tablite cu 1000 de ani mai vechi ca cele gasite in mesopotamia

[Renovatio]

Buna stimati domni.Am citit cu interes cele expuse de voi mai sus si ca sa contrabalansez si eu putin discutiile va expun un interviu luat lui Dr.Napoleon Savescu   de catre Viorel Patrichi,interviu preluat pe www.rostonline.org .Sper ca veti aprecia aceast articol.

Napoleon Sãvescu cautã scrierile despre daci la Vatican




Recunoscut pentru pasiunea lui pentru protoistoria românilor, dr. Napoleon Sãvescu a gãsit plãcuþe de plumb despre istoria dacilor chiar ºi în sudul Dunãrii. Prin urmare, este greu de imaginat cã ªcoala Ardeleanã, Bogdan Petriceicu Hasdeu sau Mihai Kogãlniceanu ar fi umblat prin Munþii Pindului sã facã tãbliþe de plumb. Napoleon Sãvescu a reuºit sã pãtrundã în arhivele Vaticanului, unde încearcã sã gãseascã scrierile dispãrute despre daci. La Congresul Internaþional "Kogaion-2005", din 30 iunie – 1 iulie 2005 la Bucureºti, erau aºteptate noi dezvãluiri despre istoria noastrã veche.

- Domnule Napoleon Sãvescu, în anul 2004, aþi dedicat o amplã manifestare ºtiinþificã spiritualitãþii danubiene. Ce noutãþi a adus Congresul al V-lea pentru pasionaþii de istorie?

- Am ajuns la o adevãratã continuitate în cercetarea spiritualitãþii dacilor prin congresele noastre. Calitatea comunicãrilor a crescut. Congresul al V-lea de dacologie a adus noutãþi importante. S-a stabilit cã rãdãcinile civilizaþiei dunãrene merg mult mai departe decât s-a ºtiut pânã acum. S-a realizat datarea corectã a tãbliþelor de la Tãrtãria, în comparaþie cu datarea scheletului în preajma cãruia s-au descoperit. S-a aflat vârsta acestor tãbliþe: 7300 de ani. Ele nu au fost datate direct fiindcã au fost spãlate, arse ºi din nou spãlate de cãtre arheologi. Prin urmare, nu erau din pâine mineralizatã, aºa cum cred unii. Nu erau prescuri sau forme de prescuri, în înþelesul actual. Faptul cã arheologii români datau tãbliþele de la Tãrtãria cu mai puþin de 2000 de ani în cercetãrile aºa-zis stratigrafice a fost infirmat de studiul cu ajutorul carbonului radioactiv C14. Americanii le-au datat cel mai corect: 5500 î.H.

La Congresul trecut, o noutate a fost prezentatã apoi istoria dacilor pe plãcuþe de plumb. Majoritatea acestor tãbliþe le-am descoperit în cartea domnului Dan Romalo, un inginer care s-a ocupat 30 de ani de acest domeniu. Eu însumi am cumpãrat câteva oferite pe Internet de cãtre un bulgar care trãieºte în Granada, California. Prin urmare, dacã aceste plãcuþe de plumb s-au gãsit ºi la sud de Dunãre, ele nu puteau fi falsificate de cineva de la Bucureºti. Ar fi trebuit cel puþin o sutã de oameni sã le sculpteze, sã fie un geniu în istorie, un geniu în plãsmuire, un alt geniu în pregãtirea aliajelor, dar ºi un geniu artistic. Alexandru Vulpe crede cã plãcuþele ar fi falsuri. Pe cine ar interesa asemenea falsuri la sud de Dunãre? Pe ce bani ar fi alergat Hasdeu prin Bulgaria, prin Serbia ca sã falsifice plãcuþele de plumb? ªi de ce ar fi fãcut-o? Dar domnul Vulpe spune cã noi ne tragem din romani, ceea ce nu înseamnã cã opinia lui este un adevãr absolut.

Unele prezentãri au stârnit interesul celor din salã, ca dovadã a fost ºi faptul cã sala era arhiplinã ºi în ultima zi.



Marco Merlini: Sacerdotul de la Tãrtãria era o femeie

- Cum apreciaþi interpretarea propusã de profesorul Marco Merlini pentru tãbliþele de la Tãrtãria?

- Pânã acum, nimeni în România nu a avut curiozitatea sã dateze aceste tãbliþe. Marco Merlini a fãcut un lucru de excepþie. Cu doi ani în urmã, a bãtut la uºa congresului nostru cu o englezã mai pitoreascã. Voia sã discute cu mine. Era interesat de acest scris de la Tãrtãria ºi fusese peste tot ºi i s-a închis uºa în nas, explicându-i-se cã tãbliþele nu existã sau cã ar fi niºte falsuri. I-am spus ce pãrere am eu. Citisem cartea lui Paul Lazãr Tonciulescu, unde am gãsit cele mai multe informaþii despre tãbliþele de la Tãrtãria. Am gãsit apoi lucrãrile ºcolii conduse de Maria Gimbutas. Unul dintre doctoranzii ei a fãcut o tezã despre apariþia scrisului în lume. Interesul mi-a fost stimulat de Marco Merlini ºi aºa am dedicat congresul din 2003 tãbliþelor de la Tãrtãria. Atunci am ridicat monumentul pentru primul scris. Cercetarea tãbliþelor la Roma a oferit noi certitudini. Marco Merlini a comunicat cã sacerdotul de la Tãrtãria era o femeie de 50-55 de ani, care avea un picior mai scurt. Dupã obiectele de cult din jurul scheletului, putem considera cã era o preoteasã a cultului Marii Zeiþe.

Prin intervenþia lui Marco Merlini, am fost la Vatican ºi am discutat cu Luca Carbone, secretarul general al arhivelor secrete de-acolo. În prima zi, m-a invitat sã vizitez arhivele secrete ale Vaticanului. Erau numai buncãre. ªi am vãzut cã aceste arhive se întind pe o distanþã de 47 de kilometri. Au 600 de colecþii din care doar 400 au putut fi analizate superficial. Singurul lucru sub cheie dupã gratii sunt documentele referitoare la al doilea Rãzboi Mondial. Toate informaþiile vor fi puse pe computer. Nu este nimic altceva secret la Vatican. Carbone mi-a promis o prezentare ºi o micã expoziþie despre România.



"Îi plãtesc din banii mei, le dau premii"

- Cum vã explicaþi cã nici un român nu a cercetat aceste buncãre ale Vaticanului, unde existã informaþii referitoare la daci?

- S-a ocupat domnul Snagov, dar l-au preocupat doar subiectele religioase. Nu trebuie sã confundãm însã arhivele secrete ale Vaticanului cu Biblioteca Vaticanului. Sunt complet distincte. Biblioteca Vaticanului conþine 75% din informaþiile vechi ale lumii. Pentru a gãsi informaþiile privind pasiunile mele pentru daci, despre cãrþile aºa-zis pierdute - De bello dacico a lui Traian, Getica lui Criton, doctorul lui Traian, Getica lui Dio Hrisostomos ºi altele - am început sã fac investigaþii. Pentru asta am angajat doi oameni: unul se ocupã de Biblioteca Vaticanului, altul care se ocupã de Biblioteca Gregoriana ºi Angelica din Roma. Îi plãtesc din banii mei, le dau premii dacã gãsesc ce mã intereseazã. La Biblioteca Vaticanului se aflã parþial toate informaþiile într-un index. La arhivele secrete lucreazã doar 47 de oameni, începând cu portarul, oameni de serviciu, ºi terminând cu cardinalul. Este imposibil sã þii piept cu 47 de oameni la 47 de kilometri de arhivã. Au început sã fotocopieze arhivele. În ºase luni, fac ce fãceau înainte în zece ani. Dupã ce am discutat cu ei, pot sã spun cã am rãmas cu o impresie deosebitã. Erau încântaþi de Patriarhul Teoctist, au vorbit despre minunata întâmpinare a papei Ioan Paul al II-lea. Au avut numai cuvinte de laudã despre modul în care România l-a primit pe papã.

- Credeþi cã Vaticanul deþine ºi documente privind campania de creºtinare a Daciei de cãtre Apostolul Andrei ?

- E posibil. Însã arhivele secrete încep cu anul 800. La Biblioteca Vaticanului însã se poate gãsi orice. Trebuie doar timp, omul priceput ºi mult noroc. "Ai omul potrivit, doctore, omul care vrea bani, care vrea succes, care ºtie ce cautã. Ai nevoie de mult noroc", cum îmi spunea Schiavolli, omul meu de-acolo.

- Au trecut 500 de ani de când custozii acestor valori se ocupã de documente. Nu le-au clasificat, nu ºtiu ce au acolo?

- Repet: 47 de kilometri. Vezi un vraf imens, de un metru, pe care este o micã etichetã, scrisã de mânã, în care se spune cam ce ar fi acolo, dar nimeni nu a citit documentele. Dupã patru ore ºi jumãtate de mers, am înþeles ce este acolo. Nu este rea-voinþã. Ar trebui sã ai 10.000 de oameni specializaþi în limbile latinã ºi greacã veche pentru a vedea ce este acolo, sã lucreze 24 de ore din 24 ca sã realizeze în 10-15 ani catalogarea informaþiilor.



"Absenþa academicienilor nu mai este scuzabilã"

- Este o provocare urmãtorul congres de dacologie pentru societatea culturalã din România?

- Într-un fel, poate sã fie. Pentru cã, pânã acum, cu toate cã au fost invitate sã participe Ministerul Culturii, Academia, universitãþile, numai particularii au venit sã-ºi susþinã comunicãrile. În mod oficial, nici un reprezentant al acestor instituþii nu a venit la congresele noastre. Vin senatori ºi deputaþi, dar ca simpli cercetãtori particulari. Le e fricã. Faptul cã Vaticanul se va implica în acest congres, ar putea sã imprime o notã discordantã pentru cei din România, care fac parte din cultura oficialã de la Bucureºti. Acum, lipsa lor nu mai este scuzabilã. Patriarhia Românã a fost mereu alãturi de noi, direct sau indirect. Dupã primul ºi al doilea Congres, am primit scrisori de felicitare de la Preafericitul Teoctist pentru organizare. De aceea, îi vom invita ºi pe reprezentanþii Bisericii Ortodoxe.

- Datoritã acestor congrese, au apãrut tineri cercetãtori care se implicã direct în studiul istoriei vechi. Ce puteþi sã ne spuneþi despre experimentul de la Cucuteni?

- În mod oficial, nu se implicã nimeni. Unul dintre academicienii de frunte, care a venit la Congresul al IV-lea, mi-a spus anul trecut: "Dragul meu, domnule doctor, am fost tras de urechi de colegii de la Academie fiindcã am venit la congresul de dacologie. Chiar ºeful meu mi-a spus cã, atunci când aude cuvântul «dac», i se ridicã pãrul pe el..." La o asemenea alergie faþã de trecutul þãrii, ce poþi spune?

Eu îi sprijin pe tinerii care au început experimentul de la Cucuteni, fiindcã este foarte important pentru studiul istoriei noastre. Proiectul pe care l-am pornit cu cei de la Iaºi cu privire la cercetarea cetãþilor dacice a început sã dea roade. Ei au prezentat deja primele cetãþi din secolul XI î.H. Este vorba de 17 cetãþi ºi fortificaþii dacice din teritoriile extracarpatice ºi de alte 74 care au fost construite pânã în secolul IV d.H., tot din zonele extracarpatice. Vor continau sã cerceteze cetãþile intracarpatice ºi în afara frontierelor actuale, adicã pe tot teritoriul vechii Dacii. Vor întocmi o hartã a fortificaþiilor realizate de strãmoºii noºtri în tot spaþiul ancestral.



Viorel Patrich

[Renovatio]

Va mai ofer un link interesant in format pdf. AL IV-lea CONGRES INTERNAÞIONAL DE DACOLOGIE
TÃRTÃRIA 2003  http://www.dacia.org/brosura.pdf

[maiami]

foarte interesant subiect
dar cine sa fie aceste zeitati despre care vorbeste textul?
poate fiinte extraterestre cu care oamenii conlucrau? :martiansmile: :ufo:

[fiulploii]

actualizare mica

http://arheologija.ff.uni-lj.si/documenta/pdf32/32lazarovici1.pdf

[kandaon]

O prezentare a simbolurilor (semnelor/literelor?) folosite in "scrierea dunareana" sau "vechea scriere europeana" cum mai e numita, cuprinzand culturile Vinca-Turdas, Cucuteni s.a. mai mici din acea perioada, din sud-estul Europei (Romania, Serbia, Bulgaria, Rep. Moldova, Grecia si parti din Ungaria si Ucraina).

http://www.omniglot.com/writing/vinca.htm