OOPARTS - Out Of Place Artifacts

[paleoastronaut]

Bravo priestess!Mi-ai dat o pasa decisiva :-D Am vazut ca peste tot pe net termenul de "OOPARTS" a devenit consacrat pentru aceste artefacte care nu isi au locul nici cum in trecutul nostru..decat daca admitem ca am fost precedati de multe alte civilizatii...iata si imagini pentru a ilustra ce ai postat tu priestess :"bateria din Bagdad"

[paleoastronaut]

Pe langa celebrele PIETRE DE LA ICA au aparut si fascinantele dovezi ale unui alt popor misterios care se pare ca si el a trait in relatie directa cu DINOZAURII....ESTE VORBA DE CULTURA ACAMBARO...voi posta intai o piatra de la ICA,pentru comparatie..apoi doar statuete de la ACAMBARO.Dupa cum se poate vedea,ca si in basmele nostre cu Fat-Frumos oamenii sunt reprezentati aproape tot timpul in lupta cu dinozaurii..poate si de aceea CINEVA a avut grija ca acestia sa fie exterminati...poate ca si oamenii au contribuit decisiv la sfarsitul dinozaurilor..

[pri3st3ss]

cu placere,paleoastronaut si ms de poze,desi le am si eu prin carti si reviste vechi.problema mea in momentul in care am postat acel mesaj, era ca fotografiile erau cam vechi si nu le puteam scana...dar ms  pt bunavointa  si timp..
alte artefacte care nu au ce cauta pe pamant?!

[paleoastronaut]

  craniul unui animal vechi de zeci de mii de ani..poarta in frunte o gaura perfect rotunda..azi asemenea gaura de glont ar putea corespunde unei carabine Winchester..se afla intr-un muzeu rusesc....iata si un craniu de om de neanderthal care poarta si el un orificiu ca de glont......cine vana animale si oameni primitivi cu carabina acum mii de ani?

[pri3st3ss]

oare cine? :-D
am citit si eu despre asta in diferite carti,dar poze nu vazusem

[Skywalker]

Despre pietrele de la ICA

  Odinioarã, acum 12.000 ani Î.H., marii înþelepþi ai Atlantidei, iniþiaþi în tainele divine, au presimþit dispa­riþia civilizaþiei atlante într-un mare cataclism, dupã cum se spune în-tr-o veche legendã peruvianã. Ei au hotãrât atunci sã graveze ele­mentele fundamentale ale ºtiinþei lor, astfel încât ge­neraþiile viitoare sã aibã posibilitatea de a le cunoaºte; de aceea au ales gravura în piatrã, sin­gura materie indestructibilã. Pietrele au fost depuse în locuri sigure, depozite împrãºtiate cu iscusinþã pe toatã suprafaþa pãmântului: în Tibet, în Egipt, în India ºi în America'de Sud.

La începutul secolului nostru, un colonel en­glez, James Churchward, a afirmat cã a descoperit în India o mãnãstire care adãpostea câteva pietre de acest fel, pe care era povestitã Facerea lumii.
La Acambaro, în Mexic, acum cincizeci de ani, un cercetãtor american a gãsit unul din numeroa­sele depozite atlante.

La Ica, m Peru, doctorul Cabrera deþine o colecþie ciudatã, pe care o pãzeºte cu strãºnicie în misteriosul sãu muzeu din Lima. Colecþia aceasta, susþine el ºi în prezent, este alcãtuitã din pietre gra­vate în vremuri strãvechi, din îndemnul înþelepþilor Atlantidei.

Cine este doctorul Cabrera?
Descendent al lui Don Luis Jeronimo, întemeie­torul oraºului Ica, în 1563, Javier Darquea Cabrera este una din personalitãþile cele mai însemnate ale elitei ºtiinþifice peruane. Chirurg la spitalul public din Ica, cercetãtor membru al Consiliului regional din Ica, biolog, antropolog, a fost considerat cel mai bun specialist în preistorie americanã. Patriot en­tuziast, pasionat de preistorie, a descoperit un tezaur de o valoare inestimabilã, care rãstoarnã toate teoriile referitoare la Atlantida, dupã propriile sale afirmaþii.

O colecþie uimitoare
La parterul unui imobil vast ºi elegant, dând în Piaza de Armas, la Lima, se aflã muzeul neobiºnuit al doctorului Cabrera, cu cinci sãli principale în care sunt depozitate, pe rafturi solide, mii de pietre.
Unele, cele mai grele, sunt aºezate direct pe sol. Doctorul Cabrera a declarat cã fiecare dintre ele fusese înregistratã, clasatã ºi aºezatã într-un loc anume, corespunzãtor unei ordini logice. Numãrul lor este de aproximativ 11.000, iar unele cântãresc 200 kg. Blocuri stâncoase de andezit, galeþi1', pietre plate, cu o granulaþie finã, de culoare cenuºie sau ocru pal, rãspândesc o luminã blândã, datoritã unei patine de culoare închisã, subliniatã pe alocuri de o tuºã din ocru roºiatic.

Fiecare piatrã e gravatã; desenul ei, clar ºi e-xact: liniile conturate cu multã îndemânare, curbele executate cu o precizie care se obþine numai folo­sind compasul, liniile drepte þâºnind parcã trase cu rigla. Elaborarea desenului este complexã, iar com­poziþia, armonioasã. ,,Incontestabil, spune de fie­care datã doctorul Cabrera vizitatorilor sãi, oamenii care au gravat aceste desene au fost înzestraþi cu o inteligenþã superioarã".

Diversitatea subiectelor tratate, particularitatea fiecãrui desen, concepþia lor diferitã ne duc la con­cluzia cã numeroºi gravori s-au ocupat de executarea acestei lucrãri în epoci succesive.
Aceste pietre sunt din andezit — o rocã erup­tivã existând de 80 milioane ani, rezultatã din dezin­tegrarea masivului Andin în epoca mezozoicã. Trãinicia ei se datoreazã unei patine groase,
produsã prin oxidare; aceasta nu explicã însã în mod concludent pãstrarea perfectã a desenelor.
,,Cartea de piatrã", spune poetic dr. Cabrera, destãinuie celui ce doreºte sã o înþeleagã, viaþa obiºnuitã, de zi cu zi, a atlanþilor, cunoºtinþele lor foarte vaste din domeniile biologiei, chirurgiei, as­trologiei, geografiei ºi ºtiinþelor naturii.


Pietrele gravate reprezintã ansamblul de docu­mente preistorice cel mai complet ºi cel mai bogat, conþinând informaþii inedite.

Munca ºi viaþa omului preistoric destãinuite de pietrele de la Ica
Pe aceste gliptolitos (gravuri în piatrã) sunt înfãþiºate scene din viaþa cotidianã, destul de ba­nale, dar care dobândesc o valoare istoricã ex­cepþionalã dacã ele dateazã din era secundarã sau terþiarã, dupã afirmaþiile doctorului Cabrera.
în epocile acelea îndepãrtate, în mijlocul unei flore bogate, în prezent complet dispãrutã, miºunau saurieni preistorici gigantici, ca dinozaurii, bra-hiozaurii, brontozaurii. ,,In acest cadru uriaº ºi îns­pãimântãtor, omul încerca sã supravieþuiascã ºi sã-ºi impunã prezenþa. El apare, reprezentat pe pia­tra pe care a gravat-o, scund, voinic, cu faþa prelungã, fruntea teºitã, nasul acvilin proeminent, bãrbia ieºitã în afarã, buza superioarã mai groasã, acoperind-o pe cea inferioarã ºi ochiul alungit spre tâmplã. Pãrul este înfãºurat cu un fel de fular scrobit ºi bogat împodobit. Fruntea este încununatã de o bentiþã, în care sunt prinse frunze de arbori, cu as­pect cãrnos, ºi cu nervuri bine desenate. Ca unic veºmânt, o fâºie scurtã din împletituri, în jurul coapselor..."
în toate situaþiile în care este gravat pe aceste pietre, omul are o figurã serioasã ºi atentã, în per­manentã stare de veghe, de pândã neîncetatã. Cu toate acestea, el aruncã asupra lumii o privire vie ºi inteligentã.
Fie cã se înapoiazã de ia pescuit, cu spatele în­covoiat din cauza greutãþii peºtilor, fie cã îºi întinde arcul ºi urmãreºte cu privirea traiectoria ºuierãtoare
a sãgeþii aruncate asupra vreunui saurian de temut, fie cã observã natura, trãsãturile feþei sale denotã aceeaºi concentrare, aceeaºi seriozitate.
fntr-o gravurã îl vedem luptându-se cu un bra-hiozaur enorm; este cocoþat pe spinarea animalului ºi învârteºte deasupra capului, cu sãlbãticie, un topor cu lamã de metal. Alt bãrbat încearcã ºi el sã-l loveascã cu cuþitul sãu cu vârful ascuþit al armei, într-un loc vulnerabil, între douã vertebre. Lupta este inegalã ºi departe de a fi câºtigatã. Culcat pe o piatrã platã, un dendrerpeton, un mic batracian preistoric, observã scena cu mult calm. într-un colþ, în prim plan, o pasãre mare, semãnând cu un corb (arheopterixul care trãia acum 180 milioane de ani), loveºte cu ciocul scoarþa unui copac scorburos.
în jurul lor creºte o vegetaþie deosebit de bogatã ºi de frumoasã, cu flori uriaºe.

va urma

[Alethia_Spitz]

Daca s-au descoperit, de ce oare textele scrise pe acele pietre nu se face public? Ca doar autorii lor cu acest scop le-au scris. Ca sa cunoasca generatiile viitoare tot ce cunosteau ei.

[Skywalker]

  Alethia, nu as crede ca nu se face public. Ca la muzeul lui Cabrerea doar are acces orice vizitator. Si se scrie despre aceste pietre. Insa va fi imposibil sa vezi la Pro TV, sau Antena 1 sau mai stiu eu ce televiziuni de-ale noastre, reportaje despre Pietrele de la Ica. Daca analizam bine situatia, cam cat la suta dintre romani sunt interesati de ce transmit aceste pietre? Si atunci televiziunile noastre de ce sa-si mai bata capul cu un documentar care nu ar prinde la public.
   Chiar si informatiile care sunt tinute secrete, am vazut ca de fapt se dezvaluie,ins normal, nu priin marea Mass-media







Continuare cu pietrele de la Ica
Umanoidul1' ºl castorul
La picioarele dinozaurului zace, fãrã viaþã, un primat jumãtate-om, jumãtate-animal; a fost, desigur, rãnit mortal în cursul luptei; coada sa ' lungã, platã, e întinsã jalnic pe sol!
Acest primat umanoid rãstoarnã oare con­cepþiile noastre în privinþa genezei omului? Este acea faimoasã verigã lipsã a trecerii de la lumea
1) termenul se aplicã aici fiinþelor cu forme sau trãsãturi omeneºti.
animalã la cea umanã sau reprezintã un stadiu sterp al evoluþiei?
Umanoidul înfãþiºat pe pietrele de la Ica poate fi comparat cu omul-peºte mitologic Cannes, zeul coborât pe pãmânt pentru a civiliza popoarele Babiloniei. Conform legendei, ieºea din ocean în fiecare dimineaþã ºi se ducea la oameni, învãþându-i meºteºuguri necunoscute de ei, iniþiindu-i în tainele multor ºtiinþe.
Umanoidul este reprezentat, în mare cu un trup destul de asemãnãtor cu al omului, în afara coloanei sale vertebrale care se sfârºeºte printr-o coadã latã, ca o paletã de bãtut covoarele. Faþa sa este alungitã ca un bot, strãjuitã de lucirea ochilor mici, rotunzi. Picioarele sunt palmate ºi mâinile au unghii ascuþite ca niºte gheare.

Pe câteva piedras se vede un castor — asemã­narea e izbitoare, în Canada nu sunt ei supranumiþi, ºi în ziua de astãzi, ,,omuleþii"? Ori, în anumite scene, aceste animale sunt înfãþiºate ca ajutoare zeloase sau colaboratori ai omului, cãruia îi com­pleteazã gesturile, secondându-l la îndeplinirea lucrãrilor cele mai delicate sau mai grele.
Cartea de piatrã ne oferã numeroase desco­periri, tot atât de captivante ca ºi reprezentarea umanoizilor.
Desene perfect gravate înfãþiºeazã oameni care analizeazã cu mare atenþie câteva obiecte, privindu-le cu lupa, iar alþii cerceteazã cerul cu o lunetã, a cãrei dimensiune ne face sã credem cã este vorba despre un telescop puternic. De altfel, o
adevãratã cartografie a cerului, cu stele cãzãtoare si nebuloase, este sãpatã pe un mare numãr de pietre de la Ica.
Piatra numitã ,,a astronomilor" prezintã poves­tea unei comete misterioase, în prim-plan, douã per­sonaje — astronomii — privesc cu interes, cu ajutorul telescopului, un fenomen ceresc neobiºnuit; pe bolta cerului, într-o mare învãlmãºealã, stelele au o strãlucire ciudatã: unele sunt foarte aproape, lumi­noase, iar altele se vãd doar ca niºte puncte depãrtate ºi ºterse. Pe cerul care aratã ca la sfârºitul lumii, trei comete cu coamã de foc intrã în derivã cu o vitezã uluitoare. Sub una din comete, un nor enorm se sparge în mii de bucãþi, din care cade o ploaie torenþialã. Putem presupune cã atunci a început Po­topul pe pãmânt. Zãrim continente, în cea mai mare parte acoperite de ape; pe ocean pluteºte o singurã barcã, fugind de cataclismul dezlãnþuit. La bordul ei se disting foarte clar trei personaje.
Dupã toate probabilitãþile ºi potrivit textelor biblice ºi mitologice, piatra reprezintã Potopul1' universal care a inundat continentele ºi a scufundat

[Dreamy]

Mecanismul Antikythera

O echipa internationala de cercetatori a dezvaluit secretele unui computer vechi de 2000 de ani care ar putea schimba modul in care gandim despre lumea straveche.

Cercetatorii de la Universitatea Cardiff cred ca au inteles in sfarsit modul de functionare a unui calculator astronomic sub forma de ceas ce dateaza din sec.2 I.Hr.

Ramasitele unei carcase din lemn si bronz continand aproximativ 30 de angrenaje au fost gasite de niste scafandri in timp ce explorau o epava in dreptul insulei Antikythera, la sfarsitul sec. 19. Oamenii de stiinta au tot incercat sa-l reconstruiasca insa mecanismul s-a dovedit a fi extrem de sofisticat, asa cum arata noul studiu de la CU.

Executia detaliata a angrenajelor arata faptul ca acest mecanism putea urmari miscarile astronomice cu o precizie remarcabila. Calculatorul putea sa urmareasca miscarile Lunii si Soarelui printr-un Zodiac, sa prezica eclipsele si chiar sa recreeze orbita neregulata a Lunii. Cercetatorii cred ca mecanismul putea prezice pozitia unora, daca nu chiar a tuturor planetelor.

Descoperirile sugereaza faptul ca tehnologia greaca era mult mai avansata decat se crede. Nu exista alta civilizatie pentru inca 1000 de ani care sa fi construit un obiect atat de complicat.

Mecanismul este alcatuit din 80 de bucati si se afla la Atena, depozitat in conditii foarte bine controlate. Pentru a reconstitui mecanismul a fost nevoie de o munca asidua efectuata de astronomi, matematicieni, informaticieni, analisti de manuscrise si experti in conservare.

Cercetatorii se intreaba acum ce anume s-a mai construit in acea vreme, deoarece, din punct de vedere al valorii istorice si raritatii, acest mecanism poate fi considerat mai valoros decat Mona Lisa.

Source: Cardiff University

[DepthOfField]

uite mecanismul aici: http://antwrp.gsfc.nasa.gov/apod/ap061205.html

[Dreamy]

multumesc ciuciulete...stiu mecanismul este postat pe prima pagina a topicului, din acest motiv am considerat ca nu mai este necesar sa mai atasez inca o data imaginea care-l reprezinta :roll:

[Skywalker]

  Ce credeti, printre artefactele "out of place" se numara si turnul din fier din Delhi?

Primul explorator european care si-a exprimat uimirea in fata stalpului de fier inoxidabil a fost Sir Alexander Cunningham. A fost uimit de faptul ca desi este din otel, nu a fost atacat de rugina. A cerut o expertiza chimica astfel s-a constatat ca bucata de fier este lipsita de impuritati.

Inaltimea turnului  este de 2 m, insa are o parte de 10m ingropata in pamant.  Unii mai sustin ca stalpul nu a ruginit datorita vremii uscate de acolo si pentru ca a fost uns cu anumite unsori.

   Varsta acestui turn este incerta. Vad ca fiecare autor are alta parere: dupa Charroux are 4000 de ani, dupa Daniken are 2000 de ani,  dupa Kazantzev, 1500 de ani, si chiar din 330-380 e.n.(O. Hatarascu).
  Deci varsta nu se poate cunoaste.  DAr misterul persista. De cand s-a produs fier pur? In timpurile moderne, fierul pur a fost obtinut de Fischer, tocmai in ideea de a dezlega misterul coloanei.
  Unii cercetoatori au presupus ca acessta coloana este alcatuita din mai multe bucati sudate. Cum s-a cunoscut sudura in antichitate?

  Poze cu coloana Kutuba din Delfi:
(scuze de calitatea precara, le-am scanat dintr-o carte veche de-a mea)

[adrianh]

Misterioasa civilizaþie Tiahuanaco

Arheologul german Bilau ºi inginerul francez Frot au întreprins cercetãri arheologice minuþioase; ei au ajuns la concluzia categoricã, pe baza sãpãturilor efectuate, cã aceste case regale incase, pe care le menþioneazã strãvechile legende din Yucatan, Sân Salvador ºi Mexic, sunt, de fapt, ves­titele piramide care se înalþã ºi în prezent, enig­matice ºi neatinse, pe tot cuprinsul imperiilor milenare ale incaºilor, mayaºilor ºi toltecilor.

Referindu-se în mod special la aceste piramide indiene ºi egiptene, arheologul german Bilau afirmã:

,,Dacã refuzãm sã admitem cã vechii egipteni, mayaºii ºi incaºii sunt, într-o anumitã mãsurã, urmaºii civilizaþiei atlante, trebuie sã admitem apariþia bruscã a culturilor lor, în împrejurãri aproape inexplicabile, fãrã sã fi fost precedate de o lungã perioadã de barbarie. Dar istoria civilizaþiei nu a înregistrat niciodatã astfel de treceri neaºteptate. Pe de altã parte, nu cunoaºtem, nici în Europa, nici în America, vreo altã civilizaþie care sã poatã fi de­semnatã drept obârºie strãveche a acestor culturi. Deºi este recunoscut faptul cã civilizaþiile incase ºi mayase sunt urmaºele misterioasei civilizaþii din Tiahuanaco, nu se poate tãgãdui asemãnarea unor trãsãturi ale acesteia cu acelea ale civilizaþiei Egip­tului antic, dovedind astfel înrudirea lor. Aºadar, în­trucât nu avem altã ipotezã mai bunã, suntem nevoiþi sã admitem cã aceste trei civilizaþii, precum ºi civilizaþiile egipteanã ºi cretanã, poate, se trag din civilizaþia atlanta."

Un oraº sacru

îngropat sub straturi groase de aluviuni

Ce reprezintã deci aceastã misterioasã civi­lizaþie din Tiahuanaco, citatã de Bilau? Cum poate fi cunoscutã?

Au rãmas doar câteva vestigii, la Tiahuanaco, în Bolivia ºi în Mexic; cele mai importante sunt

piramidele, extraordinare, foarte numeroase, situ­ate în jurul oraºului sfânt preistoric Teotihuacan, ,,oraºul unde se înalþã rugãciuni cãtre zeu", în Mexic.

Arheologul englez H. S. Bellamy descrie acest oraº ciudat în lucrarea sa Clãdit înainte de potop: problema oraºului Tiahuanaco (Londra, 1947):

,,în Mexic avem ocazia sã descoperim ruinele unui oraº sfânt preistoric, care pare sã fi avut, odini­oarã o însemnãtate deosebitã, aºa cum este Mecca pentru musulmani sau Lourdes1' pentru ca­tolici. Acest ansamblu de ruine care se numeºte oraºul arheologic Teotihuacan este situat pe terito­riul micului oraº Sân Juan de Teotihuacan, la aproximativ optzeci de kilometri de Mexico. Toatã zona din jurul oraºului este declaratã zonã ar­heologicã.

Pânã la sfârºitul secolului trecut, nimeni nu bãnuia cã pe dealurile din împrejurimile oraºului Sân Juan de Teotihuacan pot exista monumente de o însemnãtate atât de mare; Marea Piramidã a Soarelui, apoi Marea Piramidã a Lunii, templele lui Quetzaicoatl, Tlaloc etc. au fost descoperite, rând pe rând, numai datoritã întâmplãrii.

Oraºul sfânt, aºa cum ni se înfãþiºeazã în prezent, este cel mai recent din seria oraºelor strãvechi, îngropate sub straturi groase de aluviuni; anumite sãpãturi practicate în straturile situate sub

1) oraº în sud ui Franþei, la poalele munþilor Pirinei. Centru ca­tolic de pelerinaj (din 1858).

oraº au scos la ivealã numeroase vase de lut asemãnãtoare celor descoperite printre ruinele de la Sân Angel ºi Tlalpan, mai întâi distruse, apoi aco­perite de lavã în cursul erupþiilor vulcanice de acum opt mii de ani. Cu toate acestea, ruinele straturilor superioare dateazã ºi ele din antichitate, din vre­muri imemoriale, în momentul de faþã, nu s-a putut degaja decât o parte foarte micã a oraºului sfânt ºi suntem siguri cã arheologii vor face descoperiri uimitoare în viitor. Pentru executarea actualelor sãpãturi a fost necesar sã se înlãture mai întâi un strat de pãmânt cu grosimea de un metru, apoi un strat de ciment de treizeci de centimetri."

O civilizaþie remarcabilã prin frumuseþea ºi mãreþia edificiilor sale

Edificiile fantastice din Teotihuacan, ca ºi pi­ramidele egiptenilor, rânduirea lor, ornamentele ºi comorile lor trezesc aceeaºi curiozitate, stârnind aceleaºi întrebãri cãrora arheologia modernã nu le poate da decât rãspunsuri aproximative.

,,Rãmânem înmãrmuriþi în faþa unor astfel de lucrãri care reprezintã o muncã uriaºã, afirmã H. S. Bellamy, ºi când ne gândim la numãrul impre­sionant de oameni care au trudit pentru execuþia lor, ne întrebãm de unde au luat toltecii mâna de lu­cru necesarã. Dupã pãrerea unora, ei s-au slujit de sclavi sau de prizonieri de rãzboi. Dar de câþi au avut nevoie? Suprafaþa oraºului sacru este în'tr-a-devãr foarte mare, aproape' 17 km2. Oraºul a fost

construit conform unor principii urbanistice foarte clare: clãdirile sunt simetrice, strãzile largi duc toate spre un bulevard care se întinde pe 50 de metri lãþime ºi ajunge într-o piaþã vastã, înconjuratã de edificii importante.

Teotihuacan din epoca preaztecã se distingea prin frumuseþea ºi mãreþia edificiilor, cel mai intere­sant fiind, fãrã îndoialã, templul lui Quetzalcoatl. Arhitectura aceasta are câteva elemente caracte­ristice: piramidele în trepte, coronamentul fiind un bloc de piatrã dreptunghiular, numeroasele scãri, frescele reprezentând scene din viaþa cotidianã ºi subiecte mitologice. Basoreliefurile înfãþiºeazã per­sonaje, animale, plante, reprezentate, uneori, într-o manierã convenþionalã. Basoreliefurile deosebite sunt cele ale templului, care reprezintã un ºarpe cu pene ºi dintre altoreliefuri1' se remarcã unul, înfãþiºând un monstru cu botul deschis, al cãrui cap seamãnã mai curând cu cel al unui saurian preisto­ric, un dinozaur, de exemplu, decât cu cel al unui ºarpe."
sursa:http://www.scribd.com/doc/27737/Robert-Cohen-Atlantida

[darkness]

  Ce credeti, printre artefactele "out of place" se numara si turnul din fier din Delhi?

Sky,dar oul din delhi???

eu unul nu reusesc sa dau macar de o imagine a lui...

[entitate]

sau roca vitrificata din desertul Gobi