In buna traditie ''impamantenita'' de colegul maiami deschid acest topic in stilul mentionat :
Eu cred ca zeii se tem .
Citat din: fiulploii din 12 August 2011, 23:03:35
In buna traditie ''impamantenita'' de colegul maiami deschid acest topic in stilul mentionat :
Eu cred ca zeii se tem .
De femei? :lol: Probabil ca zeitele ii cam "ard" cu facaletzul-laser...Sau de Guvern...poate au si ei un Pitic Atomic al lor
Acum serios probabil ca orice fiinta din Univers au si ei temerile lor....
Citat din: lylyt_ice
« Răspuns #49 : 16 Octombrie 2007, 15:12:33 »
Citat
Daca acel sau acei "dumnezei" de care vorbeste Biblia, erau asa de "dumnazei" nu ar fii facut probe pe noi si nu ar fii violat fetele pamintene, iar cind au vazut ce porcarie au reusit, ne-au distrus prin potopul lui Noe fara nici un pic de mila.De ce a trebuit sa plateasca oamenii cu vietile lor pentru greselile facute de zei si dumnezei? Si culmea ironiei...tot noi suntem de vina ca ei ne-au mutilat si ne-au redus capacitatea creerelor la numai10%.De ce de la inceput, frica lor cea mai mare afost, sa nu ajungem ca ei ? Eu cred ca suntem productul unor exaltati nebuni care chiar ca isi bat joc de noi...exact cum fac sii Iluminatii care conduc lumea din umbra, lafel si ceilalti care ne-au creeat...stau ascunsi si nu stiu decit sa ne faca reguli si sa ne ameninte cu chinuri groasnice. Intrebarea este ce vor de la noi si de ce nu se arata pe fata(?)Pina si farfuriile astea zburatoare...atita mister si oamenii de rind sunt mintiti si pregatiti(pentru ceva anume)prin intermediul a tot felul de filme Sf. Asta este de fapt "COMEDIA UMANA" iar noi suntem personajele manipulate din spatele culiselor. Interesant de stiut ar fii: cine sunt spectatorii care se distreaza pe seama noastra?
Cei care; ziua dorm si noaptea se odihnesc, cand oare mai au curiozitatea sa vada cum este sa fii trezit la "realitate" ?
Subscriu si plusez : suntem dovada vie a greselilor lor si le e frica sa nu ii depasim . :-D
Sau poate ca aici se desfasoara doar ''o lectie deschisa '' si ceilalti sunt veniti sa asiste -sa invete . De aceea multele si diversele tipologii de OZN si de ocupantii lor , incepand de la ''lighene zburatoare '' si terminand cu marile nave saturniene .
Parerea mea este ca in prima faza au gresit si ne-au facut prea faini , prea dashtepti , prea cu potential enorm de evoluare sau evolutie, in fine, le-a iesit ceva prea bun pentru ceea ce urmareau si de aceea au ''bagat'' blocaje la greu - mai trebuie oare sa le enumar ?
Apoi, daca tot a reusit experimentul , hai sa-l facem profitabil si sa invatam toti galacticii din el ; iar daca va sosi momentul cu '' jump to the next level '' vedem atunci daca bagam o apocalipsa starpitoare sau ii primim in federatie :-D . Bineinteles , am si argumente .
Citat din: fiulploii din 12 August 2011, 23:03:35
In buna traditie ''impamantenita'' de colegul maiami deschid acest topic in stilul mentionat :
Eu cred ca zeii se tem .
da, se tem. Dar intrebarea era "de ce se tem zeii?" :lol:
De UNU.
Citat
da, se tem. Dar intrebarea era "de ce se tem zeii?" :lol:
De UNU.
Eu sunt UNU' !
Am zis !
Citat din: roxaline din 02 Septembrie 2011, 22:06:50
da, se tem. Dar intrebarea era "de ce se tem zeii?" :lol:
De UNU.
Zeii nu au cum sa se teama de ceva sau cineva....... Zeii se afla pretutindeni, in noi si in jurul nostru, in fiecare lucru, fiinta si gest... se manifesta in tot ceea ce are viata si... Totul are Viata.
......Zeii sunt imposibil de cunoscut. EI sunt Totul si infinit. Daca am reusi sa cunoastem totul despre EI, ar insemna sa-i incadram in niste limite, sa-i negam calitatea de infinit: fara de inceput si fara sfarsit.
Stim insa ca EI le cuprinde pe toate: energie cu toate tipurile lor de vibratie. EI sunt la fel de bine lumina ca si intuneric, sunt viata si moarte, iubire, poezie, tinerete, batranete si intelpciune, copilarie, sunt...sunt...
Nu ma pot abtine, trebuie sa postez o poezie a lui Nichita Stanescu. Consider ca este o buna replica la tot ce s-a discutat pana acum pe acest topic.
Elegia a doua, Getica lui Vasile Pârvan
În fiecare scorbură era aşezat un zeu.
Dacă se crăpa o piatră, repede era adus şi pus acolo un zeu.
Era de ajuns să se rupă un pod, ca să se aşeze în locul gol un zeu,
ori, pe şosele, s-apară în asfalt o groapă, ca să se aşeze în ea un zeu.
O, nu te tăia la mână sau la picior, din greşeală sau dinadins.
De îndată vor pune în rană un zeu, ca peste tot, ca pretutindeni, vor aşeza acolo un zeu ca să ne-nchinăm lui, pentru că el apără tot ceea ce se desparte de sine.
Ai grijă, luptătorule, nu-ţi pierde ochiul, pentru că vor aduce şi-ţi vor aşeza în orbită un zeu şi el va sta acolo, împietrit, iar noi ne vom mişca sufletele slăvindu-l...
Şi chiar şi tu îţi vei urni sufletul slăvindu-l ca pe străini.
Mai intai ar trebui sa vedem cine sunt zeii. Zeii nostri au,poate, la randul lor zei si asa mai departe..... deci...teama de superiorul ierarhic functioneaza la nivel cosmic dar..... daca se tem.... inseamna ca nu sunt zei si atunci.......daca luam in considerare ca zeii ar trebui sa fie perfecti in toate, ei nu fac greseli si atunci.... n-au de ce se teme . Frica.. este generata de greseli; doar cine nu greseste devine zeu; cu alte cuvinte, pana la proba contrarie, nu exista zei.
Pe de alta parte....in absenta fricii nu exista curaj sau lasitate( Cioran); deci.. as putea spune fara sa gresesc prea mult ca... frica este motorul existentei- gestionata in limitele bunului simt, evident. Excesele intr-o parte sau alta genereaza anarhie.
Apropo de Zei, zeitati...
Tin minte, ca primul film care mi-a provocat o asa-zisa revelatie, pe vremea cind nu ajunsesem sa am inca nici o afinitate spre supranatural, --asta incluzind si pe "Dumnezeu" -- a fost filmul "Omul Vineri" cu Peter O"Toole....cind, instinctiv am inteles, cit de fabricata si eronata este credinta bazata pe Biblie, fatza de cea a bastisanilor 'necivilizati' ( tribali) de pe insula cu pricina,....
instinctul pe care consider ca l-am avut, dar inca il mai am, a vrut mereu sa ma tina "treaza" si sa ma previna,....eu l-am ignorat tot mai mult , incercind si straduindu-ma sa intru si sa ma adaptez cerintelor vremii...
- 'basic instinct',...mult mai tirziu, iarasi a fost un film de rerefinta , din care eu cred ca am perceput mai mult decit vrea filmul, la prima vedere sa spuna....
Citat din: panta_rh_ei din 04 Septembrie 2011, 09:41:05
Mai intai ar trebui sa vedem cine sunt zeii. Zeii nostri au,poate, la randul lor zei si asa mai departe..... deci...teama de superiorul ierarhic functioneaza la nivel cosmic dar..... daca se tem.... inseamna ca nu sunt zei si atunci.......daca luam in considerare ca zeii ar trebui sa fie perfecti in toate, ei nu fac greseli si atunci.... n-au de ce se teme . Frica.. este generata de greseli; doar cine nu greseste devine zeu; cu alte cuvinte, pana la proba contrarie, nu exista zei.
Pe de alta parte....in absenta fricii nu exista curaj sau lasitate( Cioran); deci.. as putea spune fara sa gresesc prea mult ca... frica este motorul existentei- gestionata in limitele bunului simt, evident. Excesele intr-o parte sau alta genereaza anarhie.
De la mine se vede un pic diferit :-D Opusul fricii nu mi se pare ca este curajul. Curajul apare mai degraba ca o aspirina pe care va trebui sa o iau prmanent, pentru ca "inflamatia este acolo"; curajul apare ca o "miscare" suplimentara
in prezenta fricii si incercand sa provoace efecte intr-o anumita directie ( contrara directiei fricii), anihiland si / sau corectand pe cat posibil efectele fricii. Ca atunci cand vine urmatorul val si parte din forta lui este consumata de valul ce se retrage, dar valul "ce vine" are efect peste "valul ce se retrage".
Daca ar fi sa scrutam un pic ce se intampla cand ne este frica, poate ca ar fi interesant sa observam separatia care apare in noi - incotro sa merg? / daca nu e bine? / daca gresesc? / daca o sa-mi fie rau? etc etc etc - ca si cum o parte din noi spune "incolo" si alta parte spune "nu, nu e bine, daca ..... ". Apare frica inainte sau dupa ce ne separam pe interior??? Eu zic ca dupa separare.
Daca frica este "simptomul" separarii atunci opusul fricii este "un simptom" al unificarii, a tot ceea ce uneste, nu?
Nu exista zei, niste e.t veniti dupa alte planete cu nush ce dracii de tehnologii ce se dau mari smardoi pentru o civilizatie care nici macar nu isi cunoaste adevarata menire si istorie NU sunt zei, cel putin din punctul meu de vedere.Exista un singur ''zeu'', care ne leaga pe totii intre noi(e.t , oameni, animale si tot ce mai exista pan' colturile universului) si ea se numeste Constiinta universala infinita care alcatuieste si se interconecteaza cu tot ce vedem si nu vedem :-) :-)
roxaline!
uite cum ma gindesc io, din treapta in treapta:
- nu putem sa nu facem separatii, atita vreme cit avem de ales....in acest context nu apare neaparat frica, ci mai degraba
Indoiala.....frica e mult mai departe...
Citat din: dida din 04 Septembrie 2011, 13:23:17
roxaline!
uite cum ma gindesc io, din treapta in treapta:
- nu putem sa nu facem separatii, atita vreme cit avem de ales....in acest context nu apare neaparat frica, ci mai degraba
Indoiala.....frica e mult mai departe...
Hmm ... indoiala este liniara si "inceata", adica gandurile se deplaseaza incet si este pe singura spira a campului propriu. Gandesti, compari, etc .. totul in ritmul "obisnuit". Frica apare cand exista numai linii de indoiala si viteza gandurilor este mult mai mare. Sa spunem ca seamana radiatiei, in doze mici " o duci' cumva, in doze mari deja apar alte manifestari.
Cand alegem nu ne separam. Cand decidem, da. Cand alegi, privesti totul din perspectiva intregului si esti constient de el. Cand decizi privesti din perspectiva fragmentelor si te feresti de ceva.
Cam asa arata pentru mine :star:
Citat din: roxaline din 04 Septembrie 2011, 18:57:15
Hmm ... indoiala este liniara si "inceata", adica gandurile se deplaseaza incet si este pe singura spira a campului propriu. Gandesti, compari, etc .. totul in ritmul "obisnuit". Frica apare cand exista numai linii de indoiala si viteza gandurilor este mult mai mare. Sa spunem ca seamana radiatiei, in doze mici " o duci' cumva, in doze mari deja apar alte manifestari.
Cand alegem nu ne separam. Cand decidem, da. Cand alegi, privesti totul din perspectiva intregului si esti constient de el. Cand decizi privesti din perspectiva fragmentelor si te feresti de ceva.
Cam asa arata pentru mine :star:
- pai, Indoiala, daca este indoiala, e musai sa se deplaseze liniar si incet
intrebare: - cine este pe singura spira a cimpului????
restul, dupa, ...raspunsul tau
Citat din: dida din 04 Septembrie 2011, 19:22:23
- pai, Indoiala, daca este indoiala, e musai sa se deplaseze liniar si incet
intrebare: - cine este pe singura spira a cimpului????
restul, dupa, ...raspunsul tau
Imi cer iertare, ceea ce am vrut sa scriu era: "se deplaseaza incet si este pe
o singura spira a campului propriu" (ca-s mai multe :roll:
Citat din: roxaline din 04 Septembrie 2011, 12:38:32
De la mine se vede un pic diferit :-D Opusul fricii nu mi se pare ca este curajul. Curajul apare mai degraba ca o aspirina pe care va trebui sa o iau prmanent, pentru ca "inflamatia este acolo"; curajul apare ca o "miscare" suplimentara in prezenta fricii si incercand sa provoace efecte intr-o anumita directie ( contrara directiei fricii), anihiland si / sau corectand pe cat posibil efectele fricii. Ca atunci cand vine urmatorul val si parte din forta lui este consumata de valul ce se retrage, dar valul "ce vine" are efect peste "valul ce se retrage".
Daca ar fi sa scrutam un pic ce se intampla cand ne este frica, poate ca ar fi interesant sa observam separatia care apare in noi - incotro sa merg? / daca nu e bine? / daca gresesc? / daca o sa-mi fie rau? etc etc etc - ca si cum o parte din noi spune "incolo" si alta parte spune "nu, nu e bine, daca ..... ". Apare frica inainte sau dupa ce ne separam pe interior??? Eu zic ca dupa separare.
Daca frica este "simptomul" separarii atunci opusul fricii este "un simptom" al unificarii, a tot ceea ce uneste, nu?
N-am spus ca opusul fricii este curajul, am spus ca se naste din frica( ca si lasitatea.)
Daca separarea, cum spui tu, inseamna alegerea, atunci....frica apare inainte-parerea mea- pentru ca.. ea, frica ne pune in fata unei alegeri. Dupa ce am facut alegerea.. ce sens are sa-ti mai fie frica?
Daca exista o separare.. nu cred ca ea se produce in interior-in interior ramanem entitatea care alege; daca ne-am tot separa in interior....
o zi buna :)
Cer permisiunea sa revin-multumesc.
Polemica noastra se deruleaza pe tema fricilor noastre si mi-e teama ca suntem un pic offtopic; topicul este, in fond, pe tema zeilor, de ce se tem ei, daca se tem.
Eu cred ca zeii sunt doar o creatie a mintii noastre.
Divinitatea creatoare....o putem numi zeu? dar care/cine este ?
postez un citat :
« Insusi Stapanul Divin al lumii este continuu angajat in actiune,silit fiind de Natura ca , de-a lungul ciclurilor cosmice care se succed la infinit, sa reia mereu, de la inceput,ca un Sisif divin,creatia lumii in care el nu are nici o finalitate individuala : pentru mine nu mai exista nimic de facut in cele trei lumi, nimic nedobandit si care sa trebuiasca a fi dobandit,si totusi ma aflu in actiune si creez mereu din nou aceasta multime a fiintelor,de nevoie,prin forta Naturii « . In ordinea Naturii nu exista optiune, ci numai determinism si necesitate. "- BHAGAVAD-GITA
In aceste conditii.. cine-i zeul suprem si... mai ales... o fi cunoscand ce-i aia frica? Are vreun motiv sa-i fie frica?
Panda_rhel> cine mama masii mai e si BABADAG GHITA ala de-l citezi cu atita ardoare?! Eu unul m-am saturat de hinduistii astia, religia lor e satanism curat....chiar ma incita sa deschid un nou topic pe tema asta.
Deci nu e nici o finalitate,totu e deja dobindit, numai trebuie sa facem nimic,Bunul Dumnezeu e "o creatie a mintii noastre" si o lalaim prin Viata fara vreun scop anume...
@calator astral: Babadag Ghitza poate fi un egregor al lui Ghitza Muresan (doar ca Dobrogean :-D) ori o noua rasa de porc - zic sa-l intrebi mai bine pe megalogangster36, :lol: daca tot iti plac jocile de vorbe. Desi te sfatuiesc amical sa nu te mai joci cu nickname-urile colegilor - moderatorii avind la capitolul asta simtul umorului... blocat prin Regulament. :wink:
panta_rh_ei & roxaline: V-am dat doar aparent paradoxal cite-un "like" la postari opuse. Prima era totusi ontopic, a doua - off evident, dupa mine cel putin (fiind o analiza personala interesanta a notiunii "frica", dar... exclusiv la noi, omuletzii).
Si-aici vorbim parca doar despre zei - aia "pi buni", implicit transcendenti apud non-fizici si nu despre semizeii (dupa mine) ce fojgaie prin Biblie si miturile pagine care au inspirat-o de la sumerieni incoace.
Semizei razboinici, orgoliosi, ranchiunosi si razbunatori :-P carora evident ca le dardaia si lor teama prin oase macar cind se aburcau in Vimane ca sa le traga o cotonogeala motivata genetic poate adversarilor incornorati :evil: au ba.
De unde si notiunea de "armate-cohorte-legiuni" de Ingeri, de pilda.
Si de Draci, evident - care, ca tot atinsei subiectul asta copitat, :-D inca ma minunez de ce oare n-au fost pur si simplu "lichidati" complet de Al cu Barba Alba, daca tot a cistigat prin K.O. miticul meci cu Impielitatu-i challanger?! :roll:
Poate doar ca sa ni se serveasca mai credibil abureala cu alungarea Maestrului :evil: in [bunkerele] subterane?
Si sa nu dispara cumva o mica-mare polaritate necesara Testarii?!
Concluzie: Zeii-zei nu cred ca ar putea avea motive de frica. Punct.
Xanadron> te atentionez,foarte amical,ca BABADAG GHITZA nu este "nick-name'ul unui coleg",deci numai incita din nou moderatorii sa ma reduca iarasi la tacere doar pentru acest fals argument,in special deoarece zilnic de citeva ori imi este pocit pseudonimul, ba chiar aproape niciodata nu e redat corect,dar e un detaliu fara importanta,nu ma supar pentru asta.
Oricine ar fi acel Baghdad Gitan, filozofia lui e o capcana de evitat.
Citat din: calator astral din 05 Septembrie 2011, 10:32:53
Xanadron> te atentionez,foarte amical,ca BABADAG GHITZA nu este "nick-name'ul unui coleg",deci numai incita din nou moderatorii sa ma reduca iarasi la tacere doar pentru acest fals argument, in special deoarece zilnic de citeva ori imi este pocit pseudonimul, ba chiar aproape niciodata nu e redat corect,dar e un detaliu fara importanta,nu ma supar pentru asta.
Oricine ar fi acel Baghdad Gitan, filozofia lui e o capcana de evitat.
Nici gind sa "trezesc gardienii din moderatori" ;) moncher
calator astral - vorbeam doar la trecut despre nickuri deformate. Iar jocurile de cuvinte (si implicit umorul) sint OK, daca-l combinam si cu informatii utile - sau macar interesante.
Si mai ales ontopic - asa ca revin si eu un pic la tema actuala, confirmind macar partial ideea ta - si-anume aia ca "armatele" de ingeri, respectiv draci,
exista.Cu nuantzarile cuprinse doar schitzat in postarea-mi precedenta - la care o sa revin poate cu detalii, daca nu ne cade pina atunci
Elenin in freza, tinindu-se de minutza cu
Nibiru. :-D
P.S. Cu netul asta omniscient mi se pare oricum cam deplasat sa mai intrebi "cine-i B.G. asta": :wink:
"Bhagavad Gita (în limba sanscrită: भगवद्गीता - Bhagavad Gītā, "Cântarea lui Dumnezeu" sau "Cântecul divin"[1]) este un vechi text epic sanscrit cuprinzând 700 de versete (sau 701 după unele recenzii) din Mahabharata (Bhishma Parva capitolul 25 – 42[2]).
Krishna, așa cum îl numește autorul Bhagavad Gita ca Bhagavan[3] (cel divin) și chiar versurile însele folosesc stilul sanscrit (metrul sanscrit - chandas cu sinonime și metafore). Lucrarea este scrisă într-o formă poetică, permițând cântatul ei tradițional; de aici și titlul care se traduce "Cântecul celui divin". Bhagavad Gita este venerată ca fiind sacră de către marea majoritate a tradițiilor hinduse și în special de așa-numiții adepți ai lui Krishna. În vorbirea curentă este citată ca "Gita".[4]"
Citat din: Xanadron din 05 Septembrie 2011, 10:40:05
Nici gind sa "trezesc gardienii din moderatori" ;) moncher calator astral - vorbeam doar la trecut despre nickuri deformate. Iar jocurile de cuvinte (si implicit umorul) sint OK, daca-l combinam si cu informatii utile - sau macar interesante.
Si mai ales ontopic - asa ca revin si eu un pic la tema actuala, confirmind macar partial ideea ta - si-anume aia ca "armatele" de ingeri, respectiv draci, exista.
Cu nuantzarile cuprinse doar schitzat in postarea-mi precedenta - la care o sa revin poate cu detalii, daca nu ne cade pina atunci Elenin in freza, tinindu-se de minutza cu Nibiru. :-D
P.S. Cu netul asta omniscient mi se pare oricum cam deplasat sa mai intrebi "cine-i B.G. asta": :wink:
"Bhagavad Gita (în limba sanscrită: भगवद्गीता - Bhagavad Gītā, "Cântarea lui Dumnezeu" sau "Cântecul divin"[1]) este un vechi text epic sanscrit cuprinzând 700 de versete (sau 701 după unele recenzii) din Mahabharata (Bhishma Parva capitolul 25 – 42[2]).
Krishna, așa cum îl numește autorul Bhagavad Gita ca Bhagavan[3] (cel divin) și chiar versurile însele folosesc stilul sanscrit (metrul sanscrit - chandas cu sinonime și metafore). Lucrarea este scrisă într-o formă poetică, permițând cântatul ei tradițional; de aici și titlul care se traduce "Cântecul celui divin". Bhagavad Gita este venerată ca fiind sacră de către marea majoritate a tradițiilor hinduse și în special de așa-numiții adepți ai lui Krishna. În vorbirea curentă este citată ca "Gita".[4]"
okey xanadron. Ma bucur ca cineva de calibrul tau a concluzionat la realitatea ingerilor si dracilor si organizarea lor in formatiuni de tip "militar", sint curios de reactia colegilor nostri care imi repeta ca nu exista nici unii nici altii si ca totul nu e altceva decit rodul imaginatiei noastre sau materializarea subconstientului.
Noua ta pozitie e o grea lovitura pentru ei.
,,fericiti cei saraci cu duhul ca a lor fi-va imparatia cerurilor '' :planet:
@calator astral: Nu stiu de-o fi sau nu vreo lovitura (nici macar de imagine :-D) pentru cineva pozitia mea, dar tin sa-ti spun numai ca ea, pozitia, nu-i deloc noua - apropo de existentza reala (chiar daca nu in "realul oricind tangibil") a ingerilor si respectiv a contraponderii lor polarizante - dracusorii. :evil:
Fiindca altfel, zic eu, testarea noastra incarnata ar fi cam grea, daca nu imposibila. :roll:
Nici pozitia mea de respingere a Dogmei nu-i insa deloc noua - si nici nu se contrazice cumva cu precedenta.
Crestin ortodox prin nastere (si probabil prin electiune dinainte de nastere = alegere "locativa" a CS-ului in "pauza de gindire" dintre reincarnari - vezi deci ca-s blasfemiator deja fie si doar prin asta? :lol:), nu pot deci nega situarea... hai sa-i zic "in contiguitate" cu crestinismul, ca "ancora de referintza" implicita, dar deloc indiscutabila in sens de non-criticabila. :wink: (iar blasfemiez un mic-pic, asta-i viatza).
Detalii - pe parcurs (poate).
Citat din: fiulploii din 05 Septembrie 2011, 11:40:23
,,fericiti cei saraci cu duhul ca a lor fi-va imparatia cerurilor '' :planet:
...Sa reluam poate discutiile pe marginea "Programului Terra" apropo de saracia... ADN-ului esentializat cumva? 8-)
BTW: reamintindu-mi presupunerea mai veche a colegului
Tayka (aia privitoare la lipsa de ranchiuna, ba chiar bucuria Zeilor in momentul cind unul din noi reseste sa "fenteze" cumva post-mortem plasa lor de fluturi / CS periterestra, egal daca-n drumul spre Luna :moon: sau nu) ma intreb acusica retoric: nu cumva se bucura ca au
un nou... coleg?! :roll: :-D
Nu nu, stai linistit xanadron,nu e absolut nici un "blasfem", exact la aceeasi concluzie am ajuns si eu, nu sint deloc "obtuz" sau "indoctrinat", resping Dogma,sau cel putin partea dura,inflexibila a Bisericii,cum tot la fel dispretuiesc o parte din preotime,corupta si vinduta diavolului,viciata si care utilizeaza energia colectiva din timpul slujbei in obscure scopuri personale,deturnind-o de la sacralitate la avantaje personale.
Cred ca m-am explicat deja asupra Dogmei,nu sint sigur,redau un punct de vedere explicativ vizual. Sintem aproape pe aceeasi pozitie,xanadron.
The Reversible TRUTH (http://www.youtube.com/watch?v=hkPqK_CN0jQ#)
Citat din: Xanadron din 05 Septembrie 2011, 11:56:37
BTW: reamintindu-mi presupunerea mai veche a colegului Tayka (aia privitoare la lipsa de ranchiuna, ba chiar bucuria Zeilor in momentul cind unul din noi reseste sa "fenteze" cumva post-mortem plasa lor de fluturi / CS periterestra, egal daca-n drumul spre Luna :moon: sau nu) ma intreb acusica retoric: nu cumva se bucura ca au un nou... coleg?! :roll: :-D
Exact asta e concluzia filmului
"The Adjustment Bureau - Gardienii destinului" . Sa fie oare doar o intamplare? :)
http://www.cinemarx.ro/filme/The-Adjustment-Bureau-Gardienii-destinului-2372692.html (http://www.cinemarx.ro/filme/The-Adjustment-Bureau-Gardienii-destinului-2372692.html)
raspimdita este parerea ca se tem de nemurirea noastra ( mancarea fructului pomului vietii )
in rest , se tem de temerile noastre ( ca orice antropomorfi :mrgreen: cumsecade )
Imi vine sa rad cand citesc temele astea mai vechi. Cata ,,cerneala" a curs pentu a explica teama zeilor.
De ce se tem zeii? Explicatia este simpla din punctul meu de vedere. Raspuns: de prostia omeneasca. Din acest punct de vedere suntem foarte periculosi pt. ei si nu numai.
CitatDe ce se tem zeii? Explicatia este simpla din punctul meu de vedere. Raspuns: de prostia omeneasca. Din acest punct de vedere suntem foarte periculosi pt. ei si nu numai.
Dacă zeii se tem de ceva, nu de oameni sau ceea ce numim acum prostia omenească se tem.
Eu sunt adeptul creaţionismului chiar dacă nu pot aduce în sprijinul acestei convingeri altceva decât diversitatea şi complexitatea viului care nu pot fi doar rodul întâmplării, indiferent cât de mulţi şi vocali sunt evoluţioniştii – părerea mea, evident.
Nu cred nici în teoria escatologică promovată şi folosită în toate timpurile de conducătorii (religioşi sau nu) lumii doar în scopul supunerii şi exploatării marii mase populaţionale terestre în continuă creştere şi în plin proces de trezire şi pe care evit s-o numesc turmă. Nu cred de asemenea că acea apocalipsă=revelaţie/ridicarea vălului se va produce, dacă se va produce, atunci când vrem noi. Poate pentru unii se mai ridică un colţişor al vălului, spaţiu minuscul prin care se zăreşte ceva, un ceva greu de pus în corelaţie cu imensitatea nevăzută şi pe marginea căruia, funcţie de imaginaţie/credinţe se pot ţese lumi imaginare grefate pe vise, dorinţe, speranţe etc.
Cert este că încercăm permanent să căutăm răspunsuri la întrebări gen: cine suntem, cine ne-a creat şi în ce scop având pe undeva convingerea că răspunsurile sau începutul înţelegerii se află în siturile megalitice răspândite pe întreg pământul şi în mitologii.
Revenind la temă...mitologiile antropogonice vorbesc despre cicluri evolutive care, cred eu, nu sunt altceva decât faze experimentale în încercarea de-a obţine acea formă de viaţă care să satisfacă orgoliile creatorilor şi să servească interesele lor, indiferent care-or fi acelea, departe(zic eu) de tot ce ne imaginăm noi c-ar fi.
În sprijinul afirmaţiei că zeii nu se tem de om sau de prostia omenească încerc să aduc câteva extrase dintr-un epos mitografic (Popol Vuh) adesea invocat în sprijinul diverselor teorii.
La început ,,...
nu era decât cerul. ...pământul nu se ivise încă. Nu exista nimic. În beznă, în noapte, nu era decât nemişcare, decât tăcere. Numai Născătoarea şi Făuritorul se aflau în apele nesfârşite.
....Şi iată ei au vorbit, şi-au unit vorbele şi gândurile. Au hotărât facerea lumii. ....şi-au dat seama limpede că la ivirea zorilor se cuvine să apară şi omul"Pentru că: ,,..
.nu este nici glorie, nici măreţie în fapta aceasta a noastră, în plăsmuirea noastră, câtă vreme nu va fi făurită fiinţa omenească, până nu va fi făcut omul... Aşa au vorbit ei"Prototipul uman trebuia să îndeplinească câteva criterii de bază: să fie fiinţe ascultătoare, pline de evlavie ,,
care să ne hrănească şi să ne fie reazem. ...să ni se înalţe chemări ca să ne fie păstrată amintirea pe pământ".(Chestia cu hrănitul a explicat-o logic TVM dar ce-ar putea însemna reazem?)
Şi-aşa a demarat procesul creator. A fost plăsmuit primul prototip care-a fost şi primul eşec: era moale, lipsit de vlagă, nu se putea mişca, avea văzul înceţoşat, nu putea privi îndărăt, nu vorbea, nu gândea, nu se putea înmulţi. Delete şi următoarea încercare: un prototip mai viguros, vorbea, se înmulţea, mergea în patru labe, nu avea minte nici suflet, nu-şi amintea de Creator căruia nu-i aducea osanale. Alt eşec urmat de –un delete. Au realizat apoi un prototip mai aproape de perfecţiune: oamenii erau frumoşi, mergeau, vorbeau, se înmulţeau, erau buni (wow), nu doar că aveau minte dar erau chiar înţelepţi, simţul vederii, auzului şi cunoaşterea erau desăvârşite.
,,
Când îşi roteau privirea , zăreau îndată şi priveau totul de sus până jos, din bolta cerească până în măruntaiele pământului. Zăreau până şi lucrurile ascunse în bezna adâncă. ...erau cu adevărat oameni uimitori".Mândri iniţial de creaţia lor s-au dezmeticit repede: ,,
Nu este bine. Creaturile noatre ştiu totul. ...Se cuvine oare să fie aceştia deopotrivă cu noi? Se cuvine oare să fie şi ele zei?"Nu, nu se cuvine. Prin urmare...delete. După mai multe încercări au realizat prototipul perfect (pentru ei) care prin evoluţie dirijată/controlată se concretizează în omul zilelor noastre de care zeii nu se tem.
Avem calităţi, defecte, capabilităţi multiple dar secretul creţiei este bine păstrat. În ciuda eforturilor noastre suntem departe de această cunoaştere. În fond, omul nu a creat nimic. A încercat înţelegerea structurii şi, pe ici pe colo, funcţionarea sistemelor vii. Toate realizările omului sunt doar imitaţii şi adaptări ale creaţiei întru satisfacerea aspiraţiilor sale de-a se apropia de acest ceva numit Divinitate.
Din aceste 7 miliarde de ,celule' unele se cred atât de inteligente încât aspiră la un loc asemenea Creatorului, altele atât de evoluate spiritual încât se cred aleşii Domnului pentru un loc special în Lumea Divină nu se ştie pentru ce rol/scop, alţii atât de puternici încât pot să detroneze Divinitatea Supremă care după experienţa cu Azazel şi-a reorganizat imperiul ceresc . Ierarhizare strictă, supunere oarbă, partajarea cunoaşterii ne spune Enoh: arhanghelii i-au dezvăluit cunoştinţele sectorial pentru că nici ei nu cunoşteau totul. N-am idee pe unde este acum Enoh şi nici cât a înţeles din secretele dezvăluite dar sigur n-a fost considerat un potenţial pericol. Rolul său a fost probabil acela de-a înrădăcina credinţa oamenilor în Puterea Divină, credinţă care, deşi se mai clatină uneori, îşi păstrează o ancoră solidă.
Nu cred nici în atei 100%. Gnosticii resping, ca muuuuuuuuuuuuulţi alţii, dogmele religioase dar nu sunt atei.
Prin urmare, stimate domnule Jean, nu cred că Zeii se tem de om oricât de inteligent s-ar crede acesta (omul adică) sau oricât de prost l-ar crede alţii. Este, probabil, făcut exact aşa cum trebuie. Când se va impune o schimbare aceasta se va face cu sau(mai ales) fără voia noastră.
Nu mă acuzaţi de fatalism sau dogmatism pentru că nu e cazul. Încerc şi eu să înţeleg măcar o firimitură din acest imens necunoscut. Părerile exprimate de voi aici pe forum îmi sunt de mare ajutor. Nu ştiu dacă corolarul zbaterilor noastre, ale fiecăruia, se apropie sau nu de vreo realitate.
Am convingerea că e bine (constructiv adică) să ne expunem părerile şi acestea să se bucure de ceea ce numim respect reciproc.
Până una-alta vă doresc week-end plăcut iar zbaterile să fie cu folos. :-D
Daca ar fi sa mai zbatem putin din aripi :wink: as putea zice ca zeii insisi se tem de procentul de imprevizibilitate din noi ceea ce ne duce cu gandul la nedeterminarea cuantica . Insa avem un punct slab: traim putin si uitam repede .
Parerea mea..
Citat din: zana@M din 03 Septembrie 2011, 14:34:19
Zeii nu au cum sa se teama de ceva sau cineva....... Zeii se afla pretutindeni, in noi si in jurul nostru, in fiecare lucru, fiinta si gest... se manifesta in tot ceea ce are viata si... Totul are Viata.
......Zeii sunt imposibil de cunoscut. EI sunt Totul si infinit. Daca am reusi sa cunoastem totul despre EI, ar insemna sa-i incadram in niste limite, sa-i negam calitatea de infinit: fara de inceput si fara sfarsit.
Stim insa ca EI le cuprinde pe toate: energie cu toate tipurile lor de vibratie. EI sunt la fel de bine lumina ca si intuneric, sunt viata si moarte, iubire, poezie, tinerete, batranete si intelpciune, copilarie, sunt...sunt...
Sunt în mare parte de acord cu @Zana@M.
Cred că Zeii nu știu ce este aia teamă. Cred că întrebarea asta e ca în Mitul Peșterii. Dacă n-ai ieșit din ea, nu știi cum e la lumină.
Stimulează imaginația această întrebare.
Mai cred că dacă unul de pe aici scapă din cele Nouă Tărâmuri este tot cu voia Lor.