Ştiri:

Forumul RUFOn este din nou funcțional după ce a primit un upgrade important de software și rulează acum pe un server nou.

Main Menu

Fantome sau vizitatori din alte dimensiuni

Creat de aswotim, 20 Octombrie 2006, 23:53:48

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

aswotim

Un bun prieten de armata, locuind actualmente in cartierul Mehala din Timisoara, a locuit in copilarie intr-o comuna mai rasarita, Dudestii Noi.
Acolo a trait o intalnire de gradul trei care l-a marcat profund. O intamplare care i-a relevat faptul ca Pamantul poate fi cu totul altfel decat pare, si ca niciodata mintea umana nu va putea cuprinde tot Universul in intelegerea sa. 
Se afla impreuna cu alti tineri din comuna de cam aceeasi varsta intr-o obisnuita "sezatoare" in care se mananca seminte, se fac glume, se mai leaga prietenii, se mai lauda unii si altii. Oricine a copilarit pe la tara le cunoaste. La oras se sta prin parcuri, pe gardurile scunde, pe bordura trotuarelor sau pe bancile din fata blocurilor.
Ei, vreo 12 tineri, erau la casa lui Dan, la marginea satului, insirati la poarta, parte din ei pe bancuta din fata casei, parte pe marginile santului ce despartea gardul casei de soseaua ce ducea spre Timisoara.
Subiect de conversatie si de mandrie , deopotriva, a lui Dan, cel care imi povestea, era cainele sau. Imens, foarte inteligent si deosebit de atasat de stapanul sau de numai 13ani. Se comporta si afectiv fata de Dan, si protectiv; cainele sesizand si comportamentul violent a altor copii cu care se mai ciondanea Dan.  Era in stare sa se smulga din lant pentru apararea stapanului sau, lasand orice teama deoparte, chiar daca atacatorul avea un bat in mana, stiindu-se de obisnuita frica instinctiva a cainilor de persoanele inarmate cu bete.
Seara se derula ca atatea alte seri, incarcate de mirosul de fum al frunzelor arse pe marginea drumurilor- era un inceput de toamna.
Incepuse sa se racoreasca spre miezul noptii si tocmai isi luase un pulover pe el. Iesise din casa, venind spre poarta. Un prieten bun de aceeasi varsta ii atrase atentia : cainele sau era foarte agitat . Cainele aflat in curtea din spate a casei, latra cu violenta, in zona umbrita de becul de strada ce lumina piezis casa, aflata la circa 15m inapoia gardului de la strada. Parcurse cativa pasi spre el gandindu-se ca latratul era intocmai ca reactia de protectie a cainelui la atacarea stapanului. Ei erau legati de o incredere reciproca cum numai o avea nici fata de parinti- imi povestea el. Inainta spre caine, care latra si se smucea spre poarta, desi orele cat statusera tinerii la poarta  nu-l  deranjara nicidecum. Si niciodata nu se mai intamplase asta.

Nu ajunsese pana la el caci cainele smulsese lantul fixat cu un piron lung in pamant, latrand grozav, maraind si alergand spre poarta deschisa. Iesi afara, mai facu cateva salturi pana pe strada, dar brusc, coti spre campul liber, schelaind si urland de o durere necunoscuta pana atunci, facandu-se nevazut in noapte.
Toti copii incremenira vazand curajosul si viteazul caine pe care il stiau ei intr-o postura pe care nu o banuisera vreodata. Ei tacura cu totii din cauza latraturilor furioase si - odata cu lasarea linistii , instinctiv - se uitara in directia spre care alergase cainele furios.
Peste drum de casa lor, se afla un gard natural de salcami amestecati cu arbusti si buruieni ce formau un gard viu, mai inalt pe alocuri de un stat de om. La vreo 10-15 m de ei, spre marginea satului, ceva se misca printre crengile copacului de acolo. Au trecut mai multe secunde pana ca ei sa desluseasca ca, acolo, incepand de la inaltimea unui stat de om se afla ceva, putin luminos, o silueta ca un voal, cu contururi neregulate, ca o amoeba aeriana uriasa, de cca 1.50 m inaltime, mai mult inalta decat lata, miscanduse ca un voal batut de ... Dar nu era nici un vant pe afara...
Cele 10 sau 20 de secunde care au fost necesare deslusirii acelei aratari care nu lumina chiar puternic, ci slab, au fost urmate de un zbierat ascutit al unei fete ce era printre ei. In aceeasi fractiune, ca la un semnal abia asteptat de ei, au zbughit-o fiecare spre casele lor, fara se se mai uite unul la altul, fiecare pentru el. Doi pe strada, altii au sarit gardul casei, cum a facut si Dan, nemaiocolind pe la poarta, sarind si gardul din spatele casei, alergand spre mijlocul satului, pe ocolite, parand ca nici casa sa nu-i ofera suficienta protectie fata de fiinta aceea ce le-a putut transmite GROAZA, fara sa fi avut vreun motiv anume.
S-a intors acasa dupa vreo ora-doua, prin balariile din spatele satului, pe unde fugise, intra in casa tremurand de transpiratie si frig in acelasi timp. A strigat dupa caine, dar el se facuse cu totul nevazut.  I-a fost frica sa se mai uite dupa stafia aceea imponderabila din aer, de langa copac, daca mai era acolo.
Cainele nu a mai aparut acasa decat intr-o seara, dupa trei zile, slab, jigarit, ca abia putea fi recunoscut dupa petele de pe blana.
Au stat de vorba despre ce au vazut ei atunci.
Unii isi facusera cruce cu limba in cerul gurii de trei ori, altii nici nu isi mai aminteau cum au ajuns acasa, li s-a parut intr-o clipa, dar nimeni dintre ei nu putea sa-si explice ce vazusera...

jackie28t

Multumim pentru timpul acordat sa scrii acea intamplare aswotim.
Intr-adevar un incident ciudat.Dupa cum se poate vedea au fost mai multi martori dar totusi nu a vazut nici unul dintre ei ceva care sa fie mai concludent.Cine stie ce se afla in acele tufisuri si ce ar fi fost acea umbra.
Se poate sa fi fost o aparitie a unei fiinte extraterestre sau nimic altceva decat o provocare de panica in masa facand ca subconstientul sa exagereze.Oricum multe lucruri ciudate se mai intampla uneori pe micuta noastra planeta...dar gandestete cate lucruri ciudate se intampla in univers....out there :-D

adelinn

cateodata facem asocieri de evenimente care de fapt nu au nici o legatura intre ele,in afara de coincidenta in timp.in cazul de fata,sa zicem sperietura cainelui cu acea aparitie.oricat ar fi de viteaz un caine,se mai sperie si el din cand in cand,mai ales ca afost si lovit,sau s-a lovit.aratarea ar fi putut fi de ex,un celofan ceva pus pe post de sperietoare,pe la tara se intalneste foarte des asa ceva si pe care sa cada lumina de la un bec ceva mai de departe...
eliminand imposibilul,ceea ce ramane,oricat de improbabil ar fi,constituie adevarul.Arhtur Conan Doyle

Nox

Se stie ca animalele (cainii si caii in special) sunt mai sensibile decat oamenii la aceste manifestari ectoplasmatice (aka. fantome), chiar si la energiile negative.
Nu tot ce zboară şi este necunoscut este extraterestru.
All warfare is based on deception. -- Sun Tzu, 600 BC

All types of knowledge, ultimately mean self knowledge. -- Bruce Lee

aswotim

Treaba e ca "aratarea" aceea ectoplasmatica nu era agatata de crengi, ea abia daca (?)atingea intr-o margine crengile, era mai sus decat inaltimea unui om, deci nu era sperietoare. Eu unul n-am vazut sperietori de celofan, oricum e interesanta comparatia, ca exercitiu de analogie.
Putea fi mai degraba comparat cu un aparat de produs fum, de scena, eventual, dar la ora aceea nu se inventasera inca...

Mihai_Tm

Posibil sa fi fost ceva scurgeri de energie prin zona aceea fapt ce a permis un mic contact vizual intre copii respectivi si ,,chestia'' aceea.

Hentai

Foarte interesant.
Si eu am crescut in mediul rural si cunosc multe intamplari ciudate, care nu pot fi explicate de ciolofane sau o proasta iluminare.
Poate isi mai aduce aminte cazul ala, numai stiu din ce zona, cu acea familie care cazuse bolnava si numai dupa ce au dezgropat o ruda (pe care o credeau moroi) si i-au scos ars si mancat inima, si-au revenit...
Parca au fost condamnati....

Nox

#7
Strigoiul din Nucuºoara

   Nucuºoara este un sat aºezat chiar la poarta de intrare a Munþilor Retezat. Un sat de crescãtori de vite ºi de oieri, unde în urma cu 50 de ani, s-au petrecut întâmplãri desprinse parcã din altã lume, nemaivãzute ºi nemaiauzite pânã atunci. În zorii unei zile de martie din anul 1949, tocmai când sãtenii o porniserã pe jos ºi-n cãruþe spre târgul Haþeg, un lup turbat, apãrut pe neaºteptate, a dat iama în animale ºi-n oameni, fãcând prãpãd. Ce a urmat e o poveste halucinantã, de care au luat cunoºtinþã chiar ºi autoritãþile de atunci. O reproduc exact aºa cum mi-a fost povestitã de un martor direct al evenimentului: Ioan Hobeanu, astãzi în vârstã de peste 80 de ani.

Jurnalul unui viceprimar

La cei 82 de ani ai sãi, Ioan Hobeanu are lemnul vieþii încã puternic ºi verde, mai tare decât colþii pe care timpul a încercat sã-i înfigã în el. Are o casã frumoasã, copii ºi nepoþi. De la înãlþimea celor peste 1,80 m ai sãi - bãrbaþii din Nucuºoara sunt niºte adevãraþi uriaºi - veteranul de rãzboi a vãzut multe lucruri pe care ar vrea sã le scrie într-un jurnal, ca sã rãmânã de pomenire ºi de învãþãturã urmaºilor. Þãran, revizor contabil, magazioner ºi, în cele din urmã, chiar viceprimar, Ioan Hobeanu a trãit în mijlocul evenimentelor statului, fiindu-le martor ºi cronicar. Multe întâmplãri, mai vesele sau mai triste, s-au petrecut acolo, în aºezarea aceea lipitã de coastele Retezatului, dar nici una n-a fost ca cea din primãvara anului 1949, pe care viceprimarul de-atunci a aºternut-o pe foi de hârtie, cu scrisul lui ordonat:
,,Mã numesc Hobeanu Ioan, din localitatea Nucuºoara. Þin minte cã pe la jumãtatea lunii martie, în anul 1949 , într-o dimineaþã, pe la orele 5, a intrat în sat un lup turbat, care a atacat oamenii care se aflau afarã din case, pe care i-a încolþit ºi muºcat. Fiara sãlbaticã a atacat nu mai puþin de 21 de persoane, pe care le-a sfârtecat cu colþii sãi. Deºi unii au avut asupra lor furci, securi ºi ciomege, nu s-au putut apãra de acest fioros animal, cãci fiara se arunca la om cu vitezã, de la o distanþã de peste 5 metri, atacând corpul fiinþei umane, pe unii izbindu-i mai mult la pãmânt ºi încolþindu-i la obraz. În dimineaþa aceea, mulþi sãteni plecau pe jos la târgul tradiþional din Haþeg, fiind atacaþi de acea fiarã. Toþi cei muºcaþi au fost transportaþi de urgenþã la Spitalul Judeþean din Deva."

Zãvorâþi dupã gratii, în casele lor

   Vestea cã pe uliþele Nucuºoarei umblã un lup uriaº ºi turbat s-a rãspândit cu repeziciune, umplând de groazã toate satele de la poalele Retezatului. Nimeni nu mai ieºea din casã, decât pentru a hrãni ºi adãpa animalele, dar ºi atunci cu mare groazã. În tot acest timp, autoritãþile comuniste ale vremii au fãcut tot posibilul sã ascundã pericolul real la care erau expuºi localnicii. Cei muºcaþi au fost vaccinaþi antirabic, dar leacul pãrea sã nu aibã nici un efect. "Deºi oamenii rãniþi de lup au fost trimiºi de urgenþã la Deva, unde au fost vaccinaþi cu vaccinul antirabic, numai 5 persoane au supravieþuit, iar restul de 16 persoane au fost izolate în casele lor ºi au fost încuiate acolo cu lacãte la uºi, iar la ferestre au fost bãtute lemne sau gratii de fier, ca nimeni sã nu poatã sã iasã, sã muºte persoane sau animale, cãci turbaserã. Cei închiºi apucau cu dinþii de paturi ºi de celelalte obiecte din casã, urlând ºi þipând. Au venit ºi jandarmii din Haþeg sã controleze izolarea lor", scrie azi viceprimarul de atunci.
   În mod cu totul bizar, lupul n-a muºcat nici un copil. O întâmplare revelatoare a fost relatatã de Roza lui Ligu, o femeie din sat, care, mergând într-o noapte, cu pruncul în braþe, s-a pomenit faþã-n faþã cu fiara. Îngheþatã de groazã, ea a apucat doar sã-ngâne: ,,Piei din faþa mea, mãi Cojoc !". Dupã ce-a mai aþintit-o câteva clipe, lupul a ascultat-o, plecând cu coada între picioare.
   Roza lui Ligu s-a jurat multã vreme cã ochii lupului erau ochii consãteanului ei, Dumitru Barb, poreclit ,,Cojoc", care murise de câteva sãptãmâni. El fusese toatã viaþa cioban, iar cei care l-au cunoscut mai bine povesteau despre Cojoc cã era priculici, adicã se transforma noaptea-n lup ºi cutreiera pãdurile, intrând în haitã cu ceilalþi lupi sau atacând vitele oamenilor. Roza jura cã ochii lupului erau ochii lui Cojoc ºi cã acesta, dupã ce murise, devenise strigoi, transformându-se în fiarã ºi atacând oamenii pentru a le bea sângele.

Uriaºul ºi lupul

   "Eram în funcþie de viceprimar în acea perioadã", îºi continuã cronica Ioan Hobeanu, "ºi mergeam la Primãrie ziua cu securea sau cu furcoiul, de teama acelui lup fioros. Dupã douã zile de la întâmplare, într-o searã, pe când lumea satului se afla la cinã, lupul a trântit jos, în ºanþ, un om trecut de 60 de ani, pe numele sãu Pavel Lic. Þipetele au fost auzite de Barb Vasile, care a încercat sã loveascã fiara aflatã deasupra victimei, dar bâta cu care a dat în lup s-a rupt, iar lupul l-a lãsat pe bãtrân în ºanþ ºi s-a repezit la obrazul lui Barb Vasile. Acesta era un om de staturã înaltã, adicã peste 1,90 m, ºi a avut curajul sã-l prindã pe lup de gât ºi s-au rostogolit amândoi în ºanþ. Vasile striga ºi el dupã ajutor. A fost auzit de vecinul sãu, Ioan Carafã, ºi – dupã o vreme – au reuºit sã spintece burta lupului, de s-au împrãºtiat maþele pline de sânge peste Vasile, care avea faþa ruptã de colþii fiarei. Vasile a fost dus la spital ºi a scãpat cu zile, murind de bãtrâneþe. Fiara a fost spintecatã ºi capul a fost dus la spital, într-o cutie de metal, pentru analize. Restul corpului a fost ars chiar în ºanþ, dupã ce a fost stropit cu petrol." În lumina flãcãrilor ce transformau în scrum trupul lupului, se vedeau chipurile chinuite de groazã ale oamenilor scãpaþi de coºmar. La eveniment, se adunase întregul sat. De dupã ferestrele bãtute în cuie, se mai auzeau urletele cumplite ale turbaþilor, care nu muriserã încã. Bilanþul era tragic: 21 de persoane muºcate, dintre care 16 au trecut în lumea morþilor, iar 5 au scãpat cu zile.

Povestea nevestei lui Cojoc

   Moartea lupului nu avea totuºi sã punã capãt acelor nefireºti întâmplãri. Cinci dintre sãtenii muºcaþi, care nu muriserã încã, ºi-au revenit ca prin farmec dupã ce lupul a fost ucis. ,,Nu e lucru curat", spuneau oamenii din sat. ªi nici un necaz nu vine singur, dupã ce 16 sicrie au fost coborâte în groapã la cimitir, a venit rândul animalelor sã se prãpãdeascã. Cãdeau bietele vite din picioare ºi mureau sub privirile neputincioase ale gospodarilor. Mai ales vitele vecinilor lui Cojoc, care murise cu puþin înainte de apariþia lupului cel turbat, erau gãsite dimineaþa moarte în grajd, cu urme de sânge la coadã ºi gât, ca ºi când cineva le-ar fi golit de viaþã. Toþi bãnuiau cã era în cauzã Cojoc, omul-lup devenit strigoi.
   Dumitru Barb, zis Cojoc, fusese toatã viaþa pãstor ºi umblase cu turmele peste tot, pe drumuri de transhumanþã, din Ardeal în Muntenia ºi Moldova, de la Nucuºoara la Novaci ºi mai jos, cãtre Dunãre. Era om ursuz ºi greu intra în vorbã cu cineva, de unde umbla ºi zisa cã nu e un lucru curat cu el. Oamenii cei mai bãtrâni din sat îºi amintesc chiar ºi o mãrturie fãcutã în acest sens, de nevasta lui Cojoc. Într-o noapte – spuse ea – pe când se afla în munte cu soþul sãu, s-au pus sã se culce ºi au adormit în cojoace, sub cerul înstelat. La un moment dat, urletul unui lup a trezit-o din somn, ºi atunci a vãzut cã Dumitru nu era lângã ea. Lupul s-a apropiat de ea, de se întreba femeia cum de nu fusese simþit de câini. Fiara avea ochii scânteietori, asemãnãtori cu ai soþului ei, ºi ºi-a împlântat colþii în laibãrul de lânã pe care îl purta. Norocul a fost cã începuse sã se licãreascã de ziuã ºi lupul a dispãrut. Dupã o vreme, s-a ivit ºi Cojoc. Când l-a vãzut, un sloi de gheaþã i-a alunecat femeii pe ºira spinãrii, deoarece în dinþii bãrbatului erau câteva fire de lânã din laibãrul sãu. Femeia lui Cojoc a murit, dar dupã ce apucase sã-i povesteascã unei vecine aceastã întâmplare.

Strigoiul

   Pentru a gãsi o soluþie ca sã vadã ce e cu vitele moarte, satul s-a sfãtuit sã consulte un vrãjitor din Banat. Acesta le-a confirmat cã este vorba de un duh necurat, intrat într-un trup înhumat recent, care noaptea se face strigoi ºi suge sângele oamenilor ºi al animalelor. Ba, ºi mai mult, de peste munþi, din Regat, au venit câþiva oameni în sat, care s-au jurat cã Cojoc nici nu era mort, fiindcã îl vãzuserã cu ochi lor, în timp ce pãºtea oile la stânã.
   Febra ce cuprinsese satul i-a determinat pe oameni sã cearã sprijinul autoritãþilor. Dupã tragedia cu lupul, dupã morþile de oameni ºi vite, sãtenii doreau sã-l dezgroape pe Dumitru Barb, zis Cojoc. Numai cã autoritãþile comuniste de atunci nici nu vroiau sã audã de aceste lucruri: povestea cu strigoiul contrazicând teza materialistã despre viaþã. Aºa cã oamenii s-au sfãtuit între ei ºi au hotãrât pe furiº ce este de fãcut. Într-o noapte, mai mulþi bãrbaþi curajoºi s-au apucat sã sape la mormântul lui Cojoc. Pãmântul era încã îngheþat ºi târnãcoapele ºi cazmalele înaintau anevoie. Alþi sãteni stãteau de pazã, sã vadã dacã jandarmii ar fi pe urmele lor. Spre dimineaþã, au ajuns la sicriu. Când sã-l ridice, acesta era greu ca de plumb. Douãzeci de oameni a trebuit sã-ºi urneascã puterile ca sã-l urneascã din groapã. Scos afarã, au ridicat capacul sicriului. Cei care au participat la aceste evenimente susþin cã mortul rea roºu la faþã ca sângele ºi parcã dormea. Aºezat într-un car cu boi, sicriul a fost dus la capãtul satului, unde a fost stropit cu petrol ºi ars, iar cenuºa a fost aruncatã pe râul din apropiere.

Calul alb ºi roþile care se învârt înapoi

   Peste Nucuºoara se lasã întunericul. Ascult povestea interlocutorului meu ºi ea parca nu vrea sã se termine. Aflu alte câteva întâmplãri care au rãmas în memoria satului. Înainte de dezhumarea din cimitir, a fost adus un armãsar alb, care a fost pus sã treacã peste toate mormintele. Cumintele animal a ascultat de poruncã, cu excepþia gropii în care zãcea Cojoc, peste care nu a vrut sã treacã în ruptul capului. Sforãia puternic pe nãri ºi s-a ridicat de mai multe ori în douã picioare. ,,Doamne fereºte-ne !", s-au închinat cei de faþã. Martorii mai spun cã în drum spre locul  incinerãrii, au mai fost înjugaþi la car alþi doi boi, deoarece sicriul se fãcea tot mai greu. Alþii jurã ºi azi cã au vãzut roþile învârtindu-se înapoi. Cert este cã în noaptea aceea, nici un om din Nucuºoara nu a dormit, satul aºteptând cu înfrigurare sã se termine odatã cu vizitele strigoiului. N-au aºteptat în zadar. O datã cu cenuºa risipitã pe ape, liniºtea a pogorât din nou în Nucºoara. Oamenii bãtrâni au murit, tinerii nu mai cred în povesti cu strigoi, ci numai Ioan Hobeanu aºterne, cu scrisul lui caligrafic, istoria satului, aºa cum a fost."

Sursa: Formula AS (nu mai stiu exact ce numar, dar unul foarte vechi...)
Nu tot ce zboară şi este necunoscut este extraterestru.
All warfare is based on deception. -- Sun Tzu, 600 BC

All types of knowledge, ultimately mean self knowledge. -- Bruce Lee

aswotim

Frumoasa povestea cu strigoiul din Nucusoara. Dar parca era un topic special cu povestile despre strigoi, nvampiri, etc... Intr-un fel tot paranolmalul (ca si majoritatea OZNurilor ramase inexplicabile) ni se par ceva care intra tot in cadrul manifestarilor "spiritiste", ceva ce intra la limita perceptiilor noastre, locurile de trecere spre un alt univers...
Poate multe dintre chestiile astea se vor dovedi in timp ceva fenomene psihice sau psihocinetice.
Stiinta urmatoarelor decenii va exista, cu siguranta, si vor mai fi si altele sa se descopere, bineinteles.

sxn_b

#9
Astazi mi s-a intamplat ceva ciudat. Citeam un articol despre fantome si nu stiu, poate a fost in imaginatia mea, dar o punga de pe masa a inceput sa se miste! Iar jaluzelele incepusera sa faca un fel de valuri. Ce credeti ca s-a intamplat?  :| Oare am influentat eu cumva? Astept pareri.
PS. Nu batea vantul in casa.  :wink:

Dreamy

sxn_b se spune ca fantomele se manifeasta atunci cand crezi cu adevarat in ele...incearca si maine sa faci acelasi lucru si spune-ne daca s-a intamplat acelasi fenomen...insa nu uita sa crezi la fel de mult ca si azi in ce citesti :wink:

Mihai_Tm

Numai vezi sa nu fie din alea rele....... :roll:

calinahanna

@sxn_b

Buna..
Incearca sa te gandesti (sau sa iti impui) ca inainte de orice experiment pe care vrei sa il faci, sa iti dispara orice urma de frica si/sau neincredere.
Apoi trebuie sa intentionezi... cu adevarat,  ceea ce ceri (spre ex. : sa vezi "fantoma", sa incerci sa afli daca in zona se facea vreo fundatie pentru o  constructie noua, daca a fost vreun cutremur mai mic, daca era un simplu curent etc). Ca sa nu mai ai nici o indoiala ulterior, oricare ar fi raspunsul.

Asta as face eu daca as fi in locul tau.  :-)

Mihai_Tm

Ce spune Calinahanna este adevarat,dar eu iti spun urmatorul lucru:in unele momente frica te ajuta sa treci peste(iti da un surplus de energie sau de ce ai nevoie) dar si aici este un mare dar,sa nu fii prea fricos pt ca poate te ajunge din urma si atunci n-ai rezolvat nimik,trebuie cumva sa se combine cu nefrica in asa mod in cat tu sa fii superior lucrului respectiv,cel putin d.p.d.v mental,poate suna ciudat dar asha e.

sxn_b

Multumesc pentru sfaturi. Poate ca si faptul ca mi s-a facut cam frica le-a facut sa se opreasca. O sa incerc cand mai ajung acolo, deocamdata sunt plecat la tara. Nu mai auzisem niciodata de asa ceva prin imprejurimi si e prima data cand mi s-a intamplat ceva de genul asta.