a dreptul naucitoare fiind aproape imposibil macar sa tii minte cate variante exista. In al doilea sait, se dau toate datele, schema electrica(electronica), dimensiuni constructive, etc., astfel ca oricine isi poate construi asa ceva. Si generatorul lui Kapanadze poate fi construit de oricine deoarece toate datele constructive si schema electrica sunt publice.
  In ultimul sait, cunoscatorii limbii engleze (si nu numai) pot gasi mai multe informatii constructive, tehnice decat ar putea avea nevoie deoarece pot conversa pe forum cu alti experimentatori.

[mm]

  Revin asupra postarii precedente deoarece am descoperit linkurile cu intreaga lucrare a lui Gheorghe Adrian (din doua parti):
http://img243.imageshack.us/img243/773/gat21toata.pdf
http://img214.imageshack.us/img214/8176/gat22toata.pdf
Acestea, plus restul linkurilor pot fi gasite la adresa:
http://cercetare.forumgratuit.ro/t4p120-unificarea-campurilor

  De la pagina 14 am selectat definitia gravitatiei, cuprinsa in urmatorul pasaj:

Prin rotirea nucleon(ilor)ului (sub actiunea fortei electromagnetice) datorita succesiunii alternative a potentialelor de semiunda ar rezulta un potential alternativ respectiv un câmp electric alternativ cu frecventa de 1023 Hz urmat de aproape de un câmp magnetic alternativ si de aceeasi frecventa. Adica ar rezulta o unda  electromagnetica propriu zisa (cu semiunda pozitiva si semiunda negativa) ca o vibratie longitudinala în eter fara translatie de substanta. Asadar câmpul gravitational este vibratie longitudinala ca si câmpul electrostatic dar ar fi alternativ de potential (de tensiune) mai mare, de sectiune a sursei generatoare (egala cu suma sectiunilor curentilor electro-eterici componenti) mult mai mare si de frecventa foarte mare (circa 1023 Hz), spre deosebire de câmpul electric (electrostatic) care pare a fi pulsatoriu (rezultând prin rotatia structurii dinamice cu zone potentiale de acelasi semn dar diametral opuse) de tensiune (de potential) mai mica, de sectiune (a sursei generatoare) mult mai mica (egala cu sectiunea celor doi curenti electro-eterici diametrali opusi componenti ai structurii dinamice a electronului) si de frecventa mult mai mica (1020Hz). În structura acestei unde ar trebui sa apara componentele de presiune din formula lui Poynting. De componenta electrica a presiunii ar fi data (legata) masa gravifica si ar avea caracter atractiv, iar de componenta magnetica a presiunii ar fi data (legata) masa inerta care ar avea caracter repulsiv. Aceasta ar fi structura globala a câmpului gravitational (gravific).

Pregatirea ce o am nu-mi permite sa verific lucrarea in ansamblul ei si ma limitez a spune ca pe (unele) portiuni rationamentele sunt logice. E foarte posibil ca nu toate notiunile introduse de autor sa fie valabile (si aici e curajul lui de a le promova) dar calculele sunt calcule, greselile i-au fost semnalate de diversi useri, iar eu consider lucrarea in general pozitiva si am semnalat-o. De cca. un an autorul a incetat brusc sa mai posteze pe forumuri, ceea ce ma face sa cred ca s-a intamplat ceva.

[mm]

  Desi o serie de informatii vehiculate de Lyne sunt principiale, importanta lor se vadeste de indata ce informatia respectiva este analizata/rumegata. In acest sens, sa luam in considerare curentul (camp) electric de inalta frecventa si inalta tensiune (CIF-IT) care este principalul baraj in fata fluxului de eter si care face parte (impreuna cu descarcarea negativa de inalta tensiune) din mecanismul principal si principial de "flotabilitate" (si propulsie), numit "p2", al farfuriei.

    Ne retin atentia urmatoarele citate:

Dupa cum a gasit Tesla in experientele lui[* T.C. Martin (supra)], la o frecventa si tensiune suficient de inalte, eterul ("Omni Matter") devine «stare solida», ceea ce inseamna ca se comporta similar unei mase solide, in aceste circumstante. Asta evident tinde sa confirme teoria lui Faraday despre un "eter solid, elastic, electric" (solid pentru caldura si lumina, dar care permite corpurilor solide sa treaca prin el).

A te afla in campul electric al pamantului inseamna ca ale eterului si ale ZPR caracteristici au fost polarizate, deplasate, rigidizate intr-un anume grad, si de altfel alterate si extinse pana la oarece distanta in jurul lui, astfel incat, la scara macroscopica, corpurile sunt determinate sa se comporte ca si cand ar fi parte a masei pamantului, sau ca un sistem de mase ale pamantului. Sistemul solar este [si el] similar unui atom gigantic.

Aceasta teorie (c. 1893-1894) [T. Dinamica a Gravitatiei] s-a bazat pe ideea ca toate corpurile emit microunde (forte electrostatice rapid variabile) de voltaj si frecventa particulare, functie de "continutul lor electric" (masa, compusa din protoni, electroni si neutroni), si [de]miscarea relativa. Tesla a masurat microundele pamantului cu un tub special inventat de el (puteti vedea varfurile si nodurile microundelor create in gazul din tub), avand doar cativa centimetri ca lungime de unda. El a spus ca frecventa si voltajul sunt legate de viteza si masa(continutul electric) al pamantului, si ca interactiunea gravitationala dintre corpuri este determinata de vectorul produs vectorial intre interactiunile microundelor lor cu eterul, si curentii electrici si tuburile de forta , ce trec prin spatiul dintre /si din/ corpuri.

Importanta este banala observatie ca Pamantul emite "microunde" cu lungimi de unda de "cativa cm" adica un camp electrostatic "rapid variabil", asemeni CIF-IT din p2. Consecinta (ce trebuie subliniata) este ca datorita frecventelor inalte (10¹⁰ Hz, 10 GHz) si tensiunilor (inalte) ale acestor campuri variabile emise de pamant, eterul din vecinatatea sa se intareste, se solidifica. In acest fel, foarte frumos explica Lyne cum ne apar corpurile si atmosfera din vecinatatea imediata a suprafetei pamantului ca fiind legate, solidare cu el, antrenate. Personal mi-am pus adeseori intrebarea cădece nu ramane atmosfera terestra in urma miscarii de rotatie a pamantului datorita inertiei? Adica, in mod normal ar trebui sa constatam ca pe pamant vanturile bat dinspre est spre vest, constant si tare! Dar, din contra, constatam existenta curentilor atmosferici dinspre vest spre est.
  Pentru prima data inteleg si eu ceva.

  Deci, asemenea "barajului" de CIF din mecanismul principial p2, pamantul blocheaza, rigidizeaza eterul din proximitatea sa. Nu numai atat, ne zice Lyne, dar fiecare corp emite aceste "microunde" datorita faptului ca obiectele sunt "electrice". Traim intr-o lume electrica (precum personajele de pixeli din jocurile electronice, "eteric" existente /avandu-si sufletele depozitate/ in softul respectiv). Campul electric al corpului uman a fost masurat, are anume frecvente si alte caracteristici electrice. 
  As fi interesat cum masura nenea Tesla cu tubul lui acest camp fluctuant al pamantului, nu de alta ci doar pentru a verifica efectiv aceasta realitate, despre care la scoala nu am invatat nimic.
  Ceea ce interactioneaza, in cazul corpurilor apropiate, sunt anvelopele de eter rigidizat ale acelor corpuri. Cu toate ca nu am intrat in amanuntele unei matematici superioare, ci doar principial, vedem ca putem intelege cate ceva nou (fata de pregatirea oficiala).

[Xanadron]

O alta abordare originala a temei "eter", :star: aici, unde-i descris un posibil "motor fluenic": :roll:

http://www.atomic-model-fluenic.com/Romana/1%20model%20atomic.htm

Scurt extras:
Filozoful grec Aristotel (335 ien.) referindu-se la ordinea naturii, reia sistemul celor patru elemente suprapuse - focul, aerul, apa, si pamantul , pentru sfera sublunara, la care adauga un al cincilea "chintesenta", eterul, pentru regiunile superioare. Sub aceasta influenta probabil, notiunea de eter a servit si ca mijlocitor al interactiunilor gravitationale. In 1801, la 100 de ani de la disputa lui Newton si Huygens privind natura corpusculara, respectiv ondulatorie a luminii, fizicianul englez Thomas Young si fizicianul francez Augustin Fresnel, se vad nevoiti prin studiile lor, sa revina la teoria ondulatorie a luminii, elaborata de Huygens prin analogie cu teoria undelor sonore. Cum undele sonore au ca mediu modulat aerul, de natura materiala, Huygens presupune ca undele luminoase care se propaga si in vid, moduleaza eterul cosmic, tot de natura materiala, existent pretutindeni si patrunzand in toate corpurile. Fresnel adanceste mult cercetarile privind proprietatile eterului si in acest sens a imaginat si efectuat experimentari care au atras si alti fizicieni la studierea acestui fluid. Faraday a introdus pentru prima data in fizica ideea dupa care campul electric si campul magnetic sunt entitati materiale si ca energia acestor campuri consta in proprietatea de a se deforma a eterului electromagnetic. Referindu-se la campul magnetic, la campul electric si la eterul purtator al luminii cu contrazisele-i proprietati, - rigiditate infinita si elasticitate infinita - Maxwell arata ca de fapt un eter unic, dar inca invaluit in mister, era suficient in toate cele trei cazuri. Maxwell si-a adus contributia in acest sens, stabilind celebrele-i ecuatii electromagnetice , care i-au desvaluit mai intai teoretic existenta undelor electromagnetice, pe care fizicianul german H. Hertz le-a pus in evidenta experimental. Tot prin calcul, s-a ajuns la concluzia ca viteza de propagare in vid a undelor electromagnetice este egala cu viteza luminii, iar determinarile ulterioare au aratat natura electromagnetica a luminii. Este realizata astfel sinteza la care se referise Maxwell, a unui eter unic, sediu al fenomenelor electrice magnetice si luminoase. Eterul ramane totusi in scena, dar ramane de astadata in umbra electromagnetismului ca un fenomen catalizator.