Ce este Dumnezeu?

[emi]

   Daca moare cinva ,sigur pentru acela totul devine "bezna totala pt ca nu-i mai functioneaza creierul; dar daca e vorba de moarte clinica ,in cazul acesta, creierul, e posibil sa functioneaze, partial si bineanteles ca omul "viseaza "tot felul de ciudatenii. Totusi in unele cazuri sunt ,pure inventii,pt ca asa e omul ...ii place sa exagereze, pt a fi mai interesant...
   
   pt dedeiu  Biblia s-a dovedit demna de crezut si adevarata .Ea contine profetii, care s-au facut cu mult timp in urma si apoi s-au implinit .Ea este inspirata de Dumnezeul Adevarat .Am mai scris pe o pagina ,si voi mai aduce ,cu ajutorul Lui Dumnezeu ,dovezi pt a arata ca Biblia este adevarata!

[baaron]

...Ea este inspirata de Dumnezeul Adevarat ....

"Inspirata"..dar nu "scrisa"....tot asa si textele apocrife sunt "inspirate", "din aceiasi Sursa"...

[dedeiu]

Ce profetii? Potopul?  :-D Evident ca este adevarata cand a putut fii modificata cu usurinta.

[Arckadii]

baaron, nu chiar...textele apocrife se presupune ca sunt pura literatura. textele Biblice in schimb au fost inspirate de Duhul Sfant, care practic a scris prin oamenii aia.
ark

[xennon_2000]

Ark...Cartea Lui Enoh e recunoscuta?
Dak ai citit ai vazut ca are si ea o versiune a potopului si Sfarsitului

[Max C.]

   Daca moare cinva ,sigur pentru acela totul devine "bezna totala pt ca nu-i mai functioneaza creierul; dar daca e vorba de moarte clinica ,in cazul acesta, creierul, e posibil sa functioneaze, partial si bineanteles ca omul "viseaza "tot felul de ciudatenii. Totusi in unele cazuri sunt ,pure inventii,pt ca asa e omul ...ii place sa exagereze, pt a fi mai interesant..."

Omule! Nu cred ca ti-ar fii ars de facut glume daca treceai prin moarte clinica,sau da?
   
   

[xennon_2000]

Rudolf Steiner
IERARHIILE SPIRITUALE
ªI REFLECTAREA LOR ÎN LUMEA FIZICÃ
GA 110


CONFERINÞA a V-a
Evoluþia stãrilor planetare • Rolul Sfintei Treimi ºi a entitãþilor
situate mai presus de om în apariþia Universului • Lupta din ceruri
Düsseldorf, 14 aprilie 1909
Am urmãrit ieri acþiunea entitãþilor spirituale în sânul Universului nostru prin intermediul a douã exemple: vechiul Saturn ºi globul care poate fi considerat ca reîncarnarea acestuia, vechiul Soare. Acum va trebui sã pãtrundem chiar în sfera acestor entitãþi superioare ºi sã analizãm din alt punct de vedere modul în care s-a exercitat acþiunea lor. Mai întâi vom reveni asupra unor probleme pe care cei mai mulþi dintre voi le-aþi mai auzit. Dar pe lângã faptul cã unii dintre cei care ne ascultã nu cunosc aceste date preliminare, nici pentru ceilalþi nu este inutil cã le reamintim în acest ciclu de conferinþe, în cadrul cãrora va trebui sã atingem regiuni foarte elevate ale vieþii spirituale.

Într-un sistem cosmic în evoluþie, aºa cum am mai spus, entitãþile spirituale sunt active în mai multe feluri. Ce este deci vechiul Saturn? Sã ne reprezentãm foarte clar acest lucru. În primul rând, nu are, bineînþeles, nimic comun cu planeta de astãzi. Trebuie sã vã daþi seama cã în vechiul Saturn se aflau deja în germen toþi aºtrii care fac parte acum din sistemul nostru solar: Soarele, Luna, Mercur, Venus, Marte, Jupiter. Toate aceste corpuri cereºti erau cuprinse în vechiul Saturn; toate au ieºit din el. Reprezentaþi-vã, prin urmare, un corp cosmic care ar avea Soarele în centru ºi care s-ar întinde în spaþiu înglobând ºi orbita actualului Saturn; vã veþi putea face astfel o idee mai exactã asupra vechiului Saturn, care depãºea ca întindere întregul nostru sistem solar, care provine în întregime din acesta. Ar putea fi comparat, cu aproximaþie, cu nebuloasa primitivã a lui Kant ºi Laplace, pornind de la care, dupã mulþi dintre savanþii moderni, s-a format sistemul nostru solar. Totuºi aceastã comparaþie nu este riguros exactã, pentru cã în general punctul de plecare al sistemului solar este imaginat ca un fel de masã gazoasã, când de fapt, dupã cum am vãzut, este vorba de un corp alcãtuit din cãldurã, nu din gaz. Un uriaº corp de cãldurã, iatã ce era vechiul Saturn.


Am vãzut în ultima noastrã conferinþã cã atunci când acest vechi Saturn s-a transformat în Soare asupra lui s-a exercitat acþiunea Heruvimilor; dar aceºti Heruvimi se gãseau deja împrejurul vechiului Saturn, cu toate cã atunci nu erau încã în stare – ca sã ne exprimãm pe înþelesul tuturor – sã facã lucruri importante. Mai existau ºi alte entitãti în spaþiul care înconjura vechiul Saturn, o categorie de fiinþe ºi mai sublime decât Heruvimii: aceºtia erau Serafimii. În aceeaºi zonã se gãseau ºi Tronurile, situate cu o treaptã ierarhicã mai jos decât Heruvimii. Substanþa care emana din Tronuri constituia, aºa cum am vãzut, cãldura vechiului Saturn. Deci ne putem reprezenta vechiul Saturn ca pe un glob uriaº de cãldurã, înconjurat de o serie de entitãþi spirituale de naturã extrem de elevatã. Acestea sunt Serafimii, Heruvimii ºi Tronurile din esoterismul creºtin, entitãþile dhyanice din învãþãtura orientalã.


De unde vin aceste entitãþi superioare? În lume, în Univers, totul a evoluat. Pentru ca sã ne dãm seama de unde vin Heruvimii, Serafimii ºi Tronurile este bine sã avem în vedere mai întâi sistemul nostru solar ºi sã ne întrebãm ce se va întâmpla cu el în viitor. Sã trecem în revistã în linii mari evoluþia sa. ªtim cã provine din vechiul Saturn care s-a transformat, devenind vechiul Soare, apoi vechea Lunã. În epoca în care vechiul Soare a devenit Lunã, s-a produs un fapt cu totul deosebit: pentru prima datã Luna s-a despãrþit de Soare, formând la început un astru independent. Datoritã faptului cã Soarele s-a debarasat astfel de elementele cele mai grosiere, el a putut sã se dezvolte, sã se înalþe ºi mai mult. Apoi întregul sistem a evoluat, devenind Pãmântul nostru actual; dar acesta nu s-a format cu adevãrat decât dupã ce Soarele s-a despãrþit din nou de substanþele ºi de fiinþele cele mai dense, care au alcãtuit Pãmântul ºi Luna.


Evoluþia a continuat. Fiinþele care de atunci înainte au fost nevoite sã trãiascã pe Pãmânt, dupã ce, ca sã zicem aºa, au fost lãsate la o parte de Soare, evolueazã în aceastã situaþie, înãlþându-se din ce în ce mai mult. Vor trebui sã treacã în viitor prin altã stare planetarã, cea a lui Jupiter; în vederea acestui fapt, ele se maturizeazã treptat, pânã când vor putea sã se uneascã din nou cu Soarele. Mai departe, când se va atinge starea de Venus, toate fiinþele care trãiesc ºi acþioneazã acum pe Pãmânt, vor fi reabsorbite de Soare, iar acesta va atinge el însuºi un nivel superior de dezvoltare, prin faptul cã toate fiinþele pe care le expulzase mai înainte vor fi mântuite prin el. În sfârºit, se va ajunge la starea planetarã de Vulcan, cea mai elevatã din toatã seria evolutivã a sistemului nostru. Într-adevãr, acestea sunt cele ºapte trepte de evoluþie a sistemului nostru cosmic: Saturn, Soare, Lunã, Pãmânt, Jupiter, Venus, Vulcan. Pe Vulcan, toate fiinþele care au ieºit din cei dintâi germeni care existau pe vechiul Saturn vor fi în întregime spiritualizate; toate vor fi nu numai la nivelul Soarelui, ci mai presus de Soare. Vulcan este mai mult decât Soarele ºi prin acest fapt el va atinge maturitatea, care îi va da posibilitatea sã se ofere ca jertfã, sã se destrame.


Într-un sistem de felul acesta, o etapã nouã de evoluþie constã în faptul cã un soare nãscut într-un anume punct este la început slab ºi deci trebuie sã-ºi expulzeze planetele pentru a putea el însuºi sã progreseze. El se întãreºte, reia în sine toate planetele ºi devine Vulcan. Apoi din nou totul se destramã. Globul lui Vulcan rãmâne gol pe dinãuntru, formându-se ceea ce s-ar putea numi hora Tronurilor, Heruvimilor ºi Serafimilor. Deci Soarele se va topi în Univers, se va jertfi, se va dispersa ºi va constitui el însuºi acel cerc al Serafimilor, Heruvimilor ºi Tronurilor, pregãtind astfel o nouã creaþie în Univers.


Dacã Tronurile au putut sã cedeze din propria lor substaniã ceea ce era necesar ca sã se formeze vechiul Saturn, aceasta s-a datorat faptului cã s-au pregãtit pentru acest lucru într-un sistem cosmic precedent, în cursul a ºapte etape analoage cu cele pe care le parcurge acum sistemul nostru solar. Înainte de a se constitui acest ansamblu de Tronuri, Heruvimi ºi Serafimi, a trebuit sã existe un sistem solar; deci atunci când un Soare este destul de avansat pentru a se uni din nou cu planetele sale, el devine spaþiu, devine el însuºi un Zodiac. Fiinþele sublime de care am vorbit cã formeazã Zodiacul sunt supravieþuitoarele unui vechi sistem solar. Ceea ce a evoluat la început în interiorul unui sistem solar poate sã acþioneze apoi din marginile Universului, poate sã conceapã ºi sã extragã din sine un nou sistem solar. Dacã Serafimii, Heruvimii ºi Tronurile constituie pentru noi Ierarhia cea mai sus-pusã, aceasta se datoreazã faptului cã au trecut deja printr-o evoluþie solarã ºi s-au înãlþat pânã la mãreþul sacrificiu cosmic.


Aceste entitãþi au ajuns astfel pânã în imediata apropiere a Divinitãþii celei mai înalte de care se poate vorbi, Sfânta Treime. Deasupra Serafimilor se aflã deci aceastã Divinitate sublimã, aceastã întreitã Dumnezeire despre care au cunoºtinþã aproape toate popoarele: Brahma – Shiva – Vishnu; Tatãl, Fiul ºi Sfântul Duh. Într-un fel de la aceastã divinitate supremã pornesc planurile oricãrui nou sistem cosmic. Înainte de a se fi manifestat chiar primul rudiment al lui Saturn, planul lui exista în Sfânta Treime. Dar ea are nevoie de fiinþe care sã execute planul acesta, iar aceste fiinþe trebuie mai întâi sã devinã capabile de aceastã realizare. Primele entitãþi care înconjoarã, ca sã zicem aºa, însãºi Divinitatea, cele care, dupã frumoasa expresie folositã în creºtinismul esoteric, ,,se bucurã nemijlocit de vederea lui Dumnezeu", sunt Serafimii, Heruvimii ºi Tronurile. Ele primesc planurile care emanã din Sfânta Treime privind noul sistem cosmic. Înþelegeþi desigur cã vã spun acestea mai mult în mod figurat, cãci suntem nevoiþi sã folosim cuvinte omeneºti pentru acþiuni sublime pe care cuvintele noastre nu pot sã le cuprindã. Nu existã cuvinte care sã descrie o activitate atât de sublimã ca de exemplu cea desfãºuratã de Serafimi la începuturile sistemului nostru solar, atunci când au primit de la Sfânta Treime planurile mãreþe dupã care trebuia sã evolueze acest sistem trecând de la Saturn la Soare, la Lunã, Pãmânt, Jupiter, Venus ºi Vulcan. Numele de Serafim a fost considerat întotdeauna de cei care îi înþeleg cu adevãrat sensul, îndeosebi în cadrul esoterismului ebraic, ca însemnând entitãtile care au ca misiune sã primeascã planurile, sã cunoascã þelurile Divinei Trinitãþi.


Heruvimii, situaþi pe treapta ierarhicã imediat urmãtoare, au ca însãrcinare sã modeleze prin înþelepciunea lor aceste intenþii, aceste concepte primite de la Divinitate. Sunt Spirite ale unei preaînalte înþelepciuni care ºtiu sã transforme în planuri realizabile informaþiile date de cãtre Serafimi. Tronurile, al treilea grad al Ierarhiei pornind de sus, au avut apoi ca sarcinã sã se apuce de treabã, ca sã zicem aºa, pentru ca ceea ce a fost conceput prin înþelepciunea, prin gândurile sublime ale Heruvimilor sã poatã deveni realitate.


Astfel realizarea iniþialã a planurilor divine s-a desfãºurat dupã planurile cosmice primite de la Divinitate de cãtre Serafimi, detaliate apoi datoritã Tronurilor, care au avut posibilitatea sã rãspândeascã, în spatiul destinat într-un fel unui nou sistem cosmic, propria lor substanþã, cea a focului originar. Imaginându-ne acest lucru, am putea spune cã un vechi sistem solar a dispãrut, s-a stins; în acel sistem, Serafimii, Heruvimii ºi Tronurile ajunseserã la cel mai înalt grad de maturizare. Urmând îndemnurile Trinitãþii Supreme, au ales un spaþiu în Cosmos ºi ºi-au spus: De aici vom începe. Apoi Serafimii s-au pãtruns de þelurile acestui sistem cosmic; Heruvimii au întocmit proiectele iar Tronurile au revãrsat în acest spaþiu sferic focul originar, pe care îl extrag din propria lor esenþã. Astfel s-a ivit Universul nostru.


Totuºi ºi alte entitãþi erau prezente în cadrul sistemului solar care l-a precedat pe al nostru, dar aceste entitãþi nu se înãlþaserã atât de sus ca Serafimii, Heruvimii ºi Tronurile. Ele rãmãseserã atunci la un nivel inferior ºi trebuia sã treacã ele însele printr-o evoluþie înainte de a putea fi creatoare, înainte de a putea sã se jertfeascã. Aceste entitãþi sunt cele din a doua Triadã ierarhicã. Am vorbit despre prima Triadã ºi am spus deja numele celor din a doua, dupã Dionisie Areopagitul ºi magiºtrii occidentali: acestea sunt Kyriotetes sau Dominãrile (Domniile), Virtuþile, Dynamis sau Spiritele miºcãrii ºi, în sfârºit, Exousiai, Puterile sau Spiritele formei (Stãpânirile).


Am vãzut, atunci când am vorbit de vechiul Saturn, cã prima Ierarhie se gãsea în ambianþa exterioarã a acestuia. Dar unde trebuie sã cãutãm Dominãrile, Virtuþile ºi Puterile? În interiorul vechiului Saturn. Pe când Tronurile ajungeau pânã la limita exterioarã a globului, Dominãrile, Virtuþile ºi Puterile trãiau ºi se miºcau chiar în masa acestuia, în substanþa sa.


Sã comparãm acum aceastã imagine cu cea a nebuloasei originare dupã teoria numitã Kant-Laplace. La originea sistemului nostru solar s-ar fi aflat o uriaºã masã gazoasã; se presupune cã aceastã masã a început sã se învârteascã de la sine si se considerã foarte natural cã în urma acestei miºcãri de rotaþie din ea s-au desprins treptat planetele. Întâi erau ca niºte inele, apoi acestea s-au comprimat, soarele rãmânând în centru iar planetele învârtindu-se în jurul lui. Lucrurile acestea sunt prezentate în chip pur mecanic. În ºcoli se face o experienþã foarte atrãgãtoare pentru a se demonstra în mic cum s-ar fi format, zice-se, sistemul solar. Într-un vas cu apã este pusã sã pluteascã o picãturã de ulei prin care se trece o foaie de carton care reprezintã Ecuatorul, strãbãtutã de o andrea cu ajutorul cãreia picãtura de ulei este fãcutã sã se învârteascã. Din ea se desprind particule ºi profesorul explicã cã aceasta reprezintã în miniaturã formarea sistemului solar. O asemenea naivitate nu poate decât sã ne surprindã, cãci se uitã un singur lucru: intervenþia celui care învârte andreaua. Chiar fãcând abstracþie de eroarea iniþialã, care constã în faptul cã se porneºte de la o stare gazoasã în loc de una caloricã, nu ne putem închipui cã aceastã masã gazoasã ar începe sã se învârteascã de la sine. Dacã ne gândim la aceasta ºi dacã mai pãstrãm o logicã bazatã pe bun simþ, trebuie sã presupunem cã au fost forþe spirituale care au imprimat corpurilor cereºti aceastã miºcare de rotaþie. Suntem deci puºi în situaþia sã ne întrebãm unde sunt acele forþe, energii, care au acþionat asupra a ceea ce, pentru noi, este de naturã caloricã, astfel încât sã se întâmple ceva. Ele acþioneazã în acelaºi timp din exterior ºi din interior. Entitãþile care se aflã în exterior, cele care ºi-au dobândit însuºirile în cadrul sistemelor anterioare, acþioneazã din afarã. Din interior intervin acelea care, fiind mai puþin evoluate, acþioneazã pentru diferenþierea masei iniþiale, fãcând ca în ea sã se nascã curenþi, forme în cadrul cãldurii. Sunt entitãþi de o inteligenþã superioarã care dirijeazã toate aceste fapte.




Care este misiunea celei de a doua ierarhii? Dominãrile primesc mai întâi ceea ce aduc Tronurile din universul exterior ºi repartizeazã ceea ce au primit în aºa fel încât globul acesta în formare, vechiul Saturn, sã fie în armonie cu Universul. Într-adevãr trebuie ca în interiorul lui Saturn totul sã fie organizat în aºa fel încât sã corespundã cu ceea ce este în afarã. Ceea ce primesc Serafimii de la Dumnezeu pentru a fi dat lui Saturn trebuie sã fie organizat dupã poruncile Divinitãþii, astfel încât impulsurile acesteia sã devinã realitate. Dominãrile primesc deci din mediul exterior ceea ce se revarsã, prin intermediul celor mai sus-puse Ierarhii, asupra lui Saturn pentru a-l transforma, a-l adapta la globul acesta. Virtuþile sau Dynamis modeleazã la rândul lor ceea ce primesc de la Dominãri, completând organizarea realizatã deja de aceste entitãti. Puterile sau Exousiai, dimpotrivã, au grijã sã se pãstreze, cât timp este nevoie, ceea ce a fost zidit astfel în conformitate cu scopurile universului, ca acestea sã nu se distrugã numaidecât. Ele sunt ,,pãstrãtoarele". Deci Dominãrile sunt cele care dirijeazã organizarea masei saturniene; Virtutile înfãptuiesc aceastã organizare; Puterile sau Exousiai pãstreazã ceea ce au zidit Virtuþile. Sã lãsãm de o parte pentru moment a treia Triadã, de care am vorbit mai înainte: Spiritele personalitãþii sau Archaii, Spiritele focului sau Arhanghelii ºi Îngerii. Cu cunoºtinþele pe care le-am dobândit acum sã urmãrim cum s-a fãcut trecerea de la vechiul Saturn la vechiul Soare. Faptele esenþiale au fost descrise in conferinþa precedentã. Când vechiul Saturn a devenit Soare, focul primordial a trecut în starea de gaz sau de aer, astfel încât Soarele vechi a fost alcãtuit din ceea ce a subzistat din focul primordial, la care s-a adãugat, s-a integrat, ceea ce s-a condensat sub formã de gaz, de fum. Existã deci douã substanþe: focul originar ºi o parte a acestui foc, care a devenit gaz, fum sau aer, nu conteazã cum îi spunem. Acestea erau condiþiile pe vechiul Soare. Vom vedea cã ele nu mai sunt aceleaºi pe Soarele nostru de acum; trecând prin stãri intermediare, acesta a devenit cu totul altceva, cu toate cã unii oameni susþin cã în interior el este constituit acum numai dintr-un fel de gaz.


Dacã studiaþi puþin teoriile la care ajunge ºtiinþa noastrã materialistã, veþi descoperi câteodatã lucruri foarte ciudate. Existã printre altele o broºurã de popularizare care se cumpãrã mult din cauza preþului ei modic, în care se spune despre Soare cã nu poate sã conþinã nimic solid, numai gaz; dar, adaugã autorul, acest gaz ar avea consistenþa mierii sau a smoalei. Nu i-aº dori celui care poate sã accepte asemenea teorie ºi sã creadã cã sub presiune un gaz poate sã capete consistenþa mierii sau a smoalei sã fie obligat sã trãiascã într-o atmosferã de acest fel, presupunând cã ar putea sã se miºte în ea. Existã astfel de aberaþii în teoriile materialiste.


Deci nu este vorba aici de Soarele din ziua de azi, ci de vechiul Soare, care era alcãtuit într-adevãr din focul primordial ºi din ceea ce s-ar putea numi ,,ceaþã de foc" sau foc-aer. Aceastã expresie se întâlneºte în Faust, iar Goethe ºtia despre ce este vorba. Trebuie deci sã ne închipuim vechiul Soare ca fiind fãcut dintr-un amestec al celor douã substanþe. Dar aceastã stare nu s-a produs de la sine. Globurile cosmice nu se condenseazã singure; aceastã condensare trebuie sã fie provocatã de entitãþi spirituale. Care sunt entitãþile care au determinat condensarea substanþei, atunci când s-a trecut de la vechiul Saturn la Soare? Acestea sunt Dominãrile. Aceste entitãti au comprimat masa lui Saturn, care era atât de enormã la început, au redus-o pânã când au adus-o la dimensiunile unui glob care s-ar întinde astãzi pânã la orbita lui Jupiter, considerând Soarele ca centru. Deci pe când vechiul Saturn era un glob enorm, care se întindea pânã la orbita de astãzi a lui Saturn, vechiul Soare nu ajungea decât pânã la cea a lui Jupiter. Jupiter este limita de expansiune a vechiului Soare. Trebuie sã ne închipuim planetele exterioare ca marcând limitele de expansiune ale vechilor globuri cereºti. Ajungem astfel încetul cu încetul sã ne reprezentãm planetele ca rod al acþiunii Ierarhiilor.


Sã mergem mai departe: urmãtoarea etapã consistã dintr-o nouã condensare. Cea de a treia stare a sistemului nostru cosmic este cea a Lunii vechi. Cei care pot sã citeascã în cronica Akasha ºtiu cã aceastã Lunã veche s-a nãscut din faptul cã substanþa gazoasã a Soarelui s-a condensat pânã la starea lichidã. Pe acea Lunã nu exista încã pãmânt solid, ci foc, aer ºi apã. Elementul lichid s-a adãugat gazului; acesta se condensase pânã la starea lichidã. Ce a provocat aceastã nouã condensare? A doua grupã a celei de a doua Ierarhii, adicã Virtuþile sau Dynamis. Acestea au comprimat masa gazoasã a vechiului Soare, restrângând limitele sale pânã la orbita actualã a lui Marte. Acest astru este ca un stâlp de hotar care indicã astãzi care erau dimensiunile Lunii vechi. Dacã vã închipuiþi un glob având ca punct central Soarele ºi a cãrui masã se întinde pânã la orbita lui Marte, veþi avea imaginea dimensiunilor Lunii vechi.





Am ajuns acum în punctul în care trebuie sã ne reamintim cã atunci când dupã Saturn ºi Soare a urmat Luna veche s-a întâmplat ceva cu totul nou: o parte a substanþei dense a fost expulzatã ºi s-au format douã corpuri cereºti. Unul dintre ele a luat cu el substanþele ºi fiinþele cele mai subtile; acesta a devenit Soare. Celãlalt a devenit Lunã, cu mult mai densã. Deci în a treia stare a sistemului planetar acesta nu a mai rãmas o planetã unicã, omogenã, decât un timp. Aceastã planetã a scos din sânul sãu un alt astru, care de atunci existã alãturi de ea. Cât timp vechea Lunã a fost un corp omogen, ea se întindea pânã la Marte. Dupã aceea, atunci când s-a despãrtit de Soare, ea a început sã se învârteascã în jurul lui, urmând aproximativ orbita actualã a lui Marte, aflându-se deci la periferia spaþiului ocupat mai înainte de acel glob primitiv.


Cum s-a produs aceastã despãrþire? Cum au luat naºtere douã corpuri cosmice dintr-unul singur? Aceasta s-a fãcut sub influenþa Virtuþilor, Dynamis. ªtiþi cã în Univers se petrece ceva analog cu ce se întâmplã în decursul vieþii obiºnuite a oamenilor. Atunci când fiinþele se dezvoltã, unele progreseazã, pe când altele rãmân în urmã. La ºcoalã, unii elevi repetã clasa, pe când alþii progreseazã cu repreziciune. Nu se dezvoltã toþi la fel de repede. Acelaºi lucru se petrece în întregul Cosmos. În clipa în care Virtuþile au început sã-ºi îndeplineascã misiunea, sã-ºi exercite rolul, s-a produs ceva deosebit: pentru motive pe care le vom afla mai târziu, a avut loc ceea ce în esoterismul Misterelor a fost numit întotdeauna ,,lupta din ceruri". Acest fapt face parte integrantã din învãþãtura tuturor misterelor. El cuprinde de asemenea taina originii rãului.


La un moment dat în evoluþia lunarã Virtuþile sau Dynamis erau la niveluri de maturitate foarte diferite; unele tindeau sã se înalþe spiritual cât mai mult posibil; altele rãmãseserã în urmã sau îºi continuau în ritm normal cursul evoluþiei. Deci unele erau mai avansate decât altele. Ca urmare cele douã feluri de virtuþi s-au despãrþit. Entitãþile avansate au determinat desprinderea globului solar; cele rãmase în urmã au format Luna, care se învârtea în jurul Soarelui. Deci în cer a avut loc o luptã ºi fragmentarea Lunii vechi. Planeta secundarã, Luna veche propriu-zisã, a trecut atunci sub dominatia Virtuþilor rãmase în urmã, iar Soarele vechi sub cea a Virtuþilor mai evoluate.


În primele versete din Bhavagad Gita se întâlneºte o referire ca un ecou simbolic al acestei ,,lupte în ceruri". De fapt a fost o luptã teribilã. A durat din momentul în care Dominãrile sau Kyriotetes au lucrat la formarea vechiului Soare pânã când s-a format Luna veche, adicã atunci când Dynamis ºi-au împlinit misiunea. Dominãrile au condensat masa vechiului Soare pânã la orbita de astãzi a lui Jupiter. Apoi Dynamis au condensat întregul sistem pânã la limita trasatã acum de Marte. În spaþiul dintre cele douã orbite s-a aflat câmpul de bãtaie al acestei lupte din ceruri. Imaginaþi-vã acest întins câmp de bãtaie. Doar în secolul al XIX-lea s-a descoperit cu mijloace fizice ce distrugeri a provocat acea luptã. Între orbita lui Marte ºi cea a lui Jupiter se aflã o mulþime de mici asteroizi dispersaþi. Ei reprezintã resturile pãrãsite pe câmpul de bãtaie unde s-a desfãºurat gigantica încleºtare în intervalul dintre douã momente cosmice; cel în care sistemul solar a fost comprimat pânã la orbita lui Jupiter ºi cel ulterior, când limita corespundea cu orbita lui Marte. Când astronomii de astãzi îºi îndreaptã telescopul spre spaþiul ceresc ºi descoperã mereu alþi asteroizi, este vorba de fapt despre rãmãºiþele provenite din lupta giganticã care s-a dat între Virtuþile cele mai înaintate ºi cele mai puþin avansate; tot ele au provocat fragmentarea Lunii ºi desprinderea ei de Soare. Iatã cum faptele exterioare ne apar ca expresia, ca fizionomia exterioarã a Entitãþilor divine, spirituale.

[baaron]

baaron, nu chiar...textele apocrife se presupune ca sunt pura literatura. textele Biblice in schimb au fost inspirate de Duhul Sfant, care practic a scris prin oamenii aia.
ark

Arckadii...toate textele... cele apocrife si inclusiv cele din Biblie alcatuiau o data cuvantul Domnului...Consiliul de la Niceea este cel care prin nu se stie ce rationamente a impartit textele in "cele bune" si "cele rele"....oare de ce?...din moment ce toate reprezinta "cuvantul Domnului"...
Repet....lumea ar trebui sa caute "Sursa" ....

[asd]

"Inspirata"..dar nu "scrisa"....tot asa si textele apocrife sunt "inspirate", "din aceiasi Sursa"...

Stimate Baaron, aceasta afirmatie este lipsita de orice argumentare. Intrebarea este daca ai studiat Biblia si aceste apocrife ca sa vezi diferenta dintre ele.

O intrebare simpla se ridica acum: cum putem vedea daca aceste texte apocrife sunt intradevar inspirate ca restul bibliei? (cu precizarea ca inainte trebuiesc citite.)

[Arckadii]

stiu istoria legata de consiliul de la Niceea, de sinoadele ecumenice si de tot. insa prea cadem in teoria conspiratiei. poate oamenii aia stiau ce fac. totusi atunci erau mult mai multi controlati de religie decat acum. atunci religia era pe primul plan. oamenii oricum credeau. daca textele s-ar fi scos acum intelegeam insa atunci, chiar nu prea are relevanta. Iti dau si motive pentru care s-au scos.
1. Existau relatari ale aceluiasi lucru foarte asemanatoare si nu avea sens sa le spuna de mai multe ori.(asta e raspuns si pentru intrebarea cu Enoh de mai sus.)
2. Unele propovaduiau erezii
3. Unele erau pura literatura...
Nu e chiar asa un secret de ce s-au scos.
Ark

[xennon_2000]

Ark asta e un raspuns pt toti nu!?? :-D

[emi]

       Daca o scriere,datata a fi scrisa inainte de CRISTOS, este inspirata de DUMNEZEU sau nu, cel mai bine se poate verifica in felul urmator :1 ) daca Isus ,in cuvantarile pe care le-a  tinut, in timpul cat a fost pe pamant, face referiri la acea carte, dand citate din ea sau nu;   2) daca apostolii, cei  doisprezece, inclusiv Pavel, citeaza din ele sau nu;    3 ) daca acele scrieri contin profetii care, cu adevarat s-au implinit sau ....sunt povesti ieftine,  naive, pt creduli, amatori de asa ceva .
       Scrierile, de dupa CRISTOS, contin intamplari din viata LUI ISUS, lucrarea LUI, inclusiv jertfa de rascumparare, lucrarea apostolilor, sfaturi si indemnuri pentru cei ce doresc sa ramana credinciosi. APOCALIPSA, este o descoperire pe care ISUS i-o trimite printr-un inger apostolului Ioan si cuprinde profetii care se implinesc acum, in timpul nostru, si pana in Armaghedon.
       Profetiile sunt intelese, asa cum arata APOCALIPSA, capit 1 vers 1, numai de ucenicii LUI; " Descoperirea Lui Isus Cristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca sa arate robilor Sai, lucrurile care au sa se intample in curand si le-a facut-o cunoscut, trimitand  prin ingerul Sau la robul Sau Ioan..."
       Sa credem noi ca acum, la sfarsitul lumii, ne lasa Dumnezeu, fara Cuvantul Sau clar si complet?
       Sa credem noi ca Isus, care si-a dat viata pt noi si ne-a rascumparat de la satan, nu ne primeste daca vrem sa fim ai LUI?
       Vrem?.....

[xennon_2000]

Da Emy..deja sunt evidente semnele apocalipsei...dar sa speram ca va veni in 500 ani!cand o parte din oameni se vor muta pe alte planete

[flow]

       elvin, de unde esti tu atat de sigur ca Iisus a avut si fire dumnezeiasca??

stiu istoria legata de consiliul de la Niceea, de sinoadele ecumenice si de tot. insa prea cadem in teoria conspiratiei. poate oamenii aia stiau ce fac. totusi atunci erau mult mai multi controlati de religie decat acum. atunci religia era pe primul plan. oamenii oricum credeau. daca textele s-ar fi scos acum intelegeam insa atunci, chiar nu prea are relevanta. Iti dau si motive pentru care s-au scos.
1. Existau relatari ale aceluiasi lucru foarte asemanatoare si nu avea sens sa le spuna de mai multe ori.(asta e raspuns si pentru intrebarea cu Enoh de mai sus.)
2. Unele propovaduiau erezii
3. Unele erau pura literatura...
Nu e chiar asa un secret de ce s-au scos.

Cum sa nu aiba relevanta ca s-au scos atunci??
       "2. Unele propovaduiau erezii" . Erezii? Insusi cuvantul acesta arata caracterul institutiei numita biserica, ca vrea sa gandeasca in locul oamenilor si sa stabileasca ea ce trebuie sa ajunga la cunostinta oamenilor si ce nu.
              Nu spun aceste lucruri de dragul de a ma contrazice cu voi, ca polemicile cu cei indoctrinati in spiritul bisericii nu au rost, sunt doar pierdere de timp, dar avand in vedere natura acestui forum, si ca mai sunt si oameni mai putin informati care citesc, e nevoie si de replici.

[Arckadii]

flow, cu cea mai mare placere am sa iti raspund. Chiar daca sunt inclinat sa cred in Biserica, asta nu inseamna ca nu citesc tot felul de lucruri care aduc si contra-argumente. Sunt deschis discutiilor.
Cand am vorbit de erezii ma refeream la faptul ca unele texte sunt absolut prostesti.
Cum ar fi "Iisus isi omora prietenii de joaca cand pierdea, cu ajutorul puterilor lui supranaturale".
Tie ti se pare asta a fi un text normal? Ti se pare ca reflecta credinta noastra? Fie cum o fi, credinta aduce numai bine chiar daca nu e cu totul corecta. Nu incerca sa imi vorbesti de inchizitie si de greselile Bisericii, nu la asta ma refer. Acolo recunosc, au fost rai, si s-au folosit de tot ca sa omoare. Dar acolo era vorba de oameni, nu de Dumnezeu. Orice padure are uscaturi.
Ark