tablite cu 1000 de ani mai vechi ca cele gasite in mesopotamia

[alinutzu]

Cautand pe internet am gasit ceva interesant
Dupa cum stiti cele mai vechi scrieri s-au gasit in Mesopotamia
Acum s-ar fi aflat ca acele scrieri ar fi pornit de undeva din zona carpatilor nostri :)
diferenta dintre scrieri este de 1000 de ani... de aici s-ar deduce ca cei care au locuit pe acet teritoriu au avut un avans (din punct de vedere al culturi// al scrieri) de 1000 de ani va dati seama ce inseamna 1000 de ani

TABLITELE DE LA TARTARIA
Arheologul roman Nicolae Vlasa a facut o descoperire epocala in 1961: intr-un mormant antic de la Tartaria a gasit doua tablite cu inscriptii care dateaza din anii 4500-200 i.H. Scepticii sau realistii spun insa ca un calator a venit cu tablitele in traista din Sumer.

Cercetatorul clujean Nicolae Vlasa a descoperit in 1961, la Tartaria, comuna Saliste, judetul Alba, un important complex de materiale care atesta o locuire a zonei respective datata intre anii 4500-200 i.H. Au fost descoperite un mare complex de cult si un depozit unitar de resturi sfaramate ale unor schelete omenesti, precum si 26 de figurine de teracota, trei figurine de alabastru si trei placute de lut ars. Doua dintre placute sunt acoperite cu semne cu caracter pictografic care redau texte vechi, cu peste un mileniu anterioare celor similare descoperite la Djemer-Nasr, Kis si Uruk din Sumer, datate pe la 3300 i.H.

DESCIFRAREA. Unii specialisti sustin ca ceea ce este caracteristic acestor descoperiri este o identitate a lor comuna, cunoscuta sub denumirea de Cultura Turdas-Vinca (4500-3700 i.H.), raspandita in tara noastra (in Banat si Oltenia), in Sudul Serbiei, S-E Ungariei, N-V Bulgariei si in alte tari sau continente mai indepartate. Importanta este descifrarea tablitelor gasite la Tartaria, acest lucru ar dezlega multe dintre enigmele formate in jurul culturii mentionate. S-a ajuns la concluzia ca textul ar fi unul de dinaintea scrisului sumerian, cel mai vechi din lume, si ar suna astfel: NUN.KA.S.UGULA.PL.IDIM.KARA.I. Una dintre traduceri ar fi: "In (cea de-a) patruzecea domnie pentru buzele (gura zeului) Saue cel mai varstnic dupa ritual (a fost) ars". Cercetatorul Constantin Barbulescu, dupa ce ordoneaza grafemele putin altfel, obtine enuntul: "NUN-KA-SU-GULA-P/atesi/-L/ugal/-IDI-M/e/-KAR-A-I", pe care il traduce astfel: "Orasul arbore (de baza) de la locul de acces (gura) sub mana (protectia) zeitei Cula – principiul feminine al lui An (Anu) – Marea vracita, Doamna care reda viata, zeita patroana a medicinii si tamaduitoare a capetelor negre (sumerienilor), Printesa omului cel mare si integru (rege, zeu), care stie sa proclame reguli langa canalul (raul) cu apa (Mures)".

OPTIMISTII. Unii romani, precum si destui straini s-au entuziasmat in urma acestor descoperiri, dar multi istorici romani au respins ipotezele respective. La cel de-al patrulea Congres de dacologie de la Bucuresti s-a afirmat ca, in 1968, tablitele de la Tartaria au fost prezentate in "The Scientific American Journal" ca fiind similare cu cele din Mesopotamia, dar ca sunt cu 1.000 de ani mai vechi, iar arheologul rus V. Titov considera ca scrierea primitiva isi are originea in Balcanii mileniului IV i.H.
Tot acolo s-a spus ca Milton Mc Chesney Winn si-a sustinut teza de doctorat la Universitatea California din Los Angeles cu tema aparitia scrisului in cultura Vinca, sustinand si ca scrisul de la Tartaria este cel mai vechi din lume descoperit pana la aceasta data. Si profesorul Marco Merlini de la Roma afirma ca "spiritualitatea danubiana este una dintre mamele culturii europene". Profesoara Maria Gimbutas, arheolog american de origine lituaniana, afirma in cartea "The Living Goddesses" ca scrisul de pe tablitele de la Tartaria precede scrisul sumerian cu cateva mii de ani.

Istoricul rus N. Jirov afirma ca sumerienii au migrat din zona carpatica, ducand cu ei o scriere deja cunoscuta, iar despre celebrul calendar Mesopotamian, astronomul polonez Ludwig Zaidler scrie in cartea "Istoria ceasurilor" ca nu corespunde latitudinii Sumerului, ci zonei daco-getice.


"Sursa:jurnalul national
11 Iulie 2005 | de Daniela Sontica"

+ alta sursa http://www.rovictoria.org/content/culturePar_r.asp

[LupinThe3rd]

Alinutzu,
La http://en.wikipedia.org/wiki/Tartaria_tablets e o descrierea desul de buna.
Acu despre descifrarile NUN.KA.S.UGULA.PL.IDIM.KARA ............... e evident ca erau stramosii nostrii... si ca limba s-a pastrat nealterata.
Deci si tracomanii au dreptate :))

Nu puteti sa fiti mai civilizat in exprimare?

[xennon_2000]

mai ramane problema traducerii!...sau sunt traduse deja!/?

[baaron]

A auzit cineva de pelasgi?

[xennon_2000]

nuuuu...ce's aia?..daca stiam te ajutam cu placere....daca aflii..ma anunti si pe mine

[baaron]

Stramosii nostri nu erau deprinsi cu arta razboiului in prima lor perioada de afirmare insa aceasta "arta" a trebuit sa fie preluata (si practicata doar in scopul apararii). Ei au deprins-o atat de bine incat au ajuns sa fie vestiti in intreaga lume antica dar ei au dovedit nu doar faptul ca sunt foarte buni aparatori ai patriei ci si neintrecuti agricultori dand in cadrul procesului evolutiv al omenirii principalele baze ale civilizatiei. Chiar arienii cei ce sunt considerati astazi ca reper al formarii rasei albe europene sunt de fapt cei ce au plecat din Maramures in Persia si nu in sens invers asa cum se incearca sa se argumenteze.

Aici a luat nastere cel mai vechi alfabet din lume si tot aici a aparut comunicarea scrisa. Chiar inaintea lui Ptolemeu(care de origine era trac) aici au aparut primele harti si tot aici pe pamantul Daciei a fost descoperit un calendar(datand din cel de al doilea mileniu i.e.n.)luno-solar avand ciclurile pe o perioada de 24.000 de ani pe baza lui fiind stabilita si data potopului: 11.557 i.e.n. cu o perioada de desfasurare de 152 de ani....
Si astazi precizia calendarului dacic minuneaza pe cei care incearca sa-l analizeze caci este apropiat de cel actual, cel dacic avand 365, 242197 fata de cel de astazi de 365, 242198.
Multi sunt fascinati de modul in care constructiile din Egipt si America Latina sunt aliniate fara a cunoaste insa faptul ca 23 de localitati(Gradistea, Gradisteanca etc.) sunt aliniate pe acelasi meridian de 45 de grade iar 16 localitati(Linia sau Liniuta) sunt asezate la 46 de grade! Dupa cercetarile lui Densusianu, la Dunare s-au pus si bazele stiintelor astronomice si prima armata de cavalerie din lume infiintata de pelasgi a fost tot de aici chiar daca modelul a fost preluat ulterior de greci, romani, egipteni.
Primul cod de legi din istorie, "Leges Belagines" reprezinta sursa de inspiratie a "Legii celor XII table". In vechea limba pelasga au fost scrise si legile sacre ale atenienilor ceea ce il indreptateste pe Densusianu in afirmatia sa in care concluzioneaza ca primele inceputuri ale Istoriei Dreptului si Legislatiei se afla la nordul Dunarii de Jos si ca cele mai vechi legi sunt de origine pelasga.
Pelasgii s-au raspandit in intreaga lume punand bazele unei inalte civilizatii din care si astazi pastram numeroase elemente.
Pelasgii si-au numit zona cunoscutului templu al lui Apollo din Delos Pelasgeea iar Densusianu luand in considerare modul defectuos de a scrie si pronuntie al grecilor concluzioneaza ca pelasgii se numeau BELASCI sau BALASCI denumiri ce ulterior au ajuns a fi transformate in blaci, vlahi adica cei negri, nascuti din pamantul negru.
Denumirea de trac vine de la Thraeki ceea ce inseamna bun, frumos, placut, transformat de anticii greci in THRAKIOS cu sensul de cutezator iar in sens denaturat "obraznic" "grosolan".
Numele de dac a starnit diverse controverse, romanii gaseau o explicatie in "dacca" pumnal curbat, caracteristic dacilor. Eliade accepta interpretarea daoi=lupi, venita din ... frigiana. La fel cum romanii nu au facut legatura cu propriul cuvant "audax"=indraznet, curajos, increzator ori cu varianta "audacia"=indrazneala, curaj, incredere, tot asa nu s-a observat nici acea legatura cu dioi=divin; in realitate numele dacilor vine de la Dacon=curati, viteji, luminosi, drepti.
In ceea ce priveste varianta de geti se ajunge la forma GETAI din traco-daca ceea ce inseamna primii, exemplarii iar GETIAS = Divin.
Valah provine din blach (deci o varianta de denumire a pelasgilor) avand astfel aceeasi conotatie de "negru"(iata si englezescul "black") sau "cei nascuti din pamantul negru".
Ce inseamna oare roman? In limba sanscrita cuvantul roman are un polisemantism pronuntat caci are sensuri de: om sanatos, rumen la fata sau om al vailor.
Iata ca denumirea poporului nostru este cu mult mai vechi decat cred unii si ca, in realitate toate aceste populatii reprezinta unul si acelasi popor angrenat intr-un proces evolutiv de inalta performanta pe o perioada de cel putin 10.000 de ani. Acea impartire de suprafata care face si titlul lucrarii de fata nu face decat sa vina cu exemple concrete in ceea ce priveste faptul ca inca din cele mai innegurate vremuri suntem unul si acelasi popor, in acelasi timp un caz unic in istoria Terrei.

Alexandru Georgescu
Acest articol este inspirat din: "SECRETELE TERREI"-vol.III, de Eugen Delcea, editura Obiectiv, pag.186-190"

[xennon_2000]

ahhaaa..ms baron....

[baaron]

Hai sa intelegem mai bine care e treaba cu tablitele alea....

MOTTO : Pentru lichidarea unui popor se incepe prin a-i "altera", a-i sterge memoria: ii distrugi cartile, cultura, religia, istoria si apoi altcineva ii va scrie alte carti, ii va da alta religie, alta cultura, ii va inventa o alta istorie (de origine latina ori slavica, dupa momentul politic). Intre timp, poporul incepe sa uite ceea ce este sau ceea ce a fost, iar cei din jur il vor uita si mai repede; limba nu va mai fi decat un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai tarziu va muri de moarte naturala. Noile forme "istorice" vor aduce elemente si simboluri noi de adoratie care le vor indeparta pe cele vechi. Din vechiul start spiritual vor ramane undeva, la un etaj inferior al cunoasterii, numai cateva cuvinte, expresii, traditii, impresii, fragmente, nume de localitati, munti si ape, fara un inteles aparent. Formele vechi care candva au ocupat valenta transcedentalului vor fi deplasate de formele noi care vor dicta componenta si functia" noului popor" asa cum s-a intamplat cu noi!

                                            TARA ZEULUI SAUE
In anul 1961 cercetatorul clujean N. Vlassa sapand cam la 20 de km de comuna Tartaria, la o colina numita Turdas, gaseste in stratul cel mai de jos al acesteia o groapa umpluta cu cenusa. Pe fundalul ei au fost gasite statuetele unor idoli stravechi, o bratara de scoici marine si trei tablite de lut, acoperite cu un scris pictografic, alaturi de corpul ars si dezmembrat al unui om matur. Descifrarea tablitelor ne aduce in fata unei scrieri presumeriene si a unei enigme "mortul copt". La vechii sumerieni, in cinstea marelui zeu Saue, preotul principal la implinirea anilor de slujit era ars. Aruncand o privire rapida pe harta Romaniei in zona Tartariei vom descoperi nume ciudate, fara nici un inteles pentru o persoana neinitiata, vom gasi tara zeului Saue. Domnul P.L. Tonciulescu in cartea "De la Tartaria la Tara Luanei" publica la pagina 22 si o harta intitulata "Urmele zeului Saue" din care citez localitati si rauri cu rezonanta care aminteste de acest zeu stravechi, local: satul Saulesti pe valea Muresului, la sud de Turdas, langa Tartaria putin mai la Nord si tot pe malul stang al Muresului, satul Seusa, ceva si mai la Nord intalnim Seulia de Mures, undeva mai sus de paraul Saulia, afluent al raului Ludus, la confluenta celor de mai sus avem comuna Seulia si satul Saulita, in judetul Bihor, comuna Nojorid avem satul Saua-eu. Si daca continuam calatoria pe harta Romaniei pe Somesul Mare, pe apele Zalaului gasim zeci de statuete cu nume derivate din ale marelui zeu: satul Ili-Sua, raul Sieu, comuna Siuet, Sieu-Magherus, Christur-Sieu, Sieu Odorhei, pana si Sieu-Sfant. De acum 7,000 de ani cam atata ne-a ramas.
Oare in strafundul acestor asezari, daca arheologii ar sapa, ar mai cauta, nu s-ar mai descoperi nimic?
Oare singurele vestigii lasate de stramosii iubitori ai zeului Saue sa fie numai cele de la Tartaria?

                                            ALESII LUMII
Spatiul carpato-dunarean a fost leaganul civilizatiei ariene care va da lumii cea mai bogata si variata societate de zei si conceptie religioasa, preluata aproape de toate religiile lumii. Domnul Nicolae Miulescu in "Dacia - Tara Zeilor" - colectia Trik - va descrie o lume mitologica, necunoscuta noua. In cea mai veche poveste a genezei lumii, cea vedica se spune: "Cand zeului suprem i-a placut Pamantul, el a dat nastere prin a sa respiratie la sapte zei ai Genezei lumii. Conducatorul acestui grup a fost Daksha. Acesta, dupa ce s-a uitat peste tot pamantul, a gasit cel mai frumos loc pe care-l va popula in timpul noptii cu primii 10,000 de fii ai sai, fiii lui iubiti, fiii lui alesi, alesii lumii, "the chosen people". In timpul zilei, el impreuna cu ceilalti zei au creat animalele, pasarile, etc. Dar El, Daksha, va realiza ca a uitat sa-si inmulteasca fiii, asa ca va crea Femeia. Dupa multe incercari, el va gasi felul cum sa-i inmulteasca. El, Daksha, este considerat ca mare zeu al genezei lumii dar si zeu al sexului. Fiii lui, dacii, vor trai pentru un timp in tara zeilor - Dacia, dar o parte din ei o vor parasi, pentru a popula lumea. Ei nu o vor uita si se vor intoarce din cand in cand pe drumul zeilor, drumul BYK-ului (vezi raul Bicului - Chisinau si drumul Bicului, Bicului haiducului - Dimitrie Cantemir), descris de Upanishada Kanshitaki - in pelerinaj in tara Dacia tara zeilor. Ce ne-a ramas de la ei veti intreba? Ne-au ramas localitati, munti, vai si ape cu numele vechilor zei vedici:
1. OM - expresie monosilabica exprimand suprema invocare a zeului suprem. In nici un templu vedic nu se incepe slujba inainte de a se pronunta aceasta silaba "OM". La noi acasa, in Dacia, noi ne chemam oameni, avem chiar si un munte "OM-ul". Aparent muntele pastreaza numele OM potrivit credintei vedice care afirma ca acolo s-ar fi gasit marele sanctuar vedic.
2. NAGAS - reprezinta spiritele rele, un fel de semizei, dragoni. Ramane pastrat in Nehoi, Negesina, etc. Descrierea acestor dragoni se potriveste cu sarpele-dragon descoperit la Timis.
3. KUCEA-CUCEA - zeitati lunare - vezi sate, nume si localitati: Cucea, Cuceu, Cucerdea, etc.
4. ARKA - numele zeului Soarelui la inceputurile religiei vedice (mai tarziu inlocuit de Mitra, apoi de Surya).
5. MITRA - Zeul Soarelui este unul dintre cei mai vedici zei. A fost preluat de crestini. Sf. Demetries cat si Mitro sunt patronii lunii Septembrie. Langa Oltenita la Mitreni au fost descoperite mainile unui "pagan" inchinate zeului Soarelui.
6. SURYA - Numele zeului Soarelui in lumea vedica de mai tarziu. Pastrat in numele muntelui Suryanu - din vatra dacica. Deschideti harta Romaniei si-l veti gasi in mijlocul fiilor sai daci - in zona Orastiei. Surya a fost numita mai tarziu si una din fiicele zeului Solar.
7. TAMASA - zeul intunericului, al ceturilor dese de pe pamant. Pastrat in Tamas langa Bucuresti, Tamasi-dava, Tamasi-fava, Tamasfalau (langa Brasov).
8. TAMASNA - numele celui de al patrulea Manu, unul dintre "domnii" vezi localitatea - Tamasa, Tamasasa (langa Fagaras).
9. MOCSA - insemnand "Imparatia lui Mo, principiul dezintegrarii - pastrat in numele comunei Mocsa. Zal-mocsa - Zalmoxes - sa fie derivat tot din acesta?
10. GURU - nume dat maestrilor profesorilor, invatatorilor care fac cunoscute scrierile vedice: comuna Guruieni, Gurustan sau "guruetii" , piramidele de pamant de la Sona, Fagaras.
11. DHARMA - zeu al justitiei si al principiului dreptatii; vezi localitatile Darmanesti, Darmanesti, etc.
12. CAMA - zeul iubirii - Comanesti, Comar, Comarzana, etc.
13. BHARATA (Bhara-ta) este numele eroului carpato-danubian care a condus masele de pastori cucerind valea mijlocie a Indusului. Numele acestuia este pastrat ca Baratau cel mai inalt varf din muntii Baraolt; avem, de asemenea, localitatile Bara, Barau, Barasti, etc.
14. BHUTA - spirit rau - vezi Buta, Butoni, Butanu
15. AGNI - zeul focului, si/ori al arderilor, numit si Pavaka, Pria: vezi asezarile Agni-ta, Pava, Pria
16. APA (Apaci) - zeita apelor binefacatoare - vezi localitatile Apa, Apalina.
17. DANU - mama ploilor si a pajistilor bogate - Danubiu, apa sfanta a vedicilor carpato-danubieni.
18. ARA (Arya) - numele tinutului notat al poporului "Arian" - carpato-danubian. Numele zonei din jurul masivului Rarau, de unde izvoraste raul Arara numit Siret. In locul unde a fost ARA acum este un loc numit ARAMA.
Aceasta mostenire a vechilor vedici, carpato-danubieni, arieni, reprezinta cadrul sacru, spatiul carpatic care si dupa aproape 7,000 de ani continua sa pastreze nume misterioase pentru vai, munti si sate, pastrate din mosi stramosi si ale caror inteles s-a pierdut in negura timpului. Este oare posibil ca o arie geografica determinata, care poarta nume vedice de zei si urmele acestor zei sa nu trezeasca nici un interes pentru istoricii si arheologii nostri? Oare asta sa fie pentru totdeauna soarta poporului nostru nepasarea, stergerea trecutului, uitarea adevaratei lui istorii ? Istoricul grec Herodot spunea despre traci urmatoarele: "...dupa indieni, neamul tracilor este cel mai mare dintre toate popoarele lumii. Daca ar avea o singura conducere si ar fi uniti in cuget, ei ar fi, dupa parerea mea, de neinfrant si de departe cei mai puternici dintre toate semetiile Pamantului. Tracii poarta multe nume, fiecare dupa tinutul in care locuiesc, dar toti au in toate, obiceiuri asemanatoare."
Daca Herodot cunostea 19 triburi tracice, Strabon a vorbit de 22. Evident, intre o atat de mare varietate de triburi, trebuie ca au existat si unele deosebiri religioase, care nu mai pot fi stiute astazi. Neamul tracilor a fost maret in antichitate si vestit atat prin rezistenta fizica a barbatilor, cat si prin priceperea poporului in general in leacuri ancestrale. Drept dovada, filozoful Socrate marturisea ca el a invatat de la un ucenic a lui Zalmoxis un descantec dintre acelea "care-i fac pe oameni nemuritori". Mai tarziu, peste secole, Clement Alexandrinul reprosa grecilor ca nu sunt originali in civilizatia lor si ca acestia au invatat de la traci formulele descantecelor pentru insanatosire: "sanas incantationes a thracibulus accepisti" (Clement Alexandrinul, "Indemn catre neamuri", Migne, PG t8, col.175).

                  DIVINITATILE: MARELE ZEU GEBELEIZIS SI MAREA ZEITA BENDI
Gebeleizis sau Nebeleizis era Divinitatea Suprema a tracilor, fulgerul fiind una dintre armele pe care acesta le folosea. El era reprezentat ca un barbat chipes, uneori cu barba. Gebeleizis provoca tunetele si fulgerele. In unele reprezentari acesta apare asezat pe tron, iar in altele, in chip de calaret, avand in mana stanga un arc; un sarpe coboara spre capul calului. Mai este insotit si de un vultur cu corn. Vulturul tine in cioc un peste atunci cand simbolizeaza singur Divinitatea amintita, iar in gheare are un iepure. Acest zeu este stapanul Cerului si al Pamantului, patronul aristocratiei militare; el ar putea avea insa atribute Uraniene, solare. Zeul cel mare Gebeleizis mai este cunoscut si sub numele de cavalerul trac Derzelas sau Derzis (altii considera cavalerul trac ca o aparitie mai tarzie, un erou si nu un Zeu). Alteori Zeul apare in ipostaza de calaret luptator insotit de un caine; el poarta o lance pe care o arunca asupra unui porc mistret din fuga calului. Cand nu este in ipostaza de luptator ori vanator el are trasaturile unui calaret pasnic purtand in mana o torta ori un corn al abundentei; uneori este reprezentat avand trei capete, (tricefal), asemenea cainelui insotitor, alteori ca un Zeu binecuvantator, avand primele trei degete ale mainii drepte inaltate sau desfacute iar celelalte stranse catre podul palmei. Apare in marturiile epigrafice si numismatice de la Histria si Odesos (Varna) iar la Limanu (jud. Constanta) Derzelas apare calare, ca de altfel in ceramica de la Racatau si Zimnicea, tezaurele de la Bucuresti - Herastrau si Surcea (jud. Constanta). Il vom intalni mai tarziu in lumea antica la macedoneni - "calaretul macedonean", iar in Mitologia greaca sub numele de Zeus. Din Tracia, cultul lui Gebeleizis avea a patrunde in Asia Mica prin secolul VII B.C., unde a fost asimilat de catre armeni, devenind Divinitatea nationala a acestora, Vahagn sau zeul razboiului, vestit pentru curajul cu care omora dragonii. Vahagn era asociat cu trasnetele si fulgerele, fiind reprezentat ca un barbat cu parul si barba din flacari, iar "ochii lui erau ca doi sori". In sfarsit, Gebeleizis, sau cavalerul trac care se regaseste in mitologia altor popoare ca Zeus sau Vanagh, a fost asimilat de catre crestini drept... Sfantul Gheorghe! Divinitatea suprema barbateasca a geto-dacilor, Gebeleizis, cunoscut mai tarziu la tracii sub-Dunareni sub numele, probabil grecizat, de Zbelsurdos, are o replica feminina, si anume pe marea Zeita Bendis. Reprezentarile vechi, descoperite in ultima vreme, ne-o infatiseaza sub chipul unei femei cu fata rotunda, bucalata, cu pometii proeminenti si cu parul impletit in doua cosite ori impartit in doua mari bucle ce-i incadreaza fata. Sa fie oare Zeita Bendis, cu cele doua cosite blonde lasate pe spate, precursoarea Ilenei Cosanzene din basmele de mai tarziu ale romanilor? In anumite situatii Zeita apare incadrata de doua animale sacre cervidee sau de un cerb si un sarpe. Marea Zeita Bendis era adorata de femeile trace, fiind Zeita Lunii, padurilor si... farmecelor. La Costesti a fost descoperit un cap al Zeitei iar la Sarmizegetusa sapaturile au scos la iveala un medalion de lut ars (10 cm. in diametru si 1,5 cm. in grosime), avand un bust al Zeitei cu tolba de sageti pe umar; de asemeni, la Piatra Rosie s-a descoperit bustul ei din bronz, inalt de 14,7 cm. si lat de 13 cm. In afara de marele Zeu Gebeleizis si marea Zeita Bendis, tracii au mai avut si o Zeitate a focului si vetrei, pazitoare a casei, respectiv Zeita Vesta (Hestia, Histia), in cinstea careia casele tracilor se construiau dreptunghiulare, cu peretii din piatra sau de lemn, podeaua din pamant batatorit si acoperisul "in doua ape". Nu departe de Tartaria, in zona Crisurilor, au fost scoase la lumina si urmele primelor locuinte de suprafata datand din mileniul V B.C., deci cu o vechime de 7000 de ani! Aceste tipuri de locuinte, care se vor raspandi apoi in toata lumea, erau, se pare, rezultatul unui cult inchinat acestei Zeite, peretii avand la inceput rolul de a proteja spatiul sacru in mijlocul caruia se intretinea focul aprins in vatra. Mileniul IV B.C. nu a fost chiar unul norocos pentru noi, ne spun specialistii, referindu-se la prabusirea puntii continentale ce lega Europa de Asia Mica, aceasta prabusindu-se sub apele Mediteranei, facand loc unei mari noi, Marea Egee, si generand o multime de insule mai mari sau mai mici. Datorita existentei acestei punti terestre de legatura, atat istoricii greci, cat si altii moderni au admis posibilitatea deplasarii populatiei trace din zona Pontico-Dunareana spre sudul Peninsulei Balcanice si de acolo, in Asia Mica, chiar in unele regiuni din jurul Mediteranei Rasaritene: Bytinia, Misia, Frigia, Troada, Lidia, etc. Dupa cum se stie, soarta acestor populatii a fost diferita: unele s-au "ratacit" printre alte semintii si s-au "pierdut" cu totul in marea groapa a Istoriei care se cheama "uitarea" - hititii, de exemplu. Altii au disparut la mari distante, cum este cazul troienilor, supravietuitori despre care o legenda spune ca Aeneas Tracul i-a calauzit dupa "Apocalipsul" Cetatii Troia pana pe valea ingusta a Tibrului, unde aveau sa preia in stapanire cele sapte coline "eterne", dandu-le apoi nume tracice, "latine". Si tot o legenda spune ca, intre timp, prin spatiul Carpatic a aparut un cioban intelept, Zalmoxis, care urma a prelua de la Zeita Hestia (sau Vesta) asa-numitele " legi frumoase "- Codul Beleaginilor.

               

[baaron]

       ZALMOXIS - UN ZEU PROFET SAU UN PROFET DIVINIZAT

Iata marturiile lui Herodot despre Zalmoxis: "Asa cum am aflat eu de la elinii care locuiesc pe tarmurile Helespontului si ale Pontului Euxin, Zalmoxis despre care vorbesc, fiind doar un muritor, a fost in Samos robul lui Phytagoras, care era fiul lui Menesarcos. Dupa aceea, ajungand liber, stranse bogatii mari si dupa ce se imbogati se intoarse in patria lui; aici a cladit o casa pentru adunarile barbatilor, in care se spune ca ii primea si ii punea pe fruntasii tarii sa benchetuiasca, invatandu-i ca nici unul din urmasii acestora nu vor muri, ci vor merge intr-un loc anume unde vor trai pururi si vor avea parte de toate bunatatile. In vreme ce savarsea cele amintite si spunea lucruri de felul acesta, el a poruncit sa i se construiasca o locuinta sub-pamanteana. Cand a fost gata, Zalmoxis a disparut din mijlocul tracilor si, coborand in locuinta lui de sub pamant, a trait acolo vreme de trei ani. Tracii doreau mult sa-l aiba, jelindu-l ca pe un mort. In al patrulea an el le-a aparut si astfel, Zalmoxis facu vrednice de credinta invataturile lui. In privinta lui Zalmoxis si a locuintei sale sub-pamantene, nici eu nu resping cele spuse, dar nici nu le dau crezare prea mult; mi se pare insa, ca el a trait cu multi ani inainte de Phytagoras. Fie Zalmoxis om, ori vreun demon de-al getilor, sa-i fie de bine ". (Herodot," Istorii ", IV, 94, 95).
Dupa cum vedem, naiva identificare a Zeului Zalmoxis cu un sclav al lui Phytagoras devenit liber si bogat o contesta chiar Herodot. Si atunci de ce sa o credem noi?... Relatari asemanatoare sunt facute si de Hellanicos din Mitilene, de catre Platon, de Mnasea (acesta il considera pe Zalmoxis chiar un Cronos!), de catre Diodor din Sicilia, de Strabon mai ales, de Apulleius, de Lucian din Samosata, de Origen, de catre Porphyrius (232-304), Iulian Apostolatul, Enea din Gaza, Hesychios din Alexandria. Toti acestia au auzit si vorbit de Zalmoxis care a ramas in amintirea oamenilor ca un Zeu al imparatiei sub-pamantene, cum de altfel si Eminescu il descrie in poezia "Strigoii".

"Pe un jilt taiat in stanca sta teapan, palid, drept,
Cu carja lui in mana, preotul pagan si drept..."

Pe Zalmoxis lituanienii il preiau ca Zemeuks, acest nume insemnand pamant, tara. El este Zeul din adancurile Pamantului, vegetatiei, rodniciei, Zeul plugarilor si pastorilor. Daca Gebeleizis le fagaduia nemurirea sufletului (ritul incinerarii mortilor apartinandu-i), Zalmoxis le promitea adeptilor sai nemurirea completa, atat a sufletului, cat si a trupului (ritul inmormantarii fiind inhumarea), sufletele credinciosilor continuand sa traiasca in regatul Zeului sub-pamantean (precum Arald, copilul rege, alaturi de Maria, regina Dunareana din poezia "Strigoii"). Ideea nemuririi Zamolxiene era etica tinerilor razboinici, "lupii daci" care se bucurau la moarte si radeau in fata acesteia tocmai pentru a-si arata nepasarea fata de ea si a ajunge in plaiurile sub-pamantene ale Zeului. Acestia luptau si mureau veseli sub stindardul "capului de lup", pe care-l vom intalni si la macedoneni, ca de altfel si mai tarziu la legiunile "romane", formate din tracii din zona ocupata de romani. Sacrificiile umane in scopuri religioase au fost unice in Europa, fiind intalnite numai la traci. Din acest punct de vedere, interesanta pare asemanarea cu riturile religioase ale civilizatiei aztece, despre a carei populatie Edgar Cayce afirma ca ar fi descendenta directa a atlantizilor (locuitorii fostului continent Atlantis, a carui ultima portiune de uscat s-a scufundat in mijlocul oceanului Atlantic in urma cu 12600 de ani). Sa fie oare aceasta asemanare un indiciu, conform sugestiei facute de o prietena apropiata, asupra originii comune a indienilor din America Centrala si a tracilor?...
Odata la cinci ani i se trimitea lui Zalmoxis un "sol" care sa-i comunice acestuia dorintele populatiei. Acesta era aruncat in sulitele ascutite ale tovarasilor sai. Daca avea ghinionul sa nu moara imediat, acesta era insultat, batjocorit si un alt "sol" era " trimis "imediat pentru a duce mesajul Zeului sub-pamantean.
In timp ce Zalmoxis era un zeu sub-pamantean, Gebeleizis era Zeul ceresc. Descoperirile din muntii Orastiei, cat si a marelui sanctuar rotund de la Sarmizegetusa cu asezarea ritmica a stalpilor sai, presupun efectuarea unor observatii celeste. Sapaturile arheologice facute sub conducerea clujeanului Constantin Daicoviciu au scos la iveala in zona Gradistea Muscelului (muntii Orastiei) nu numai un complex de sanctuare, dar si un probabil original calendar dacic, cat si urmele unei scari care probabil conducea la un loc sub-pamantean de cult religios. De la un intelept ca Socrate citat de un altul ca Platon, aflam ca Zalmoxis a fost pe langa un medic psiho-terapeut si un... mag: o persoana careia stramosii nostri ii datoreaza statutul spiritual, ca cea mai dreapta si umana oranduire sociala pe care a avut-o lumea antica. Am fost un "stat spiritual", creatie a celor initiati de Zalmoxis de catre marii preoti de pe muntele sfant Kogaion, motiv pentru care hotarele noastre au ramas mereu aceleasi, chiar daca de-a lungul timpului au aparut unele suprapuneri de populatie ori impartiri teritoriale artificiale. Cum a spus domnul Alexandru Strachina in "Pe urmele stramosilor uitati": "Apa trece, iar noi... ramanem". Este de-a dreptul ciudat cum istoricii nostri isi pot justifica nepasarea fata de toate acestea. Pentru conturarea unui cult solar la traco-geto-daci, Dr. Mariana Marcu, in "Repere lingvistice arhaice romanesti", mentioneaza "calaretul trac" Heros, pomenit si in Egipt in unele documente epigrafice (ca Herou, fiul Soarelui), iar unii cercetatori au sustinut ca aceasta Divinitate n-ar fi decat o noua ipostaza a lui Horus...

Mitul cavalerului trac este greu de inteles. Uneori el are in jurul capului un nimb solar, o rozeta cu patru foi. El a fost asimilat de catre populatia greaca odata cu sosirea acesteia in Peninsula Balcanica intre 1900 - 1400 B.C. ca Divinitate suprema, Zeus, cunoscut si sub alte nume ca Nefelegeretes (de fapt numele grecizat al lui Nebeleizis) - "Cel care aduna norii ", Ombrios - "Zeul ploii ", Keraunos - "Cel care fulgera" si altele.
Mitul cavalerului trac constituie in traditia romaneasca (daco-romana, aromana, macedoneana) un scenariu aproape canonic al colindelor vechi de iarna, crestine. C. Cinodaru remarca cu surprindere ca tracii aveau in Aprilie "serbarile pagane" tinute in cinstea eroului trac. Odata cu consolidarea crestinismului in spatiul traco-dac, aceasta sarbatoare a fost inlocuita cu cea a Sfantului Gheorghe, Sfant a carui iconografie a fost inspirata de cea a cavalerului trac. In unele colinde numele Sfantului Gheorghe se schimba cu cel a lui Isus, aparand in felul acesta o totala contradictie intre versurile colindului si momentul in care acesta se canta, respectiv anotimpul iernii:

"Pe luncile Soarelui, Flori vinetitoare de mar.
Gradina cu florile lerui Doamne,
Flori dalbe, flori de mar,
Ler de mar, florile-s dalbe"
Sau:
"... Calutul lui negru pintenog
Luciu ca un corb
Pa chivara lui taiata in sageata,
Pe ochi cam plecata
Ba sulita lui
Duratul de vara,
Fulgerul de seara..."

Oricine poate vedea ca in aceasta colinda nu se pomeneste nimic care ar putea sugera anotimpul iernii, ci dimpotriva, se aminteste clar despre cel al verii si, in plus, de "fulgerul de seara" care era simbolul Zeului trac Gebeleizis. Mai aveti vreo indoiala?...
Si in alte cicluri de colinde de Craciun, alaturi de Soarele personificat apare si sora cea mare a Soarelui, Salomina. De asemenea, pe mireasa eroului intors de la vanatoare o chema Ileana Daliana sau Lina Melina. Zeul solar la traco-daci era sarbatorit primavara, asa cum de fapt i se precizeaza ambianta si in colindele de Craciun la vremea renasterii naturii si a infloririi "florilor dalbe de mar". Iar daca in acest mozaic mitologic romanesc pelasgian, trac, geto-dac, cum vreti sa-i spuneti, ne-am redescoperit impreuna credinta uitata in Marele Zeu Gebeleizis, Marea Zeita Bendis, Zeita focului si a vetrei, Histia, tot nu v-am spus inca nimic daca nu l-am mentionat pe Marele Zeu al Razboiului, Ares. Ovidius (43 B.C. - 17 A.D.) aminteste pe "getul" care se inchina lui Ares, Marte, Zeu al Razboiului, iar Vegetiu afirma nici mai mult, nici mai putin, ca "Marte s-a nascut in tara tracilor". Si daca-l mai ascultam si pe Iordanes, acesta declara ca "getii l-au adorat intotdeauna printr-un cult foarte salbatic pe Marte si jertfele lui erau prizonierii ucisi". Si ne mai miram ca Vlad Tepes, "Dracula" cum le place americanilor sa-l numeasca", tragea in teapa" de vii aproape 40000 de turci intr-o zi!...

Pe de alta parte, pe Columna lui Traian este prezentat probabil cel mai vechi Zeu al Razboiului, crunt si feroce, care-si cerea sangeroase sacrificii umane. Aici apare scena torturarii prizonierilor romani de catre... femeile dace! In Sudul Dunarii populatia tracica mai sarbatorea si pe Zeul Vitei-de-Vie, patronul bauturii ametitoare, preluat in fuga din nou de greci, care de asta data amintesc cu putin inainte de reintoarcerea lui Dionysus acasa, in Tracia, el s-a initiat in misterele frigiene, la insistentele bunicii sale! Nu numai vita de vie era planta favorita a Zeului, ci si iedera. Frunzele acestei plante, mestecate de adoratori, produceau in acestia betia, ba chiar o stare temporara de nebunie, manie. Astfel nu e de mirare faptul ca cea mai populara sarbatoare a tracilor era dedicata Zeului Vitei de vie, toamna, la culesul viilor si la storsul strugurilor. Ea avea loc in fiecare an (unii cercetatori sustin ca ea ar fi avut loc la trei ani). Cand vinul fierbea, noaptea avea loc petrecerea propriu-zisa, la lumina tortelor, cu multa risipa din aceasta bautura, petrecere care tinea pana in zorii zilei. Poate de aceea tracii erau poligami. Herodot descrie ca fiecare dintre ei tinea mai multe neveste; cand unul dintre ei murea, aparea o mare problema pentru femeile lui, respectiv trebuia gasita cea care a fost cea mai iubita de defunct si apoi sugrumata de cea mai apropiata ruda si ingropata impreuna cu barbatul ei. Celelalte femei incercau o mare durere si rusine sa nu fie alese (Herodot, "Istorii", Cartea a V-a, 5 si 8).

Opus cultului dezmatat al Zeului Vitei de Vie, este cultul preotului trac, simbolul vietii viitoare si frumoase, dedicat binelui oamenilor si vietuitoarelor. Sfinxul de pe platoul Bucegilor reprezenta pentru geti, "Domnul Noptii", preluat mai tarziu de catre greci sub numele de Orfeus. Pe de alta parte, autorii antici scriau ca Misterele Orfeice se celebrau noaptea. Gratie ezoterismului ei, religia geto-tracilor nu era cunoscuta profund decat de preoti si cativa initiati. Neavand acces la misterele Zamolxiene, scriitorii greci si romani nu ne-au lasat prea multe stiri in aceasta privinta. Dar sa revenim la cultul "Domnului Noptii", un cult civilizator, un cult al muzicii, care imblanzea nu numai oamenii, dar si animalele, potolindu-le pornirile violente, domolindu-le instinctele raufacatoare. Strabon cunostea si alte amanunte despre preotii sau "profetii" pelasgi, anume ca acestia erau oameni atotstiutori, priceputi la interpretarea viselor si a oracolelor, a semnelor Divine si ca locuiau in salasuri subterane (katagoian sau kagoian). Despre Orfeus legendele elene si romane, spuneau ca era trac, printul kycon-ilor, etnonim apropiat de kogoian. Cetatea natala a lui Orfeus era Dion. El venea din legendarul Kogoian, lacas al lui Zalmoxis.

                                         LACASELE DE CULT
Legendarul Pangaion sau Pangeul, era muntele sacru al tracilor sud-dunareni unde se aflau o multime de sanctuare, mai ales ca acesta continea filoane de aur si de argint; se presupune ca era situat pe masivul Dragoion din Rodopii Orientali (unde s-a nascut si Spartacus, pelasgul-gladiator ce a zguduit imperiul roman); alte sanctuare s-au descoperit la Kilicite. Trebuie sa fi existat si sanctuare trace in cinstea Marii Zeite Bendis; daca la Atena tracii aveau pentru Zeita lor un Bendideion, legendarul Pangaion, lacasul principal de cult era inchinat, se pare, lui Gebeleizis, ai caror preoti solari, uranieni, asa-zisii "umblatori prin nori", sustineau ca trupul nu era nimic altceva decat "o inchisoare pentru suflet", eliberarea de trup fiind singura salvare a sufletului. Legendarul Kogaion, dupa Adrian Bucurescu in "Dacia Secreta", era reprezentat de muntele ce adapostea pestera unde se retragea marele preot al pelasgilor. In "Geografia" (VII, 3, 5), Strabon scrie: "Tot asa si acest munte a fost recunoscut drept sacru si astfel il numesc getii: numele lui, Kogaion, era la fel cu numele raului ce curgea alaturi; KOG-A-ION insemna "Capul Magnificului", fiind si denumirea Bucegilor, unde se afla marele cap sculptat, acoperit cu tiara sacra, cunoscut sub numele de "Sfinxul Romanesc". Raul care curge prin apropiere, despre care scria Strabon, nu poate fi decat Ialomita, careia getii ii spuneau si Naparis sau "cerescul, divinul". Singura inscriptie getica unde apare numele Kogaion este un text orfic in versuri pe o caramida descoperita la Romula (Resca, Dobrosloveni, jud.Olt): "Mare e Zeul, intotdeauna si pretutindeni! Asa sa spuna vitejii cand privesc spre Kogaion! Ucenicii (recrutii) sa cante: sfant este Domnul Noptii!". Cand Strabon amintea ca preotii daci locuiau in salasuri subterane, el vorbea despre preotii lui Zalmoxis, Zeul sub-pamantean care de acolo, din Kogaion, le oferea credinciosilor sai o nemurire completa, cuprinzand atat corpul, cat si sufletul. Si daca Sfinxul din Bucegi reprezenta pentru geti capul lui Orfeus sculptat de om ori modelat de natura, el a fost si va ramane mereu acolo, in tara legendarului Kogaion, creand mistere si raspandind tacere. In final, sper ca am reusit sa creionez un panteon mitologic al stramosilor nostri pelasgi, traci sau geto-daci, cum vreti sa-i numiti. "Traianismele", "latinismele", "slavonismele", nu ne apartin, ci ne-au fost adaugate ulterior de catre:

- cei care au dorit sa creeze o impresie falsa si sa minimalizeze rolul populatiei din zona Carpato-Dunareana in dezvoltarea civilizatiei europene, sugerand ca zona care corespunde actualmente geografic Romaniei nu a fost nicidecum punctul de pornire, leaganul acestei civilizatii, ci o provincie obscura a imperiului roman;

- cei care din totdeauna au avut pretentii teritoriale asupra diverselor provincii ale Romaniei, pretentii care trebuiau cumva justificate, singurele argumente capabile sa castige increderea nestiutorilor si naivilor fiind cele legate de "origine", "limba", "religie" si "istorie", ultima, cel mai usor de mistificat;

- cei afiliati anumitor cercuri implicate in impartirea geo-politica a lumii si in consecinta interesati in a submina influenta si importanta pe care civilizatia si cultura milenara a poporului roman le au in marea familie a popoarelor de pe intregul mapamond.

Exista insa un DESTIN AL ADEVARULUI, iar acestuia ii trebuie numai doua grupuri de oameni ca sa iasa la iveala:

                                   unii care sa-l ROSTEASCA si...
                                       altii care sa-l AUDA...

[baaron]

                        Toata lumea vorbeste de romanizarea Dacilor......
O logica simpla imi spune ca nu poate sta in picioare aceasta teorie, in Britania romanii au stat 500 de ani, si nu sunt latini, in Ardeal ungurii au stat 1000 de ani, si totusi limba nu ne-au schimbat-o, cum n-au schimbat nici limba macedonenilor (aromanilor, cuto-vlahilor), nici grecii, nici romanii, nici turcii, si nici bulgarii. Singurii care-i întelegem suntem noi.

Avand convingerea ca limba dacilor n-a murit, am incercat sa-mi explic de ce limba noastra se aseamana atat de mult cu latina. Exista doar o explicatie, ei sunt urmasii dacilor, tracilor si nu invers. Nicolaie Densusianu spunea in lucrarea "Dacia preistorica" ca limba "latina vulgara" pomenita de istorici era limba marelui neam al tracilor, iar latina, era o "traca literara". El spunea ca romanii la Sarmisegetusa n-au avut nevoie de talmaci.

Cum va explicati ca taranii daci au putut invata atat de bine latina, ca sa realizeze cea mai unitara "latina" cunoscuta, pe care latinii insisi nu au fost in stare s-o realizeze nici macar in Italia, la ei acasa. In Italia exista si astazi dialecte ca cel Toscan, Lombard, Calabrian ori Sardinian, care-i fac sa nu se inteleaga intre ei. Se estimeaza ca ar fi cca. 1500 de dialecte în Italia. Acest lucru dovedeste ca Italia n-a fost "romanizata" la ea acasa. Atunci cum explicam "romanizarea" Daciei, de legiunile romane care erau recrutate de pe tot cuprinsul Imperiului ? Nici macar ei nu stiau  sa vorbeasca bine latina, dar sa-i învete si pe altii, si sa nu uitam ca Dacia a fost ocupata doar 14%. Ce i-a obligat pe dacii liberi sa se "romanizeze"? O situatie similara se intalneste si in alte tari Europene: Franta, Spania, Marea Britanie, Germania, în care locuitorii comunica intre ei prin intermediul limbii literare, invatata in scoala. In Romania situatia sta cu totul altfel. Toata populatia tarii este capabila sa comunice prin limba insusita de mic copil acasa in familie.

Convingera mea este ca Dacii erau urmasii aryenilor , acei proto-europeni, din care s-au desprins toate popoarele indo-europene.
Mai bine de jumatate din lexicul limbii romane l-am mostenit direct de la acei proto-europeni, pelasgi, traco-danubieni.
Latinii au fost traci si ei, o spun poetii si istoricii lor.

Vergilius (70-19 i.d.H.) in celebrul sau poem epic "Aeneida" l-a imortalizat ca erou principal pe tracul Eneas supravietuitor al razboiului greco-troian, si care ar fi emigrat in peninsula Italica, fiind intemeietorul poporului roman.

Arborele tracic numara peste 200 de triburi, esentiale fiind cele ale Dacilor, Getilor, Ramanilor (intemeietorii Troiei), Bessilor (metalurgisti), Latinilor etc.
Dio Casius a spus "si iarasi sa nu uitam ca Traian - Troian a fost trac veritabil. Luptele dintre Traian si Decebal au fost razboaie fraticide, iar Tracii au fost Daci".
Dupa Mircea Eliade, numarul ramurilor giganticului arbore uman al Tracilor se ridica la cca. 200 ("Dictionar al Religiilor", pag. 265).

Prof. Dumitru Balasa a alcatuit un tabel al acestora numarand nu mai putin de 150 de ramuri tracice (vezi "Tara Soarelui" sau "Istoria Daco-Romaniei", ed. Kogaion, 1997).
Herodot (425 BC) considera: "Neamul tracilor este cel mai numeros din lume, Tracii au multe nume, dupa regiuni, dar obiceiurile sunt cam aceleasi la toti" (Fontes, I, 65).(3)

In 1786 W. Jones a intuit si afirmat provenienta sanskritei, elinei si latinei dintr-o "limba matca". De atunci numerosi cercetatori s-au straduit sa reconstruiasca aceasta limba "matca", generand doua teorii care sustin doua origini: limba indo-europeana, pe de o parte si limba aryana pe de alta parte ( localizata in Europa preistorica).

Cercetatoarea americana Maria Djimbutas, profesor la Universitatea din Los Angeles, California, spune:" Romania este vatra a ceea ce numim "vechea Europa", o entitate culturala cuprinsa între 6500-3500 i.d.H., axata pe o societate matriarhala, teocratica , pasnica, iubitoare si creatoare de arta, care a precedat societatile indo-europene patriarhale, de luptatori, din epocile Bronzului si Fierului. A devenit de asemenea evident ca aceasta straveche civilizatie Europeana precede cu cateva milenii pe cea Sumeriana, facand imposibila ipoteza conform carea civilizatia razboinica si violenta a sumerienilor ar fi fost cea mai timpurie de pe glob"

Nu de mult s-a publicat teoria evolutiei speciei umane in functie de vechimea cromozomala, s-a ajuns la concluzia ca "prima femeie" a aparut în sud-estul Africii. Urmatorul pas urias a fost in nordul Egiptului, iar de aici spre Peninsula Balcanica si spatiul Carpato-Danubian.

Profesorii Leon E. Stover si Bruce Kraig în cartea " The Indo-european heritage ", aparuta la Nelson-Hall Inc.,Publishers, 325 West Jackson Boulevard, Chicago, Illinois 60606, vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europa, a mileniului 5 i.d.H., care-si avea locul in centrul Romaniei de azi.

Studiile de arheologie moderna a Universitatilor americane ne îndreptatesc sa ne situam pe primul plan in Europa ca vechime.

Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea materna a unor mumii vechi de sute si mii de ani. Astfel, de la Nicholas Wade, "Science Time", New York Time, din 2 mai 2000, aflam ca oamenii de stiinta, studiind ADN-ul matern, mostenit din generatie in generatie, au putut urmari traseul cromozomial al speciei umane, mergand pana la originea ei, ajungand, pur si simplu, la acea pereche primordiala, la "Adam" si "Eva".

Americanii isi redescopera istoria, studiile recente cromozomiale aratand migratia omului preistoric spre America, nu din Africa, ci din Asia. Dr. Wallace descopera ca aproape toti indienii americani au o mitocondrie care apartine ramurilor, pe care el le numeste: A, B, C si D. Aceasta migrare s-a produs din Asia acum 35.000 de ani, cu o singura exceptie, a unei "Eve" (ramura feminina X) venita din Europa, de undeva din nordul spatiului Carpato-Dunarean.

Iata ce spune dl. N. Savescu in "Noi nu suntem urmasii Romei" la pag.113:

"In anul 2000 B.C. triburi de origine europeana, autonumindu-se Arieni (in sanscrita Arya=nobil), invadeaza partea nord vestica a Indiei. Originea acestor triburi europene este inca discutata: unii ii considera de origine greaca, germana, celta, dar cei mai multi cred ca erau de origine "latina"- datorita inrudirii multor cuvinte sanskrite cu cele "latine".
Cercetari fara repros au stabilit, dupa îndelungate cautari, ca singurul SPATIU care raspunde conditiilor din vechea literatura vedica, este cel Carpatic, în care invatatii de la Universitatea din Cambridge plaseaza sub titulatura "Ancient India" faza primara a Culturii Vedice. (E.J.Rapson "The Cambridge History of India -pag.65 - 76).

[baaron]

PRIMELE FORME ALE SCRIERII DE PE MAPAMOND SUNT REZULTATUL DEZVOLTARII UNUI POPOR CIVILIZATOR
de Constantin  N. Barbulescu

        Subscriind la concluziile unor valorosi cercetatori care au stabilit ca teritoriul tarii noastre a fost un autentic centru iradiant de cultura si civilizatie, pentru o localizare mai restrânsa, am identificat zona in urmatorul cadru geografic si arheologic:
2.000.000 i.H. La Bugiulesti (judetul Vâlcea), 44055' lat.N / 23057' lg.E, a fost atestata "cultura de prund";

100.000 i.H. La Pestera Bordu Mare (judetul Hunedoara), 45030' lat.N / 23010' lg.E, a fost identificat omul de Neanderthal si urmele materiale specifice culturii musterian;

40.000 i.H. La Pestera Cioclovina (jud. Hunedoara), 44035' lat.N / 23005' lg.E, a fost identificat omul de Cromagnon si urmele materiale ale culturii Aurignacian; raspândita in jur la Nandru, Baile Herculane s.a.

8.000 i.H. La Schela Cladovei (jud. Mehedinti), 44039' lat.N / 22039' lg.E, este atestata cultura omonima, ca inceput a ceea ce se poate numi civilizatie cu o larga arie de raspândire, din aceasta perioada existând , pe peretii de nord si de est din Pestera Chindia-II (Moldova Veche), picturi in ocru rosu cu desene ce reprezinta fiinte omenesti, pasari, braduti, simboluri astrale, redati intr-o maniera stlilizata, posibile forme ale unei scrieri pictografice si, ceea ce este important, impresiunile palmare române;

6.500 i.H. Potrivit datarii cu Carbon 14 in aceasta perioada, la Tartaria (jud. Alba), 45055' lat.N / 23025' lg.E, au fost realizate primele tablite cu scriere pictografica, raspândite in numeroase puncte de pe Terra unde au ajuns locuitorii migrati de pe aceste meleaguri;

4.500 i.H. La Daia Româna (jud. Alba), 46000' lat.N / 23040' lg.E, a fost descoperit primul vas-cilindru din lume.

        Dintre aceste repere ne vom referi la Tartaria pe care am identificat-o cu prima resedinta regala din lume, atestata in Lista din Larsa, cuprinzând "Regii care au domnit inainte de Potop", sub denumirea de Badtabira (BA/b/-D/u/-TI-BIR-A/ = "Asezarea de la poarta de acces a celui care vorbeste, conduce si traieste in casa de lânga apa" - v. Mures).

         Printre materialele arheologice descoperite (1961) la Tartaria este si placa rotunda, din lut ars, cu diametrul de 6,6 cm, având imprimate semne grafice ale primei scrieri pictografice din lume.

        Desi s-a realizat o "citire" si traducere a semnelor de pe aceasta tablita, la o "recitire" in sensul invers al acelor de ceasornic am identificat: BAB-SARRU / RABU-DU-KI-USU-EN / ZU-GIRA-PATESI-III-BANSUR-MU-NANNAR-RABU / ZU-II-DINGIR-II-DINGIRANA, pe care le traducem prin: "Poarta de acces a marelui rege cer conduce cele patru districte ale tarii puternicilor zei al Lunei si Focului, a protectorilor care slujesc masa mare pentru jertfele inchinate triadei sacre (AN, ENKI, ENLIL-I) si renumitului zeu al Lunii din nord, cel care face sa prospere mâncarea si bautura, dupa disparitia celor doi zei si doua zeite (Igigi)".

         Semnele grafice ale scrierii pictografice de la Tartaria se regasesc in aproape toate scrierile popoarelor, inclusiv a locuitorilor din Insula Pastelui. Spre exemplificare redam in continuare pe cele considerate mai importante:


        Comentariu:
BAB - "Poarta" (intrare-iesire) este evidentiata prin "orificiul" realizat in tablita, acolo unde, de fapt trebuia sa fie "fata omului";

SARRU-RABU - "Marele rege", este un titlu, o demnitate evidentiata prin "tichia regala", asa cum este reprezentata in tablita citata, similara celei de la statuieta apartinând culturii Turdas din zona (Mitol.rom.Buc.1985, pg.92), statueta marelui rege Gudes (2250 i.H.) s.a.

Prin asocierea termenilor BA/b/-SA/rru/-RABU a rezultat Basaraba, apelativul remarcabilei dinastii regale din spatiul carpato-danubiano-pontic, astfel atestata si ca prima dinastie regala din lume.

        CRUCEA realizata sub "capul" regal indica: faptul ca erau cunoscute cele patru puncte cardinale; faptul ca marele regat era impartit in patru districte, sesn identificat si prin cele 4 crestaturi la semnul sacru il reprezinta pe "OM" (Lu) in scrierea de la Kis, dar si in "Liniarul A".

DU, are sensurile: "Cel care construieste case"; "A vorbi (comanda)"; "A se adapta", atât in "sumeriana", cât posibil si in India si semita.

KI, are sensurile: "Loc, tinut, tara, Zeita Pamântului". In cazul de fata se refera la tara cu forma rotunda dintre cursurile de apa Tisa, Dunare, Prut (Nistru), bastina celor care, migrati din aceste locuri, au dus cu ei emblema tarii de origine, cartografiata in "Harta geografica babiloneana" (C.W. Ceram "Zei...", Buc.1968,p.232). In aceasta harta sunt mentionate: la nord, "3 biru departare de unde soarele nu poate fi vazut", la sud "6 biru departare", reprezentând diametrul tarii de forma rotunda, inconjurata de doua sectiuni ale "Fluviului amar" si o "balta".

          Cunoscând ca perioada cereasca a stelei Sirius este 292, un numar sacru chaldeian, am identificat aceasta cifra cu un "biru", adica 292 km. Faptul ca limita sudica a tarii din harta babiloneana este la 30030' lat.N, rezulta ca pâna la hotarul nordic al tarii noastre, 48000' lat.N sunt 17030' lat.N x 110km / 10 lat.N =1925 km : 292 km / 1 biru = 6,6 biru, exact cât este diametrul tablitei rotunde de la Tartaria (6,6 cm).

         Cei "3 biru" la nord de hotarele tarii noastre totalizeaza 876 km, reprezentând 70 lat.N care, impreuna cu 480 lat.N ne arata ca in acele timpuri, pamântul locuit al actualei Europa era cunoscut numai pâna la paralela 550 lat.N , acolo unde sunt marile: Nordului si Baltica.

         Diametrul V-E cu aceeasi lungime de 6,6 biru x 292 km : 74 km / 10 lg.E = 260 lg.E, incepând de la 20015' lg.E: râul Tisa-Macedonia-Peloponez-Insula Creta-Africa de Nord (Libia) pâna la 46015' lg.E: fluviul Volga-Marea Caspica - Muntii Zagros. Cele doua sectiuni ale "Fluviului amar" le identificam cu marile: Mediterana-Egee-Marmara-Marea Neagra respectiv, Caspica, iar "balta" cu Golful Persic.

         Forma grafica a grafemei "KI" de la Tartaria este identica cu cea semita si din India - unde este prezentata prin forma HO (HOTU - "hotar") are acelasi sens la Kis si in "Liniar A" unde este reprezentat printr-un dreptunghi vertical impartit in trei parti, dupa principiul triadei sacre, in Mesopotamia: URI = nord, zeul ANU; KALDI = sud, zeul EA; mijloc, ENLIL.

USU = "Putere", reprezentat prin sageti derivative spre dreapta, indica faptul ca din acea tara (KI) deriva puterea. Interesant este ca acest semn apare in forma dubla numai in tablitele de la Tartaria, indicând locul de bastina a acelor de doua ori mai puternici (Titani, Giganti, Uriasi, Jidovi, Novaci). Sensul de "putere" il indica acelasi semn aingular in "Liniar A", la semiti si in India - grafema P (Papa - "puternic").

EN-ZU-GIRA, cu sensul de "Stapân in Cer (Luna) si Foc (Soare)" devenit ZU-EN-GIRA (in Mesopotamia), preluat ca semn grafic in "Liniar A" sub grafema "KA", regasit intr-o formula usor modificata in termenul indian si semit, "KAR" (= a merge, a misca, a conduce). Prin asocieri:

         D/u/-EN/zu/-GIR/a/ = DINGIR - "Zeu" si DINGIRANA - "ZEITA MAMA";

        K/i/-EN/zu/GIR/a/ = "Tara zeului Lunii si Focului" = KENGER - denumirea tarii de bastina a celor care, migrati in Mesopotamia, au fost bitezati de J. Oppert (1855) su etnonimul "sumerieni";

         EN/z/U-GIRA/ = metat. ENERGIA, un fenomen care, pentru ocultisti reprezinta Marele Suflu (viata), Suflul Logosului, iar pentru oamenii de stiinta Forta.

PATESI - "Print", scris sub aceeasi forma grafica de la Tartaria si in "Liniar A" unde are grafema PA (protectie); in India sub grafema PO (POK = tutore; PAT = guvernator). Din termenul Patesi a derivat numele familiei românesti Patasanu (Patesi-ANU) = "Printul zeului Anu".

BANSUR - "Masa mare pentru jertfe", prezenta sub aceeasi forma grafica in scrierea tuturor popoarelor care aduceau jertfe in cinstea zeilor a caror numar poate fi diferit in anumite etape, astfel: la Tartaria si in India erau inchinate triadei (AN, ENKI, ENLIL-I), reprezentati prin cele trei (III) brate (sfesnice) de pe masa; la Kis sunt in numar de 4 (IIII), pentru primii patru zei -Igigi; la hittiti, pa masa se afla un singur cap (de om ?); in "Liniar A" este prezenta numai masa. De altfel, grafemele MA-HA din India au constituit termenul MAHA - "darnic, generos".

MU - "Nume, renume", sens identificat in tablitele de la Tartaria si in "Liniar A", acelasi semn grafic avându-l si grafema "t" in India si la semiti.

NANNAR - "Zeul Lunii - cel care face sa prospere mâncarea si bautura", a carui reprezentare grafica constituie o autentica orientare in spatiu raportat la cei doi astri: Luna de la nord (Tartaria), la est de aceasta fiind Luna din India, la vest cea din Insula Creta; Soarele (BABBAR) situat la sud-est de Tartaria (la Kis, semiti).

RABU-ZU - "Marele cunoscator (intelept)", din care a derivat termenul autohton "RABOJ" si are o dubla semnificatie:

- magica - prin existenta celor 6 "crestaturi" si 7 compartimente, identificam reprezentarea grafica pentr "Cei sapte zei - IGIGI" (I-GIGI/ru/ - "Umbrele oamenilor rai, demoni, de lânga râu", v.Mures), fiii lui AN si stramosii lui Anu, descrisi ca niste demoni cu infatisare monstruoasa.

        Pentru ca a 4-a crestatura (de la dreapta la stânga) de pe rabojul de la Tartaria este legata de cele patru semne care ii reprezinta pe zei (D) si pe zeite (O), cum si consemnarea listei din Larsa, permit realizarea unei cronologii privitoare la aparitia primei dinastii regale si a unor zei patroni de la Badtabira (Tartaria), astfel:

7551 i.H. (43200 "ani lunari" x 30 : 365 + anii pâna la Potop, 4000). Orasul Badtabira era resedinta reglui ENMEENLUANNA (EN-ME-EN-LU-ANNA = "Domnul preotilor, cel care proclama transformarea in mod miraculos a lucrurilor inconjuratoare de omul Cerului"), in conditiile când Nannar era numit zeul Lunii, implicând existenta unui extraterestru, in perioada când existau "Zeii fundamentali" (AN, ENKI, ENLIL-I).

6959 i.H. (36000 "ani lunari"). In acelasi oras domnea regele DUMUZI - pastorul (DU-MU-ZU = "Pastorul care conduce si este renumit pentru cunostintele sale"). Este perioada in care apar primii zei Igigi reprezentati prin zeitele (matriarhat ?): GULA (GU-LA/l/) - "Cea care poarta cuvântul, marea vracita, doamna care reda viata, zeita patroana a medicinei si tamaduitoare a capetelor negre", impreuna cu sora ei, NINANNA (NIN-NANNA/r/) - "Regina zeului Lunii", zeita pamântului. Au urmat fratii LAHAMA (Lakhama) si LAHMU (Lakhmu) care, dupa o anumita traditie, au fost sacrificati pentru a crea omul.

6366 i.H. (28800 "ani lunari"). Tot la Badtabira era regele ENMEENGALANNA - "Domnul preotilor, cel care proclama transformarea in mod miraculos a lucrurilor inconjuratoare de catre preotii bocitori ai Cerului", sub patronajul celui de-al 5-lea zeu Igigi, numit ZABAR (Zababa, Ninurta, Susinar), sotul zeitei Gula - "Stapâna pamântului", zeul-plugar si al razboiului. Este perioada in care, potrivit lui Ion Micu, a fost "epoca de pionerat a omenirii" (Rev.fenom.paran, nr.24/1996,p.7).

5726 i.H. (21000 "ani lunari"). Au urmat cei doi zei-frati, Igigi:

ANSAR - "Totul de sus" (Nord), cel consemnat prin a 6-a crestatura de pa raboj si a ramas pe loc, in aceeasi resedinta, Badtabira, rebotezata TARTARIA (TURTUR/r/A-/s/A/ - "Asezarea aflata sub protectia mezinului"), un autentic eponim pentru miticul Tartaros (Hesiod, Theog.666-673)

KISAR - "Totul de Jos" (Sud), un posibil eponim pentru orasul Kis (azi, Tell al-Uhaimer, Iraq), unde l-a urmat pe regele ENMEEMDURANNA ("Domnul preotilor, cel care proclama transformarea in mod miraculos a lucrurilor inconjuratoare adaptate de pastorul Cerului" in noua resedinta din Sipper (azi Abu-Habba, Iraq), "pe la 5000 i.H.". Ipoteza este sustinuta si prin acel raboj orizontal de la Kis, cu 6 crestaturi, un singur "D" (Dingir = zeu) si un punct care poate indica si o origine nordica a acestuia. Interesant este ca in India si la semiti, rabojul usor inclinat spre stânga, cu numai patru crestaturi si un singur "D", constituie grafemele DA-SA, rezultând termenul DASA - "Demon, barbar, necredincios".

- geografica - prin existenta rabojului in pozitie orizontala cu sase cresataturi din scrierea de la Kis se precizeaza si distanta de 6 biru dintre Tartaria si Golful Persic, asa cum rabojul in pozitie verticala cu patru crestaturi din scrierea "Liniar A" indica directia si distanta de 4 biru dintre zona Tartaria pâna la Insula Creta.

[xennon_2000]

Esti pus pe trb Baron....vad ca-ti place subiectul asta....

sa mai pui "materiale" daca mai ai

[Shadowman]

OPTIMISTII. Unii romani, precum si destui straini s-au entuziasmat in urma acestor descoperiri, dar multi istorici romani au respins ipotezele respective. La cel de-al patrulea Congres de dacologie de la Bucuresti s-a afirmat ca, in 1968, tablitele de la Tartaria au fost prezentate in "The Scientific American Journal" ca fiind similare cu cele din Mesopotamia, dar ca sunt cu 1.000 de ani mai vechi, iar arheologul rus V. Titov considera ca scrierea primitiva isi are originea in Balcanii mileniului IV i.H.

  Pentru a fi validate ca probe,descoperirile arheologice trebuie sa urmeze protocolul sapaturilor arheologice,conditii esentiale in omologarea descoperirilor.Conditiile in care se scot la iveala suntfoarte importante. In lipsa acestora,plutesc suspiciunile... :-)
Ar fi interesant de aflat detalii despre conditiile si tratamentul aplicat tablitelor de la Tartaria...
Cei interesati de de standarde si proceduri in arheologie pot gasi o documentatie la adresele de mai jos :

   http://www.archaeology.ro/06-inregistrarea%20datelor_recording.pdf
   http://www.archaeology.ro/04-sapatura%20arheologica_archaeological%20excavation.pdf

[adipop]

  Pentru a fi validate ca probe,descoperirile arheologice trebuie sa urmeze protocolul sapaturilor arheologice,conditii esentiale in omologarea descoperirilor.Conditiile in care se scot la iveala suntfoarte importante. In lipsa acestora,plutesc suspiciunile... :-)
Ar fi interesant de aflat detalii despre conditiile si tratamentul aplicat tablitelor de la Tartaria...
Cei interesati de de standarde si proceduri in arheologie pot gasi o documentatie la adresele de mai jos :

   http://www.archaeology.ro/06-inregistrarea%20datelor_recording.pdf
   http://www.archaeology.ro/04-sapatura%20arheologica_archaeological%20excavation.pdf

Mosu a decriptat cu ani in urma tablitele si-a dat de alte rezultate...Sper sa le publicam pe acest forum.
adi

[LupinThe3rd]

PRIMELE FORME ALE SCRIERII DE PE MAPAMOND SUNT REZULTATUL DEZVOLTARII UNUI POPOR CIVILIZATOR
de Constantin  N. Barbulescu         Desi s-a realizat o "citire" si traducere a semnelor de pe aceasta tablita, la o "recitire" in sensul invers al acelor de ceasornic am identificat: BAB-SARRU / RABU-DU-KI-USU-EN / ZU-GIRA-PATESI-III-BANSUR-MU-NANNAR-RABU / ZU-II-DINGIR-II-DINGIRANA, pe care le traducem prin: "Poarta de acces a marelui rege cer conduce cele patru districte ale tarii puternicilor zei al Lunei si Focului, a protectorilor care slujesc masa mare pentru jertfele inchinate triadei sacre (AN, ENKI, ENLIL-I) si renumitului zeu al Lunii din nord, cel care face sa prospere mâncarea si bautura, dupa disparitia celor doi zei si doua zeite (Igigi)".

         Semnele grafice ale scrierii pictografice de la Tartaria se regasesc in aproape toate scrierile popoarelor, inclusiv a locuitorilor din Insula Pastelui. Spre exemplificare redam in continuare pe cele considerate mai importante:


        Comentariu:
BAB - "Poarta" (intrare-iesire) este evidentiata prin "orificiul" realizat in tablita, acolo unde, de fapt trebuia sa fie "fata omului";

SARRU-RABU - "Marele rege", este un titlu, o demnitate evidentiata prin "tichia regala", asa cum este reprezentata in tablita citata, similara celei de la statuieta apartinând culturii Turdas din zona (Mitol.rom.Buc.1985, pg.92), statueta marelui rege Gudes (2250 i.H.) s.a.

Prin asocierea termenilor BA/b/-SA/rru/-RABU a rezultat Basaraba, apelativul remarcabilei dinastii regale din spatiul carpato-danubiano-pontic, astfel atestata si ca prima dinastie regala din lume.

        CRUCEA realizata sub "capul" regal indica: faptul ca erau cunoscute cele patru puncte cardinale; faptul ca marele regat era impartit in patru districte, sesn identificat si prin cele 4 crestaturi la semnul sacru il reprezinta pe "OM" (Lu) in scrierea de la Kis, dar si in "Liniarul A".

DU, are sensurile: "Cel care construieste case"; "A vorbi (comanda)"; "A se adapta", atât in "sumeriana", cât posibil si in India si semita.

KI, are sensurile: "Loc, tinut, tara, Zeita Pamântului". In cazul de fata se refera la tara cu forma rotunda dintre cursurile de apa Tisa, Dunare, Prut (Nistru), bastina celor care, migrati din aceste locuri, au dus cu ei emblema tarii de origine, cartografiata in "Harta geografica babiloneana" (C.W. Ceram "Zei...", Buc.1968,p.232). In aceasta harta sunt mentionate: la nord, "3 biru departare de unde soarele nu poate fi vazut", la sud "6 biru departare", reprezentând diametrul tarii de forma rotunda, inconjurata de doua sectiuni ale "Fluviului amar" si o "balta".

          Cunoscând ca perioada cereasca a stelei Sirius este 292, un numar sacru chaldeian, am identificat aceasta cifra cu un "biru", adica 292 km. Faptul ca limita sudica a tarii din harta babiloneana este la 30030' lat.N, rezulta ca pâna la hotarul nordic al tarii noastre, 48000' lat.N sunt 17030' lat.N x 110km / 10 lat.N =1925 km : 292 km / 1 biru = 6,6 biru, exact cât este diametrul tablitei rotunde de la Tartaria (6,6 cm).

         Cei "3 biru" la nord de hotarele tarii noastre totalizeaza 876 km, reprezentând 70 lat.N care, impreuna cu 480 lat.N ne arata ca in acele timpuri, pamântul locuit al actualei Europa era cunoscut numai pâna la paralela 550 lat.N , acolo unde sunt marile: Nordului si Baltica.

         Diametrul V-E cu aceeasi lungime de 6,6 biru x 292 km : 74 km / 10 lg.E = 260 lg.E, incepând de la 20015' lg.E: râul Tisa-Macedonia-Peloponez-Insula Creta-Africa de Nord (Libia) pâna la 46015' lg.E: fluviul Volga-Marea Caspica - Muntii Zagros. Cele doua sectiuni ale "Fluviului amar" le identificam cu marile: Mediterana-Egee-Marmara-Marea Neagra respectiv, Caspica, iar "balta" cu Golful Persic.

         Forma grafica a grafemei "KI" de la Tartaria este identica cu cea semita si din India - unde este prezentata prin forma HO (HOTU - "hotar") are acelasi sens la Kis si in "Liniar A" unde este reprezentat printr-un dreptunghi vertical impartit in trei parti, dupa principiul triadei sacre, in Mesopotamia: URI = nord, zeul ANU; KALDI = sud, zeul EA; mijloc, ENLIL.

USU = "Putere", reprezentat prin sageti derivative spre dreapta, indica faptul ca din acea tara (KI) deriva puterea. Interesant este ca acest semn apare in forma dubla numai in tablitele de la Tartaria, indicând locul de bastina a acelor de doua ori mai puternici (Titani, Giganti, Uriasi, Jidovi, Novaci). Sensul de "putere" il indica acelasi semn aingular in "Liniar A", la semiti si in India - grafema P (Papa - "puternic").

EN-ZU-GIRA, cu sensul de "Stapân in Cer (Luna) si Foc (Soare)" devenit ZU-EN-GIRA (in Mesopotamia), preluat ca semn grafic in "Liniar A" sub grafema "KA", regasit intr-o formula usor modificata in termenul indian si semit, "KAR" (= a merge, a misca, a conduce). Prin asocieri:

         D/u/-EN/zu/-GIR/a/ = DINGIR - "Zeu" si DINGIRANA - "ZEITA MAMA";

        K/i/-EN/zu/GIR/a/ = "Tara zeului Lunii si Focului" = KENGER - denumirea tarii de bastina a celor care, migrati in Mesopotamia, au fost bitezati de J. Oppert (1855) su etnonimul "sumerieni";

         EN/z/U-GIRA/ = metat. ENERGIA, un fenomen care, pentru ocultisti reprezinta Marele Suflu (viata), Suflul Logosului, iar pentru oamenii de stiinta Forta.

PATESI - "Print", scris sub aceeasi forma grafica de la Tartaria si in "Liniar A" unde are grafema PA (protectie); in India sub grafema PO (POK = tutore; PAT = guvernator). Din termenul Patesi a derivat numele familiei românesti Patasanu (Patesi-ANU) = "Printul zeului Anu".

BANSUR - "Masa mare pentru jertfe", prezenta sub aceeasi forma grafica in scrierea tuturor popoarelor care aduceau jertfe in cinstea zeilor a caror numar poate fi diferit in anumite etape, astfel: la Tartaria si in India erau inchinate triadei (AN, ENKI, ENLIL-I), reprezentati prin cele trei (III) brate (sfesnice) de pe masa; la Kis sunt in numar de 4 (IIII), pentru primii patru zei -Igigi; la hittiti, pa masa se afla un singur cap (de om ?); in "Liniar A" este prezenta numai masa. De altfel, grafemele MA-HA din India au constituit termenul MAHA - "darnic, generos".

MU - "Nume, renume", sens identificat in tablitele de la Tartaria si in "Liniar A", acelasi semn grafic avându-l si grafema "t" in India si la semiti.

NANNAR - "Zeul Lunii - cel care face sa prospere mâncarea si bautura", a carui reprezentare grafica constituie o autentica orientare in spatiu raportat la cei doi astri: Luna de la nord (Tartaria), la est de aceasta fiind Luna din India, la vest cea din Insula Creta; Soarele (BABBAR) situat la sud-est de Tartaria (la Kis, semiti).

RABU-ZU - "Marele cunoscator (intelept)", din care a derivat termenul autohton "RABOJ" si are o dubla semnificatie:

- magica - prin existenta celor 6 "crestaturi" si 7 compartimente, identificam reprezentarea grafica pentr "Cei sapte zei - IGIGI" (I-GIGI/ru/ - "Umbrele oamenilor rai, demoni, de lânga râu", v.Mures), fiii lui AN si stramosii lui Anu, descrisi ca niste demoni cu infatisare monstruoasa.

        Pentru ca a 4-a crestatura (de la dreapta la stânga) de pe rabojul de la Tartaria este legata de cele patru semne care ii reprezinta pe zei (D) si pe zeite (O), cum si consemnarea listei din Larsa, permit realizarea unei cronologii privitoare la aparitia primei dinastii regale si a unor zei patroni de la Badtabira (Tartaria), astfel:

7551 i.H. (43200 "ani lunari" x 30 : 365 + anii pâna la Potop, 4000). Orasul Badtabira era resedinta reglui ENMEENLUANNA (EN-ME-EN-LU-ANNA = "Domnul preotilor, cel care proclama transformarea in mod miraculos a lucrurilor inconjuratoare de omul Cerului"), in conditiile când Nannar era numit zeul Lunii, implicând existenta unui extraterestru, in perioada când existau "Zeii fundamentali" (AN, ENKI, ENLIL-I).

6959 i.H. (36000 "ani lunari"). In acelasi oras domnea regele DUMUZI - pastorul (DU-MU-ZU = "Pastorul care conduce si este renumit pentru cunostintele sale"). Este perioada in care apar primii zei Igigi reprezentati prin zeitele (matriarhat ?): GULA (GU-LA/l/) - "Cea care poarta cuvântul, marea vracita, doamna care reda viata, zeita patroana a medicinei si tamaduitoare a capetelor negre", impreuna cu sora ei, NINANNA (NIN-NANNA/r/) - "Regina zeului Lunii", zeita pamântului. Au urmat fratii LAHAMA (Lakhama) si LAHMU (Lakhmu) care, dupa o anumita traditie, au fost sacrificati pentru a crea omul.

6366 i.H. (28800 "ani lunari"). Tot la Badtabira era regele ENMEENGALANNA - "Domnul preotilor, cel care proclama transformarea in mod miraculos a lucrurilor inconjuratoare de catre preotii bocitori ai Cerului", sub patronajul celui de-al 5-lea zeu Igigi, numit ZABAR (Zababa, Ninurta, Susinar), sotul zeitei Gula - "Stapâna pamântului", zeul-plugar si al razboiului. Este perioada in care, potrivit lui Ion Micu, a fost "epoca de pionerat a omenirii" (Rev.fenom.paran, nr.24/1996,p.7).

5726 i.H. (21000 "ani lunari"). Au urmat cei doi zei-frati, Igigi:

ANSAR - "Totul de sus" (Nord), cel consemnat prin a 6-a crestatura de pa raboj si a ramas pe loc, in aceeasi resedinta, Badtabira, rebotezata TARTARIA (TURTUR/r/A-/s/A/ - "Asezarea aflata sub protectia mezinului"), un autentic eponim pentru miticul Tartaros (Hesiod, Theog.666-673)

KISAR - "Totul de Jos" (Sud), un posibil eponim pentru orasul Kis (azi, Tell al-Uhaimer, Iraq), unde l-a urmat pe regele ENMEEMDURANNA ("Domnul preotilor, cel care proclama transformarea in mod miraculos a lucrurilor inconjuratoare adaptate de pastorul Cerului" in noua resedinta din Sipper (azi Abu-Habba, Iraq), "pe la 5000 i.H.". Ipoteza este sustinuta si prin acel raboj orizontal de la Kis, cu 6 crestaturi, un singur "D" (Dingir = zeu) si un punct care poate indica si o origine nordica a acestuia. Interesant este ca in India si la semiti, rabojul usor inclinat spre stânga, cu numai patru crestaturi si un singur "D", constituie grafemele DA-SA, rezultând termenul DASA - "Demon, barbar, necredincios".

- geografica - prin existenta rabojului in pozitie orizontala cu sase cresataturi din scrierea de la Kis se precizeaza si distanta de 6 biru dintre Tartaria si Golful Persic, asa cum rabojul in pozitie verticala cu patru crestaturi din scrierea "Liniar A" indica directia si distanta de 4 biru dintre zona Tartaria pâna la Insula Creta.

Si logica unde e? Exista vreun autor de genul asta care scrie ceva cu logica fara salturi de genul

CRUCEA realizata sub "capul" regal indica: faptul ca erau cunoscute cele patru puncte cardinale; faptul ca marele regat era impartit in patru districte, sesn identificat si prin cele 4 crestaturi la semnul sacru il reprezinta pe "OM" (Lu) in scrierea de la Kis, dar si in "Liniarul A".

de unde pana unde crucea indica asa ceva?
sau:

BAB - "Poarta" (intrare-iesire) este evidentiata prin "orificiul" realizat in tablita, acolo unde, de fapt trebuia sa fie "fata omului";

de unde pa aunde gaura e poarta ca poate e altceva de exemplu organul genital feminin.
Cred ca D-l Barbulescu a plecat de la Basarab si de la placute si asemeni lui Bula din bancul cu numele lu Popescu, cand din Popoescu punad cateva litere si schibandu-le cu alte iesea "Du-te in ... ma-tii, ba!". Cu istoria si/sau semiotica nu prea are treaba...